În noaptea în care Moș Niculae urma să plaseze în ghetuțe cîte un cadouaș mic pentru fiecare dintre noi, Sofia s-a pus pe plîns. Se temea că Moșul nu va ști ce cadou își dorește ea și că va fi dezamăgită. I-am spus să aibă încredere și am asigurat-o că orice ar pune moșul acolo, o să fie ceva simpatic. Ea nu și nu, că ea vrea fix iepurașul Trifoi din plastic, nu foarte mare, cam cît palma ei așa, de culoare gri, cu urechile în jos și botul rotund, nimic altceva și aoleu dacă moșul ăsta nu a găsit sau nu a aflat la timp ce vrea ea, ce tristă o să fie (fac o mică paranteză să spun că nu știu dacă toți copiii sînt așa, dar ea e foarte fixistă, adică îi plac lucrurile într-un anume fel, e foarte specifică atunci cînd mă roagă să îi fac micul dejun sau cina: obligatoriu cinci măsline pe farfurie, lîngă două felii de cașcaval tăiate în patru, o felie de pîine toast, nu de la brutărie, prăjită așa și-așa și o lingură de brînză Făgăraș, nu două, la îmbrăcat e musai să aibă ciorapii cu fluture și pantalon cu flori pe deasupra, dar doar azi, pentru că mîine vrea cașcavalul întreg și ciorapii cu vulpiță, important e ca totul să fie așa cum s-a gîndit ea dinainte închid paranteza).
Era deci tristă la gîndul că se va întrista, oh my, parcă moșul ăsta trebuia să aducă bucurie în sufletele copiilor, sau am reținut eu greșit? Cu greu am reușit s-o liniștesc, s-a culcat, s-a trezit dimineață devreme și s-a apropiat cu teamă de ghetele înșirate lîngă ușă.
Trifoi era acolo, din plastic, cît palma ei, gri, cu urechile în jos și bot rotund. Am crezut că leșină de fericire. Mai era acolo și o punguță mică, în care o așteptau trei ursuleți din turtă dulce, făcuți de mine în ziua precedentă. Perfect, Moșul n-a dat greș, iei, ne-am distrat, ne-am jucat, am molfăit, apoi ea mă întreabă serioasă:
– Mami, dar de unde a știut Moșul ăsta exaaact ce vreau eu?
– Păăăi, are informatori. El comunică ocazional cu părinții, care-i transmit ce și-ar dori copiii.
– Cum comunică?
– Ei, în feluri mai… speciale.
– Pe Skype?
– Hm, nu chiar…
– Pe Facebook?
– Ăăăă, nu…
– Mami, mă duc în camera mea puțin.
L-a luat pe Trifoi și dusă a fost. Cînd s-a întors, mi-a zis:
– Să știi că nu-ți mai zic ce vreau de la celălalt Moș, ăla care vine cînd ninge afară.
– Aoleu, de ce nu? zic panicată.
– Am comunicat direct cu Moș Crăciun, i-am spus exaaaact tot ce-mi doresc. El nu a spus nimic, dar cred că a auzit tot ce am zis eu, că i-am spus multe, și ce culoare și cît de mare și unde am văzut eu în magazin exact din ăla.
– Ah, păi și nu-mi spui și mie, poate are moșul nevoie de ajutor?!
– Nu, mami, că tu ești oricum așa de ocupată, lasă că vorbesc eu direct cu el, ca să îmi aducă exact exaaaact ce îmi doresc.
I am so fucked. Știe cineva cum iau legătura cu moșul imaginar al Sofiei, să aflu ce-i cumpăr?
Așa-mi trebuie dacă m-am complicat cu povești din astea neadevărate. Trebuia să-i spun direct care-i treaba cu moșii ăștia, cum fac cu toate celelalte, și cred c-o s-o și fac curînd, m-am și gîndit cum, dar asta într-un episod următor, acum mă duc să iau cursuri de citit minți. Pe skype, auzi…
🙂
Îi spus că Moș Crăciun e mai bătrân și are nevoie de o listă scrisă ca să țină minte ce vrea fiecare copil.
Deci e musai să scrie o scrisoare care va fi pusă în plic și trimisă la Polul Nord.
Prin Poșta Română, nu prin Skype că Moșul ăsta e și de modă veche 🙂
Te inteleg perfect! Damian puiul meu de imediat 3 ani imi spune intr-o zi:”Vreau sa-mi aduca Mos Craciun o bicicleta!” Eu:”Nu cred ca o sa-ti aduca, tu nu stii inca sa mergi cu tricicleta.” Damian:”Dar Mosul nu stie asta!” Si atunci incep eu cu explicatii, cum ca Mosul stie tot. Buuun… Zilele astea ii zic:”Hai sa facem o lista cu ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun!” Damian:”Mami, eu nu inteleg! Ai spus ca Mosul stie tot. El stie deja ce vreau, de ce trebuie sa-ti spun si tie?” 🙂
Noi am scris scrisoare. De fapt Bia a desenat, apoi mami a scris dupa dictare. I-am spus ca mosul e batran si nu poate tine minte exact ce vrea fiecare copil. De aceea e bine sa facem o lista, sa nu cumva sa uite mosul ceva. Scrisoarea am pus-o in plic si a dus-o tati la posta. Problem solved.
Dacă vorbea Ivan… il puneai pe el spion.. La noi functioneaza asa: Hai sa facem lista de mos( avem si mos unicorn… si mos haloween). Si ii intreb ce cred ei ca ar trebui sa primeasca ei, părintii, verii, unchii, bunicii..tot neamul şi toți prietenii. Săptămâna trecută am stat cu vărul lor (3ani) şi am făcut lista. Pt unchi a dorit o ciorbă iar pentru tati un cataclism. Toate fetițele şi femeile ghiveci cu flori. Drăguț. Aşa e la noi. Alte idei??
Ahahaaa, un cataclism? :))))
F tare!!! o sa iau aminte, am si eu una bucata mica berbecoaica fixista acasa. doar ca a mea abia a inceput sa vorbeasca si inca nu exprima in cuvinte lucrurile atat de exact, desi am inceput sa avem mini-conversatii de genul: nu supa, nu felu doi, doar icre! deci da, retinut 😀
– Monteaza microfoane in camera ei
– Incurajeaz-o sa scrie o scrisoare Mosului ( daca nu vrea sa o ajuti tu la scris, spune-i ca poate apela la tati la bona..)
Eu zic sa-i cumperi o coronita cu urechi. Sigur nu dai gres.
Haha, da, am stoc. Am cumparat tot ce-am gasit, faza e ca pina atunci sigur n-o sa mai fie interesata de ele.
Nuuuuuu! Nu-i spune ca nu exista Mos!!!
Unul dintre cele mai frumoase lucruri din copilaria mea a fost faptul ca am crezut in Mosu, chiar si atunci cand incepusera sa spuna copiii la scoala ca nu exista si mama m-a convins ca totusi exista.
Mi se pare foarte buna ideea de mai sus sa o pui sa scrie o scrisoare ca Mosu’ e batran si uita sau risca sa incurce cadourile si sa-i aduca ei cadoul pentru alt copil si „ceva”-ul ei sa ajunga in alta parte.
Cat despre fixuri, eu o inteleg. Pentru ca am fixuri legate de haine si incaltaminte imi gasesc destul de greu ceva exaaaact cum mi-am imaginat. Palton fix de culoarea aia, neaparat cu gluga cu blanita nu stiu cum, fix de o anumita lungime, cu o anumita croiala, cizme cu toc exaaact de forma cutare si cu catarama fiiiix asa si pe dincolo. Pffuuu, greu cu berbecii 😛
Si cand ai aflat ca Mosul chiar nu exista nu ai fost dezamagita si suparata pe mama ca te-a mintit?
Buna. Cred ca banala si tradiționala scrisoare ar tb sa primeze: ca Mosul e batran si uita si nu stie sa foloseasca calculator, telefon, tableta, etc….. E important sa inteleaga că persoanele in vârsta nu tin minte decat partial si dc vrea sa riste ca Mosul sa uite si sa nu-i aduca nimic?
E o idee buna cu scrisoarea ca Mosul e batran si uita…Nu strica magia mosilor, mai tine de ea, eu imi amintesc cu placere de Mos Craciun din copilarie.
Cred că Moșului i-ar plăcea să aibă dorințele copiilor,desenate.In felul ăsta nici nu se încurcă (mulți copii poartă același nume)și se bucură Moșul să vadă că au crescut cei mici și se exprimă în felul lor,prin desen.Poate îl ajută Sof și pe Ivan la desenat,mai știi…
Când vor crește,ce distracție va fi cu răsfoitul desenelor/scrisorilor,la noi așa este,cel puțin.
Buna, o idee de la un IT-ist: creaza o casuta de email/skype/anything unde copii tai sa ii poata scrie lui MOSU ….. Eu asa voi face 🙂
Foarte buna idee cand copii au sub 7 ani si nu stiu sa scrie:))))) Sa vezi cum e cu un berbec si un tauras in casa..mie taurasul mi se pare muuuult mai fixist de genul: de ce au schimbat usa de la lift o vreau inapoi pe cea vecheeee..urlete minim 20 de minute + cate 15 minute/saptamana in urmatoarele 5 luni cand isi aminteste- si crede-ma, taurii au o memorie f buna!!
Si al meu berbecut s-a fixat fix pe un lego de vre-o 6 milioane cautat pe toate siteurile internationale si mai putin de 100 eur nu gasit:((..i-am zis ca e prea scump pentru Mos si m-a intrebat de ce are nevoie Mosul de bani ca el le fabrica la el in tara lui…
O idee buna ar fi și aplicația Android Scrisoare pentru Mos Craciun creată special pentru astfel de situatii: http://play.google.com/store/apps/details?id=com.invatandroid.scrisoare
noi ii scriem. Ii desenam. Am mai decupat din catalogul cora si lipit. Si punem scrisoarea la posta.
Cred ca sunt eu ciudata dar imi place din fiecare chestie/cadou sa ‘mesterim’ ceva ceva. Am si cadouri comandate pe net, dar …..nu, nu pt mine au acelasi farmec si emotie daca nu impachetam, nu desenam o felicitare etc.
Nepoata mea (are patru ani) ne-a spus zilele trecute cand mergeam cu ea pana la targul de Craciun ca poate gasim in piata pe cineva costumat ca el. Noi (eu si sora mea) ne-am mirat si am incercat sa scoatem mai multe informatii. Cum adica cineva costumat? Pai daca e, e mosul direct, nu?
Maria a zis doar – da, bine, poate.
Nu stie sor-mea de unde faza cu „cineva costumat”. Daca se apuca alti copii sa o intrebe pe Maria noastra de Mos nu stiu daca iese bine…
Cred ca singura speranta ar fi sa o pazesti cand doarme si sa te rogi sa vorbeasca in somn cu Mosul :))
Dar daca ii spui sa-i scrie scrisoare Mosului, merge? Dar sa i-o redacteze bona, buni, vecina…ca sa „nu afli” tu nimic? 😀
Fiul meu, dupa ce a aflat de la colegi si dupa discutii cu mine (in care nu i-am confirmat, nici infirmat, doar l-am intrebat ce simte el), a spus, trist: „preferam sa nu stiu…” .
Asa ca acum, desi stim adevarul, NE JUCAM in continuare cu pregatiri, cumparaturi pe ascuns, surprize, bucuria din dimineata (devreme!) a Craciunului 🙂
poti ruga un colg/ruda de sex masculin sa o sune si sa spuna ca e Mosul. La sot, la petrecerea de Craciun pentru copii au pus un telefon special pentru ei si acestia puteau vorbi cu Mosul, care era un coleg inchis intr-un birou 🙂
Povestea lui Mos Craciun mi se pare magica si e frumos sa credem in ea. Ma leaga multe amintiri frumoase si traditii de existente Mosului 🙂 Mai asteapta cativa ani pana sa ii spui 🙂
Fain..super fain…faceti sedinta brainstorming!!!
O scrisoare catre Mos Craciun. Asa procedam si cand eram eu copil…
Ii poti spune ca mosii vorbesc DOAR cu parintii si asa afla ce își doresc copii
Fetița mea (are acum 8 ani) m-a întrebat anul trecut dacă există sau nu Moș Crăciun, iar eu i-am vorbit despre bucuria sărbătorii, am făcut-o să conștientizeze magia zilelor de Crăciun și nu i-am spus în mod direct că nu există. A înțeles singură, dar s-a făcut că nu înțelege, tocmai, pentru că înțelesese că face parte din tradiție 😉 Chiar am scris despre asta, pentru a-i arăta când va fi mai mare 🙂
Cred că poți încerca să-i vorbești despre tradiții. Așa cum se obișnuiește să se îmbodobească bradul, să vină colindătorii…etc., la fel se obișnuiește să se scrie o scrisoare Moșului. Poate scrieți fiecare câte o scrisoarea si le lăsați la geam, să treacă spiridușul (sau orice alt personaj 😉 ) să o ia 🙂
Succes!
Fină.mea de trei ani nu înțelegea de ce a primit cadouri în ghetuțele de la ea de acasă, dar și în papucii care.s la mine acasă. Concluzia…Moșul e darnic, așa că „a vorbit“ cu Moș Crăciun să.i aducă o păpușă la ea acasă, și o bucătărie enormă, la mine acasă. Citez: „Am vorbit așa cu Moșul, că la tine e mai mult loc. Și o să o pun la tine în sufragerie. Și îmi dai tu făină, și griș, și mălai. Că gătesc.“ Să menționez că iubitul meu și.a luat costum de Moș special pentru ea?:)) Să vedem cum rezolvăm cu burta…că la el e inexistentă…
Discutia voastra e in ton cu o conversatie recenta avuta cu Alex. Noroc ca el in continuare ne spune ce cadou vrea de la Mos Craciun si mai e si constant – atat in remindere, cat si in ceea ce isi doreste 😀
Si noi punem accentul pe valori ca bucurie, bunatate, calm, a darui si a primi, etc, ne gandim si la alte culturi care au alte sarbatori, poate si la alti copii care nu au sanatate, familie, etc,
Prefer sa fim onesti si sa keep it real, chair daca facem jocuri/scenarii imaginare de dimineata pana seara. Am incercat pana acum sa facem din orice zi sa fie speciala, cu bune si cu rele, si cand spun speciala, spun cu corola aceea de minuni… Tinem craciunul, dar cateodata il tinem si in aprilie sau iunie, doar asa, ca putem, pentru ca toate zilele conteaza, nu doar una sau doua hotarate de cineva. Incercam sa facem propria poveste, stii, ca si tu intuiesti.
Off…pai ajutoarele lui Moș Crăciun nu sunt spiridușii? Nu trebuia să îi spui că tu ești ajutorul lui Mosu’…iar el trimite spiriduși pe la geamuri si îi spun apoi tot lui Moș Crăciun…dacă a mâncat, dacă a dormit, dacă se joacă frumos cu fratele /sora, dacă îi ascultă pe părinți etc. …si lista poate continua cu ce vrei tu…
Offf,greu!! La noi, are 11 ani si nu ii vine sa creada ca e pe finish povestea!! I-am spus ca asa cum magii au venit la pruncul Iisus, asa vin si Mosii la copii,dar doar la copiii mici…Cand cresc,vine randul altora la cadouri…Si asa, e foarte trist! Cea mica,mica-un an,- nu a primit nimic, cu intentie!M-am aratat suparata pe Mos…Cei mari vorbeau intre ei:”vezi,daca erau parintii ii luau si Anei ceva!!”:))
Cel mai trist Craciun a fost ,cand in clasa a III-a fiind si mama crezand ca stiu, m-a trimis sa iau globurile din boxa!Mos Craciun venea la noi cu tot cu brad si luminite-crizanteme!A fost anul cand inima nu a mai batut impreuna cu licurirea „beculicelor”..si nu a fost deloc bine.. Off,e asa frumoasa povestea asta,de ce s-o stricam?