Nu mă pot gîndi la nimic altceva decît la iadul prin care au trecut tinerii ăștia azi-noapte. Pentru unii dintre ei, au fost chiar ultimele clipe din viață. Să mori urlînd de cele mai cumplite arsuri, să respiri foc care-ți arde gîtul, gura, plămînii, să știi sigur că o să mori, să-ți simți carnea arzînd, să fii atît de teribil de speriat, să urli fără glas, să auzi urlete, să calci pe oameni, poate chiar pe prietenii tăi, să faci orice ca să scapi, doamne dumnezeule, nu-mi pot imagina ceva mai groaznic. Să te gîndești de ce eu, doamne, de ce mie, de ce acum, cu ce-am greșit, de ce așa…

Am citit de zeci de ori mărturia unei asistente pe salvare, Violeta Maria Naca, postată pe Fb acum cîteva ore.

„Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal inițial, continuă, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele două victime. Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.
Abia atunci s-a dezlănțuit coșmarul. Au venit alți patru grav răniți. Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plâng. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine.
Apoi, a venit un pompier, avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am și eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulți, mulți de tot. Erau îndesați în salvări. Civili urlau, tineri răniți trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutați, să fie salvați. Se aruncau în fața ambulanțelor. Dădeau cu pumnii în ambulanțe.
Am urme de piele arsă, pe mine, pe echipament. Pompierul șef plângea în hohote. Era în șoc. Țipa: De ce, Doamne?. Tânără arsă nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urlând la Colțea, cu patru răniți grav. Țipam să vină toți doctorii, că e carnagiu. Toată lumea era în stare de șoc. AM VĂZUT IADUL!
Doi doctori de la echipaje au rămas la fața locului. Erau șase tineri, jos pe borduri, în stop cardiorespirator. Șoferul din echipaj a resuscitat oameni ore în șir până i-a crescut tensiunea și i-a țâșnit sângele pe nas.
Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plâns echipajul la resuscitarea lui. Nu se îndurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe brațe, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflați și roșii, plângea. Întreba: Sunt rău? E grav?.
Apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăiește. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl țin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieșea fum din el.
La spital părinți pupau ambulanțele, urlau unde le sunt copiii. Le-am spus adevărul. Le-am spus că sunt în stare gravă. Mi-au pupat picioarele la Municipal. Era sinistru. Trăgeau de mine și de colegi, de salvare. „, a povestit asistenta de pe ambulanta.
Salvatoarea, eroul care povestește îndurerat, este Violeta Maria Naca și are 22 de ani experiență pe Salvare.”

Mi se pare prea mult, mult prea mult pentru supraviețuitori, pentru familiile victimelor. Nu știu cum vor avea puterea acești oameni să mai privească cerul.

Puteam fi noi în locul lor. Erau tineri de vîrsta noastră, cu meserii ca ale noastre, care ascultau altfel de muzică, atît. Poate dacă era acolo pe scenă Sarmalele reci, de exemplu, eram și eu acolo. Mi-e rușine de gîndul ăsta egoist, de fiorul care mă trece cînd mă gîndesc că eu, familia mea, prietenii mei au scăpat. Alții au murit, copiii, părinții și prietenii altora au murit.

Nu am dreptul să spun mai mult, nu e pierderea mea, chiar dacă sînt cutremurată de durere.

Cred că într-un fel e și vina noastră, a tuturor celor care mergem în cluburi care nu ar trebuie să existe, a celor care închid ochii la încălcarea normelor și a legilor, a celor care dau șpagă, tolerează mizeriile, corupția din țara asta tristă în care mor tineri arși pe dinăuntru și pe dinafară pentru că le-a plăcut o trupă rock.

Rugați-vă pentru ei. Donați sînge. Gîndiți-vă la ei. Cea mai cumplită moarte, cea mai teribilă supraviețuire.

12108837_10156245214130192_8895816086245738228_n

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4167

21 comentarii

  1. La astfel de întâmplări rămâi mut. D-zeu sa – i întărească pe cei rămași si pe familiile acestora. Condoleanțe celor plecati dintre noi.

  2. Azi am fost la mănăstire sa aprindem o lumanare,la Tismana,am aprins si pentru cei morti si pentru cei vii si familiile lor. Dumnezeu sa le dea putere!

  3. A murit si o mama, vaduva, cu 5 copii minori, 38 de ani, lucra la negru in hala ermetica numita club. Sper sa se indure niste oameni sa ii ajute pe orfani pe termen lung.

  4. O cutie de chibrite numita club,cu angajati la negru,fara autorizatie,renovat cu materiale inflamabile,o singura iesire,fara extinctoare,minori prezenti,deci nu aveau personal specializat,putea intra oricine. Dar plin cu 300 de clienți,era gandit ca o masina de facut bani si acum intrebarea este cine va raspunde?

    • E groaznic ce s-a intamplat dar nu cred ca suntem toti vinovati „o natiune intreaga”. E absurd.

    • Ba si eu cred ca cu totii suntem de vina. Pentru fiecare spaga data, pentru fiecare ochi inchis, pentru fiecare ” las-o, ba, ca merge asa”. Suntem vinovati cu totii; intrebarea e ce facem sa NE schimbam?

    • Eu zic ca fiecare ar trebui sa vorbeasca in numele lui. Mi se pare trist ca unii nu sunt constienti de nenorocirile care sunt evitate (si de care nu se afla) datorita celor care-si fac treaba asa cum trebuie. Vorbesc la modul general.

    • Deși întrebarea este grea paradoxal răspunsul este simplu.
      Respectă cele 10 porunci și asta iți va da anvergura spirituală și morală autentică.
      Sfinții și avararurile sunt mai presus de religia in care s-au născut, cele 10 porunci sunt universale.

  5. Reguli elementare de funcționare pentru un asemenea local au fost nu doar nerespectate sau ignorate ci sfidate de-a dreptul.Mă întreb câte alte asemenea cluburi funcționează în asemenea condiții.
    Mentalitatea românească „las’că merge și așa” şi-a luat birul,prea mare și prea dureros.Nepăsare,șpagă,banul să vină.
    Mi-e greu să ascult,să citesc,să văd știrile.Dar lor,celor implicați,cine le va putea șterge suferința care unora le-a schimbat cursul vieții iar altora le-a curmat-o…
    Oricare dintre noi sau dintre ai noștri am fi putut fi acolo.Acum au fost alții.Trebuie să se schimbe ceva,altfel…cumplit.

  6. Cu siguranță e o vină colectivă – naiba să-l ia de cuvânt absurd!!! – a noastră, a tuturor, oamenii care formăm poporul acesta, care trăim în această societate pe care o blamăm, care nu e așa cum ar trebui, cum ne-ar trebui… nimic nu-i aduce înapoi pe cei care au murit, nimic nu ușurează durerea… neputință și revoltă, asta simt și mi se strânge sufletul, ca om, ca mamă… dar sper, sper cu toată ființa mea să nu uităm ușor această tragedie, să ne doară așa de tare încât să se schimbe ceva în mod real în lumea în care trăim…

  7. Din pacate, asta e adevarul care ne izbeste in fata:
    As putea spune un cliseu cu doamne-ajuta, dar ce sens are? Nimic nu poate umple golul lasat de morti si nici alina suferinta ranitilor.

    admin edit: am sters linkul catre blogul acelui individ, scuze, multumesc pt intelegere.

    • Pai atunci te rog sterge tot postul, pentru ca nu mai are sens fara link. Oricum asta nu schimba faptul ca are dreptate, asa ca ce conteaza cine a scris?

  8. Cinste medicilor si tuturor celor implicati in salvarea victimelor! Mobilizare extraordinara, in viata mea de 30 de ani nu am vazut asa ceva! mesajul este si pentru toti imbecilii care comparau profesia de medic cu functionari bancari sau zugravi, sper ca poate le e in sfarsit clara diferenta…

  9. Eu nu am cuvinte.. Dumnezeu sa ii ierte pe cei decedati si multa putere si refacere celorlalti. In memoria lor si pentru a preveni asemenea carnagiuri sper sa fim mai uniti si sa facem ceva, orice.

    Nu ma pricep la cluburi, si nicintr-un caz la astea din Bucuresti; dar mi-a intrat o idee … ca scoala fetei e la fel: 2 intrari, cu usi duble, dar cate o usa e blocata ( fie de mobila, fie stricata); daca Doamne fereste se intampla ceva atunci ….

    Privind la rece ( sotul e economist) a spus ca situatia e de zeci de ani asa in cluburile in Bucuresti functioneaza in deriva: chirii imense, spatii putine pretabile pt cluburi, profit mic, reguli sofisticate si imposibil de respectat incat singurele solutii sunt…spagi aici si colo. Majoritatea sunt in subsoluri neaerisite, in care se lasa sa intre cat mai multi, se coboara pe scari in spirala/stramte; se fumeaza si sunt foc de artificii; au mai fost incidente de genul asta in ultimii ani dar s-au stins repede ( ar fi fost 2 dansatoare arse….). Club A, Fire, astea sunt in beciuri …. El a umblat mult prin ele, si a spus ca au fost mii de ocazii sa fi fost si el acolo….

  10. Este adevarat ca asistenta respectiva a fost amenintata de o ‘persoana importanta’ dupa ce a facut aceasta relatare????

  11. Bomba cu ceas in centrul Bucurestiului pe unde de altfel trebuie sa ai grija si pe unde calci nu doar pe unde intri.Acum au fost ei,maine putem fi noi sau ai nostri.Sincere condoleante familiilor indurerate si un gand bun catre cei aflati in suferinta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *