Sofia face cunoștință cu desenele animate

După cum probabil știți (iar dacă nu știți, poftiți de vă uimiți), Sofia nu a dat cu nasul de desene animate încă. OMG și WTF, șoc și groază, are aproape patru ani și nu se uită la deseneee? Mna, nu se uită, poftiți de sunați la Protecția Copilului. Nici la TV, nici la laptop, nici pe telefon, pentru că pur și simplu am fost ocupați cu alte feluri de a cunoaște lumea împreună. Am scris de multe ori despre asta, puteți căuta articolele cu pricina, convingerea mea e că televizorul la vârste mici face mult rău și deloc bine, noi oricum nu dăm drumul la televizor cu zilele, pentru nimeni n-a fost vreun efort să ținem copilul departe de desene pînă acum. Nu vă imaginați că ea urlă legată cu lanțuri de TV iar eu îi neg cu încăpățânare această dorință. Nu a fost expusă la desene, nu cere, nu îi punem. Știe că ele există, a mai văzut pe youtube clipuri în vizite, dar nu a cerut niciodată insistent, nici eu nu i-am oferit această variantă de divertisment (că de educație nici nu poate fi vorba).

Are în schimb o grămadă de cărți printre care și seria Disney, din care a aflat toate poveștile după benzile desenate (gen regatul de gheață, Pisicile aristocrate, Ratatouille), dar și clasicele Pinocchio, Cenușăreasa etc, s-a îndrăgostit și ea de Elsa și de Anna, mai mult pentru că a observat că toate fetele din parc și de la grădi le iubesc, așa că a început să le iubească și ea. Are o tonă de haine cu ele, inclusiv păpușile mici din plastic, are și Lego, știe tot.

Cît am stat cu ea în spital acum două luni, plictiseală mare, camera mică, ce să facem, zic hai că a venit momentul optim să îi arăt desene. Și caut pe net fragmente din Regatul de gheață, cu preferatele ei. O să încremenească acolo, n-o să mai respire, aleluia, sîntem salvate. Am dat play și m-am lăsat pe spate satisfăcută. Peste cinci minute de uitat la ecran, s-a întors către mine și mi-a zis pe ton iritat:
– Mami, mă enervează filmul ăsta, hai mai bine să citim iar cartea (pe care, desigur, o aveam în bagaj).
Falca mea trebuie c-a făcut un zgomot grozav cînd a lovit podeaua rezervei, că s-a speriat și mi-a explicat calm:
– Păi mami, prea repede se schimbă imaginile aici, în carte am timp să mă uit la haine, la animale, la flori…

Și asta a fost tot. Nu a mai cerut niciodată de atunci să revadă, am recitit povestea de niște zeci de ori, o ascultă și pe CD urmărind în același timp desenele din carte. Așa îi place.

Totuși, îmi dau seama că ce facem este ușor extrem, prea mă privesc ceilalți părinți cu sprînceana ridicată cînd, strînsă cu ușa, șoptesc printre dinți că ăăăă, să vedeți, Sofia nu prea se uită la desene, de fapt, nu se uită deloc, ăăă, ba da, avem TV dar nu prea îl folosim, nuuu, nu sîntem sectanți religioși, doar nu prea ne place, nuuu, nici la tabletă, pentru că… facem alte lucruri în loc, daaa, știu că e ciudat etc așa că am decis ca zilele astea să o duc la o animație la cinema. Din păcate nu mai rulează Regatul de gheață, dar am găsit ceva cu un dinozaur simpatic. Sper să n-o pună pe fugă sonorul (care pe mine mă stresează groaznic la cinema) și să aibă răbdare măcar juma de film, că n-o să am la mine cartea cu dinozaurul, să i-o citesc în loc.

Prima noastră ieșire la film! OMG și WTF, ce fată mare am! Începe o nouă etapă, presîmțăsc! Dacă aveți sfaturi pentru noi, le aștept cu bucurie.

shutterstock_331368353

Sursa foto: fetiță la cinema via Shutterstock.com

111 Comments

    • Printesa Urbana

      E imposibil sa citesc de pe mobil site-ul asta, nu se incarca decat reclame. Ce zice, care e varsta? As paria pe un 3-4 ani.

    • Silvia

      4 ani zice in articol. Parerea mea, cunoscand-o pe Sofia din povestirile tale, nu o sa-i placa. Nu o sa aiba rabdare si o sa-ti zica si se sunet:), asa ca peegateste- te sa plecati repede catre ceva mai cool, shoping sau mancare :))

    • Oana

      Si eu am senzatia ca pt copii sunetul e cam tare. Si pt mine este! Dar probabil tine mult de felul in care sunt obisnuiti.

    • Carmen

      mai zice sa duci copilul la un matineu ca sa nu fie obosit, sa-i povestesti dinainte subiectul sa stie la ce sa se astepte, sa vizionati un trailer impreuna inainte

    • Meg

      Printesa, nici eu nu cred ca o sa ii placa si intuiesti perfect..sonorul e dat tare, chiar si la animatiile pentru copii..Matei si acum ( aproape 9 ani) se tine de urechi la juma’ de film cand il duc..

    • Adi

      Daca nu ai televizor nu inseamna ca esti sectant;). Inseamna doar ca alegi sa iti ocupi timpul tau si al copilului intr-un mod constructiv cu activitati care ii edifica si ii infrimuseteaza caracterul! ?

  1. A mea nu a vazut tv pana pe la un an jumate’. Am fost o saptamana la munte si, dupa ce toata ziua bantuiam pe afara, am decis ca o privire la Duck nu ne va ucide. S-a uitat la cate ceva si am observat ca incepe sa recunoasca si mai usor diverse animale, plus ca se bucura sa le vada.

    Am tot cumparat carti si le studiem zilnic, dar desenele alea (asa ciudate cum sunt unele) chiar au facut-o sa indrageasca 2-3 personaje si (mult mai important) sa inceapa sa deschida gura.

    Se apropie de 2 ani si zice prea putine pentru varsta ei. Cel mai nasol este ca de multe ori pur si simplu nu doreste sa repete ceva, daca ii spui ‘hai, spune x cuvant’ se supara (ca tot suntem sfatuiti sa incercam sa o facem sa vorbeasca).

    Deci, dupa cum ziceam, culmea, dupa ce s-a uitat la Lola si numerele incepe sa zica Nie (asta e un fel de ‘nine’), Pepe si Coco (2 dinozauri de apar acolo) si imita cateva animale.

    Repet, pana atunci pur si simplu a ignorat orice incercare de a o face sa zica ceva. In afara de mama, tata, apa, me (melc) si da, a refuzat sa caste gura sa spuna ceva.

    Nu se pune problema sa fie surda, ii merge mintea in rest, comunica non-verbal exceptional, pur si simplu, pana la desenele astea, nu am reusit nimic.

    Cum nu doresc nici sa stea cu ochii cascati in TV non-stop, are putin program de TV dimineata, cum ne trezim. Dupa aia deloc, ne ocupam cu intorsul casei cu susul in jos.

    Se mai uita pe youtube la 2-3 desene cu animale, cand ii dau sa manance, daca nu are chef sa stea in bucatarie.

    La noi deci, chiar si cu limitari, minunile astea aparent au facut-o sa doreasca sa deschida gura. Chiar daca pentru cateva onomatopee sau niste nume simple, dar e totusi progres.

    • Rayana

      Dojo, si eu sunt in aceeasi situatie cu tine. Piciul meu are 2 ani si are vreo 20 de cuvinte pe care le zice, in rest vorbeste mult in limba lui. Tot asa, l-am lasat sa se uite la desene de curand si l-am auzit repetand anumite onomatopee sau interjectii din desene. Nici el nu repeta un cuvant daca ii spun sa il repete. Am sesizat ca nu pronunta literele „c” si „s”, care l-ar ajuta sa poata spune mai multe cuvinte.

    • Mona

      Ce dor imi este mie de acel limbaj specific acelei vârste.
      Al meu fiu până pe la șase ani a vorbit o limba înțeleasă numai de el si eu.
      Acum are 12 si vorbește corect si NON stop ?

    • Andreea s.

      Dojo, stai linistita, si a mea a fost muta- muta până la 2 ani si 1 luna cand a inceput grădinița. Trei luni mai târziu, a inceput. Acum are 3 ani si 3 luni si nu tace o clipă (vorbeste si in somn!!!). Daca in rest e ok si vezi ca intelege ce ii spui, după părerea mea nu ai motive de îngrijorare! Poate ar ajuta-o un pic de socializare, dar atata tot. Fiecare cu ritmul lui!

    • Cu ideea asta ma linistesc si eu, ca sunt destui prieteni mai mari de-ai ei in curte care nu au prea vorbit repede. Unii tot dupa 2 aini si mai bine. Toti povestesc de te rup in doua, deci nu au probleme. Din ce trancaneste a mica, aparent zice OK majoritatea sunetelor (inclsiv r), sa vedem cand isi da drumul la vorbit de-a binelea.

      Momentan e cu fundu’ in sus de cateva zile. Aparent ii ies caninii (toti, ca asa e sistemul, ultima data i-au iesit 8 dinti dintr-o data, dupa ce aproape un an nu a mai aparut nimic), asa ca o las in treaba ei, ca numa’ de stres in plus nu are nevoie 😀

    • Complex Compas

      Bună. Fetita noastră are 3 ani și a avut acces la desene tot timpul. Dar nu prea se uita, se plictisește repede, unele o sperie (deși îi plac Ana și Elsa din cărți și lucrurile pe care le are cu ele nu vrea sa se uite la Frozen) după câteva minute se întoarce la jucării și prefera sa stingem televizorul. A început sa vorbească pe la 2 ani. Și acum nu se mai opreste?, foarte simpatica. Tot de la Lola a învățat singura sa numere în engleza pana la 10. Și noi ne axam pe carti si puzzle-uri si activitati practice pentru ca îi plac foarte mult. Dar multe cuvinte in engleza și cântece le – a „agatat” de la tv. Părerea mea este ca un film la cinema sperietori copil micuț. Noi mai așteptăm. As îndrăzni sa recomand pentru început Clubul lui Mickey Mouse și Masha și Ursul (pe acesta îl adoram).

    • Adina

      Fetita mea a inceput sa vorbeasca la 2 ani si 7 luni, dupa 6 luni de gradi. Nu a avut parte de TV, tableta (decat f putin si am regretat perioada pt ca efectele asupra ei au fost f urate si am renuntat f repede), a avut parte de bona full time pana la 2 ani si pe urma gradi. Nu a inceput imediat sa vorbeasca dupa gradi dar a inceput intai sa se imbogateasca vocabularul. Mentionez ca tot la 2 ani i-am scos suzi de noapte si biberonul pt baut laptele (l-am inlocuit cu o cana si da, inca bea lapte si acum la aproape 3 ani). Debutul ei in vorbire in propozitii a fost brusc, intr-o zi s-a trezit si a inceput sa vorbeasca, eu credeam ca astea sunt povesti dar noi se pare suntem niste personaje care imbogatesc aceste cazuri-povesti 🙂

    • Alexandra

      Buna! Limbajul este functional si, ca sa fie stimulata sa il folosească, trebuie început cu cereri-adica atunci când vrea ceva apa de exemplu ii repeti in mai multe rânduri apoi faci o pauza înainte de a ii da apa pentru a spune ea. La fel faci pt jucării, obiecte etc

    • Andreea L

      Nici fetita mea nu spunea la 2 ani prea multe cuvinte, dar mersul la cresa, alaturi de alti copilasi au schimbat-o major: vorbeste toata ziua, fomuleaza propozitii, e mai independenta, vrea sa faca ea totul. Si nici ea nu se uita la desene deloc acasa (nu avem TV) …. pt ca inca nu le intelege. Ii plac plusurile cu Minie, Donald, cu care vorbeste, le hraneste, pune sa doarma, danseaza …. are 2,2 ani!

  2. CR/ST/AN

    Sa o duci la un film fara subtitrare, sa aiba vocile dublate in romana. Si fara floricele & cola in sala de cinema.

  3. mack

    4 ani 🙂 dar zic si ei ca depinde de copil etc. Si zic de sonor tare, da.
    Pe la 4 ani m-au dus si pe mine prima data, da. Tot la cinema.

    • Lacramiora

      Nu recomand deloc, dar DELOC, bunul dinozaur. Are scene dure, al meu la 5 ani a plans și am plecat din sală la initiativa lui.

    • Printesa Urbana

      Oh boy… 🙁 faza e ca nici nu am din ce alege. 🙁

    • Gabriela

      vezi ca si Laura Frunza a scris despre film si nu i-a placut, citeste de ce la ea….mie mi s-a parut foarte relevant

    • …cand am vazut cuvantul dinozaur exact la scena cu berry-urile buclucase m-am gandit :)))) Noua nu ne-a placut asa de mult filmul, dar va recomandam Micul Print. E minunat 🙂 Ionut a avut acces la ceva desene animate (alese de noi) candva dupa 2 ani. Cateva minute si nu zilnic. Acum are aproape 6 ani si trec zile bune pana sa-si aminteasca de televizor sau filme. Daca are ocupatie, cu atat mai mult. Dar e drept, nici noi nu ne uitam deloc la tv, cel mult cate un film seara sau in weekend. (ceea ce in Grecia e vazut ca o ciudatenie, aici toate casele au macar doua televizoare din care neaparat unul e in dormitor)

    • Andrea

      De ce nu mergeti la micul print? Sigur e mai bun… Noi am fost la dinozuar mi s-a parut asa si asa, faza cu fructele halucinogene nu m-a scandalizat….

    • maria

      La multi ani!
      Subscriu, am fost cu juniorul (cam de varsta printesei tale) la acest film si pe langa scena mentionata mai sus, filmul nu e chiar pentru copii (prea multe „suferinte” umane sunt „materializate” in imagini); ce sa mai zic ca dupa 30 min deja se plictisise pentru ca nu e chiar o animatie captivanta (exceptand cateva secvente).
      O animatie buna a fost Big Hero 6, acesta a fost vizionat cu mare placere pana la final, ti l-as recomanda.

    • mihaela

      girls..am vazut filmul cu copila de aproape 6 ani. Tripuri?! Droguri? Halucinatii?! Cand era mai mica am vazut un filmulet pe net cu niste pisici care rontaiau nu stiu ce planta si o luau razna, apoi am vazut cum niste elefanti (parca..) mancau fructe fermentate si se imbatau.
      Eu nu am „bagat” droguri ca sa stiu ca ala din desene e un trip si ca vai, omg, omg ce nenorociti aia de la pixat ca au bagat chestii cu droguri in film. Hai sa ne revenim:) Erau niste fructe care au cazut pe jos si au fermentat. Si aia au mancat si s-au machit si radeau ca prostii si li se deforma realitatea. Si vai, ce bine se mai distrau! Iaca si-au cimentat prietenia la o betie involuntara! Faceti un sondaj intre picii care au vazut filmul sa vedeti ce au inteles ei, nu mai cititi ce au „vazut” niste parinti care stiu ce e ala un TRIP. Ca nu parintii conteaza. E un desen despre prietenie, despre infruntarea fricilor, despre multe alte chestii. Nu despre droguri. Asa cum Alba ca Zapada e ok desi doarma cu 7 barbatei barbosi si suspecti in casa..Si as putea sa scriu o ora despre desenele animate si mizeriile pe care noi, astia MARI, le vedem. Doar ca..guess what..noi nu contam. Conteaza ei, picii care vad povestea prieteniei. Picii care ies de la film si urla ca lupii, ca asa urla Spot. Picii care se bucura cu adevarat de chestiile care conteaza – conteaza sa vezi binele din lucruri, nu raul..
      Dar , fireste, fiecare vede ce vrea. Poate nu m-am drogat destul ca sa ma prind cat de grava e secventa din acest film….shame on you pixar!

    • deea

      Dumbo s-a imbatat in desenul cu acelasi nume si s-a trezit in copac. Nici eu nu am devenit alcoolica desi stiu ca am vazut desenul cand eram mica.

    • Ioana

      Bine zis Mihaela! Sa nu uitam de potiunile magice care apar în mai toate basmele. Șoc după șoc ?

  4. Livia Dobre

    Eu am fost cu fetita la Bunul Dinozaur dupa Craciun. Are 2 ani si 8 luni. Toate bune si frumoase, dar pana sa alegem filmul, a fost problema. Nu prea mai exista filme 2D, iar pentru un pitic ochelarii aia eu ii vad incomozi. Am ales in final Sun Plaza, 3D, putina lume in sala, volumul acceptabil pentru ei. Neasteptat, fetita a rezistat 80 de minute si I-a placut. Poata ca si datorita faptului ca tot ce tine de dinozauri o captiveaza. Apoi doar s-a jucat cu ochelarii. Si n-am prea inteles rolul 3D… nu cine stie ce efecte special si ce sa inteleaga cei mici din ele…

  5. Andreea

    Si noi am avut de curand prima experienta la cinema, ne-am tot gandit daca e timpul si ne-am dus la mall. Am pregatit copilul inainte (tot 3 ani si 8 luni):
    – puiuc o sa mergem la un film frumos, cu o poveste despre craiasa zapezii
    – unde mami, e ca in cartea mea povestea?
    – da pui, doar ca o sa fie pe un ecran mare si o sa primesti si ochelari
    – dar mami eu vad bine… (se baga tacsu’ care e foarte tehnic in seama: sunt ochelari 3 D, zice el)
    – dar ce eu sunt extraterestu? eu nu am 3 ochi – mami eu nu vreau ochelari!
    in concluzie a fost foarte incantata de film, a avut rabdare aproape pana la sfarsit, insa as mai astepta cateva luni pana la urmatoarea experienta. ceea ce nu i-a placut a fost faptul ca nu a putut pune o mie de intrebari in timpul filmului. in plus a mai spus ca atunci cand citim noi doua putem sa schimbam povestea cum vrem noi iar filmul nu ne asculta.

  6. andrada garbovan

    Sincer eu te felicit pentru aceasta alegere, de a nu-i pune desene. Fetita mea are 1a2l si nici ea nu se uita la tv. De fapt nici nu avem tv :)))…asta e si unul din motivele pentru care nu cumparam. Pana sa vina ea, 6 ani am trait fara tv in casa pentru ca nu aveam nevoie. Aveam laptop, munceam, citeam sau ieseam in oras sau pur si simplu ne bucuram de viata in doi. Acum parca am lua un tv dar eu cred tare ca l.as porni si ar merge asa in nestire fara sa ma uit si m.ar incarca negativ. Asa ca am hotarat sa nu luam tv si sa ne bucuram de linistea in 3. Noi ne jucam mult, dansam, cantam si fara televizor ;). Exista viata si daca nu suntem in trend cu desenele :))).

  7. Cami

    Cred ca se exagerează pe tema asta. Pe vremea noastră ne uitam de la 6 ani la desene și atunci 5 minute. Sa îi mulțumim sistemului ca avea grija de inteligenta noastră emotionala. În a-ți părăsi copilul în față televizorului și a-l lasa sa vadă desene animate zilnic sau săptămânal cred ca e cale lunga.nu e necesar sa stea pe ducktv de la 6 luni, poate avea 11 luni si sunt filmulete dragute pe nickjr și youtube abunda de bobita și buburuza.cunosc doi copii care s-au uitat și la desene animate acompaniate de cantecele, cărora bunica, fosta invatatoare, le-a citit și le-a povestit câte în lună și stele și care la 5 ani deja învață să citească. Contează cât și cum ii educi, restul mi se pare doar un pic de snobism și mania ca tot ce e tehnologie ne distruge copiii.slava domnului,ei sunt o alta generație. În 10-20 de ani tehnologia va avea alt impact asupra vieții și sa încerci sa ii tii departe de ceea ce înseamnă ea e o sa lupta cu evoluția.ne cramponam de idei care, vezi doamne, ne fac sa părem mai…culți,mai educati. desenele animate nu exclud cărțile, ba din contra,le completează. Jesus….

    • Corina

      M-am tot gandit daca sa comentez sau nu …dar as vrea sa o fac. Expunerea copilului la tehnologie la varsta foarte mica nu are nici un beneficiu asupra creierului lor, dimpotriva, are efecte negative. Pentru cine este cu adevarat interesat de acest subiect si de dezvoltarea cat mai armonioasa si corecta a creierului copilului exista multe studii care explica aceste lucruri, efectele negative asupra puterii de concentrare in timp si multe altele. Nu este vorba neaprat de mesajul pe care il primesc de la tv (asta este alt subiect) ci de ceea ce se intampla in creierasul lor mic, in formare, in timp ce se uita la tv/telefon/tableta/etc.

      Este mult mai greu sa NU il lasi, sa incerci sa ii ocupi timpul cu altceva cand e plictisit, sa ii citesti toate povestile si sa raspunzi la sutele de intrebari, decat sa il priponesti pe canapea cu tableta in mana sau cu televizorul deschis.

      Da, cu siguranta traim intr-o perioada foarte tehnologizata si vor avea accces copiii si la internet si la toate nebuniile, dar cu cat mai tarziu, cu atat mai bine.
      Eu nu consider ca un copil PIERDE ceva daca nu se uita la desene.

      Daca totusi ajunge sa isi doreasca acest lucru si ii interzicem total, atunci poate intr-adevar deveni o problema. Dar nu cred ca este cazul Ioanei.

    • deea

      De fapt, cele mai recente studii au ajuns la alte concluzii, motiv pentru care unii specialisti au schimbat recomandarile cu unele mult.mai relaxate si relaxante. Asta e problema cu studiile, pana la vreo metaanaliza in ceea ce priveste subiectul eu zic ca trebuie sa ne lasam ghidati de bun-simt.
      In general, Nu-urile au un impact negativ si asupra parintilor. Prea multe, mult prea multe „nu e voie” „interzis”etc. Culmea e ca in cazul copiilor toata lumea se fereste de asemenea exprimari, dar la adulti par ok. Nu e voie dulce, interzis zahar, in niciun caz desene pana la 2 ani, tableta e nenorocire. A scapat puiul de 1 an o limba pe tort? Crima! A vazut niste desene la vecini? Va fi un autist, sociopat si alte cateva chestii. Mai utile e sa vorbim despe ce e bun, util. Daca ne concentram sa oferim portii sanatoase de legume si fructe, mica patratica de cioco nu mai incape. Iar daca incape, nu-i bai. Asa cum poate nu-i bai daca privim un film in familie dupa o zi de sanius si bulgareala.

    • cu siguranta nu e o tragedie daca se uita copilul 15 minute pe zi la desene animate sau la tableta sau la whatever lucru despre care suntem cu totii de acord ca nu e bine sa se faca exces.

      problema este alta, dupa mine, si anume ca e foarte greu ca cele 15 minute/zi sa ramana intr-adevar 15 minute/zi pe termen lung.

      eu am observat asta pe Sofia – uneori (rar) ne mai uitam la videoclipul vreunei melodii care ii place sau se mai uita la o filmare cu ea insasi de cand era mica – aproape intotdeauna dupa ce se termina respectivul clip, Sofia mea spune „inca o data” sau „mai pune unul”

      de asta cred ca e mai bine sa ai toleranta zero sau aproape zero fata de TV, desene animate, tableta etc – pentru ca in foarte scurt timp ajungi sa pierzi controlul asupra timpului total pe care il petrece copilul cu aceste lucruri.

      hai sa fim seriosi, nici eu nu sunt in stare sa ma uit doar 15 minute pe zi la ceva ce imi place si intr-un fel nici nu mi se pare corect sa-i dau cu lingurita in fiecare zi ceva ce stiu ca ii place… mai bine sa nu stie ca exista, ca nu poti sa tanjesti dupa ceva ce nu stii ca exista.

    • deea

      Otilia Mantelers avea un articol referitor la privitul la tv.
      Cum am spus, depinde de copil. A mea si-a inchis de sute de ori singura tv-ul, desenele de pe calculator, jocul de pe telefon. Uneori dupa 10 minute. Stiu si partea urata dar depinde de foarte multi factori. Avand copil de varsta scolara, singurul fara tableta si aproape singurul fara smartphone, am cunoscut multe situatii groaznice. Dar atat timp cat esti centrat pe copil, pe binele lui, eu cred ca poti merge pe cai de mijloc.

    • Adolescenta fiind, in primii ani dupa ’89, am facut excese in ceea ce priveste uitatul la TV. Nu-i greu de inteles contextul.

      Ceea ce vreau sa spun, este ca nu a contat deloc varsta. Unui copil mai mare nu ii este neaparat mai usor sa accepte restrictii sau, mai mult chiar, sa-si stabileasca singur limite rezonabile.

      De aceea eu cred ca accesul cu masura si stapanirea de sine sunt chestii care se antreneaza in timp. Evident, totul trebuie corelat cu varsta copilului, eu ma refer aici in special la copii de peste 3-4 ani. Si, desigur, nu vorbim despre cazurile in care un copil este plantat in fata televizorului si lasat acolo cu orele.

      In situatii similare cu cea povestita de tine, cand copilul era mai mic, noi am avut alta abordare. L-am lasat uneori sa se uite de cate ori a vrut,pana s-a saturat si a renuntat de unul singur. Culmea, a renuntat mai repede decat anticipasem noi (in functie de cat de entuziasmat parea de idee inainte sa se intample). Mi s-a parut ca, in cazul copilului nostru, a functionat mai bine decat o interdictie.

    • da, pai si eu am fost dependent de televizor, la fel cu toti colegii mei de generatie – de cand ni s-a pus cablu si pana am plecat la facultate, vreo 2-3 ani, ne-am uitat in continuu la TV.
      imi amintesc ca mergeam mai multi colegi la colegii carora li se instalase cablu mai repede, ca stateau mai aproape de centru, si ne uitam la TV pana la 2 noaptea, la absolut orice :))
      e clar ca TV-ul provoaca dependenta si desi pot exista cazuri ca al tau, in care copilul renunta singur, eu cred ca marea majoritate a copiilor devin dependenti.

      ca tot s-a pomenit aici de Otilia Mantelers si experimentul ei cu televizorul, din cate vad copiii ei nu au decis ca nu se mai uita la tv dupa ce au avut acces nelimitat la el timp de o saptamana, ba din contra
      http://www.totuldespremame.ro/invitati-speciali/otilia-mantelers-aveti-voie-sa-va-uitati-la-televizor-oricat

    • Robo, Otilia a facut un experiment diferit, pe o perioada mai lunga de timp.

      Eu ma refeream la situatii ocazionale, pt vizionari de max. 30 de minute (sa vada episodul / clipul preferat pana se satura de el). O astfel de strategie da rezultate pe termen scurt: copilul scapa de obsesia pe care a facut-o pt filmuletul respectiv (la varste mici se intampla mai des, cel putin asa a fost in cazul nostru). In plus, ii da sentimentul ca are si el ceva de zis (iar pt unii copii chestia asta e importanta).

      Pe termen lung e cu totul alta poveste: se discuta, se negociaza, se (mai si) interzice – dupa caz.

      Lucrurile astea se invata in timp, prin exercitiu. Nu ajuta in nici un fel daca copilul este mai mare, ba dimpotriva (mai ales daca i s-a interzis pana atunci). Cred ca o abordare gen „luam taurul de coarne si cautam solutii sa rezolvam problema” da rezultate mai bune pe termen lung. Desi, la prima vedere, lipsa accesului la varste mai mici pare o metoda mai usor de aplicat.

    • Printesa Urbana

      Nu prea are logica ce spui, Adriana. Il lasi la laptop mult sa il scapi de o obsesie pe care nu ar fi avut-o daca nu l-ai fi pus la desene deloc. Copilul poate avea lucruri de zis in sute de alte lucruri care nu creeaza dependenta, tensiune, nervi de nici o parte. Nu are nici un sens sa iei taurul de coarne si sa rezolvi o problema cata vreme problema nu exista (respectiv copilul nu cere desene pentru ca nu a fost expus la ele). Daca il expui de la o varsta potrivita, de la care poate intelege si accepta lucruri, cred ca sunt sanse mari sa nu exista vreodata aceasta problema.

    • Multa vreme am crezut si eu asta, insa experienta de pana acum (9 ani) mi-a arata ca lucrurile nu stau chiar asa.

      Una e sa inteleaga (rational) o regula, alta este sa o accepte si sa o respecte (mai ales atunci cand sunt entuziasmati de ceva / isi doresc ceva, sau pur si simplu vor mai multa independenta si libertate de miscare, asa cum se intampla dupa 7 ani). Toti copiii (indiferent de varsta) au perioade cand testeaza limita regulilor stabilite. Inclusiv cea referitoare la accesul la TV/laptop/etc. Din acest punct de vedere, provocarile cresc (nu scad) odata cu varsta.

      Eu cred ca unele deprinderi se formeaza mai usor cand sunt copiii mai mici (intre 4 – 6 ani, de exemplu), asta am vrut sa spun. Cel putin asa s-a intamplat in cazul nostru, probabil ca depinde de copil.

      Oricum, parintii lui sunt cei care stiu cel mai bine, iar in cazul discutiei de fata, mai putin sau chiar deloc este mai putin nociv decat in exces. Eu am vrut doar sa spun ca nu-i musai sa fie deloc.

    • vio

      La faza asta nu sunt de acord cu tine. Daca fixezi cu el 15 minute sau 20 sau 30 sau..cate si cand vrei tu, ca parinte…de asemenea daca fixezi un anumit ritual (noi, de exemplu, avem 10 minute de youtube dupa baia de seara, vrea mereu acelasi si acelasi lucru, cantecul wheels on the bus, alphabet song si number train) sa stii ca le va respecta. Fara crize, fara isterie, fara mai vreau, fara lacrimi..absolut cooperant.Sigur, cred cu tarie ca e important si cati ani are copilul. Andrei are 4 ani si vede ce ziceam mai sus pe youtube, plus doua seriale : PawPatrol (de care este absolut indragostit, are si jucariile si carti si haine cu ei..) si Dora descopera lumea. Pe astea la tv, daca le nimerim dimineata-cand se difuzeaza. Daca nu, nu.
      Mentionez ca a avut acces la Baby tv cand era mai mic, tot controlat dpdv timp si niciodata lasat singur in fata tv-ului, apoi la Duck tv.

      La cinema inca nu am mers si nici nu cred ca vom merge curand. Desi a vazut Pisicile aristrocrate cap-coada de cateva ori (deci rabdare are, daca il captiveaza filmul), sunt sigura ca ar avea o pb cu zgomotul. Noi am avut niste tentavive de mers la concerte cu el, in spatii deschise-nu va imaginati ca i-am spart timpanele, a vrut destul de repede sa plecam. Nici nu e genul de copil dus la Mall sau la locuri de joaca, asa ca se adauga si problema lui cu aglomeratia-galagia. Cand da de ele, vrea sa plecam. (inclusiv din targul de Craciun de la Unibversitate a vrut sa plecam rapid). Asa ca…inca mai astept.

      Astept feedback dupa ce mergeti la cinema, sunt curioasa daca mergeti cum o sa i se para Sofiei. Poate imi fac si eu curaj:)

    • crezi ca vei putea mentine exact acelasi ritual si in urmatorii 3-5 ani?
      la un moment dat nu va mai vrea sa se uite la ce se uita acum, ca va creste si interesele lui se vor modifica.
      eu raman la parerea mea ca daca esti obisnuit sa consumi tv de mic consumul asta nu poate decat sa creasca in timp.

    • vio

      Robo, stiu asta cam in aceeasi masura in care si voi stiti ce fel va fi Sofia raportat la tv/tableta/pc in cativa ani. 🙂
      Cu alte cuvinte, nu , nu stiu.
      Dar merg pe ideea ca vom ramane (eu si copilul) la fel de prieteni ca acum si ca vom putea coopera. Voi face, cand va fi cazul compromisuri. Va face, cand va fi cazul, compromisuri. Eu asa ma fost crescuta de ai mei, iar mie acest „ASA” mi-a prins tare bine si m-a facut o fiinta destul de echilibrata.

      Nici nu consider ca e un mod de-a actiona potrivit oricui, pur si simplu consider ca noua ni se potriveste. Deocamdata 🙂

    • vio

      Adaug, pt o mai buna intelegere a situatiei: eu nu-s consumatoare de tv mai deloc. Dar al meu partener este jurnalist, asadar tv-ul este indispensabil. Lucreaza de acasa, cu tv si pc si tableta si tot ce inseamna ce face el… Este imposibil sa cresti un copil intr-o casa in care tv-ul merge 20 din 24 (in „biroul” lui tati) si sa nu-i permiti acces tv.
      Pot sa nu-i dau mancare nesanatoasa pt ca nici noi nu mancam.
      Dar nu pot sa nu-i permit (in felul descris mai sus) accesul la ceva ce unul dintre parinti are zilnic.

  8. roxana

    Hm..daca e Bunul Dinozaur nu cred ca merge la 4 ani fara ceva. E un film dragut, dar pune mici intrebari si probleme pe care nu stiu daca le intelege asa devreme. De exemplu moare un parinte..Ma rog, si in Regatul de Gheata au murit parintii dar acolo e mai ascuns mesajul. Noi am fost cu Andreea si i-a placut. Dar a mea are 6.5 ani. Fiind primul film pentru Sofia, nu as paria pe acesta.

  9. Maria

    Tania a fost foarte incantata de ideea de a merge la cinema , dar pentru 15 minute. 🙂
    Am avut 2 tentative ( la 3 ani si 11 luni si la 4 ani si 3 luni) , a fost fun cu ochelarii , dar zgomotul -sunetul exagerat a deranjat-o.

  10. Ina

    Eu am zis ca nu-l las, apoi treptat treptat am pierdut controlul… Si urla cand inchideam si noaptea se trezea urland, pana cand, acum vreo 4 luni (la aproape 3 ani ai lui), am zis gata, no more. Si l-am informat: de astazi nu te mai uiti la tv. El: bine. Si cam asta a fost.. Nu cere, rar, si noi ne uitam mult mai putin, facem lego, carti, alearga prin casa… Si la mine se uita ciudat; cum, fara desene? Fara ciocolata? Hai fata, numa’ putin… E drept ca m-a prins cu gura plina de ciocolata, m-am fastacit, ca e ceva ptr oameni mari. Evit sa- l expun tentatiilor. Si ma mir mereu cum de fapt, pana la urma, intelege cand ceva nu e pentru el. Cand o matusa i-a intins platoul cu prajituri de cofetarie el a refuzat politicos, nu, nu e pentru copii mici. Am multe de invatat si am nevoie de multa rabdare, care aveti de dat 🙂
    Un lucru e clar, doarme noaptea de cand nu se uita la TV.

  11. Carmen

    Stiu 🙁 Si noi am vrut pe 2 Ianuarie sa mergem la film dar am renunțat văzând ce ruleaza. Poate găsești o explicație pentru reacția dinozaurului: i-au placut f mult, nu mai mâncase pana atunci etc. Sa aveți o experiența frumoasa daca totusi va decideți sa mergeți!

  12. Claudia Petre

    Buna!Ne poti spune de unde ai luat cartile,in cazul in care nu ai spus deja,nu am citit toate articolele tale :).multumim

  13. elena

    Băiețelului meu de 4 ani şi 4 luni i_a plăcut filmul, dar a fost puternic afectat dupa vizionare pentru ca tatăl dinozaur moare la inceputul filmului, intr-o scenă destul de puternică in imagini si sunete, și a mai fost speriat de unele personaje, de înfățișarea lor….. .Acum, fiecare e diferit și reacționează diferit, dar nu ii msi arat filme pe care nu le vad eu in prealabil. Shawn the lam i-a placut mult si am ras toți. .. .E parcă mai potrivit pentru vârsta lor..

  14. Dana

    Eu as zice sa nu o duci, e foarte tare sonorul la cinema si cele mai multe filme au scene peste care poate ai vrea sa sari daca ai urmari filmul acasa. Noi inca nu l-am dus pe copil la cinema, din acest motiv, desi e mai mare putin decat Sofia. In schimb am cautat ce desene sunt potrivite pentru varsta lui si ne-am uitat toata familia acasa. Am gasit un site care explica la fiecare film de animatie de la ce varsta e potrivit si daca sunt scene cu probleme:
    https://www.commonsensemedia.org/lists/best-cartoons-for-kids
    V-as recomanda de inceput Cartea Junglei, acela vechi, nu cel nou. E tare dragut, o sa va placa si voua, adultilor.

    • Frunza Galbena

      Si „Aristocats”, razi cu lacrimi 😀
      De fapt toate filmele vechi marca Disney sunt geniale <3
      Cenusareasa
      Jack si vrejul de fasole
      Frumoasa si Bestia
      Bambi (dar nu la varste mici, tot din cauza ca e trist si implica moartea caprioarei mame)
      Mica Sirena (1 si 2)
      Pinocchio
      Cartea Junglei
      Regele leu (aceeasi idee ca la Bambi)
      Pisicile Aristocrate
      Cartea Junglei -mentionata de tine ( cu genialul cantecel 'Look for the bare [bear] necessities, the simple bare [bear] necessities" :D)
      Aladdin si lampa fermecata
      101 dalmatieni
      Pocahontas (pentru copilasi mai mari)
      Frumoasa din padurea adormita
      Doamna si vagabondul
      Peter Pan
      Mai sunt si altele, dar acestea mi-au incantat copilaria, le recomand cu caldura ca desene animate de privit impreuna in familie 🙂

  15. Corina

    Am fost si noi cu baietelul de 3.6 ani la Bunul Dinozaur de curand. Povestea e frumoasa, uneori trista. A avut rabdare sa stea la film, dar la momentele mai tensionate gen furtuna si personaje foarte speriate a zis ca lui nu ii place desenul asta. L am vazut pana la final totusi, fara sa stresam copilul. E dragut…e o experienta pt ei.

    Cred ca i a placut mai mult la Micul Print, la care am avut bilete de Craciun de la serviciu pt toti copiii angajatilor si asta a fost premiera pt el. Povestea este mai filosofica dar totul se deruleaza mai incet, imaginile sunt mai placute pt ei, mai simple. Chiar daca nu a inteles esenta filmului, i-a placut ca a fost mai bland. Sau poate mi-a placut mie :))

    La desene se uita foarte rar, dar se mai uita.
    Eu te felicit ca ai reusit pana la varsta asta sa nu o expui la tv/tableta etc. Este un mare beneficiu pt ea.

    Am auzit pe cineva care vroia sa ii cumpere tableta copilului la UN AN. 🙁

  16. Adriana

    Televizorul/device-urile nu au un efect bun asupra creierului copiilor mici. Dar…cred ca depinde si de copil. Sofiei pare ca nu ii place sa se uite, ceea ce e foarte bine. Baietelul meu insa, isi manisfesta interesul fata de cantecelele de pe youtube (in special cele cu autobuze) pe care le-a descoperit singur cand mi-a cerut telefonul sa-l butoneze. Mi-am zis ca nu e bine deloc sa se uite nici la filmulete asa ca mereu se lasa cu plansete din partea lui (are aproape 3 ani). Ca sa nu ii mai creez frustrari si sa-l fac mega curios cu ce se intampla cu telefonul i-l dau cand mi-l cere dar ii spun dinainte ca nu il las sa se uite decat la maxim 3 cantecele. Si ca sa vezi…vine si mi-l aduce singur. Eu cred ca atunci cand isi manifesta interesul, e bine sa ii lasi si sa experimenteze si sa isi satisfaca curiozitatea chiar daca asta presupune folosirea unui device (bineinteles, cu masura).

    • Marmota

      Excelent, asa fac si eu si merge de fiecare data.

  17. Irina Donighevici

    Wow, mi se pare fantastic ca ai reusit pana acum sa o tii departe de desene, laptop si telefon. Stiu parinti care le dau copiilor pe mana telefonul de la 6 luni…cred ca pur si simplu nu inteleg cum trebuie conceptul de diversificare :)))

  18. deea

    Eu abia asteptam, cand era fata mare mica, sa ii fac cunostinta cu desenele Disney, cele cu printese, deoarece eu am fost si sunt cel mai mare fan al lor. I-am pus de la 1 an si 8 luni, cate 10 minute. Nu cred ca am facut vreun bine( nici rau iremediabil), dar nu stiu, mi-am dorit atat de mult o fetita cu care sa ma bucur de astfel de momente: sa avem printese preferate, sa cantam ca ele, sa mergem apoi la Disneyland sa le vedem impreuna. Asadar, a fost cumva moftul meu, dorinta mea implinita. Ne uitam impreuna si nu foloseam tv-ul ca inlocuitor de bona. Cartile Disney nu le gaseam pe vremea aceea. Pornind de la desene am inceput sa facem jocuri de rol, ea retinea replicile si miscarile mai ceva ca un calculator, ma corecta mereu. Cu televizorul si posturile de desene animate a facut cunostinta mult mai tarziu, am descoperit totusi multe desene educative. Da, stiu ca educatia nu se face la tv, dar sincer unii adulti ce stau cu copiii au mai putine lucruri bune de transmis copiilor decat unele desene. Exista desene ce ii invata numere, litere, dar exista si desene ce ii pregatesc pentru viata de zi cu zi, ce ii invata sa fie toleranti, generosi. Eu am ramas uimita cand, intr-un episod era vorba de o fetita cu diabet si despre cum e ea diferita dar nu atat de diferita, in alt episod o femeie mai in varsta avea cancer si copiii erau invatati despre aceasta boala. Nu mai spun de emisiuni stiitifice, Discovery etc.

    Referitor la cinema, noi am fost dupa ce implinise 4 ani. Mi-a fost frica pana atunci ca se va plictisi, ca se va agita prea mult, ca va vorbi mult si tare. A fost mai bine decat ma asteptam. Am mers cu inca un copil mai mare ce avea deja experienta filmelor la cinema si cred ca a ajutat. A dansat, cantat, vorbit cam tare dar asa erau si alti copii. Sonorul ma deranjeaza mai mult pe mine, ea a fost incanata. Iar experienta 3D a fost faacinanta.

  19. Nu exista o varsta optima, pur si simplu depinde de copil.

    Noi am inceput sa mergem la cinema in jur de 5-6 ani, pana atunci a avut o problema cu sonorul. Insa de cand am inceput sa mergem, este una dintre activitatile preferate.

    Vizionatul filmelor acasa a fost o varianta ok din mai multe puncte de vedere.In primul rand, ii citeam (daca nu aveam varianta dublata), iar atunci cand filmul era mai lung il vizionam in 2-3 transe. Apoi, noi aveam obiceiul sa discutam impreuna pe marginea celor vazute. Am pastrat si acum acest obicei (pt filmele de lung metraj care abordeaza unele lucruri cu care se confrunta pt prima oara, sau pt cele care pur si simplu nu mai ruleaza la cinema).

    In locul tau (pt ca Sofia nu este obisnuita cu aceasta activitate), as incepe cu filme mai ceva mai scurte (desi tot din categoria de lung metraj). De exemplu, Poveste de Craciun (sunt 2 ecranizari Disney, una cu Mickey & Donald, alta musical cu papusile Muppets), Robin Hood. Sau filmele romanesti (Mama, Veronica). Astea erau preferatele noastre in jurul varstei de 4 ani. Oricum, la productiile ma vechi nu se succed atat de rapid imaginile, sunt mai usor de urmarit.

  20. C

    In problema televizorului un pic de moderatie nu strica. Daca poate fi evitat foarte bine dar 10 min de desene alese cu grija din cand in cand nu e un capat de tara. Mi se pare grav atunci cand uiti copilu cu orele, cand asta e principala lui activitate, cand nu mai poate adormi/manca/etc fara ele…Noi ne uitam impreuna si comentam, ii pun intrebari, imi raspunde, dupa i le povestim lu tati, la bunica, etc si asta il ajuta sa-si dezvolte mult vocabularul, memoria. Bineinteles pe langa carti, povesti, etc….
    Cand se uita mult si nebagat in seama (la bunici, grrr) atunci devine tare nervos si la un moment dat cere singur sa le inchidem.
    Personal, cinema mi se pare un pic cam prea mult pt 3, 4 ani. In primul rand e intuneric, zgomot puternic, dureaza mult si nu are voie sa vorbeasca. Adica taman pe dos fata de cum procedam cu televizorul.
    Pe de alta parte citeam un articol pe un site american unde mamele se mandreau ca si-au dus plozii de 3 ani la noul Star Wars si le-a placut..Deci na, fiecare natie cu traditiile ei! :))))

  21. Vali v

    Bună. Noi la 4 an am fost prima data la cinema. Am văzut clopoțica 3d și a fost fantastic. Apoi am fost la albinuța maia. De 2 ori. Au fost momente super și cred ca am ales bine și vârstă și filmul. Și faptul ca pe clopoței o știa deja a ajutat cred. Acum as vrea sa mergem la snoopy sau Craiova zapezii

  22. CCC

    Traiesc in Franta de 12 ani, am 2 copii de 3 ani si respectiv 9 luni. Nici unul nu s-a uitat la desene animate pana acum. Televizorul ramane inchis atat timp cat copiii nu sunt culcati. In TOATE cabinetele de pediatrie sunt afise care sfatuiesc parintii sa nu-si lase copiii in fata unui ecran, oricare ar fi el, deloc, inainte de 3 ani. Pediatrii ne spun asta in mod regulat. Scrie si in carnetul de sanatate. Asociatiile de pediatri au emis recomandari sub numele de regula 3/6/9/12, pentru francofoni poftim linkul:
    http://www.anpaa.asso.fr/images/stories/telechargement/cp_ecrans_tele_afpa_tisseron.pdf

    Pe scurt, fara ecran inainte de 3 ani, fara consola de joc inainte de 6, fara internet inainte de 9, si internet singur abia dupa 12 ani. Si o data trecute pragurile, timpul in fata ecranului trebuie limitat, copilul trebuie insotit (nu il punem in fata ecranului ca metode de baby sitting), i se explica ceea ce vede, il incurajam sa aiba o atitudine critica si sa analizeze comportamentele personajelor, il intrebam ce crede/simte/retine din ce a vazut, mai tarziu ii explicam ca retelele de socializare nu sunt tot una cu viata reala. Pentru cine are urechi de auzit, in rest fiecare face cum vrea la el acasa…

    • fără internet inainte de 9???? Mi se pare cam prea prea prea exagerat. Eu nu pricep dacă e vorba de recomandări sau reguli (nu am timp să fac cercetare acum pe net) dar dacă părinții nu respectă aceste legi, dicteuri ale bunului stat ce se întâmplă? Ia copiii de acasă pe model luminat norvegian pentru îndoctrinare internetistică? : )

  23. ana

    De ce nu incerci pe proiector acasa? Un dvd cu desen care vrei tu..se pliciseste..asta e 🙂

    • Lori

      Noi ne-am distrat asa cu un proiector din copilaria mea care inca functioneaza, culmea, si cu niste role de diafilm de prin 1970. I-a placut datr prefera varianta in miscare. 🙂

  24. Lori

    Fetita mea are 3 ani si 2 luni. Cochetez cu ideea de cinema dar inca nu mi-am luat inima in dinti.Dar la cat o cunosc e posibil sa am surpriza sa reziste cap-coada.

    Cat despre celalat subiect…desenele animate. Am fost si eu anti-stat la tv si desene dar am cedat in cele din urma pentru ca i-am urmarit evolutia si m-am convins ca au si ele partea lor buna.
    Pe Disney Junior sunt desene foarte dragute, uneori le urmaresc chiar si eu si ma bucur de cate un episod nou. Desenele cu Mickey i-au imbogatit fetitei vocabularul , m-am trezit cu ea folosind cuvinte noi, care mie poate mi se parusera prea grele pentru mintea ei.Mai ales ca desenele astea noi sunt interactive, Mickey intreaba si ea raspunde. :)) La fel desenele cu personajul Sophia, extrem de dragute si educative.
    Mi-aduc aminte ce uluita am fost cand am auzit-o numarand in engleza. Nu m-am sclifosit sa o invat eu ….dar ea a prins din zbor doar pentru ca un personaj Dora a invatat-o, la desene. :))
    Dincolo de desene citim foarte multe povesti si are o dragoste aparte pentru carti. I-o simt si i-o cultiv.

    O las si pe tableta, sa asculte cantece pentru copii pe you tube. Daca o sa dati cautare cu „cantece de gradinita” o sa descoperiti o serie noua de cantece- de fapt sunt cantece vechi, stiute si din copilaria noastra, dar care au o grafica aparte si o interpretare noua.

    Credeti-ma ca nici nu mai stiam multe dintre ele, ea le stie acum pe toate si e o incantare pentru mine sa o vad memorand asa usor atatea cantece. Favoritul nostru e „Boroboata”. 🙂

    Eu cred ca moderatia e cuvantul cheie, imbinarea tuturor activitatilor (ca si nopi coloram, modelam plastilina sau facem lego-uri si puzzle-uri). Cred ca largindu-i aria ii aduci un plus cunostintelor deja acumulate, daca stii sa faci o triere a informatiilor cu care vine in contact.

  25. Cristina

    Eu nu i-as duce pe ai mei, gemeni, 3 ani si 9 luni, la cinema, încă, se sperie si la desene, asa ca nu prea ne uitam. Noi mergem des la teatrul de păpuși, suntem mari fani, va recomand!

    • Monica

      Norocosi!insena ca stati intr-un oras unde aveti teatru … noi nu avem … locuim intr-un oras mai mic … si nici nu vin trupe de teatru … la gradi veneau si mergea mereu cu grupa … la circ am mai dus-o da unele chiar nu sunt pt copii …

  26. Cristina D

    Si noi am dus juniorul la cinema la Bunul dinozaur. Avea 4 ani si jumatate, i-am aratat dinainte trailerul, i-am povestit in mare despre ce este vorba si a fost nerabdator. I-a placut foarte mult, nu l-a deranjat sonorul, a rezistat pana la sfarsit, nu s-a speriat, nu a remarcat in mod deosebit faza in care s-au ametit personajele, in schimb, despre tatal lui Arlo care a murit am discutat multe zile dupa. De Craciun a primit si cartea pe care am citit-o de nenumarate ori pe zi si de fiecare data am avut intrebari si discutii despre moarte.
    Ce m-a deranjat pe mine, ca adult, a fost perioada foarte mare de reclame, inainte de inceperea filmului. Undeva spre 20 minute.

  27. feedback

    Daca Sofia nu a vazut deloc desene animate, poate ar fi bine ca, inainte de a o duce la cinema, sa vada la tv sau pe pc ceva desene. Asa vezi si daca o atrage ecranul, daca are rabdare sa stea sa se uite, vezi daca prefera ceva deja cunoscut sau daca e interesata de o poveste sau de personaje le care nu le stie. Si functie de reactia ei, iti dai seama daca i-ar place sau nu. (Desi la cinema sint alte conditii, care pot fi pro sau contra).

    Apropo de desene, cand avea baiatul mai mare vreo 2 ani, ii puneam clipuri pe YouTube, asa vedea si ceva desene, asculta si muzica, imaginile aveau legatura cu versurile, era fain. Ulterior (de la 3 ani), ii puneam desene cu povestile pe care le citeam la momentul respectiv (dupa ce citeam Frumoasa si bestia, de ex, ne uitam si la desenul animat). Strict pe tema, povestea si desenul.

    Pb e ca mie, desi sint adult, imi plac foarte mult desenele animate. M-as uita ore si zile la rand la Spirit, Colt alb, 101 dalmatieni, Pisicile aristocrate, Cartea junglei, etc.

    „Masha si ursul” nu v-ar place ? e simpatic rau. Sau Heidi?

    • Printesa Urbana

      Nu as vrea sa ii pun desene la laptop, dar as vrea sa iesim uneori la film. Sint ok Masha, daca ar rula la cinema, as duce-o.

    • Andreea Croitoru

      Exaact…ce desene frumoase!

  28. Monica

    Eu am sus-o pe Maria mea la noi in oras prima data pe la 4 ani jumate la cinema …un cinema vechi unde e 5 lei filmul si volumul nu e foarte deranjant . La mall am fost intai eu si nu mi-a placut deloc … dar am dus-o la Frozen asta vara la 5 ani si jumate ,i-a placut ,nu a vrut sa iasa afara, dar a stat tot timpul cu degetele in urechi …

  29. Gabriela

    Eu l-am dus pe Rares (3 ani si 7 luni) prima data la cinema la Bunul dinozaur dar nu i-a placut deloc, s-a speriat si a zis sa plecam de acolo. A fost chiar ingrozit. Nu ma asteptam deloc sa aiba reactia asta, mai ales ca ii plac mult dinozaurii.

  30. Georgiana

    Buna 🙂

    pe mine ma ducea mama la cinematograful Diana cand eram mica . (peste 4 ani, sub 4 nu aveam acces) . Era un moment pe care il asteptam cu sufletul la gura (pe vremea lu’ ceasca , desene 5 minute, duminica pe la ora 13 ) . Era cu mine si cu mama 🙂 si cu desenele .. Vedeam un film intreg .. eram pur si simplu extaziata .
    La desene m-am uitat de mica mica. Nu mi-a plecat mintea . Ca la orice, cantitatea conteaza .
    Cat despre comentariile cu drogurile .. haideti mai .. dorothy a adormit intr-un camp cu maci … o face consumatoare de opiu ? a mai scris cineva, sa nu luam impresiile parintilor prea in serios ..

    si eu zic fara floricele, dar sa ai apa . si pregateste-te sa pleci daca nu mai are chef sa stea .. asta e . 🙂

  31. Simina

    Buna. As avea si eu o rugaminte, poti da exemple si de alte activitati in afara de iesit afara si citit… In special pentru copiii mici, peste un an, un an jumate… Ce faceai atunci cu Sofia, sau ce faci acum cu Ivan astfel incat sa le umpli timpul. Multumesc

  32. 7, 6 ani, nu avem tv (la fel si o parte din prietenii nostri).
    S-a uitat la desene la gradi + altii, dar nu a pasionat-o pana copiii povesteau ce au facut/vazut. De la 6 ani o las pe net (youtube) si isi cauta ea ce vrea (ce spun copiii la scoala, ce ii place din carti), sta poate 20-30 min. In zilele cand lucrez de acasa o las mai degraba la filme (e perioada Harry Potter). Nu rezista sa stea intr-un loc o ora, asa ca la calc. e perfect: isi apasa pauza si pleaca, se joaca, citeste.

    Eu o iau cu mine in activitatile mele, de cand era mica: scoatem/bagam rufe din masina de spalat rufe, ajuta la spalat /pus vase, gatim impreuna, udam florile impreuna, coloram/citim, la 7 ani a cerut sa coase si sa tricoteze ca mine etc. Nu ii place pasiunea mea: gradinaritul, nu ii place sa stranga de pe jos, etc. deci multe nu sunt de ea.

    Copilul face ce vede. Am mari probleme sa ii explic ca ce vede la tv la socri nu e normal (au 3 tv-uri ce merg continuu si nici nu inteleg cand eu le inchid tv-urile )

  33. Raluca

    Noi am fost la cinema la 3 ani. Cadou de ziua ei, cu bunici, cu catel cu purcel. A cerut afara in 10 min. A zis sa nu o mai duc pana se face mai mare
    Nu avem televizor, a mai vazut din cand in cand filmulete scurte . Citim mult, ne jucam de-a Peter pan sau Elsa si Ana.

  34. Maria

    La Mall Vitan, Bunul Dinozaur debuteaza (cel putin asa era acum vreo luna, cand am dus-o pe fetita mea) cu un scurt metraj cu nistre monstri extrem de inspaimantatori. Nu e parte din film, e ceva ce se vrea, cred, educativ, dar e groaznic…
    Era sa ies din sala.

  35. Corina

    Apropo de Micul Print, e un spectacol la teatrul Ion Creanga pentru copii exact in grupa ei de varsta, D’ale Micului Print. Sigur nu e tare si e realizat sub supervizarea unui psiholog. Nu zic sa inlocuiesti cinema-ul (ar fi sacrilegiu 🙂 ), dar poate incerci si si…

    • AlinaD

      E fain Micul Print de la Creanga, dar cei mici nu pricep mare lucru. Am fost cu cei de la gradinita fiului meu la piesa, cei de 5 ani au rezistat pana la final (rezistat e cuvantul, nu incantat), cei mai mici n-au priceput mare lucru.

  36. Adr

    Nici eu nu sunt de acord cu vizionarea tv-ului la varste mici. Daaar, ce poti face cand la CRESA (de stat) le pune desene animate? De cand e la cresa a inceput sa fie cam dependenta de tv. Inainte nu prea o interesa tv-ul…

  37. andreea

    Felicitari pentru ca ai reusit fara tv, laptop si tableta. Si eu incerc acelasi lucru si toata lumea compatimeste copilul ca e chinuit dar na… asta este… vroiam un sfat, o idee…. cu bona cum ai procedat? Ca aud de multe bone care uita copilul la tv si de asta as vrea sa stiu cum ai pus problema. Merci!

    • Printesa Urbana

      Bona stie regula si o aplica, mai ales ca de cele mai multe ori sint si eu acasa cu ei.

  38. Vlad

    Filmul cu dinozaurul a fost un pic ciudat, pe langa o scena cu legatura directa catre substante halucinogene, sunetul ( si muzica) prea tare din timpul diverselor furtuni din film, au bagat un pic spaima in fetita mea de 3 ani si 6 luni.

  39. Experienta cinema e diferita de uitatul la TV, eu zic ca o sa-i placa daca e filmul in sine pe gustul ei
    Eu l-am dus pe la 3 ani la cinema si i-a placut, am mai fost de cateva ori, unele filme nu l-au interesat si gata
    Asta cu tehnologia si expunerea e ca alaptatul, intentiile sunt bune, dar fiecare are parerea proprie ?
    Mie in Olanda mi-a zis invatatoarea, la vizita acasa inainte de intrarea la scoala (scoala incepe la 4 ani ) sa-l las cat de mult la desene, sa invete limba ? sigur, 4 ani nu e 4 luni sau 2 ani, dar asa, ca idee. A invatat limba in 2 luni, cu desene, cu efortul invatatoarei la scoala, dar tehnologia nu e asa bau-bau prin alte parti
    La scoala TV face parte din procesul educativ, le pun filme, discuta despre ele, etc. Tot felul de panouri digitale gasesti de la scoala la primarie, dr si supermarket, cu puzzle, jocuri de logica, de colorat. Tehnologia e rea doar daca nu stii s-o folosesti. Si mie imi zicea mamaia sa nu mai citesc atata ca o sa chiorasc, ca ce, ea n-a trait doar cu 7 clase? ?

  40. Vio

    Nu esti singura :)… Noi am renuntat la TV inca din 2011, iar pe copiii nostri abia in 2015 i-am dus la cinema, la varstele de 9 si 6 ani. Fara TV viata este frumoasa: citim enciclopedii si carti adecvate varstei, mai facem lego, ne dam cu trotinete/biciclete/role etc., muncim pe langa casa, facem lectii, ne dam pe net (cu masura si supravegheati), etc. Mai avem o chitara si un pian micut, mai facem gimnastica, jucam carti, stam la povesti, ne jucam cu copiii din vecini si catelul, ascultam muzica si radio. Deci se poate, si copiii sunt foarte, foarte ok. Iar noi, parintii suntem foarte multumiti de decizia luata. Va dorim si voua succes si toate cele bune! P.S. Un citat, nu mai stiu cine e autorul: tehnologia nu e nici buna, nici rea, insa conteaza cum o folosesti – la fel ca si energia nucleara -, ea trebuie folosita matur si responsabil.

  41. Vio

    Am uitat sa spun de ce am renuntat la TV in 2011: pentru ca am facut un master in comunicare si relatii publice in cadrul caruia era un curs plin de studii si cercetari legate de efectele TV-ului asupra copiilor, efecte pe care le-am simtit si asupra mea. Teoria si practica ne-au facut sa renuntam, punand binele copiilor mai presus de gura lumii, ceea ce recomand oricui, fara sa insist 🙂 .

  42. Liliana

    Eu, desi nascuta in plin ceausism, am avut acces la video.Pfuai.Deseneeeee.Tom si Jerry, Pisicile aristocrate, 101 dalmatieni, Cartea Junglei, etc.Cat vroiam.Cu praji la bot.Mai tarziu, cand a aparut televiziunea prin cablu, sandy bell, testoasele ninja, etc.Nu am devenit dependenta, am tv in casa doar ca sa am de pe ce sterge praful si citesc de rup.Toata viata am fost si sunt inca dependenta de carti.Las tot pt o carte.Vad si filme…dar daca am de ales, cartea castiga.Chiar si in fata netului.Degajat.Nepot.Fara tv pana la varsta de 6 ani.Fara tableta pana la 9 ani.Net…cu taraita.E disperat.Cum pune mana peun telefon cauta netul.Uraste cititul si ar sta nonstop la tv,Nu se joaca sg mai mult de 10 min.Cred ca depinde si de tempetamentul omului.Daca unuia ii place sa se joace pe consola se va juca de cate ori va prinde ocazia.Orice ii vei face, nu va prima alta preocupare.Nu spun sa fie lasati copiii la tv, pe net, eyc.Doar ca, sub supraveghere si cu intelepciune, de la o anumita varsta, nu cred ca fac atata rau.Eu imi aduc aminte ca am invata istoria Frantei dintr-un desen animat.Religie (da, fiecare cu parerea lui si credinta lui) tot dintr-un desen animat.Cand zic religie, ma refer la istorioare din Biblie.E un exemplu.Putea fi astronomie in loc de religie.Si lb engleza am invatat-o tot de la desene pornind.

    • Mira 2

      Şi eu zic că depinde de temperamentul omului.
      Eu de exemplu nu am răbdare să mă uit la filme, în schimb citesc – aşa am fost dintodeauna.

  43. PIA

    N-am mai avut rabdare sa citesc toate comentariile pana la capat…..”nu avem televizor! nu o sa cumparam niciodata !cum? copii care se uita la desene animate?” …. bai fetelor, pe lume traiti? Eu nu zic sa uiti copilul la televizor cate juma’ de zi dar nici sa nu aiba habar nu cred ca e o solutie! Vad ca majoritatea vorbiti de copii pana in 4 ani….am o veste pentru voi: cand vor merge la scoala si vor fi in urma nu cu desenele de la tv ci cu ultimul film de la cinema vor fi priviti ca un om al junglei care nu a auzit ca s-a inventat roata si curentul electric! Si nu veniti sa-mi spuneti ca veti sta de vorba, ca le veti explica…it doesen’t work….sunt putine lucruri de care poti sa convingi un copil la pubertate sau adolescent! Eu zic s-o lasati mai usor cu atata vehementa si sa lasati copii sa „guste” cate putin din toate sa nu se trezeasca niste salbatici sau mai rau, sa se simta inferiori printre altii din astfel de cauze! Una peste alta , eu cred ca unele dintre cititoarele comentatoare ar trebui sa astepte sa le mai creasca copii putin si abia apoi sa treaca la lectii de parenting. Cu respect!

    • Asta e adevărat. Dar numai pentru cineva care gândeşte logic.

      Contraexemplu: te întreabă copilul „de ce nu are voie să ia o gură de vin din pahar” şi îi răspunzi „fiindcă alcoolul e rău, te îmbată, iar oamenii beţi fac pe nebunii, li se face rău şi vomită”. Adică e o regulă bazată pe logică şi pe care trebuie să o înţeleagă.

      A interzice cu vehemenţă consola de jocuri înainte de 6 ani şi internetul înainte de 9 ani, sau a stabili ore precise la care are voie să se joace – eventual cu timpul limitat cu cronometrul de arbitru – nu ţine neapărat de logică.

      Din pricina asta a căuta motive raţionale, „să nu stea prea mult ca să piardă timpul, dar totuşi să stea câtva timp să înveţe jocul sau filmul ş.a.m.d.”, e puţin ridicol. Nu timpul sau filmul sunt importante aici, astea sunt chestiuni de suprafaţă. Adevăratul motiv stă în faptul că pentru unul care interzice lucrurile „un copil disciplinat” trebuie obişnuit cu ideea că dispoziţiile primite nu au în spate o logică, nu trebuie înţelese, trebuie respectate orbeşte, fără discuţii, nu există nişte reguli pe care, dacă le respectă, va fi în siguranţă.

      E uşor să spui că un comunist s-ar fi zbătut să îşi ducă puştiul la cinema la desene animate, să îl ţină la TV când se difuzau, să îi proiecteze diafilme. Fiindcă reprezentau una din puţinele ferestre în afara unei vieţi restrictive şi limitative ca în puşcărie. Celelalte forme de presiune socială erau atât de drastice încât a limita accesul la desene animate era ceva mărunt prin comparaţie.

      PSNişte redneci de prin Bible Belt ziceau cam aşa: „trebuie să îl pândeşti pe copil să afli care e jucăria lui preferată, şi să i-o iei; i-o mai poţi înapoia câteodată, când eşti deosebit de mulţumit de el, pentru câtva timp. Dacă n-ar fi nevoie de să i-o înapoiezi din când în când, ar fi o idee bună s-o sfărâmi în faţa lui. Fiindcă e jucăria lui preferată şi el a ales-o, nu din alt motiv.”

      Aşa funcţionează tipii disciplinaţi precum roboţii, religioşi precum Becali şi conservatori ca nişte conserve de peşte uitate prea mult în Soare.

    • 1. televizorul, desenele animate si tableta etc provoaca dependenta.
      nu-mi trebuie studii stiintifice ca sa stiu asta, pentru ca am verificat deja pe propria piele si pe pielea copilului.

      2. studiile stiintifice zic ca la varste mici excesul de tv etc le prajeste creierul
      iarasi, nici aici nu am nevoie de studii, e suficient sa o vad pe Sofia cum sta cu gura cascata cand vede un televizor pornit in sala de asteptare de la medic, de exemplu

      3. la varste mici, nu pierde NIMIC daca nu se uita la din astea

      deci concluzia mea e ca nu am nici un motiv sa o las sa se uite la desene sau mai stiu eu ce.

      Atentie, noi nu le interzicem copiilor sa se uite la televizor!!
      ca vad ca multe lume zice ca de ce interzicem

      la noi nu interzice nimeni uitatul la televizor, asa cum nu interzice nimeni bautura sau drogurile sau etc

      nu le interzicem deoarece copii nu le cer, deci nu am ce le interzice
      si nu le cer pentru ca nu i-am expus la ele.

      bun
      acum o sa mearga copilul la scoala si nu va sti despre ce filme sau desene vorbesc colegii

      perfect, o sa-l las atunci sa le vada daca chiar o sa se simta ostracizat din cauza asta.

      as vrea foarte mult sa nu mai spuna lumea „lasati copii sa „guste” cate putin din toate”, ca asta-i o prostie atat timp cat nu le dai nici tigari, nici cafea, nici alcool, nici hash, nici speed, nici coca, nici X.

      deci nu, nu-i lasam sa guste cate putin din toate, ca pentru unele lucruri nu exista nici un motiv sa faca asta.

      daca va e teama ca o sa fie ostracizat ca nu stie de desene animate, nu va e teama ca o sa fie ostracizat ca nu poate fuma si el cu colegii un pic de iarba sau macar o tigara, pentru ca tu i-ai spus ca drogurile nu sunt bune?!

    • PIA

      Eu nu ma gandeam asa departe cand am zis sa” guste” , ma refeream strict la uitatul la televizor, iar din cate stiu inca nu sunt inregistrate decese de la uitatul la televizor pe cand din supradoze da! Nici nu cred ca e loc de comparatii aici! Eu vorbeam ca nu e atitudinea ideala, din punctul meu de vedere, sa nu vada copii tv pentru nimic in lume, atata tot!

    • nu stiu la ce te gandeai, dar ai scris „lasati copii sa „guste” cate putin din toate
      „din toate” eu inteleg ca inseamna… din toate.

      nu era vorba de supradoze, de unde ai dedus asta? ai impresia ca cineva nu poate consuma droguri decat in supradoza?
      si crezi ca a murit cineva de la 1 tigara sau de la un paharel de vin?
      te asigur ca un copil, chiar si de 3 ani, nu moare de la aceste lucruri.
      uite Sofia mea a halit o lingurita de vin la 3 luni, la botez, eu m-am activat un pic dar popa mi-a zis sa stau linistit, ca doarme mai bine dupa impartasanie.
      si chiar asa a fost, clar nu a murit.

    • PIA

      Clar , nu ne intelegem…din toate adica din ce poate incerca un copil: desene animate, dulciuri, jocuri si alte asemenea! Tocmai spuneam ca nici nu as face comparatii intre uitatul la tv si consumul de alcool sau altele…. Eu am fetita de 10 ani, sanatoasa, cuminte, educata, invata bine, nu tipa, nu are cosmaruri si…ce sa crezi : S-A UITAT LA TELEVIZOR! Repet: nu mi se pare atat de ingrozitor uitatul la televizor sau mancatul dulciurilor atat timp cat sunt facute cu moderatie.

    • pai eu cred ca putem sa facem comparatii intre uitatul la TV si consumul de alcool sau altele, pentru ca:
      – ambele provoaca dependenta
      – ambele iti prajesc creierasul, intr-un fel sau altul
      – poate ca tv-ul sau calculatorul nu te omoara asa usor ca drogurile, dar la fel ca si drogurile te poate transforma intr-un om cu probleme de relationare cu altii, daca sunt consumate in exces

      apropo, uite aici un exemplu de om care a murit de la jucat jocuri pe calculator, ca tot zici ca nu a murit nimeni de la chestii din astea
      http://www.mirror.co.uk/news/world-news/tragic-teen-gamer-dies-after-6373887

      vezi, tu zici „din toate ce poate incerca un copil” de parca exista undeva o lista clara si definitiva cu ce poate incerca un copil si ce nu – nu exista, lista asta o stabilesc medicii si parintii si se poate modifica in timp.

      cred ca lucrul asupra caruia nu suntem de acord e ca televizorul si calculatorul si desenele sunt pur si simplu lucruri nocive.
      poate nu la fel de nocive ca drogurile, dar cu siguranta nocive.

      de exemplu pe lista mea de lucruri pe care le poate incerca un copil nu se afla desenele animate si dulciurile.
      dar e clar ca avem liste diferite…

    • nilufera

      Eu cred ca voi pur si simplu nu ati ajuns inca la varsta-copiilor- la care nu mai puteti interzice mare lucru:) la 4 ani inca poti interzice, cu varsta mai putin; da, copilul poate fi cumva dat la o parte in colectivitate din cauza aceasta, eu cunosc cazul concret al unei fetite „neuitata” la tv si filme care la varsta de 9 ani nu are nici o prietena la scoala si, mai mult decat atat, celelalte colege o evita pentru ca nu au ce discuta.In consecinta parintii au trebuit sa recupereze in acest domeniu ca sa poata fii inclusa in discutiile colegelor. Ai mei au tableta doar in weekend, nu plang dupa ea in timpul saptamanii si se uita la filme moderat; Am fost la film la cinema cu cel mare la 6 ani iar cu cel mic la 4 ani jumatate, consider ca inainte de aceasta varsta copii se plictisesc, la niciun film de la tv sau calculator nu stau 2 ore cu ochii in ecran; oricum cel mic s-a plictisit si la vasta aceea, chiar daca era un film cu minions, si el ii iubea deja:)Normal, fiecare face ce considera ca e mai bine pentru copilul lui insa interzicerea unor lucruri le poate face muuult mai tentante mai tarziu, cand interzicerea nu mai functioneaza..

    • Printesa Urbana

      aoleu, copiii de 9 ani nu au ce discuta daca nu se uita la TV? ce trist, copii care nu au alta viata decat micul ecran… 🙁

    • Corina

      Super like!!!

  44. Andreea L.

    Printesa, Frozen mai ruleaza la MV Cinema, Grand Arena Mall, la 15:35. Sotul meu a dus-o pe pitica de 4 ani , a iesit cam emotionata dar intreaga 🙂

  45. Felicita

    Uooof, tehnologia asta noua si copiii! Noi i-am pus pe la 2 ani ceva muzica pe youtube (TV-ul este doar pe post de adunator de praf), nu a facut pasiune din asta insa cand am decis sa-i punem si desene animate (pe la 2 ani si 7 luni) deja am ajuns sa ne intelegem cu greu cand sa oprim calculatorul. Pe langa „inca una si gata” si scandal la oprirea ustensilei, fie-mea s-a manifestat zgomotos in somn, a avut crize de plans isteric. S-a uitat la cateva episoade de „Bobita si Buburuza”, nicidecum la ceva cu violenta. Ziua, cand ii citim povesti, le mixeaza cu desenele animate. Am rarit mult deschiderea laptop-ului, desene vede la sfarsit de saptamana si numai cand nu gasim altceva mai bun de facut.

    La cinema inca nu e timpul sa mergem, e prea mica. Sunt deranjante reclamele de inceput si muzica tare.

    La teatru mi-ar fi placut sa mergem dar si pentru asta e mica, la gradinita cand le-a adus teatru de papusi, s-a pus pe plans, ea si alti multi colegi de-o varsta cu ea.

    Nu cred ca generatia de dinainte de `89 s-a uitat desene animate la varste atat de mici, poate dupa 6-7 ani. Nici la film n-am fost mai devreme de 9-10 ani.

    Sa ne spui ce alegeti sa vedeti pana la urma si cum a reactionat Sofia.

  46. Corina

    Desi am avut un comentariu mai sus despre experienta noastra de 3.6 ani la Bunul dinosaur, noi ducem copilul si la Teatru tandarica, si la piese de teatru la MTR si la Opera Comica pentru copii. Dupa 2.5 ani a stat la toate, chiar daca nu mereu pana la final si bineinteles ca nu nemiscat pe scaun. Ii place, la teatru si la opera chiar I-a placut, si icnercam sa il expunem cat mai mult la astfel de evenimente. Cinema-ul a fost ocazional si va ramane ceva rar deocamdata. Intr-adevar reclamele de la inceput nu sunt pentru copii, sonorul este cam tare iar efectele din momentele tensionate (ex furtuna la Bunul Dinozaur) ii sperie. La Micul Print I-a placut mai mult, desi nu cred ca a prins esenta filmului.

    Nu cred ca un copil este „salbatic” daca nu se uita la tv pana la 5-6 ani. Cum nu e salbatic nici daca nu merge la McDonalds sau nu mananca ciocolata kinder pana…cat mai tarziu posibil. Dar asta este alt subiect.

  47. Elena

    Ioana, copilul meu are 3 ani si nu a vazut niciodata desene animate si nici nu s-a uitat la TV. Desi iti impartasesc credinta si sunt convinsa ca nu ii aduc niciun beneficiu, am uneori momente cand ma intreb daca nu pierde totusi ceva …
    As vrea sa ii arat in curand pisicile aristocrate sau ceva de la disney, dar parca nici nu stiu cu ce sa incep.
    Asa ca voi urmari interesata viitoarele tale postarile legate de subiect, pentru putina inspiratie.

    Numai bine!

  48. cristina papacu

    Si noi am fost recent pentru prima data la cinema impreuna (4 ani si 1 luna) la filmul cu snoopy – pe care l-a ales el – si… A adormit 🙂
    Sfaturi nu am, dar pot sa spun ca se mai uita uneori la desene, de fapt ne uitam impreuna, desi zici ca e ba critic de film, ba regizor, mereu demontand idei care i se par nepotrivite sau imaginand altfel povestea… Niciodata pasiv ?
    Mereu prefera proiecte, gatit, activitati fizice, outdoors, si cate si mai cate, dar nici cand zice ca are chef de un desen, un clip muzical sau documentar despre animale, robotica sau *how it’s made*, nu-i sfarsitul lumii.
    Mentionez ca nu merge la gradi, suntem pe homeschooling deocamdata.
    Aveti incredere in voi
    Imbratisari

  49. Andreea

    Un sfat practic: cand duci copilul la teatru sau la cinema, ia cu tine un inaltator de masina, ca sa poata sta mai sus. Inaltator simplu gasesti la orice hipermarket.

  50. baiatul meu de 2 ani si 3 luni sta momentan acasa cu bunicul (de saptamana viitoare cu mine, in concediu de maternitate). Ieri nu au putut iesi afara pentru ca ploua tare aici la noi si bate vantul asa ca au mancat (printre altele si sandvisuri taiate in forme diverse cu forme de prajituri), au pus cantecele la cd si au cantat si dansat, bunicul i-a citit, s-au jucat cu duplo, cel m,ic s-a jucat si singur cat a pregatit bunicul friptura, dar a tinut sa taie el ciupercile. Si cam tot asa. Eu a trebuit sa caut pe internet cum arata Pepa Pig cand am intermediat un tort, daca nu e personaj de carte (eventual frantuzeasca), nu il cunoastem pentru ca nu ne uitam la desene animate. O singura exceptie cand am fost in spital cu cel mic si i-am pus cantece pentru copii de pe youtube, in romana.

  51. Violeta

    Buna. In aceeași situație este și fetița mea, dar am și o fetiță mica acum, de aproape 5 lunite. ai putea sa îmi spui pe scurt cum a fost situația băiețelului, fiind fratele mai mic. Pe fetiță cea mare, având în vedere că am reușit cu succes sa o feresc de tv, tableta, telefon până acum la 4 ani ( permis doar puțin ocazional, fara un program anume), poti să îmi spui daca ar trebui sa „introduc” de acum tv, telefon ? similar Sofiei nu cere mereu, cazul meu cere mai mult muzica pentru că îi place să cânte și să danseze.
    Mulțumesc ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *