Iubita mea de trei ani și patru luni,

Mai ții minte cînd ai venit peste mine în pat la 6.42 dimineața, ți-ai proptit moaca somnoroasă în fața ochilor mei închiși și mi-ai șoptit:
– Mami, te rog să mă scarpini la fălcuță, mă gîdilă ceva.
Iar eu te-am atins pe față cu mîna pe pipăitelea, fără să deschid ochii. Iar tu mi-ai zis:
– Nu făculța de pe față, mami.
– Aoleu, zînă, mai avem și alte fălcuțe pe noi în afară de alea de pe față?
– Da, mami, uite astea două de pe fund. Fălcuțe.
– Gizăs, adică tu, Zeul somnului, cine i-o fi zis fetiței mele că fundul are fălci? Mama ei de grădi…

Da, iubito, m-ai trezit la 6.42 dimineața să-mi spui că dorești să te scarpin pe o bucă. Și ghici ce! Te-am scărpinat! Și după aia te-am tras peste mine în pat și te-am pupat pe alealalte fălcuțe, și te-am strîns în brațe pîn-ai icnit de durere, și te-am tras pe nas și pe ochi și pe buricele degetelor și tu ai chicotit acolo mititel ca o porumbiță, ne-am tăvălit printre perne și eu ți-am spus că te iubesc și tu mi-ai spus că ba tu mai mult.

În majoritatea dimineților mă trezești mai suav, șoptindu-mi la ureche în timp ce dorm că vrei să faci caca. Și eu îți spun fără să mă trezesc că poți folosi baia mea, și tu te duci și peste 10 secunde aud un:
– Mami, e gata. Pot să mă uit să văd ce culoare are?
Și gata, sînt trează.

Și apoi începem să ne distrăm ca prietenele. Tu îmi prezinți încîntată hainele pe care le-ai ales pentru grădi, eu constat într-o doară că alea sînt pijamale, dar pentru că insiști, e absolut în regulă să mergi cu ele (adevărul e că nu mă țin nervii să mă cert pentru textile înainte de ora 7 dimineața), apoi te întreb ce vrei la micul dejun, și tu spui că vrei ou și carne și cașcaval și măsline și castravete, dar unul mare, mami, nu mic, cum mi-ai dat odată. Mănînci tacticoasă în timp ce îți fac două codițe. Mă întrebi ce o să fac în ziua cu pricina, îți spun, îmi spui că vrei să mergi și tu cu mine, eu îți spun că te iubesc și că tu mergi la grădi.

Apoi mă întrebi de 100 de ori cînd vin să te iau. Îți spun. Mă rogi să mă grăbesc.

Mă întrebi dacă e adevărat că eu sînt scriitoare. Îmi crește sufletul. Îți spun că da, într-un fel. Că tu vrei să te faci balerină, pentru că să scrii nu știi.

Mă întrebi cum au apărut copacii pe lume. Dar oamenii? Dar moartea?
– Mami, tu o să mă mai iubești și după ce mori?
Ohooo, atunci o să te iubesc cu două sute de inimi, nu cu una.

Ești caruselul meu de emoții, nărăvașa și minunea mea.

Știi tot, înțelegi tot, ești frumoasă, înaltă, sinceră, isteață, mă faci să rîd, te iubesc, mă scoți din minți uneori, semeni tot mai mult cu mine, abia aștept să te văd mai mare, desigur însă că mi-e și dor de tine mică.

Sursa foto: fetiță adorabilă via Shutterstock.com

Pin It

14 Comments

  • Pata de culoare spune:

    Subliim… Ai creionat atât de bine in cuvinte încât parcă mai văd imaginile ?

  • Diana spune:

    Daca ar putea sa creasca, dar sa ramana mici In acelasi timp..
    Superba scriitura, adorm cu un zambet senin. Somn usor!

  • Andreea spune:

    Foarte frumos ceea ce scrii….sunt placut surprinsa.

  • Cosmina spune:

    Ce frumos! Norocoasa mami! Parca imi vine sa il trezesc pe al mare ( mai mic decat Sofia) si sa il cocolosesc un pic in patul nostru mare. Dar ma alin cu piciul (bebe) care ma incalzeste mai toata noaptea caci vrea lapte caci doar asta il linisteste in perioada cand ne dau dintii. Sunt minunati! Cum ar fi viata fara ei? Nu ar fi nimic. Noi nu am fi nimic. Noapte buna mamici cu suflet cald, cu capul plin de liste, planuri si temeri, cu prosopul ud in cap ( sau parul ud in prosop) mamici cu adevarat fericite!

  • Andreea spune:

    Transmiti atatea emotii! Copiii tai sunt fericiti ca te au mama!

  • Mirela spune:

    Oh, boy, ce proasta zi mi-am ales sa ma dau cu rimel! 😉

  • Cristina S. spune:

    Minunat ai scris. 🙂 Parca eram acolo langa voi si va priveam, eu va vedeam si voi nu. Sofia este o minune de fetita. Mi-a placut foarte, foarte mult postarea.

  • jlix spune:

    Chiar imi era dor de povestile-declaratii-de-dragoste cu si despre Sofia.

  • Diana spune:

    Absolut superb post. Imi era dor de unul in genul asta

    Presimt ca va fi plagiat la greu :)).

  • Dumitrescu Ywly@ spune:

    Cum poti sa pui in pagina asa de frumos simtamintele acestea superbe??? Cum? Si eu am o fata si o iubesc la infinit! Tu cu ceea ce postezi ma faci sa plang, sa fiu moale …foarte frumos!

  • Raluca PN spune:

    Ce frumos e acolo la voi!
    De curiozitate, ce raspuns i-ai dat la intrebarea cu moartea?

  • Ramona spune:

    Superb!!! Foarte frumos spus, scris. <3

  • Gabriela spune:

    Sigur ca esti scriitoare, altfel nu aveai cum sa scrii in felul asta 😉 minunat!

  • Joia spune:

    wow, dar care e faza? copilul deja te intreaba de moarte…nu e cam bizar?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *