Tatuajul meu, povestea mea, familia mea

Îmi plac tatuajele (cele permanente, desigur, restul sînt doar desene pe piele, în mintea mea). Îmi place să privesc oameni tatuați, desenele de pe pielea lor spun lucruri despre ei, lucruri care poate nu mai sînt actuale, dar care sigur fac parte dintr-o istorie personală frumoasă. Nu-ți pui ceva pe piele decât dacă ceva-ul ăla a declanșat în tine o mică (sau mare) nebunie! Îmi plac și dragonii, și craniile, și fluturașii, câtă vreme sunt desenați cu talent și persoana care le poartă o face cu eleganță, tatuajele mi se par super cool, și la 20 și la 80 de ani. Mi se pare un act curajos să-ți pui pe piele un accesoriu permanent, să-ți asumi că el va rămâne cu tine, la vedere sau nu, toată viața. Știu, în același timp, că tatuajele nu sunt pentru toată lumea. Accept și înțeleg că-s multe persoane cărora automutilarea asta cu cerneală li se pare bizară. Mi se pare absolut ok atitudinea asta, mult mai sănătoasă decât cea a celor care se tatuează doar pentru că așa e la modă, fără să simtă cu adevărat nevoia de a marca un episod sau un simbol anume pe piele.

Doare să-ți faci tatuaj? Mă amuză întrebarea asta. Măi, da, un ac subțire intră în piele ca să lase acolo niște cerneală, e ca și cum ți-ar face cineva niște mii de injecții superficiale la interval de fracțiuni de secundă. Depinde mult de gradul de toleranță la durere al fiecăruia, pe mine nu m-a deranjat cine știe ce, dar na, pe mine nici durerile nașterii nu m-au deranjat prea tare.

Eu cred că cine vrea să-și facă tatuaj n-o să renunțe din frica de durere. Durerea e absolut suportabilă și de moment, imediat ce e gata tatuajul, tot ce mai simți e un ușor dinsconfort ca atunci cînd ai stat prea mult la soare și te-ai prăjit oleacă. Peste cîteva zile încep mâncărimile, te dai cu multă cremă grasă, într-o săptămână trec și ele și gata. Pe scurt, nu, durerea nu e un motiv să nu te tatuezi, decât dacă, desigur, nu ești foarte sigur că vrei să faci asta și cauți pretexte să renunți. Am tatuaje și pe mușchi și pe oase, și pe pielea subțire de pe bazin, și pe umăr și spate, vă garantez că nu m-am tăvălit pe jos de durere. E neplăcut, dar trece repede și merită, cu siguranță.

Contează mult să știi ce vrei să-ți tatuezi și unde. Să nu mergi la salon doar pentru că e la modă tatuajul. E totuși un mesaj permanent pe care-l va vedea multă lume, ar trebui să te gândești bine ce pui acolo. O ancoră cu numele primului iubit ar putea să arate caraghios când te vei dezbrăca în fața celui de al doilea. Un dragon pe gât ar putea fi o problemă dacă lucrezi la ghișeul unei bănci. Eu am ales să-mi fac tatuajele în locuri pe care să le pot ascunde sau arăta dacă și când doresc (abdomen și umăr), pe următoarele le voi face pe spate și pe braț.

Nu cred că mai e nevoie să spun să alegeți saloane de tatuaj cu referințe și nu prieteni care tatuează cu ace de seringă, prin scări de bloc. E nevoie de ace de unica folosință, cerneală de unică folosință, câmp de lucru sterilizat, mănuși sterile. Altfel vă puteți îmbolnăvi de hepatită, HIV și o mulțime de alte nenorociri incurabile.

Îmgrijirea post-tatuare e relativ simplă: fără expunere la soare măcar o lună, fără saună sau dușuri fierbinți prelungite, spălat des cu apă caldă și săpun în primele 10 zile, apoi aplicat cremă grasă specială, pe care o luați de la salon (puteți folosi și bepanthene sau alte creme cu efect de vindecare, doar că ingredientele din ele au rolul de a scoate din piele corpii străini, ceea ce nu ne dorim în cazul unul tatuaj, cerneala trebuie să rămâna acolo, crema doar trebuie să hrănească pielea agresată).

Primele tatuaje mi le-am făcut la un salon oarecare. M-am dus cu desenele gata făcute de un coleg designer, tatuatorul le-a copiat cu indigo pe piele în locurile indicate de mine, a umplut contururile cu negru, în 20 de minute am fost gata. Îmi plac în continuare, nu mi s-a părut niciodată că sunt în plus, chiar dacă acum aș alege alte simboluri.

Al treilea tatuaj, cel mai recent, l-am făcut altfel. Mai întâi am căutat un om care să picteze tatuaje, nu doar să reproducă din cataloage. Un tattoo artist, cum i se zice. Din recomandările fetelor din gașcă, l-am ales pe Tibor Szente, am avut un vibe bun. M-am dus la el la salon.

– Povestește-mi despre tine, mi-a zis el. Cum e viața ta? Ce iubești? Ce îți place să faci?
– Îmi iubesc familia. Îmi place să scriu. Viața noastră e o poveste, i-am zis.

I-am povestit despre cum ne-am cunoscut, eu și omul, despre copii, despre blog și despre carte. În tot timpul ăsta, Tibor desena. După 15 minute, mi-a arătat o schiță. A fost exact ce-mi doream, fără să fi reușit să pun în imagini.

– Până vii la tatuat ți-l fac în detaliu, aici e doar o schiță.
– Nu-i nevoie, i-am zis. Îl faci direct pe piele.

Peste două zile m-am dus. Mi-a arătat toată aparatura, cum totul era sigilat. Mi-a povestit despre experiența lui de artist tatuator care a călătorit prin multe țări și a tatuat muuulte nații înainte să revină acasă. E absolvent de arhitectură, dar l-a atras mai mult pictatul pe piele. Ucenicia și-a făcut-o pe carcase de porc. 🙂 Îmi place mult Tibor, e super talentat, foarte dedicat, blând, e foarte responsabil (nu tatuează minori, ca idee, nu face sesiuni de tatuat mai lungi de trei ore, pentru confortul clientului), bașca e un rocker super cool, are o șopârlă simpatică și o grămadă de cranii peste tot.

Așa arată tatuajul meu făcut de Tibor. Este o carte deschisă din paginile căreia ieșim noi patru, ca niște spirite, idei, gânduri, personaje. Pentru că familia noastră n-ar fi fost dacă n-ar fi fost un blog și cuvintele din el. A durat 40 de minute, are cam 20 pe 20 cm, e făcut cu cerneală neagră, gri și albă.

tatuaj1

Vă rog să ignorați lordoza și cifoza spatelui meu, măcar scolioza nu se vede. 🙂 Fac kineto pentru ele, dar despre asta în alt capitol. Poziția de divă secsi se datorează în exclusivitate fotografului Florin Zaharia de la Piatra Neamț, care s-a dezlănțuit la lansare și, după ce au plecat oaspeții, m-a pus să pozez după cum observați, adică foarte mișto! Eu una n-aș fi îndrăznit. 🙂

Un tatuaj bun nu e ieftin, însă dacă te gândești că-l faci pentru toată viața, parcă nu mai sună atât de costisitor. E un moft, desigur. Îmi dau seama perfect că sunt familii în care se moare de foame, fac ce pot pentru a-i ajuta pe cei din jurul meu, nu ignor greutățile altora și nici nu mă dau mare cu avutul meu. Mi se pare mult, dar acesta a fost cadoul meu pentru mine la aniversarea a 36 de ani. Am economisit bani în anul care s-a încheiat, nu prea am cheltuit pe nimic în afară de vacanța din Grecia, așa că mi-am permis această extravaganță și m-am gândit să vă povestesc și vouă, în caz că erați indeciși dacă să vă tatuați și unde.

Am în plan încă două tatuaje, pe care sigur le fac tot la Tibor. Vi-l recomand cu încredere, salonul lui se numește T’ink Twice și e în zona Turda – 1 Mai. Vin la el inclusiv familii din provincie, așa că să nu lăsați distanța să vă sperie, un tatuaj merită o excursie la București. Pagina lui de Facebook e aici, dacă vreți să vedeți portofoliul omului.

Credit foto: Florin Zaharia Photography

Tags

42 Comments

  • Irina spune:

    Pana sa vad poza am avut impresia ca e un tatuaj cu motiv floral.nu mai spun ca la inceput,cu ochii mei de vultur vedeam ca e dantela de la rochie:)). Acum vad ce frumos e realizat si cat e de expresiv!

  • andreea spune:

    tare bine pica articolul tau.
    este foarte fain tatuajul tau!
    iar in poza este superba!

  • eva spune:

    Daaa, o întreagă poveste tatuajele astea. De multe ori le-am admirat la alții, până la urmă mi-am făcut și eu unul. Mic și ușor de ascuns, pe șoldul drept, nici când sunt în costum de baie nu se vede. Din fericire, pentru că multă vreme, vreo doi ani, nu am putut să îl accept. De fiecare dată când îl vedeam simțeam nevoia să îl dezlipesc cumva de-acolo, să am iar pielea curată. Nici nu știu cum să descriu senzația, pur și simplu creierul meu îl vedea ca pe un corp străin și nu îl voia și pace. Între timp m-am obișnuit cu el și na, nici nu stau toată ziua dezbrăcată în fața oglinzii ca să mă gândesc tot timpul la el. Altul nu mi-aș mai face sub nicio formă, mi se pare că pielea mea albă și fină și curată e mai frumoasă decât orice desen de cerneală.
    (Ah, stai că mi-am dat seama acum, mai am unul pe braț, handmade, eram în generală și mă băteam cu fratele meu, care la un moment a încercat să mă stropească cu cerneală și mi-a înfipt accidental stiloul în piele. Am și acum un punct albastru acolo, după mai bine de 20 de ani. Ăsta tatuaj cu valoare sentimentală!)

    Aici în Germania sunt mulți oameni tatuați, de toate vârstele și din toate categoriile sociale. Sunt însă și mulți care își fac pentru că așa e trendul (de ex doar în grupul meu de prieteni sunt trei tipe cu stoluri de rândunele care își iau zborul de pe umăr) și probabil foarte mulți care o să regrete foarte tare moda asta. Chiar săptămâna trecută am văzut o fată de 18-19 ani cu full sleeve imprimeu de leopard în nuanțe de mov și roz și mă gândeam, pffff, la vârsta ei eu purtam blugi cu talie joasă și tricou cu vedere la buric, doar că eu pot să pun pozele de-atunci pe foc și aia e, pe când ea trebuie să poarte greșelile adolescenței o viață întreagă pe piele.

  • Andreea Ilie spune:

    Eu sunt una din acele persoane care nu înțelege de ce ai vrea sa te pictezi permanent pe piele, oricât de ascuns ar fi tatuajul. Din acest motiv, durerea și costul pentru mine sunt absolut nejustificate.
    Dar uite, un tatuaj poate arăta chiar frumos pe un umăr asa mișto ca al tău!
    Să îl porți cu drag, printeso!

  • Nautilus spune:

    „tatuajele nu sunt pentru toată lumea […] E totuși un mesaj permanent pe care-l va vedea multă lume, ar trebui să te gândești bine ce pui acolo. Un dragon pe gât ar putea fi o problemă dacă lucrezi la ghișeul unei bănci […] E un moft, desigur. Îmi dau seama perfect că sunt familii în care se moare de foame”

    Parabola Cocalarului:

    Cândva, un cocalar pe care îl chema Nautilus s-a gândit (se spune că a gândi e un efort pentru cocalari) să îşi decoreze arma de vânătoare. Pentru asta, a făcut investigaţii printre cei care se ocupă cu antichităţile, pentru a dobândi materia primă. Fildeş. Fructul oprit. Materialul interzis pentru care braconierii ucid elefanţii cu kalaşnikovul.

    Într-un târg de antichităţi a apărut ca prin magie şi fildeşul. Cu toate că nu erau implicaţi şi braconieri. Sau or fi fost, dar cu multe decenii în urmă, înainte de război. Nişte tipi mai bronzaţi natural aveau la vânzare o lingură / spatulă mare de fildeş, cine ştie de unde or fi şterpelit-o. Nu cereau prea mult pe ea. Probabil nici nu erau foarte conştienţi de valoarea ei.

    Dar, cocălărism sau nu, lingura în sine nu însemna mare lucru. Mai e nevoie şi de meseriaşi specializaţi, care să ştie să prelucreze fildeşul, mai fragil decât lemnul sau plasticul. De un artist care să ştie să facă gravură scrimshaw. De un armurier care să prelucreze lemnul puştii, pentru a fi montate decoraţiunile. Alte investigaţii. Şi multe strâmbături din nas.

    Păi… de ce strâmbături din nas? „Ca puştile turcilor şi beduinilor, pe vremuri?”

    Mda.

    Care ar fi fost rezultatul unui astfel de efort? Mai ales pentru o armă care nu stă în muzeu, trebuie să reziste frigului iernii, soarelui, umezelii, mărăcinilor? Şi pentru ce? Care personaj literar avea o puşcă decorată cu ţinte de argint?

    Un mesaj permanent pe care-l va vedea multă lume nu e un moft. Din moment ce îl vede multă lume, are prea multă importanţă ca să fie moft. Comunică non-verbal ceva. La fel de bine puşca poate şi ea să comunice un lucru greşit. În mâna cuiva care nu e amerindian şi care trăieşte la 140 de ani distanţă de vremurile în care mesajul ar fi fost înţeles.

    Aşa încât fildeşul a rămas la negustor şi probabil a căpătat cu totul altă utilizare, iar puşca a rămas virgină.

    PS Armele vânătorilor albi din vremurile de glorie ale Africii erau foarte simple şi utilitare.

  • CR/ST/AN spune:

    La câți ani își va face Sofia primul tatuaj?

  • Simona spune:

    La multi ani, draga Ioana!Sa iti fie viata o poveste frumoasa!

  • DANA spune:

    Ce frumoooss!!
    Si eu sunt pe cale sa-mi fac unul. Watercolor lotus flower. Doar ca nu stiu inca in ce zona :(((

  • Ana Maria spune:

    Cate de tare! Si eu am un tatuaj reprezentand tot familia. De cand l-am facut mi-am dat seama ca e…al meu. In vara am mai planificat unul mai mare si tot pe spate. Foarte fain!
    Acum sa vezi intrebari de genul: da’ce o sa zica copii, ce faci daca vor si ei un tatuaj, bla, bla. Sau deja ai trecut prin interogatoriul asta la primul tatuaj? Vorbesc din experienta :).

  • Teodora spune:

    Atunci cand mi-am facut tatuajul, mi s-a parut cu adevarat important sa fie un desen facut pentru mine, nu copiat din catalog. Eu am spus celui care m-a tatuat ca vreau un fluture mai dark and twisted, asa cum sunt eu :D. Uimitor a fost ca a inteles perfect, de parca ar fi vazut imaginea pe care o aveam in cap. Fluturele a poposit pe omoplatul stang de vreo opt ani si inca il ador, pentru ca simt ca ma reprezinta in totalitate.
    De cand ai postat pozele pe fb am remarcat tatuajul si cat de frumos este desenul. Felicitari

  • Claudia spune:

    Buna!
    Dintre toate pozele de la lansare, poza asta m-a ametit complet. E o multitudine de stari si emotii in ea , care ma fascineaza. Eu „citesc” multe din tatuajul tau….foarte inspirat ! Felicitari!

  • Meg spune:

    Cool de tot tatuajul…dar coloana, soro!! Sunt asa defecta ca eu pe aia am remarcat-o prima, inaintea tatuajului :))))

  • Scrisulici spune:

    Bună, am și eu un tatuaj. Al meu e color și pot sa spun ca pe mine m-a durut de m-am că**t pe mine. Și da, am și născut și știu ce e durerea. M-a durut cel mai mult la umplerea cu culoare, nu la contur.
    Cu toate astea într-adevăr, durerea nu e un motiv sa renunti, pentru ca durerea trece dar tatuajul rămâne.

    Al meu a fost cadou de 30 de ani de la niște prietene, și da, are și la meu o semnificație foarte importanta pentru mine.
    Deci eu as rezuma asa: da, doare foarte rău, nu, nu e un motiv sa nu îl faci dar trebuie sa te gândești foooaaaaarte bine înainte, și atenție! dă dependență! (chiar dacă nu sunteți un ink-head) după primul cu siguranță veți vrea și al doilea, și al treilea…

  • maddy spune:

    tatuajele nu`s pentru mine, nu imi pot imagina nici un desen sau simbol care sa ramana valabil toata viata si sa’l am permanent undeva pe piele fara sa ma enerveze dupa o perioada de timp sau sa ma plictiseasca.
    in schimb imi place sa vad tatuajele altora si sa aflu semnificatiile lor.

  • Iulia spune:

    Foarte deep tatuajul. La multi ani, Ioana!

  • DanielaG spune:

    Imi place foarte tare tatuajul tau! Pe mine m-au fascinat tatuajele dintotdeauna si a durat vreo 8 ani pana am „copt” in minte ideea primului tatuaj. Tocmai pentru ca voiam sa fiu sigura ca il vreau si ca il voi vrea toata viata.

    Si mi l-am facut, la incheietura mainii, un loc mereu vizibil, insa asa mi-am dorit, sa se si vada. Am primit intrebari de genul: dar daca te plictisesti de el dupa un an, doi? Copiii tai ce vor zice? Daca vor vrea si ei tatuaje? etc.

    Nu imi plac nici mie oamenii care se tatueaza doar pentru ca asa e cool, imi plac oamenii care se tatueaza din pasiune pentru aceasta arta, dar ii admir si pe cei care nu isi doresc, pentru ca sunt hotarati.

    Eu deja am inceput sa ma gandesc la al doilea tatuaj, unul muult mai mare, si probabil ca il voi mai „coace” si pe acesta cativa ani buni. Pentru ca si la batranete vreau sa fiu mandra de el. Este adevarat ca tatuajele dau dependenta, cu durerea nu m-am stresat prea tare, am toleranta mare la durere, abia daca m-a piscat.

    Felicitari pentru lansare! Si la mai multe carti, ca de scris scrii genial de bine!

  • Carla spune:

    Pielea este organul corpului cu cea mai mare suprafata.Eu una,asa cum nu mi-as tatua rinichii,stomacul sau inima,asa nu mi-as tatua nici pielea.Pe ai mei ii am tatuati in suflet,in ganduri,in respiratie chiar.Nu mi-e frica de durere,chiar deloc.
    Nu stiu cum,insa,cand vad un tatuaj,raman cu ochii tinta si …si-mi place! Cred ca ceva nu-i in regula.Una peste alta,super tatuajul tau,sa il porti sanatoasa!

  • T'bor spune:

    Foarte frumos scris articolul, iti multumesc mult!
    Tatuajele mele, cele pe care le port, reprezinta fiecare, pe rand, un moment din viata care m-a marcat. Ele sunt sufletul meu, istoria mea. Tatuam deja de 5 ani la un salon cand m-am hotarat sa imi pecetluiesc pielea cu un tatuaj. Pana atunci m-am ganditmult, aproape zilnic as putea spune, ce anume m-ar reprezenta, ce nu m-ar plictisi, ce nu ar deveni „demodat”. Ma bucur mult ca am avut atata creier la varsta aceea, ca nu m-am grabit sa imi umplu pielea de cerneala in conditiile in care eram in salon zilnic, aveam la dispozitie tot ce ar fi fost nevoie pentru asta si nu m-ar fi costat nimic. Nici azi nu sunt extrem de tatuat, chiar daca uneori mi-e dor de senzatia de asazisa „durere” …
    Durerea e doar in mintea ta, o poti gestiona asa cum poti controla toate senzatiile, daca esti pregatit sa o faci. Insa, pentru a fi pregatit, vorbeste cu artistul tau inainte, lasa-l sa-ti explice ce sa faci ca sa fii cat mai bine pregatit, trupeste si sufleteste pentru acest proces. Eu refuz multi clienti pentru lipsa de comunicare. O sa ziceti ca e anti-business ceea ce fac. Asa o fi, dar inainte de a fi o afacere, pentru mine tatuajul e o stare de spirit, o contopire ezoterica intre mine si client, un fel de chimie, un parteneriat pe termen limitat. Te simt, te descopar, te povestesc asa cum te percep eu, acolo, pe si in pielea ta. Daca nu reusesc sa fac asta, nu ma apuc. Multumesc asadar pentru increderea pe care mi-ai acordat-o, pentru placerea de a te citi, la propriu si la figurat.
    Tatuajul pe care ti l-am facut a ramas si in mintea mea, ai un coltisor pe care ai sa il ocupi mereu acolo, la fel ca ceilalti nenumarati „parteneri de tatuaj” pe care i-am avut.

  • Loredana spune:

    Cred, ca și tine, că nu-i vorba nici de curaj, cum nu e vorba nici de teamă, nici de teribilism, nici de ceva care se potrivește oricui. Trebuie să simți că e pentru tine.
    Recunosc, m-a mirat mult faptul că ai decis să îți faci tatuajul acesta pe spate/umăr, e unul destul de mare… știam că mai ai unul micuț pe bazin (pe al doilea nu-l știu :)) ), dar, cred că e strict alegerea ta, că tu trebuie să fii mulțumită cu tine, cu ceea ce porți în/pe tine. Povestea lui e frumoasă, e povestea ta, a voastră și… adevărul e că în rochia aceea arăți fabulos și tatuajul e ca un accesoriu care te completează!

    Știi ce-mi place mult? Că îți asumi ceea ce faci. Dar știi ce nu cred că trebuie? Să dai explicații pentru faptul că ai ales să cheltui o anumită sumă pentru ceva ce îți doreai. E firesc să faci lucruri pentru tine, așa cum e firesc să faci și pentru alții. Și nu cred că cineva e în măsură să judece gen… bine că are bani să-și facă tatuaje… :))

    Să-ți porți sănătoasă povestea! Pe spate, în brațe, în suflet, peste tot. Îmbrățișări din capăt de țară. :*

  • Ana maria spune:

    La multi ani! Foarte frumos tatuajul, sa il porți sănătoasa! Si eu doua tatuaje si îmi doresc si un al treilea in curând.

  • Rox spune:

    Super tatuajuj si super poza, foarte sexy, imi place <3

    Referitor la ce-ai zis "Eu cred că cine vrea să-și facă tatuaj n-o să renunțe din frica de durere." eu sunt una dintre acele persoane. Sa inteleg ca daca nu am trecut peste partea cu durerea inseamna ca nu mi-l doresc destul de mult? Ca anul asta chiar vreau sa imi fac curaj si sa mi-l fac, tot cadou de ziua mea. Daca al tau a durat 20 de minute la cat e de mare, cred ca al meu ar durea vreo 5 la modelul pe care mi-l doresc. Mereu mi-a fost teama ca ar durea prea rau si n-as rezista pana la sfarsit.

    Si o chestie pe care n-ai mentionat-o si la care m-am gandit eu referitoare la zona unde ti-l faci: eu zic ca trebuie sa fie o zona in care pielea nu se va lasa sau rida tare la batranete ca sa nu se deformeze. Pe antebrat, abdomen, nu mi-as face din motivul asta.

    • T'bor spune:

      Durerea nu e cea pe care v-o imaginati. De fapt nu e o durere cat o senzatie de discomfort, ca o arsura fina, senzatie cu care creierul se obisnuieste in cateva minute. Pe de alta parte, nu ai de unde sti unde se va deforma si cat pielea „la batranete”. Pielea se deformeaza pe decursul intregii vieti, fara sa sesizam asta, celulele vii iau locul celor moarte, e o structura organica ce isi schimba forma mereu. Eu am vazut multe persoane de varsta inaintata tatuate prin toate zonele corpului… ei bine, ridurile nici nu le bagi in seama in acest caz.

  • wlfp spune:

    La multi ani Ioana! Si misto tatuajul. Eu nu am curajul sa-mi fac, desi ma tot gandesc la asta de cativa ani si mi-ar placea.

  • Iacob Cristina spune:

    Superb tatuajul!
    Si eu am un tatuaj dedicat fetiței mele când a împlinit 11 luni de zile. Atâta mi-a luat sa găsesc tatuajul ideal care sa ne reprezinte..l-am facut pe încheietura mâinii si este un infinit iar in bucla de jos am scris numele ei! Sunt foarte incantata de el! E a mea pe veci! Si o iubesc enorm si DA tatuajelor care merita!

  • catgal spune:

    Poza asta seamănă cu tipa de pe coperta cărții (rochia cu spatele gol). 🙂

  • mihai spune:

    La multi ani Ioanelor, prienteselor !……….( http://mcscrib.blogspot.com/ )

  • Alina spune:

    Ioana, e superb tatuajul!
    Si eu am doua. Primul exact in acelasi loc ca si al tau, care l-am facut acum 4 ani in memoria tatalui meu. Al doilea l-am facut anul acesta, numele baietelului meu pe incheietura mainii stangi. Am mers impreuna cu el, a vazut cum se face, a pus intrebari, stie ca este numele lui 🙂 Tot atunci si-a facut si sotul primul lui tatuaj. Tot numele baietelului pe bratul drept.
    Pe mana dreapta va urma in mod sigur numele viitorului bebe…cand va vrea sa vina…
    Ai dreptate ca da dependenta si iti multumesc pentru propunerea unui artist roman. Sa stiu la cine apelez data viitoare:)

  • Delia spune:

    La multi ani Ioana!
    Foarte frumoasa poza.

  • Oana spune:

    La multi ani, Ioana !
    Tatuajul tau e frumos si interesant in acelasi timp. Mi mi se pare o holograma a micului tau univers in care dainuie iubirea pt cuvinte, iubirea pt familie si pt a tot ceea ce vrei sa exprimi tu prin acest blog si nu numai.

    Am si eu trei mici tatuaje si nu pot sa spun ca m-au durut. Pana sa le am, nici prin gand nu mi-a trecut ca am sa fac vreodata vreun tatuaj. Le-am facut dupa 40 de ani si au o poveste a lor.

  • Ioana Oțoiu spune:

    La mulți ani, Ioana! Interesant tatuajul si foarte frumoasă poza! 🙂

  • !O spune:

    La mulți ani, Ioana! Interesant tatuaj și frumoasă poză! Felicitări!

  • Amy spune:

    Si mie imi plac tatuajele si de foarte multa vreme imi doresc sa-mi fac unul, insa din pacate, frica e mai mare decat dorinta in cazul meu. 😀 Mi-e teama, in general mi-e frica de tot ce inseamna ac, injectie, operatie, vizita la medic.
    Felicitari pentru curaj, e foarte frumos tatuajul tau de pe spate.

    • T'bor spune:

      Incearca sa gasesti un artist de la un salon unde atmosfera te face sa uiti de stres. Tatuajul nu se face in conditii de graba, stress… trebuie sa te simti relaxata, increzatoare, sa simti ca acolo nu poate fi nimic neplacut si nici nu va fi. Acele de tatuat nu au nici cea mai mica treaba cu instrumentele medicale, exceptand faptul ca trebuie sa fie sterile si ca se lucreaza intr-un mediu curat, ingrijit.
      Daca vei gasi acest l;oc si vei discuta cu artistul potrivit, teama ta va disparea imediat, vor ramane increderea si dorinta de a primi tatuajul propus.

  • Andreea Ruscea spune:

    Primul și singurul tatuaj de până acum mi l-am făcut când aveam 17 ani jumate, în Bârlad. Adică în 2003. Nici nu știu dacă era pe atunci vreun salon în adevăratul sens al cuvântului pe undeva prin țară… poate prin București. Dar am supraviețuit, nu am luat nimic contagios și arată frumos și acum. Îl am pe abdomen, în partea stângă și e un dragon. Iar când am fost însărcinată s-a întins nițel după burtă și a revenit apoi la loc.
    Mi-aș mai face încă unul, dar nu știu ce și unde…

  • Iulia spune:

    De multe ori am vazut oameni tatuati si ma gandeam cum ar fi sa am si eu unul..pana intr-o zic cand am citit o chestie interesanta (poate am sa par putin rautacioasa dar asta scria) „nu ai sa vezi niciodata un abtipild pe un Ferrari „:)) stiu ca e ciudata comparatia cu un Ferrari dar pt mine a fost suficient ca sa imi iau gandul de la tatuaje si sa imi placa de mine fix asa cum sunt, unele tatuaje sunt misto, artistice si f frumos lucrate gen al tau, la altii e o mazgalitura si atat, probabil oamenii isi fac tatuaje atunci cand au impresia ca le lipseste ceva..sper ca tie, printeso nu iti lipseste nimic 🙂

  • vio spune:

    Mai, eu vreau un tatuaj de cand aveam douaj’ de ani! Adica de peste douaj’ de ani! Si am tot ezitat…frica de durere, de infectii, de „cum va arata peste ani”..

    De cand il am pe Andrei ..din nou, dar mai acut ca inainte, m-a apucat dorinta asta. De data asta nu cred ca o s-o las sa treaca. Multumesc pt recomandarea facuta.:)

  • Elena spune:

    Nu mi-aș fi închipuit niciodată că ai tatuaje! Nu știu de ce, dar nu mi te imaginam genul de om care să se tatueze. Fără vreo judeată la mijloc, sunt foarte de acord cu viziunea a asupra tatuajelor, am și eu două și probabil că o să-mi mai fac.
    Este foarte, foarte frumos ăsta nou, să-l arîți mândră ori de câte ori ai ocazia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *