Despre reguli şi excepții

– Mami, de ce nu poate Dani să se mai joace afară?
– Pentru că începe ora de opțional și trebuie să meargă în sală. Așa e programul, așa e regula.
– De ce există reguli, mami?
– Pentru că ele ne ajută să ne organizăm mai bine, să luăm decizii mai ușor. Știi să-mi dai exemplu de reguli de-ale noastre?
– Da! Că nu ieșim din casă cu haine murdare! (regulă impusă după ce ea insista să poarte la grădi aceeași bluză de luni pînă vineri)
– Bun. Alta?
– Că nu ieșim în curte la grădi în picioarele goale. Dar uneori pe asta nu o respectăm.
– A, da? De ce?
– Păi pentru că ne grăbim să ne jucăm și uităm să ne punem ciorapii și papucii.
– Excelent (not). Altă regulă?
– Că nu ieșim din casă nepieptănați. Dar pe asta o încălcăm mai tot timpul.
– Pe toate le vezi tu, șerpoaica mamii! Altă regulă?
– Că nu mîncăm între mese.
– Daaa, bună asta.
– Nu e bună, e rea, e foarte rea, mami.
– Regulile sînt importante, oițo, ne salvează timp și ne scutesc de dileme.
– Ce e aia dileme?
– O dilemă apare cînd nu știi ce să faci. Dacă ai deja o regulă, o aplici și gata, nu mai pierzi timpul să te gîndești.
– Da, și ai mai mult timp ca să mănînci.

Bună dimineața și an nou bun, cu multe (sau puține) reguli!

Sursă foto: reguli via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4195

15 comentarii

  1. Conform ultimului curent, regulile stirbesc dezvoltarea libera si ne/cenzurata a copilului. De multe ori am fost atacata ca-i stirbesc din libertate cu regulile, deci cum o dai tot prost crapa. Cam atata ne-a mai ramas noua oamenilor ca fiinte superioare, capacitatea asta de a gandi si a rationa, dar nu, mai nou, cum citeam deunazi parintele trebuie sa fie un observator fin al traznailor copilului, care trebuie sa se dezvolte neingradit si necenzurat pentru a deveni un lider in viitor. Not. 🙁

  2. Ce drăguț:) sa aveti un an minunat! PS: te-am văzut astăzi cu Sofia in metrou,dar nu am îndrăznit să te salut,desi as fi vrut.iată că o fac acum 🙂 iti citesc toate articolele,desi nu comentez prea des.

  3. tu chiar te adresezi copilei, in cea mai mare parte a timpului, cu diferite nume de animale? 😀 nu te supara ca intreb, dar nu am putut sa nu remarc ca in mai toate postarile in care redai dialoguri cu cea mica zici ca i te adresezi cu meduzo, gandaco, bursuco, serpoaico, oito… mie nu mi se par chiar niste apelative dragute si personal nu le-as folosi, dar sunt curioasa de ce o faci, mai ales cu niste animale care nu inspira mare dragalasenie 😀

    • daaa, o alint in toate felurile, uneori o fac budincă, alteori piersicuță, căprioară, libelulă, pufină marțafină, gîndacă, alteori îi spun că e motoraș sau cărțulie cu povești. Ei îi place, mie îmi place, ne distrăm, de ce nu?

    • Mie mi se par dragute aproape toate, mai putin „serpoaica” sau „gandaca” pentru ca am oroare de categoriile astea de vietati. Bursucul, oita sau altele sunt animale dragute.
      Noi suntem foarte obisnuiti cu tot felul de apelative, cel putin la mine in familie, la sot mai putin, dar s-a obisnuit de la mine. Numele de botez intreg nu ni-l folosim decat in public in cadre foarte formale, in rest diminutive si nume de alint. Probabil si cu copilul vom face la fel.

    • Si pe urma va întrebați de unde scoate copila cuvinte de genul „singuricutica”:)) de acolo, de la mama ei, cu piersicuta si oița:)) nu vad nimic rau in a o chema in felurile astea, dar ți-ai gasit răspuns la întrebarea de mai devreme

    • Eu il alint purcel cel mai des si in rest e „gradina zoo”: elefant, maimutoi , potarniche ne amuzam 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *