Îl îmbrăcam după baie pe pufos (adică mă aruncam după el în ditamai patul, în timp ce el, chicotind și aruncîndu-mi ocheade, umed și deci foarte alunecos, fugea de mine, de scutec și de pijamale cu viteza unui șoricel energic), în timp ce Sofia îmi ascundea sub pernă un turn din lego, că așa e seara pe la noi, un om mai mare și doi mai mici fac iureș printre perne, cearșafuri, pături, haine, ciorăpei murdari, cuburi și mărgele.
– Ce or fi astea, mami? îmi arată ea desenele de pe scutecul lui Ivan.
– Nu văd prea bine, puică, a ce arată?
– Parcă ar fi niște copaci colorați care zboară…
– Or fi niște baloane din cele care transportă oameni prin cer? îmi dau eu cu bănuiala.
– Mami, ȘTIU! Sînt niște zburieli!
– Opa! Ce e ăla zburiel, meduzo?
– Păi, mami: este un fel de avion colorat care zboară încet.
– Un fel de zepelin?
– Nu știu ce e zebecin, eu am zis că e un zburiel.
– Ai inventat tu cuvîntul ăsta, zburiel?
– Da, acuma, cînd mă uitam la desenele astea cu zburieli.
– Felicitări, e un cuvînt foarte simpatic. Eu spuneam însă că există deja un cuvînt care descrie un avion colorat care zboară încet, și anume zepelin, care e ca un fel de balon.
Se uită la mine foarte serioasă cîteva secunde.
– Zburiel e mai frumos.
Și mie mi se pare.
Nu știu dacă v-am mai scris asta, dar și eu am inventat două cuvinte: crastic și speritic. Nu mai țin minte ce înseamnă, dar clar ale mele nu sînt la fel de frumoase, deci nici nu mai contează dacă înseamnă ceva.
Sursa foto: zepelin, via Shutterstock.com
Crastic este clar opusul lui drastic, adica iertator, binevoitor si un pic nobil.
Speritic este neam de pitici, d’aia de se sperie repede si stau ascunsi in inima padurii Letea din Delta. Fug de pescari calarind iute caii salbatici dintre ostroave si cringuri si nimeni pina acum nu le-a zarit chipul aspru.
Eu am porniri masochiste si imi pocesc numele, ba ma semnez Crotian, ba Critian, ba Cristion numai boroboate fac, asta doar cind ma grabesc, adica tot timpul.
Absolut. Zburiel e cuvântul minunat al zilei! Pupăm familia pumoasă! :*
Hi, hi. Si eu cu fratele meu am inventat numele unei culori pe care nu o mai vazusem pana la momentul respectiv (aveam vreo 3 ani), era un soi de caramiziu mai inchis caruia noi i-am zis simplu, boruliu 😀 In rest foloseam tot felul de prescurtari funny: puci in loc de papuci, ciochit penru ciocolata…Kids 😀
La noi inventarea cuvintelor e la loc de cinste. Multa vreme eu am spus aschilaptic in loc de aschilambic si nici acum nu sunt convinsa ca nu se zice ca mine. Asta pentru ca tata si un prieten inventau tot felul de cuvinte si expresii care mai de care mai ciudate. Iar Madame de Pompadour era ptr mine Madame de Pompa-n-cur dar ziceam asta cu inocenta unui copil.
Finuta mea zicea mereu atiti in loc de lapte si a ramas asa multa vreme si tot pentru ea tata a inventat soldateii adica tartine taiate in cuburi. Nu stiu daca alta familie mai zice asa dar macar asa o convingeam sa manance.
Da da, soldateii sunt catchy printre copchiii mofturosi. Am mancat armate intregi…
Fetita mea a pictat sambata un trandafir ‘coloritic’…in viziunea ei un trandafir in mai multe culori. Perioada in care stalcea cuvintele a fost una din cele mai frumoase.
Cu siguranță Sofiei îi va plăcea mult ”Povestea frindelului” de la ed . Arthur când va fi mai mare :). Ce este un frindel? Citiți cartea! Veți vedea ce poate face un cuvânt nou :).
Delicioasa Sofia mica!!! Si eu am inventat un cuvant: balic (a cu ^) in loc de laptic 🙂 si mama tot asa ii zice si acum lapticului cand vorbeste cu nepotii 🙂 abia o astept si pe piticuta mea de 7 luni juma’ sa inventeze cuvinte 🙂
Deci: maneu=maieu; papurie= farfurie; pe paci= ce faci?; zagar=zahar;Pelemoca=Penelopa; Cam asa cuvanta duduita mea pe la 2-3 ani, acum (la venerabilii 9) daca-i povestesc zice ca sunt inventii de-ale mele dar eu zambesc si-l astept pe Praslea sa inceapa perioada „micutului aroman”!
Noi suntem cu „incidiu” de la „indiciu” si multe altele. Acum parca imi pare rau ca nu le-am notat, caci se vor duce cu vremea. Iar cu „zburiel”se poate scrie o poveste. 🙂
Anuska mea de 2 ani si jumatate poceste foarte multe cuvinte. Expresia mea preferata este „papitici”, adica „pleaca de aici”. Acum si cea mare de 4 ani spune „papitici”. :D.
Si asa isi spun una la alta cand se joaca frumusel si singurele in camera lor si la un moment dat se „rupe filmul” si incepe cearta.
Alrgatul dupa copil prin pat imi suna cunoscut. Si are abia 7 luni! Tat-su iese tot transpirat din lupta asta inegala.
Frumos zburielul. 🙂
Copilul meu de 1 an si 8 luni spune in loc de rodie `ducaba`, de fiecare data cand intreb.