Fericirea e un drum înapoi în copilărie

Copiii. Aceste minți incredibile care știu totul dinainte de a se naște, care nu cunosc minciuna, care fac cele mai incredibile progrese și conexiuni. Care țin minte doar ce contează cu adevărat.

Suflete mari, care au încredere în tot și în toate, care nu cunosc răul, doar iubirea, iertarea, acceptarea.

Iubesc toți copiii. Îi admir de la distanță și din brațele mele. Îi respect pentru curajul și bucuria uriașe care se ascund în trupurile lor mici. Copiii mi se par OAMENI cu adevărat MARI. Învăț de la ei în joacă și iubire atât de multe în fiecare zi că mă apucă râsul când mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am învățat mai mult cu forța vreme de 16 ani, la școală. Și ce puține dintre ele m-au ajutat cu adevărat să cresc… Copiii mă fac un om mai bun, mai calm, mai înțelept, mai fericit. Înainte de copii, nu mă descurcam la fel de bine. Și știți de ce? Pentru că ei mă ajută să mă întorc la mine.

Copii suntem și noi, chiar dacă ni s-a ridat pielea și-avem copii la rândul nostru. Uneori ne aducem aminte ce-am uitat cât am crescut mari. Ne aducem aminte de plăcerea unei înghețate moi de vanilie. De bucuria datului în leagăn. De atingerea ierbii pe tălpi. De mângâierea apei calde din mare pe pielea fierbinte. De aroma unui ou fiert moale, împuns cu miez de pâine. Îi spunem fericire, dar, de fapt e o excursie înapoi în timp, pe vremea când simțeam și eram doar iubire, acceptare, curiozitate, adevăr.

La mulți ani, copii!

Sursa foto: copii fericiți via Shutterstock.com

shutterstock_343027877

Pin It

8 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *