Programul redus de lucru al ștampilei poliției rutiere sector 1

V-am mai spus cât sunt de norocoasă în general, dar mai ales în trafic? Prima mea mașină, un biet Tico din 1996 care, la vremea când l-am cumpărat avea 8 ani și peste 200.000 de km la bordul lui minuscul, a trecut alături de mine prin multe accidente ridicole de genul: a aterizat o pisică pe capotă și n-am mai putut-o închide o lună sau ne-a lovit frontal un biciclist care apoi s-a urcat la loc pe bicicletă și a pornit mai departe, în timp ce Tico a trebuit împins și tractat. La trei ani după Tico a venit vremea unei mașini noi, o Kia perfectă care n-a avut nici o vină să încapă pe mâna mea. Am găsit-o lovită în parcare de niște zeci de ori, o dată i-au tăiat unii toate cauciucurile, deși nu parcasem pe vreun loc marcat, în 2007 mi-au lovit-o unii în spălătorie, zob i-au făcut fața, eu am lăsat-o murdară cu gând s-o iau curată, am luat-o și murdară și cu botul acordeon. Am vândut Kia în 2012, avea și soțul mașină și n-aveam deloc ce face cu două mașini, am decis s-o păstrăm pe cea mai bună, care n-a fost Kia. Și uite-așa, norocul meu la mașini s-a mutat irevocabil la bătrânul nostru Golf.

Acum câteva săptămâni, soțul a decis că nu avem nevoie de Casco, care, la o mașină veche de 8 ani, ajungea la sume scandaloase. O săptămână mai târziu, am intrat cu Golful într-un autobuz (exact, ați citit bine), am avut norocul să fiu la locul potrivit în momentul potrivit și gata pocinogul. O săptămână mai târziu am înfăptuit culmea ghinionului auto: am comis un accident fără să vreau, fără să știu și mai ales fără să am vreun contact cu mașina mea. De fapt, nici măcar nu mă aflam în același cartier cu mașina. Ghinionul meu a lovit de la distanță.

Să vedeți epopee. Mașina noastră stătea liniștită în parcare în fața blocului. Un domn angajat al secției de poliție de pe strada noastră, la volanul unei Dacii 1310 aparținând tot secției de poliție, a intrat în mașina noastră cu viteză mare, din motive necunoscute (mă rog, el a zis că a frânat, dar noi urme de frână pe zăpadă n-am văzut). Mașina lui a intrat pur și simplu într-a noastră, cu viteză destul de mare. Cauciucul s-a spart pe loc, bara și aripa îndoite. Șoferul poliției a vrut să o șteargă, norocul nostru a fost că un vecin a văzut faza, ne-a sunat și l-a reținut elegant pe contraveninent până am coborât și noi la mașină.

Au mers bărbații la secția de accidente ușoare, proces verbal, autorizație de reparație, RCA-ul vinovatului, la Carpatica Asigurări, aflați în plin faliment. Am sunat să facem programare la constatare, am găsit loc foarte greu, peste vreo 10 zile.

Mă duc cu inima cât un purice, traversez tot orașul să ajung în fundul bulevardului unde au birou, cu dosarul pregătit brici, poziția ghiocel, știți cât de drăguți sunt agenții constatatori și cum au ei interes să te ajute să îți repari mașina pe banii lor. Nici n-am ajuns să vadă omul mașina, căci procesul verbal scris de polițist conținea un alt număr de mașină în loc de al nostru. Adică în loc de litera M el scrisese acolo un H, iar pe J în făcuse ca pe Y. Cine naiba să se uite în buchiseala aia de proces verbal și să întrezărească greșeala? Noi sigur nu, dar agentul constatator, o da, el sigur da.
– Domnișoară dragă, mergeți frumos la secție să vă repare procesul verbal că eu așa nu vă pot face dosar, aici e scrisă altă mașină.

Înjur în gând, măi măi, cum de a greșit polițistul ăla procesul verbal, o fi fost că vinovat a fost un alt polițist? Nooo, n-are cum, domnii sunt imparțiali, ce naiba.

Traversez un sfert de oraș cu mașina lovită și pe roata de rezervă, mă duc la secția de rutieră. Acolo aflu că procesul verbal nu poate fi modificat decât de cel care l-a întocmit, care nu e pe tură.
– Când intră pe tură colegul? întreb, atentă să nu scap și niște înjurături printre dinți.
– Mai târziu.
– Cam cât de târziu? insist eu.
– Cam după două așa, dar poate fi și trei.

Mă duc acasă, refac programarea la constatare peste încă o săptămână.
Seara la ora 8, rupt de la serviciu, ia soțul meu troleul să meargă la rutieră să repare polițistul procesul verbal pe care l-a greșit. Ghinion din nou, însă, colegul plecase deja acasă.
– Mâine să veniți mai devreme, i-au spus omului.

A doua zi, s-a dus omul mai devreme. L-a găsit pe agent, cu multe rugăminți l-a convins să repare numărul mașinii trecut greșit de el, a buchisit acolo niște litere care seamănă cu mai toate celelalte litere din alfabet. Doar că ce să vezi, trebuie și ștampilă. Care nu mai e.
– Cum nu mai e? A plecat? a întrebat al meu, stors de puteri.
– Da, domnule, ștampila are program doar până la ora 18.00.

Deci vedeți voi, ștampila secției rutiere obosește după 10 ore de program și la ora 18.00 fix trebuie să meargă la ea acasă, să facă un duș, să mănânce o salată cu tuș și să se culce, are serviciu greu, deh. Să stai 10 ore să te apese unul pe tot soiul de coli e extenuant, nenică.

Așa că trei zile mai târziu, poliția rutieră nu a reușit să repare greșeala pe care au comis-o singuri, ca să vezi, în urma unui accident cauzat de un polițist.

Azi ne-am propus să mergem de dimineața la secție și să stăm toată ziua acolo să așteptăm ștampila, dacă doamne ferește își ia vreun medical, ne expiră autorizația de reparație și rămânem fără mașină tot anul?

Hm, de fapt, la norocul meu, poate ar fi mai bine.

Sursa foto: ștampila secției de poliție via Shutterstock.com

shutterstock_366965120

Pin It

11 Comments

  • Minela spune:

    Oare ce o zice Dl. Godina de patania ta cu politia?

  • Teodora spune:

    Ah! Cat de cunoscute imi sunt astfel de patanii… 🙂 Eu zic ca e de la data nasterii (tot pe 1 decembrie am aparut si eu) ca uneori am impresia ca mi se intampla lucruri desprinse din filmele science fiction. Sa speram ca stampila are chef de munca astazi.

  • andaz spune:

    Ai, mă!!! Nu se poate!!!! Dacă le ziceaţi că îi „daţi la ziar”, să vezi ce repede se mişcau…

  • fabiola spune:

    Imi doresc ca programul „maisimplu.gov.ro”, lansat de ciolos zilele trecute, sa ne ajute intr-un viitor cat mai apropiat sa nu mai trecem prin asta. Chiar sper sa se schimbe ceva

  • Helen spune:

    Am dat like articolului pentru modul in care este scris, insa ce vi s-a intamplat „datorita” Politiei Romane este de-a dreptul revoltator…Pacat ca o institutie care ar trebui sa fie un model de corectitudine, organizare etc. ofera asemenea specimene.

  • Andreea Ruscea spune:

    Na, nu toţi poliţiştii sunt Godină 🙂
    Cât despre Carpatica, nu sunt în faliment, au fost preluati de un investitor.

  • Ina spune:

    Ce autentica e relatarea ta. Mai ca ma speriase Godina asta. Nu pare deloc din Romania. 😀

  • Mirona spune:

    Eu zic sa-i duceti un plocon stampilei, ca poate nu vrea sa stampileze fara un stimulent…

  • ioana spune:

    Eu am avut un accident, in decembrie, in parcare la Lidl, un domn cam de varsta cu tata, nu imi da prioritate, pentru ca eu veneam din dreapta dar el era pe artera principala a parcarii fara semne de circulatie. Si cheama neena politia, nu era neaparat obligatoriu ca dauna a fost mica, mai mult la el, usa spate indoita, la mine botul, care oricum e din plastic la Aygo si numerele sparte (sunt de plexiglass, alta poveste) dar eram straina si el simtea ca eu sunt vinovata (Eu eram panicata si f insarcinata)

    Dupa 20 de minute timp in care i-am sunat pe toti inclusiv o prietena sa ma ajute cu traducerea, daca era cazul, vine politia intr-o dubita cu un afisaj LED, accident. Un el si o ea, el era ala mai marele, ii explica lui nenea cu mustata ca doamna, adica eu, ma uitam in dreapta sa dau prioritate, ca asa e in parcarile astea de magazine, daca nu e semnul de cedeaza trecerea, se aplica prioritatea de dreapta.Colega ne pune sa suflam, radem un pic ptr ca doamna sigur nu a baut (Adica eu, gravida) Ne intreaba daca vrem sa completeze el declaratia sau o facem noi, am zis ca el. II mai explica lui nenea ca are de platit o amenda, 1000 coroane cehesti, cam 40 de euro. Si aici are 3 posibilitati, fie cash pe loc, fie la posta fie cu cardul, are colega POS. Nenea zice cash, ok, colega ii da chitanta, aveau un interg birou in dubita, inclusiv capsator si stampila. Ne iau actele, ne verifica, nu stiu ce fac in duba, iese cu hartia completata, actele scanate si printate (aveau si multifunctionala Brother). Ne explica, se asigura ca am inteles si eu, Semnam si asta a fost totul.

    Apoi a urmas drumul la asigurarea mustaciosului. Mi-era ca o sa se lase cu plimbari asa ca l-am timis pe sot. A fost la asigurare cu actele masini, permisul meu si constatarea aia de la politie. Asigurarea l-a trimis la un service, au facut aia poze, au zis ce fac, ne-au programat dupa Craciun. Ma duc eu in ianuarie acolo, sa las masina, in ideea ca o iau max peste 3 zile, ca or fi comandat si ei bara aia de plastic. De unde, imi ofera masina pe perioada reparatiilor, adica minim 10 zile lucratoare. Si asta a fost, peste vreo 2 saptamani jumate am fost dupa masina, fata schimbata, aveam si sigla, aia veche cazuse, si numere din plexiglass si far nou (nu stiam ca e stricat) si masina spalat in and out. Pe asigurarea lui nenea cu mustata. Si serviceul a trimis toate hartiile la asigurare, eu nu am mai avut de-a face cu ei.

    ta daa

  • Cr/st/an spune:

    Patania ta ne arata din nou in ce tara primitiva traim. Am n accidente usoare in palmares si tin minte accidentul nr. 2 cind am stat pina la 3 noaptea la coada la Politie, la sectorul 1, vara, si tot nu am reusit sa obtin actele. Am revenit la 6 dimineata, eheee, alta viata frate, alta tura, a mers „brici”, in citeva ore terminasem.

  • Anca spune:

    Eu asta stiu: in Romania nu functioneaza nicio institutie de stat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *