Oare doar la noi e haos?

Dragi doamne, femei și mame, dragi domni, tați și soți,

Avem nevoie de sprijin aici. Soțul meu are impresia (complet greșită, insist eu să bănuiesc) că este singurul oropsit din lume. Că doar copiii noștri mici lansează ocazional în atmosferă mii de decibeli deodată, aparent fără motiv. Că nevasta lui e singura din lume care nu reușește să-și pună papucii în pantofar imediat ce intră în casă, pe absurdul motiv că ea trebuie să bage copiii în casă, să dezbrace copiii, să stea cu gura pe ei să-și pună măcar ei papucii la loc, să pună multe hăinuțe mici și mari la locul lor. Că n-a tras el singurul loz nenorocos cu o femeie care nu reușește să-și convingă copiii de 4, respectiv 2 ani să strângă mereu jucăriile pe care le folosesc.

Că nu doar la noi în casă sunt mereu bucăți de lego, bucăți neidentificate de plastic și plușuri presărate ici colo.

Că nu e el singurul tată care nu-și găsește diverse obiecte personale, pentru că cineva mic le-a mutat în altă parte. Între noi fie vorba, și dacă nu i le-ar muta cineva, tot nu și le-ar găsi. 🙂

Că nu doar el întârzie la serviciu pentru că trebuie să ducă fetița la grădi, iar fetița nu e niciodată gata la timp.

Vă rog să-mi spuneți că nu sunt eu singura mamă care ar tăia dintr-o lovitură capul oricui face vreun zgomot în timp ce copiii dorm. Inclusiv pe al soțului, care se plimbă relaxat prin camera în care dorm cei mici, negreșit se împiedică de noptieră și dă pe jos veioza sau telefonul pus la încercat. Evident, copiii dorm netulburați în continuare, eu transpir și fac cinci infarcte deodată, iar el mă privește cu „ți-am spus eu, ăștia nu se trezesc nici dacă le pun Metalhead la boxe”. E drept că nu s-au trezit nici în 10 minute de artificii deasupra geamului nostru, nici când soțu’ i-a mutat de la un etaj la altul prin copaci, nici când am trântit fără să vrem chestii la capul lor sau când fratele sau sora urlă în același pat. Dar eu, în calitate de mamă, mă simt obligată să le apăr somnul cu prețul vieții. Cât sunt eu de pază, nimeni nu va strănuta, face popcorn sau sex gălăgios în aceeași casă cu copiii mei adormiți. Oare-s singura nebună?

Soțul meu are mare nevoie să știe că nu doar el nu e așteptat cu cină caldă seara. Îmi doresc nespus să-i ofer acest răsfaț, dar nu-mi iese. Aseară, de exemplu, după 2 întâlniri de 7 ore în total, am luat fetița de la grădi, am luat de acasă și băiețelul și am mers toți la gimnastică. Am intrat în casă la 8 fără puțin, când omul deja scotocise toată casa după ceva de mâncare. S-a descurcat, ca de fiecare dată.

Doamnelor, nu-i așa că nu doar în poșetele mele zac firimituri de grisine, șervețele pietrificate, bonuri și castane amestecate cu frunze și pietricele și lego și roți de mașini și elastice și gel de mâini și pudră strălucitoare de la un blush care s-a spart acolo înăuntru?

Sunt singura care mai uită prin mașină cipicii albaștri de la grădi sau de la medic? Spuneți-mi că nu-s.

Doar eu îmi pot vedea liniștită de treabă în timp ce amândoi copiii urlă stereo, unul că n-a putut să-și pună ambele cizme de cauciuc în același picior, și celălalt că urlă frate-său?

Vă rog, domnilor, să-l asigurați pe soțul meu că nu este singurul tată care nu mai are parte de acțiune erotică în cuplu ca în luna de miere și că există speranță ca lucrurile să redevină roz în acest sector al vieții noastre.

Doamnelor, spuneți-mi că și voi adormiți uneori seara cu ciorapii de peste zi în picioare și că măcar o dată ați mers la o întîlnire cu o pată mică, dar vizibilă, pe decolteu.

Am nevoie să nu mă simt singură aici. Și soțul meu are nevoie. Vă rog, puțină solidaritate în comentarii, cu exemple concrete de la voi de-acasă, ne-ar ajuta mult să tranșăm anumite situații tensionate și groaznic de repetitive, de genul: Băi, dar chiar nu se poate la noi în casă să…. (completați voi aici cu: fie măcar o dată curățenie/nu-ți mai lași ghetele în hol/plec și eu la timp la serviciu/nu mă mai freci la cap că fac zgomot când dormi copiii/găsesc ceva de mâncare care să nu fie expirat sau înflorit în frigider)

resize-of-shutterstock_440535943

Sursa foto: mic conflict conjugal via Shutterstock.com

139 Comments

  • anca spune:

    Wow! pai mai sunt alt de multe de completat…De unde sa incep?
    La noi in casa nu se poate duce cineva la toaleta, fara sa fie urmat de batai in usa: Mama. Tata!!! si plansete eventual.
    La noi in casa, nu se poate sa te dai jos din pat fara sa calci pe o jucarie. Cel mai nasol e sa nimeresti pe o masinuta si sa iti fuga piciorul cu tot cu ea.
    La noi in bucatarie nu se poate sa te asezi pe un scaun pe care sa nu fie o pata de ceva lipicios.
    La noi in casa nu se poate sa treaca o seara fara harjoneala si veselie, asa ca nu mai conteaza toate celelalte de mai sus 🙂
    P.S. era sa bat odata un curier ca a sunat la interfon in timp ce dormea copilul, si nici macar nu ne livra noua, gresise numarul.

  • adndefemeie spune:

    Ooooooo!
    Dar mami draga clar nu esti singura! Iar despre sot, fie vorba intre noi, cam toti gandesc la fel 😛
    Iata completarile mele:

    Băi, dar chiar nu se poate la noi în casă să>
    – sotul catre mine:
    sa vin si eu o data acasa si sa fie liniste.
    sa mananc si eu linistit la masa, ca nu am mancat toata ziua nimic.
    sa ma uit si eu la un film fara sa ma ridic mereu la copii.
    sa ma ai „grija” si de mine, ca sunt barbat de naiba 😛 — si aici o lungesc un pic cu replici de genul- nu am tinut destul post cat ai fost gravida; nu am tinut destul post cat ai alaptat si/sau ai avut probleme de sanatate.

    – generale:
    sa ne uitam la un desene fara sa va trebuiasca rontaieli.
    sa ne imbracam ca sa ajungem la timp la scoala.

    Si da. Si poseta mea are de tot felul- creme pt muscaturi de gaze, acadele, grisine, agrafe de par, bomboane si restul de lucruri necesare mersului in oras.

    Si da. Si eu as decapita pe cine-mi face zgomot cand pun copii la somn la amiaza.
    Si da. Si al meu sot cauta mereu ocazia de a avea parte de actiune xxx, tocmai in acele momente in care eu vreau sa stau 5 minute intinsa si sa nu mai gandesc nimic.

    Se pare ca si printesele urbane sunt ca restul mamicilor 😛
    Esti geniala!

  • Căţaua spune:

    Ajută cu ceva dacă spun că și la noi e aproape așa chiar dacă nu avem copii deloc? 🙂

    Fiindcă amândoi muncim pe rupte și fiindca ordinea și curăţenia nu-s cele mai importante lucruri în viaţă.

  • Bibi spune:

    mmmm, imi pare rau dar la noi chiar e ordine. In medie o ora, dupa ce terminam curatenia spatamanala. In rest 2 adulti, un copil si un motan si mereu e haos. Nu conteaza cat strang, unde pun, cumva cumva se gaseste cineva sa le scoata la loc. jucariile se strang seara (cu cateva exceptii rare, cand le strange taxu, le strang eu, ca pe ea nu reusesc sa o conving), dimineata sunt la loc, adica peste tot. Sotul meu mereu nu gaseste ceva, indiferent ca nu umbla copilul cu acel ceva… si mereu intarzie, chia daca fata nu merge la gradinita. 🙂
    Incercam sa producem un nr 2, si cu greu imi imaginez cum va arata casa cu un membru in plus…

    • Printesa Urbana spune:

      pot sa iti trimit eu niste poze… 🙂

    • lazar nicoleta spune:

      la tine dureaza o ora curatenia?la mine, nici macar nu se cunoaste:))))))))))))cand eu termin intr-o camera, in cealalta e deja la fel:))))))))))))

    • AlinaV spune:

      Eu am robot care aspiră singur și în curând cred că o să fugă de acasă. La fix 5 minute după ce l-am pus să aspire parcă trece taifunul. Avem un apartament mic de 2 camere 37 mp și oricât ar încerca să mențin ordine nu se poateeee. Camere nu se mai deosebesc care e bucătăria, dormitorul etc. Peste tot jucării, restul de te miri ce sau haine. Deci Ioana calm ! Nu cred că există casă în care să trăiască adulți plus copiii plus animale și să fie Zen. Dacă sunt acolo sigur există o vrăjitoare. Mai nou trebuie să trec pe la baie de zeci de ori să verific toaleta și în jur . Al meu strumf vrea să își verse singur olița în toaletă și să o clătească. Dacă nu îl las să o facă se lasă cu urlete . Așa că stau tot timpul lângă el când se întâmplă și nu îndrăznesc să respir ca nu cumva să ii tremure mâna și să verse pe lângă. Nu că nu s-ar întâmpla :)))). Doamne și ce lenjerii perfect întinse aveam înainte. .. ce parchet lucios :)). Chiar se uita al meu pe pozele când era strumf mic de câteva luni și încă nu era totul invadat de jucării & co și zice: doamne ce parchet liber aveam :)) . Aveam …. nu are decât 2 ani jumătate așa că nu o să scăpăm prea curând. :)))). Și da fiind pasionata de genți am câteva piese dar nu mai sunt doar ale mele . Au ce nu îți imaginezi în ele . De la jucarii , chiloței de schimb , creme , biscuiți sfărâmați…..interioarele lor arata groaznic . Din când în când bag aspiratorul :)))) că să le fac un lifting.

  • Mihaela spune:

    Asa mare nevoie aveam NOI de acest articol. Nu mai putem sa chemam pe nimeni la noi pentru ca e haos permanent in casa. Pe mine nu ma deranjeaza, sa zica fiecare ce vrea, dar pe el da. Atunci cand am timp, poate o data pe sapt, sa gatesc ceva, e haos general in bucatarie si el e nemultumim ca de ce arata asa bucataria :|. Jucarii peste tot, pampers peste tot (ba schimb copilul intr-o camera, ba in cealalta). Eu ma bucur ca am apucat sa-l schimb, asta inseamna ca suntem cu un pas mai aproape sa iesim din casa, unde lucrurile sunt mai calme de obicei. HAOS general. Mentionez ca cel mare are 3 ani, cea mica 1 an. Sunt convinsa ca va trece, numai ca nu stiu cand :-))).

  • ana spune:

    Eu bifez tot ce ai spus tu mai putin partea cu gradi:)insa la noi intarzie ptr ca R. (4ani) accepta tare greu despartirile de tati dimineata.In rest tot bifat.Mami de 2fetiti de 4 si 1an;)

  • Irina spune:

    Hehe, noi avem un copil si tot la fel este.
    Ii trimit mesaje sa nu mai scoata farfuria cu zgomot, sa nu mai miste scaunul, sa nu respire eventual ca doarme fata :))
    Sex este un cuvant misterios despre care ne aducem vag aminte si ocazional il mai intreb daca nu i s-a uscat si a cazut inca :))
    Eu NU imi pot auzi nici gandurile atunci cand copilul tipa constant, deci felicitari pentru asta, e dorinta mea cea mai mare in viata sa pot vorbi in tihna mai mult de 2 cuvinte cu cineva fara sa ma traga de mana isteric.
    Curatenie inseamna spalat vasele si rufele. Ocazional la 2-3 sapt mai apucam sa dam si cu aspiratorul si sa spalam pe jos. De jucarii si lego nu mai spun ca e evident.
    La usa la noi sunt aproximativ 10 perechi de papuci at all times, nu ajung almost never in pantofar. Ci doar atunci cand suntem siliti sa facem asta pentru a da cu aspiratorul :))
    Gradinita noastra e aproape de jobul lui si el o duce si o ia (in putinele zile cand nu e racita) si atunci seara cand o ia trebuie sa plece mereu cu 15 min mai devreme de la work sa o poata lua la timp…si mereu comenteaza :))
    Mancare incerc sa fac, dar imi iese relativ. 4 zile avem, 2-3 nu. Atunci se duce frumusel si isi ia o pizza sau ceva sandwichuri.
    Haos este putin spus…

  • Roxana spune:

    1. Sex: dimineata sotul se trezeste cu o…pasiune extrema si imi zice: diseara IT’S ON! Diseara se intampla invariabil acelasi lucru, din nefericire: eu adorm adormind copilul si el, insarcinat cu taskul de a ma trezi si aduce in patul/sufrageria conjugala, adoarme pe canapea cu lumina si televizorul aprinse. Pune pe repeat cam 5 nopti din 6 :))
    2. Organizare: eu am in geanta zeci de listute de cumparaturi, printuri cu retete si idei gasite pe net cand lesin de foame. Ajungem acasa si mancam paine cu branza si rosii iar ala micu’ oua fierte cu cartofiori/cereale cu lapte/mbs…Asta se intampla ceva mai rar, ca imi place sa gatesc, but still…cand vad ca intr-o ora tre sa gatesc/mancam/spalam/culcam copilul….mai ca i-as comanda o pizza
    3. De ce nu culcam copilul mai devreme ca sa-l putem trezi mai devreme ca sa nu mai prind trafic si inevitabil sa intarzii la servici????Zice sotul responsabil cu plasarea aluia mic la gradi. Raspuns: vezi punctu 2 :))
    4. E OPT SI-UN SFERT DEJA?????
    5. Noi de ce nu iesim mai devreme din casa in weekend????Iar e 11!!!
    6. Imi propun la fiecare final de saptamana ca in urmatoarea saptamana sa ma duc la sala, sa ma spal pe par mai des, sa ma machiez, sa-mi cumpar un ser de la Clinique…never happens
    7. Aoleo nici azi n-am spalat copilul pe par! Vezi punctu 2 :))

    Stam bine la capitolul ordine in casa, sotul are o pasiune, stam bine la capitolul timp liber in weekend fiindca-l lasam sa doarma la pranz la bunica si incercam sa facem sex/vedem un film/bem un vin/mancam la restaurant :)))) nu ne iese like…never decat maxim o activitate si din pacate n-o alegem mereu pe prima.

    Stam bine la capitolul intelegere versus cati copii ne dorim :)) UNUUUULLL.

    Ca si concluzie stam cel mai prost la capitolul respectarea unei rutine. Ne straduim si nu ne iese fiindca suntem imprastiati amandoi. Nu reusim sa hranim copilul seara la aceeasi ora, nu reusim sa-l culcam la aceeasi ora, nu reusim sa stam si noi doi la un vin seara, nu reusim sa ne trezim la timp, sa ajungem la birou la timp, sa pregatesc din timp un meniu saptamanal pe care sa-l respect, sa avem haine calcate si la locul lor in dulap. Insa e amuzant cum in absolut fiecare zi ne propunem entuziasmati ca de maine o sa ne iasa. de TREI ani nu ne iese :))
    The end.

    • Printesa Urbana spune:

      Nu stiu ce parere ai tu, dar mie imi iese cu mult sex la voi! Nu vrei sa vii sa ne inveti si pe noi?

    • Roxana spune:

      o data pe saptamana e mult?hai de doua ori daca e ceva meci la televizor si n-adoarme barbatul responsabil cu trezitul meu :)) sa stii ca eu vorbesc mult despre sex, il planuiesc, il anticipez, il aliniez in programul zilnic si…atat :))

    • Andreea B spune:

      O data pe saptamana nu e rau, pt o familie cu copil mic. Ce zici de o data la doua luni? ?

    • Teodora spune:

      :)))) sunteți simpatici! Eu in anii trecuți am reușit performanța de a i duce pe copii printre ultimii care intrau in Sc ( ultimii, da? Deci era clar peste ora opt ) in condițiile in care Sc e peste drum de noi!!! Adică 3 minute de mers pe jos. Anul asta am reușit performanța de a nu întârzia. Dar sunt fiara!!! La ora noua copiii in pat! Nu ma interesează dc sunt sau nu mâncați, spălați , dezbrăcați :)))

    • Adrian spune:

      „Pune pe repeat cam 5 nopti din 6 :))” – Norocosul !!!!!

    • Roxana spune:

      Pune pe repeat adormitul inainte nu DUPA sex :)))))))) era norocos odata, in tinerete…pusca si cureaua lataaaaa….

  • Camelia spune:

    🙂 pai sa incep eu:
    1. nu poti face 10 pasi fara sa nu calci pe o jucarie, desi strang dupa ei, strang si ei, strange si menajera:)
    2. mancare fac cand ajung acasa si dureaza cel putin o ora. daca ajunge cineva inaintea mea….poate sa caute in frigider si sa manace ce gaseste…ideal ar fi sa se apuce sa faca ceva de mancare.
    3. nu am mai dat cu aspiratorul de doua luni( dar face cineva asta in locul meu, sa nu ne manace cine stie ce animalute)
    4. husband nu gaseste niciodata, hainele de casa in dulap( sunt toate puse pe 2 rafturi… in ordine )
    5. ar fi minunat sa ploua cu orgasme… dar asta i scenariu de Hollywood… fac mari eforturi sa nu adorm in fiecare seara la 23.00 si am si ajutoare la ingrijirea casei.
    6.copii mei au 5 si 8 ani..si tot trebuie sa stau cu ei de mana sa citim, sa ne jucam , pana adorm stau cu ei in pat. Special pt domnul printes: ar fi tare util sa faci si tu activitatile astea cat mai des:) altfel tu te plictisesti si printesa adoarme…eventual in pat cu copii.
    7. nu am timp sa scriu mai mult, dar te asigur ca noi, ca famiie, nu ratam nici un punct din cele enumerate de sotia ta:)

    SO… life is nice , daca vedem padurea de copaci 🙂

    Camelia

  • Silvia spune:

    In mod sigur nu doar la voi. As vrea sa te ajut mai bine cu un raspuns dar la noi eu nici nu MA chinui sa fac prea multa ordine in casa sau sa fac prea multa mancare. Sotul meu se ocupa de obicei cu masa, face curat si aduce CEi mai multi bani in casa. Nici nu m-am simtit bine pt multa vreme. Acum incerc sa fac mai mult cand sunt mai sanatoasa. EU consider ca prea multa ordine este totusi nenaturala. Ce, cand traiam in pesteri si mancam de PE pamant era totul foarte curat si ordonat? Trebuie trecut peste momentele de nervozitate si egoism cand ne dorim ca totul sa fie perfect. Viata nu e, de ce ar FI altfel familia sau casa noastra? Fiti bucurosi ca aveti astfel de chilipiruri de probleme si nu altele. Cum ar FI sa iti ia socialul copiii sau sotia sa fie bolnava psihic sau sa fii inglodat in datorii sau toate la un loc. Socialul nu ne-a luat copiii dar ne-au innebunit de grija. Locuim in Suedia si aici e greu, tre sa fii perfect. Fiti bucurosi cu ce aveti!

  • Cinderella spune:

    Mie imi place de al meu ca zice ca el nu face curat, pentru ca nu el a facut dezordine. Foarte convenabil. Oricum am invatat sa nu mai pun la suflat ce crede el.
    Recomand cineva sa vina regulat sa va faca curatenie si ordine. Nu stiu daca mai aveti bona acum. Insa viata cu 2 copii si fara bona sau alt ajutor (barbatul nu se pune la ajutor ci la stres in plus:P) nu o vad bine. Eu nasc in ianuarie pe nr 2 si de acum caut bona macar part time sau macar pt menaj.

  • Monica Vereș spune:

    Draga mea, ești perfect normala. Dar și soțul tau e la fel.
    Eu am fost in stare sa merg la vecinul de la et.1, stand la et.4, să-i spun sa nu mai boncaneasca măcar intre 2-4 cat doarme cel mic, ca altfel, îl duc lui sa se descurce cu el dacă nu-și face somnul. La cel de la et.3, nici nu am apucat sa merg, ci înainte de a începe renovarea, a venit nevastă-sa sa ma întrebe când dorm copiii de amiaza. ? Cică mi-a ieșit vorba în bloc că-s ” a dracului”. Nici că-mi pasa, chiar ma bucur. Cred ca pe barbatu-meu îl compătimesc vecinii. ?
    Cat despre sot, nu are o problema cu curatenia, de fapt mai nou cu lipsa ei, ci doar îmi amintește cum îl puneam sa se desculțe afara când îmi făcea curte și cum foloseam suporturi de pahare, iar acum I don’t guvern a shit, scuzați limbajul.
    Să-ți mai spun ca am ieșit din casa machiata, coafata, bibilica în papuci de casă și nu am observat, nici el, of course, ci doar când am am ajuns la restaurant ?
    Normal ca m-am întors după pantofi ca la ce număr am – 35- nici o șansă să-mi găsesc sa cumpăr la nevoie.
    Asa ca, SUNTEȚI O FAMILIE NORMALA!
    Normal e pentru fiecare altceva, asa ca……relaxe. ?☺

  • andre ea spune:

    Toate de mai sus bifate…:) Mai putin cea cu somnul.
    Dar cu comentariile de genul: „Tu cu educatia ta moderna… uite ce tipa. Copilul mai trebuie pus la punct din cand in cand… Treaba ta, cand o incepe sa se tavaleasaca, eu plec si ma fac ca nu va cunosc… ” sau „plange, fa-i ceva sa se opreasca…”

  • Flory spune:

    Ohooo , la noi este la fel . Am doi copii, fetita de 6 ani si baietel de 1an 10 l . Mereu se cearta pe cate o jucarie, daca tipa unu , tipa si cealalalt , jucariile imprastiate sunt la ordinea zilei , plus incaltamintea de la usa (degeaba am pantofar caci le scoate de acolo, dar bine macar ca nu la suge :)) ) , plus castroanele , formele , pungi si tot felul de accesorii din bucatarie ( le gasesti in pat, dupa canapea, intre pernele canapelei , in cada si in vasul de toaleta ) .
    Curat fac zi de zi , daca nu aspir o zi zici ca este in cocina , dintr-un amarat de biscuite face fimituri in toata casa .
    Cand fac eu dus intra si ei peste mine , cand ma duc la toaleta ei ma pazesc , abia gasesc timp sa fac mancare pentru seara , profit cand sunt ei mai linistiti dupa somnul de pranz si o jumatate de ora pregatesc totul si spal vasele .
    Sotul meu exact cand dorm cei mici de pranz sau dimineata in weekend il apuc sa cotrobaie prin sifonier , sau il apuca curatenia :)) sau de ce nu …da de o emisiune pe placul lui la tv .
    Daca nu face el zgomot sigur ii suna telefoanele, unii oamenii nu considera ca ai dreptul la o zi libera chiar daca esti patron .
    In geanta am atat de multe lucruri vechi ca nu mai stiu nici eu de unde, ce si cum :)) Norocul meu ca nu am multe genti . Ma uit acum si vad ca am: scoici de la mare , elastice de par , agrafe si clestisori , servetele umede si uscate , o punga cu fimituri de la briose , o briosa storcosita , 2 strugurele, un luciu de buze , un ursulet mic de plastic, piscuta Marie breloc , baloane de umflat :))))
    Dupa cum se vede nu esti singura , nu vrei sa stii cum arata masina mea in interior :))) cand ajung la spalatorie isi pun mainile in cap :))
    Singurul lucru care reusesc sa-l fac ,de pe lista ta , mancarea calda seara de seara este pe masa cand vine el acasa . Si abia astept sa intre pe usa ca incepe : de ce nu sunt jucariile stranse, da tu ce ai facut azi ? haine de ce nu mi-ai calcat ? :)))

  • Ana spune:

    Am fost singura din bloc care a pus afis pe usa de la intrare cu „Nu primim colindatori!!!!”, asta dupa ce unul mi-a batut insistent la usa cu pumnul exact la mijlocul zilei cand copilul isi facea somnul. Nu vreti sa stiti cu ce viteza a disparut dupa ce am iesit si am urlat la el (ma rog, am soptit mai ferm si apasat) ca daca vrea sa stea el cu copilul sa il adoarma il poftesc inauntru :))))
    De dezordine nici nu mai vorbesc, mai ales ca sun si putin OBSEDATA de ea. Inca ma mir ca mai am dinti in gura la cat strang din ei zilnic si la cate jucarii permutez prin casa de dimineata pana seara.
    De intarziat nu intarziem nicaieri si asta datorita mie ca am o obsesie si cu asta, dar este mai usor de pus in practica decat curatenia. Ba chiar ajungem mai devreme la gradi (adica exact cand se deschide si al meu copil este primul sosit).
    De uitat la TV…..nu mai tin minte cand am vazut ultima oara un film, pt ca toate sunt violente si al meu parca este atras de ele, asa ca ne uitam la desene….
    Tatal nu sta cu noi, a scapat, dar sta bunica.
    Nu mai intru in detalii, dar cred ca daca intram in armata eram general pana acum :))))

    • andreea spune:

      Si eu la iarna cand vor veni colindatorii cred ca dezmembrez soneria si pun ceva afis pe usa pentru ca asa este: un singur ciocanit nu este suficient si nici zgomotul care se face in bloc nu le anunta activitatea, trebuie sa rupa soneria si usa busind eventual in acelasi timp :)))
      E frumos sa mearga copiii cu colindul, dar mai soft daca se poate :))

  • Catalina spune:

    :))) m-am distrat maxim in prima faza si apoi mai ca m-a luat plansul gandindu-ma la cate lucruri sunt de facut la noi acasa si pe care nu mai apucam sa le facem. Pentru tine si sotul tau mai ales as vrea sa declar : La tāti ni-i greu. Multa rabdare va doresc.

  • Miha spune:

    Băi, dar chiar nu se poate la noi în casă să….
    – stau si eu un pic la laptop, fara sa ma strigi sa il spal pe cel mic, ca iar a facut kk pe tura mea, de am impresia ca numai tura mea e… (Desi copilul pana sa vina sotul de la serviciu, sta cu mine si eu il spal pana vine el)
    – sa vorbesc si eu la telefon cu cineva fara sa ma strige altcineva in permanenta
    – sa plecam si noi la timp, sa se incalte si ei singuri si sa se spele pe dinti fara sa le zic de 5 ori inainte
    – sa nu mai varsam laptele pe fiecare scaun din bucatarie
    – sa nu imi mai umble prin scule, sa imi gasesc si eu toate asa cum le-am lasat
    – sa nu fie nevoie sa ascund toate pixurile si markerele, ca sa nu mai scrie cel mic pe pereti si cand am nevoie sa nu gasesc nici macar unul
    – sa ai si tu mai multa initiativa in dormitor, ca mereu iti e somn si uiti ca a trecut o saptamana…
    – sa nu imi amintesti tot timpul atunci cand dorm ei ca am uitat lumina aprinsa pe hol si le bate lumina in camera
    – sa nu mai gasesc urme de muci pe tricouri si sa imi spui nevinovata ca pur si simplu nu ies, ca ultima raceala a fost mai serioasa, iar ei iar s-au sters pe umarul meu cand ii tineam in brate

    Cam asta imi spune sotul meu mie de cand avem copii.

  • Elvira spune:

    Stiu perfect cum e. Noi am trecut prin asta in ultimii 10 ani. Cu bine sa stii, nu a fost nimeni rănit? in bătălia cu haosul din casa. Fetita a crescut, linistea si ordinea au pus stăpânire pe casa, aveam suficient timp pentru noi (intre timp a revenit si sotul in patul conjugal, ocupat pana atunci de fiica-sa). Totuși ceva nu era in regula. Prea multa ordine! Si liniste! Si timp liber! Ok, atunci sa mai facem un copil ! (zice el) ?
    Fetita cea mica are 1an si 2luni. Cam tot ce ai povestit se aplica si la noi cu o singura exceptie: el nu e niciodată nemultumit si chiar savurează acesti ani. De ce? Pentru ca nu se vor mai intoarce.?

  • Florina spune:

    La noi s a resemnat demult ca nu mai am cum si cand sa gatesc. Uneori chiar isi face pomana si ma gateste el, sa mananc si eu ceva urmatoarele 2- 3 zile. Nu mai face nimeni nazuri ca- n vremurile bune :)).

  • Ada spune:

    Doi copii, 2 ani si 3 luni si 11 ani si 4 luni, un caine si o pisica… HAOS! Jucarii, lego, plusuri, masinute, plastelina, biscuiti, covrigei, bobite de pisica, jucariile cainelui, papuci, adidasi, sandale, paine, sticlute goale de apa, haine, hartie igienica, elastice de par… sa mai continui???
    Iesitul la cumparaturi fara copii e de vis, ma bucur sa ma pot uita 10-15 minute printre rafturi, singura, linistita.
    Sex…in weekend, pe silent, nici nu mai imi aduc aminte cum e ala cu sunete si multa miscare :d
    Dimineata e coada la baie, unul merge la scoala, alta la munca, altu’ pleaca mai tarziu deci sta dupa toti :)))
    Curatenie facem cat de des putem, de strans, strangem zilnic, de multe ori pe zi, degeaba…
    Iar cand doarme cel mic e liniste totala, nu misca nimeni, de cele mai multe ori inchid animalele in bucatarie 😀
    Deabia astept seara, pe la 10, cand baietii dorm, sa imi adun gandurile si sa imi trag sufletul.
    Dar si cand au fost copii plecati parca era prea liniste in casa…

  • Cristina spune:

    Eu sunt singură cu cea mica, așa că eu pot băga mereu scuza asta la înaintare, când în casă e haos (adică mai mereu). Chiar ieri se mira mama cum o duc la grădiniță pe copilă cu body-ul de pe ea necălcat 🙂 Și am băgat-o tot pe asta. Deci e haos peste tot pe unde e și un copil.

    • alex spune:

      cine naiba calca hainele copiilor??

    • Cristina spune:

      Exact 🙂

    • Lia spune:

      Eu! OCD grav! Nu mi-e bine daca nu-s toate la locul lor, totul curat, calcat si bine asezat. Doua ore de somn pe noapte se mai pot rata ca oricum nu pot sa dorm daca nu e totul in ordine 🙂

    • Dana spune:

      Subscriu la OCD, dar nu calc :p
      Si OCD cu 3 copii e cam nasol..mi e ca ajung la Spitalul 9 cat de curând :))

      Trebuie sa încetez să mai fiu obsedata de control..în altă ordine de idei, copii sunt absolut adorabili, în special bebelușii! Sunt pe principiul „cine nu are un bebeluș în casă, să -si cumpere”. Deci după ce mai creste cea mica nu m ar mira sa mai facem unul :)).

  • Adina spune:

    Sotul tau are aceleasi pretentii ca mai toti barbatii nostri rasfatati. Cunosc modelul, doar ca la noi sotul extra-pretentios a fost trimis, intr-un final, frumusel pe usa afara. Dupa multe ganduri rumegate in singuratate, incercand sa-si recucereasca tiptil spatiul conjugal, a inceput sa faca ,din proprie initiativa, cu mainile lui (care, uimitor, nu i-au cazut!!!), curatenie, mancare, sau ceea ce numim generic „treaba”. Nu voi uita exclamatia lui de uimire, care a sunat asa „Abia am facut curat in bucatarie, acum doua ore, si e din nou dezastru?!?”. Aham! Nu zic sa recurgi la metode atat de extreme, dar un barbat cocolosit, obisnuit cu masa calda la nas, n-o sa inteleaga toate astea decat pe pielea lui. Pentru ca nu esti deloc singura. Din pacate, nici el nu e deloc singurul…Asa ca, in loc sa-l cocolosesti si mai mult, speriata de zburatacelile lui, fa in asa fel incat sa se dea si el cu capul de astea toate, si abia atunci ai o sansa ca el sa vada imaginea de ansamblu.

  • Ruxandra spune:

    Aseara il invatam pe sotul meu sa deschida si sa inchida usa de la baie fara sa se tranteasca sau/si scartaie. Deja l-am invatat sa nu mai sara in pat cand se intorcea dintr-o parte in alta de se zguduia toata camera – noi facem cosleeping cu bebe de 8 luni.
    Am strigat dar apoi mi-am cerut iertare de la prietena cea mai buna care venise sa-mi faca o surpriza de ziua mea si a sunat la interfon fix cand reusisem sa adorm copil. Care, bineinteles, s-a trezit si a inceput sa planga!
    Avem si doua pisici asa ca de regula am in brate bebe si stau flancata de pufoase. Daca nu plange bebe ca vrea in brate miauna ele ca vor atentie. Sotul a renuntat :).
    Sex? Ne facem planul zilnic ca acum seara e momentul si invariabil cadem rapusi la sfarsitul zilei cu promisiunea – si maine e o zi -.
    Am descoperit ieri ca mi-am uitat in geanta o nectarina bine coapta pusa pentru bebe la iesirea din week-end cand a vrut, in fapt, numai titica. Am bagat geanta la spalat cu totul :)).
    Traim o mare aventura si inca nu ne-a trecut dorinta de nr. 2 deci eu zic ca este foarte bine!

  • Naty spune:

    La noi in casa nu se poate sa… merg la toaleta fara ca juniorul sa ma asiste, daca el e la bunici taskul este preluat de pisica (va jur ca asa face) si daca nu sunt nici unul din ei pe faza intra bunica peste mine. Oh well, ma gandeam sa transmit live pe facebook la un moment dat. ce atata intimitate…

  • Viorica spune:

    Subscriu la tot. Ce ma doare pe mine e ca si dusul ăla amărât de 10 minute este perceput ca o sesiune la Spa de către cel care trebuie să stea cu fetițele în acest timp, si după cele 10 minute, în care fie stau cu ușă deschisă la baie, fie o deschid ei de câteva ori să mă întrebe câte ceva sau doar să verifice ca sunt acolo, sunt apostrofata ca „mai dura mult”? ?

    • Simona spune:

      si eu am fost intrebata de curand de ce stau asa mult in baie in ultima perioada ?

    • O mamica spune:

      …sau „iar te speli pe cap?” Ce dureaza atata? Of…acuma trebuie sa te si usuci?

      Si nu, nu ma pot spala pe cap dupa ce adorm copiii pentru ca nu am putere sa stau sa ma usuc la orele alea si tot asa.

      Hai ca e dulce haosul nostrum totusi. cand ma uit la pzoe intotdeauan aratam mai bine decat credem noi. (doar sa nu fie poze din casa :))) )

  • Catalina spune:

    Eu am parte de un sot ceva mai intelegator, cu weekendul trecut ca exemplu: ne anunta o verisoara de-a mea ca vrea sa vina in vizita, casa arata ca dupa bombardament. Eu ma panichez ca trebuie sa fac curat, asa cum fac de obicei cand ni se anunta vreo vizita, la care sotul „auzi, dar stie ca avem copil mic, si oricum daca faci pana vine ea e la loc”. Asa ca in ziua aceea ne-am simtit bine cu picioarele ingropate in jucarii, iar seara sotul a culcat copilul ca eu sa am parte de conversatii cu un adult pana la ora 22.
    La noi sotul insista sa nu trezim copilul din somn, pentru ca stie ca si asa sunt suficient de obosita si daca copilul doarme prost, eu dorm si mai prost (noi avem genul de copil care doarme la el in camera la etaj si se trezeste daca stranuti in sufragerie, la parter), el se descurca singur sa isi puna mancare cand vine de la munca sau chiar sa faca ceva daca nu-i place ce e in meniu, ba chiar destul de des are grija celui mic ca sa pot sta si o ora in cada. Poate la noi a ajutat faptul ca primele in 5 luni de viata ale baietelului a lucrat de acasa si a vazut exact cat de solicitant e totul. Iar la capitolul activitati cu colegul de pat e mai pe fuga si mai pe mut, ca daca se trezeste copilul am terminat, oricum incerc, pe cat posibil sa nu refuz, pentru ca-mi prinde si mie bine 🙂

    Insa noi avem alta problema. Ce ne facem cu bunica (parintii mei stau cu noi), cea care a crescut copil, a tinut si casa si a avut si serviciu (curat era pentru ca nu aveam voie sa fac deranj) si se simte indreptatita sa arunce toata ziua comentarii despre curatenie, ordine, mancare?

  • C spune:

    Citind comentariile voastre tocmai am constatat ca sotul meu se plange de foarte putine lucruri. :))) Si ca ma ajuta cu foarte multe lucruri prin casa.
    Eram convinsa ca e fix pe dos :))) Ce inseamna un pic de perspectiva!

  • ECARULAN spune:

    Da, si mie mi-ar placea sa vin acasa si sa fie curat/ordine in bucatarie (imi e suficient in bucatarie) si sa nu ma mai lipesc de nimic sau sa ma enervez ca o sa ne invadeze … moliile de bucatrie si alte insecte (daca nu ne-au invadat deja). Dar de cele mai multe ori mancarea e gata calda cand ajung acasa 🙂 Ceea ce nu e chiar bine in cazul meu pentru ca eu as stau 5-10 minute sa ma odihnesc pe canapea. Dar na’, daca tot e iarasi dezastru in bucatarie, macar sa apreciez mancarea – imediat.
    Hainele sunt din pacate imprastiate prin toata casa si mult mai multe decat ar fi necesare pentru o zi 🙂
    Jucariile … dupa ce am terorizat copilul cateva zile/saptamani(sper sa nu dezvolte mai tarziu in viata o fobie de ordine/curatenie), acum e mai intelegatoar si isi strange macar partial jucariile singur seara – deci nu mai mergem la somn plini de nervi.
    Dar in privinta zecilor de carti din jurul patului si a hainelor aruncate pe jos sau pe langa cosul de rufe, nici un succes.
    Statul tatalui acasa cu copilul/ii nu pare insa sa aiba acelasi efect (ca in cazul mamelor) asupra vietii de cuplu.

    Poate ar vrea sotul tau sa stea acasa cu copiii o vreme? 🙂

  • Teodora spune:

    As vrea sa fiu punctuală si sa ti dau diverse idei. Însă soțul meu e frate cu soțul tău. Sunt o serie de nemulțumiri pe care le a adunat la adresa mea, gen gătesc mult prea putin ( mai mult mama mea ), etc. Are dreptate. Însă in timpul cat NU gătesc tot de copii ma ocup sau de ce au ei nevoie. Chestia e ca si pe mine ma deranjează lucrurile de a valma, nu ma pot eu descurca. Si fac ce pot. Putin, dupa criteriul meu, mereu vreau mai multe de la mine, ma straduiesc pana ma duc la epuizare. Iar el, cu ce nu i convine la mine sa facă cu gândurile alea ce vrea el. Eu cu mine sunt împăcată. Dacă el nu vede, eu nu pot sa i schimb părerea. E dureros pt mine, as vrea sa ma înțeleagă mai mult; atât el cat si eu mai avem de lucrat cu noi pe plan psihologic. Si copiii noștri responsabilizați mai mult.

  • Ana spune:

    Am si eu un sot care se simte oropsit pt ca baietii (4 ani) sunt calare pe el de cum intra pe usa. In momentul ala eu nu mai exist. Cu tati mananca, dorm, fac caca :))) Tata ma pune in masina, tata ma da jos, tata ma tine in carca, tata in sus tata in jos. Totul numai cu tata. Dezordine cu jucarii nu prea avem (insist sa le strangem) dar avem mizerie multa (firmituri, pete, desene pe pereti….), de intarziat nu prea intarziem pt ca incepem din timp sa ne pregatim, mancare nici al meu nu prea gaseste („cina” la noi se traduce „mananca fiecare ce gaseste”), resping cu vehementa ideea ca un copil ar trebui sa doarma pe galagie ca sa se obisnuiasca (sa ce? sa doarma prin gari?), sex ul recastiga teren incet incet (deci se poate), ieri am venit cu geanta plina de castane si pietre de la plimbare….
    Cred ca viata tuturor este data peste cap dupa ce se mareste familia. Este logic sa fie asa. Este doar nevoie sa ne amintim ca ei vor creste si o sa ne fie dor de momentele astea (eu rad acum cand imi amintesc cand erau bebelusi cum ma murdaream imediat ce faceam dus si eram imbracata cu haine noi si curate. Atunci ma necajeam dar acum ma amuz. Asa cred ca ma voi amuza peste 2-3 ani de momentele de acum).

    Sunt zile cand suntem mai obositi si toate lucrurile din casa ni se par mai grave/rele decat sunt ele in realitate dar sunt doar zile. E normal sa avem si asa zile.Pragul nostru de toleranta scade pe fondul oboselii.
    Apoi avem momente cand se aduna frustrarile si dau pe afara. Cand il simt pe sot ca atinge pragul ala, il las sa se detensioneze (iese cu prietenii, se duce la un meci, se duce la pescuit…). Cand se umple paharul meu fac ce imi place cu scopul de a ma detensiona. Apoi ne intoarcem amandoi la copii cu forte proaspete

  • Ana spune:

    O da, lista:
    1. Sex. Care sex? Castiga alte activitati: mancat in graba in picioare (prostii), citit 10 pagini si adormit cu bale, zacut pur si simplu, vezi punctul 2.
    2. Curatenie…hai sa ii spunem ordine…sau mai bine damage control. La noi e mereu ceva, pe mobila, pe jos, pe masa, pe scaune, pe lustra. Oriunde. E vraiste de haine, jucarii, hartii, diverse si asta intr-o zi in care am apucat sa fac cat de cat ceva.
    3. Hainele. Stam la casa, avem curte. Copilul e practic curat doar dimineata la prima ora (sau nu) si in rest face ture de afara in casa iar seara pescuiesc glod inclusiv din scutec.
    4. Scaunul copilului e MEREU cu resturi, lipiciosenii si chestii care au fuzionat cu lemnul

  • Elena spune:

    Doamne, cat m-am distrat citindu-ti postarea! 🙂 si cat ma regasesc, ca si multi alti parinti pe care ii cunosc. Diseara o sa i-o arat si sotului meu care e vesnic nemultumit de el din cauza haosului general ce domneste la noi in casa. Fiica noastra unica are 2,8 ani si e un perpetuum mobile, chiar si dupa o zi la gradinita. De mine ce sa mai zic: eram azi la Carturesti si pana sa scot portofelul sa platesc deja umplusem tejgheaua din fata mea cu sticla de apa a fetitei (care trebuia sa fie in rucsacul de gradi :))), chiar o coaja de banana (serios, ca puica ieri dimineata a mancat o banana in drum spre doctor, nu am avut cos de gunoi si am si uitat de ea intre timp), servetele cu mucozitati. Iin timpul asta ma rugam la toti sfintii sa imi iasa portofelul mai repede in cale…jenata nu mai sunt demult 🙂 ca-s mai aeriana… in fine- sa mai spun ca zilele trecute fetita a iesit din casa incaltata cu o gheata intr-un picior si cu un adidas intr-altul? ..iar parintii ei intr-o criza de timp ca intotdeauna? :))).acum imi vine sa rad insa dimineata si seara [cand incerc sa o pun mai devreme in pat ca sa mai fac una alta si sa nu mai trag dimineata de ea] imi vine sa plang de nervi 🙂 anyway, l-am sunat pe sotul meu azi si i-am spus ca il iubesc la nebunie desi haosul in care traim ne cere permanent o mini vacanta in 2 la trandaveala si liniste. Dar vorba lui: cum sa plecam fara micuta? O faza nasoala pe care am facut-o? in perioada sarbatorilor de iarna de anul trecut, sotul m-a sunat sa imi spuna ca va veni un curier in urmatoarele 2 ore, eu il cert si ii spun ca vine in programul de somn al fetitei, ca are un somn usor si sigur o trezeste daca suna la interfon. Si eram asa stresata- bineinteles ca asa s-a intamplat, insa cand am deschis usa am ramas afis: un superb cos de flori pt noi 2. Concluzia? Rabdarea e cheia, eu acum mi-o cultiv :).

    • Cristina spune:

      Noi vorbim cu curierii sa sune de jos de la scara la telefon si sa le spunem noi cand sa apese pe interfon – adica fix in momentul in care apasam si noi ca sa nu se auda decat un sunet minor. Si ca sa mai protejam copilul de zgomote folosim un aparat de sunet alb special pentru bebei, care camufleaza alte zgomote ale casei.

    • Diana spune:

      Copilul meu a stricat interfonul cand avea aprox un an si-un strop, adica acum 5-6 ani. Nu l-am mai reparat si ne e foarte bine asa. Oricine vine la noi are numarul de telefon al unuia dintre noi, daca nu, inseamna ca nu ne cauta pe noi. Am zis! 😛

  • Andreea B spune:

    De plâns, al meu nu se plânge. Dar nici nu pune mana sa faca decat daca ii scrâșnește mizeria sub papuci. Ceea ce ma enervează pe mine, pt ca am ajuns la concluzia (chiar ieri) ca viata asta de adult la casa ta cu copii e cam nasoala, pt ca vine la pachet cu un milion de responsabilități plus crize de copii. Cand stăteam la mama, daca făceam ceva (gen curat, gătit, călcat), era privit ca un bonus. Acum, daca nu frec eu buda, nu o face nimeni. Daca nu dau eu cu mopul, la fel. Daca nu calc eu, e in stare sa iasă in lume cu pantalonii pătați de muci ca „aia curați nu sunt călcați”. Iar la toate astea se adauga o toddlerita care, de cand face ochi dimineata si pana cade răpusă de oboseala, răcnește cat o țin plămânii, da cu picioarele in mine si se împotrivește la orice, de imi vine sa o dau pe usa afara. Ma simt micul trepăduș care trebuie sa le suporte pe toate si sa îndeplinească toate sarcinile de rahat din gospodărie. 🙁

    • Adriana spune:

      Uffff…mai cheama si tu pe cineva sa te mai ajute din când in când.. o femeie care sa o plătești, o bunica, o prietena, cineva.. nu mai încerca sa le faci singura ca e clar ca deja nu prea mai poți si parca văd ca in curând te vei transforma intr-un „buchet de spini” :* ..încearcă cumva sa acorzi copilului timp in detrimentul chestiilor de facut prin casa, pentru ca uite, sinceră sa fiu chiar îmi amintesc din copilărie ca mama zicea de foarte multe ori ca nu poate sa facă aia sau ailaltă cu noi pentru ca are de facut nu știu ce prin casa.. chestii care bineînțeles nu prea se terminau 🙁
      Si încearcă cât de mult poți sa ai un timp alocat doar pentru tine săptămânal, când lași copilul cu cineva (tata, bunici, etc) ca doar nu se întâmpla nimic (tu s-ar putea sa fii un pic stresată si vinovata, dar nu ai de ce!!). Iar timpul asta folosește-l sa-ți răcorești/limpezești creierii.. chit ca dai ture in jurul blocului/casei, etc. 🙂
      Apoi, ar fi bine dacă ați putea lasa si copilul cu cineva sa ieșiți si voi 2 un pic din când in când..
      Dar in primul si in primul rând, încearcă te rog sa ai grija de tine ca om pentru ca copilul are nevoie de o mama care sa se simtă cât mai in largul ei.
      Toate cele bune!! :*

  • Florina spune:

    Ha! Ha! Ha!
    O zi obisnuita din viata (oricarei) mame…
    Fiica-mea are opt ani si am sa-ti dau exemplu seara trecuta… De la munca in mare viteza, stop la piata pentru doi morcovi si-o telina, luat copil de la sporturi, discutii amabile si zambarete cu profa si mamicile, ajuns acasa, copil lasat jumatate de ora la relaxare, eu la facut ciorba si povestit printre cepe ce am mai facut in ziua respectiva, terminat si verificat teme, cat copilul mananca cu tati, mami face dus ca sa nu dormim cu ciorba pe noi, strans rufe uscate, intins rufe spalate, citit copilului din „Fram…”, „mami, ma iei putin in brate?”, mami doborata de somn adanc.

    In toata nebunia asta cineva ajunge sa fie neglijat: tata, mama, copilul sau casa…

  • Ignat Daniela spune:

    … fie liniste macar o zi, o singura zi, fara cearta pe priviri (genul „mamaaaaa, iar se uita la mine”) fara scandal pe spatiu (gen „sa plece de aici, ca ma enerveaza” – nu te mai uita la el, imagineaza-ti ca nu e acolo – „nu pot, ca ma enerveaza numai gandul ca e aici”) si pe locul de dormit (eu dorm acolo, ba nu eu dorm acolo, ba nuuuu, eu dorm acolo)!!!

  • Soțul spune:

    La noi în casă erau mereu urlete și văicăreli și dezordine… Și apoi a apărut și copilul! Cum observ doar comentarii feminine îmi asum rolul de a echilibra discuția și a oferi o perspectivă de tătic.
    Sunteți super protectoare cu cei mici, și noi suntem doar că nu considerăm că orice mișcă (sau nici măcar nu mișcă) în lume încarcă să ne atace copilul. Cand ceva chiar devine periculos protejăm instant teritoriul copilului și „he shall not pass”!
    Cred ca trebuie analizat dacă soțul a fost mai relaxat din ziua Z sau a adoptat relaxarea după ce soția a devenit super protectivă. Cel mai probabil cazul 2 și asta doar pentru a echilibra un pic barca.
    Toți tații ajung cu întârziere la muncă. E clar. Nu se poate altfel.
    Toți (cred) luăm tura de seară.
    Nu vă cerem mancare seara, gătim și noi dar rezultatul va fi pe măsură.
    In toate casele e dezordine, nu ține de mămici – e clar că nu poti să aspiri cu copilul în brațe – curățenia ne revine nouă.
    Nu vrem sex. Ba vrem, dar intelegem că nu se poate. Cred că va stresați mai degraba voi gândindu-vă ca noi vrem și voi nu și daca nu vreți noi vom căuta alte femei sau nu vă vom mai iubi sau va exploda planeta. Nu e cazul. Așteptăm semne de la voi, va lasam inițiativa și nu vă judecăm.
    Sunteți obosite. Și noi! Din punctul ăsta de vedere s-a schimbat și viața noastră. Da, vi s-a schimbat viața. Dar nu numai vouă. Am avut grija de voi înainte de naștere, în timpul ei și avem în continuare după. Cred că 90% din bărbați ar fi preferat să nască ei doar pentru a le fi soțiilor mai ușor.
    În timpul în care voi va plictisiți acasă cu cei mici noi plecăm sa aducem mâncare. Așa e de cand lumea. Poate acum 5000 de ani bărbații veneau mai repede acasă dacă vânau ceva dar acum vânătoarea dureaza de la 9 la 17. Asta e, nici nouă nu ne convine mereu dar așa stau lucrurile. Vă simțiți grase și urâte și neatrăgătoare șamd. Noi vă spunem (cu toata sinceritatea) că vă vedem la fel de frumoase ca înainte. Așa este. Faceți pace cu corpul vostru. Doar voi vă evaluați, noi vă vedem altfel.

    Să vă crească cei mici mari și fericiți!

  • Cristina spune:

    hmmm….chiar acum vreo doua zile am vazut pe o retea de socializare celebra poza cu „nu fac curat/nu fac mancare/nu spal vase/dar, Doamne, ce familie fericita am si daca veniti la mine acasa ca sa judegaci mizeria, mai bine nu mai veniti!” (bine, stiti voi, nu scrie asa, ci nitzel mai poetic, dar in esenta, asta e mesajul – nu conteaza nimic altceva decat faptul ca am devenit mame si asta ne „scuza” de orice alta activitate casnica)….
    Si eu sunt mama si sotie si femeie….iar pentru mine, exact cam asta e si ordinea prioritatilor – prima si prima oara, am grija de junior – un baietel minunat, extraordinar de activ si energic, de 3 ani si putin; apoi, sunt sotie si am grija de casa si de sot, iar la sfarsit, din ce imi ramane, am grija de mine.
    Normal, cand a aparut puiul de om, lucrurile s-au complicat si s-au schimbat si pe alocuri s-au simplificat chiar ;)) m facut multe compromisuri si reimpartiri de sarcini si am renuntat amandoi la diverse „placeri” pentru a face fata noilor provocari….Insa, nu am renuntat niciodata (serios vorbind) la a ne ingriji pe noi si casa noastra. De cand suntem un cuplu eu si sotul meu impartim toate sarcinile in casa, de la curatenie si cumparaturi la platit facturi si activitati cu copilul. Avem diverse sarcini care sunt clare ale unuia sau altuia (de ex, sotul face curatenie, inclusiv spala geamuri, iar eu gatesc, spal si calc rufele – si asta nu pentru ca locul femeii e la cratita, ci pentru ca am o pasiune reala pentru gatit), insa, cu altele (plata facturilor si a ratelor, activitatile cu copilul, cumparaturile etc) le impartim dupa cum avem timp si energie fiecare dintre noi.
    Da, si la noi acasa cat e ziua de lunga avem jucarii de toate felurile imprastiate prin tot apartamentul….insa, seara, dupa ce puiul este adormit, unul dintre noi strange haosul in cutiile speciale pentru jucarii si casa redevine „locuibila”; nu lasam vase in chiuveta peste noapte – daca nu ne simtim rau, nu avem urgente medicale sau nu e vreun cutremur, Doamne fereste, care sa ne fugareasca din casa, intotdeauna spalam vasele seara; m-am obisnuit ca atunci cand gatesc sa spal vasele pe masura ce pregatesc mancarea, deci de alea nu ne legam acum, ca sunt deja spalate ;)) curatenie in toata casa se face saptamanal, si cat de des putem strangem lucrurile care nu au fost puse la locurile lor (cam de 3 – 4 ori pe saptaman strang hainele uitate prin casa si le pun fie la spalat, fie inapoi in dulap; ordonez dulapurile cu mancare si diverse provizii saptamanl; fac curat la jucarii cel putin o data pe luna, pentru a arunca ce e stricat sau pentru a dona jucariile care nu mai sunt interesante pentru junior; cel putin de 4 ori pe an intru in toate hainele noastre si donez ce nu se mai poarta sau ce a ramas mic).
    Ca sa nu am probleme cu haosul din geanta, am genti diferite pentru fiecare ocazie – una maaaare pentru serviciu, in care incape si agenda si pachetul si o carte si tot ce mai apare pe drum; pentru iesit in oras am una micuta, in care incape portofelul si telefonul si maxim un pachet de servetele; iar pentru plimbarile in parc sau oriunde cu puiul, folosesc un rucsac in care incap si schimburi si gustari si plasturi si portofel si gel de maini 😀 asa sunt sigura ca nu ma trezesc la serviciu cu chilotii puiului in buzunarul de la geanta, just in case! 🙂
    Acum, am inceput si gradinita….dar tati nu intarzie, pentru ca mami se trezeste si pregateste juniorul si pleaca amandoi la timp……
    Viata sexuala cred ca e la fel de…..aproape inexistenta pentru toate noile familii! :)))) uneori e mai…prezenta, alteori e plecata in vacanta cu totul! depinde de sanatatea unui anumit membru al familiei si de amabilitatea sa de a adormi la ore umane 🙂
    De asemenea, decibelii emisi de micii omuleti nu pot fi….controlati….nici macar cu aproximatie! :))) si la noi in casa sunt eliberati cand nu te astepti sau in locurile cele mai neasteptate si „sensibile” (de ex, in baie! acolo e cel mai fun….pentru ca nu ne aude doar toata scara, ci tot blocul! :))) )
    Stiu ca probabil imi voi lua multe rosii pentru ce am scris mai sus…..insa, eu cred in continuare ca, daca exista putina organizare, se poate „supravietui” primilor ani cu pui mici! 😀
    E adevarat, eu sunt putin OCD si control freak (m-am mai vindecat de cand a aparut puiul de om), iar sotul este obsedat de curatenie…..insa, chiar si cu obsesiile noastre, daca nu ne-am ajuta unul pe altul si nu am imparti sarcinile, tot nu am reusi sa facem nimic…pentru ca amandoi plecam dimineata intre 7 si 8 de acasa si revenim seara intre 6 si 7…..cinci zile pe saptamana….

    • O mamica spune:

      Suna tare bine ce ai povestit tu ..dar daca faci atatea, cand ai timp sa te joci cu copilul zi de zi?

      Mi-ar placea sa fiu la fel de organizata ca tine, dar nu sunt si ma impac cu asta, desi am mari mustrari de constiinta pt cum arata casa mea cu 2 copii mici.

  • Andreea L. spune:

    Si noi facem parte din clubul dezordinii. Noi nu mai facem curat zilnic, nu are nici nu rost( desi copiii mei sunt maricei 9 si 13 ani) mi se pare o pierdere ENORMA de timp sa punem absolut tot la loc zilnic. Mai zic si eu cateodata cate sotul: nu ti se pare ca e mizerie la noi? Iar el mereu spune ca nu mizerie, e doar putina dezordine.
    – Cand ne apucam sa facem curat, copiii ma intreaba: da cine vine la noi?
    – Niciodata nu gasim lucrurile care ni le trebuie. Luam, la repezeala altceva compatibil cu lucrul pierdut.
    -Hainele ziua stau pe pat, iar seara le punem pe fotoliu
    -masa are 4 pahare in plus fata de noi 4, pentru ca: si magarusul, si urechila si catelusul Dochi si Rex trebuie sa bea apa.( cateodata sunt si ei prezenti, cateodata nu)
    Propun sa facem niste poze cu dezordinea, sa fie mai concludente.

  • nilufera spune:

    Hmm..ajuns la concluzia ca majoritatea sotilor romani au fost crescuti de mame care facea absolut tot in casa si evident, s-au invatat prost! dar invatul are si dezvat asa ca domnule sot roman pune mana si fa-ti de mancare daca iti este foame, pune mana si fa curatenie daca te deranjeaza vizual iar daca ti se pare sub demnitatea ta de mare mascul feroce te rog din banii tai extra-nu din bugetul familiei!- angajeaza o menajera, doua trei cate te tine ca sotia nu e nici menajera nici bucatareasa nici babysiter. Bineinteles ca si la mine in casa mama facea absolut tot, tata nu misca decat degetul aratator pe telecomanda si am jurat ca in familia mea nu voi vedea asa ceva; iar pe baietii mei ii voi creste astfel incat nurorile mele sa ma binecuvanteze nu sa ma blesteme :)))

  • Anca spune:

    La noi in casa nu se poate sa nu fie ceva imprastiat in orice moment al zilei si al noptii. Desi strâng si eu, strânge si sotul, strânge si fata de 2 ani jumate. Exceptie face băiatul de 6 luni, el doar imprastie.
    Nu se poate sa treacă o zi fără minim 3 sesiuni de tipar ale fetei din orice motiv, ca vrea acasa dar nu acasa, ca vrea afara dar nu afara si asa mai departe.
    Sotul azi a zis ca el deja s-a saturat de întrebarea „Noi ce mâncăm azi?”. Nu am gătit decât de maxim 10 ori in 6 luni plus câteva gustari, tot maxim 10. Noroc cu gradinita ca are unde manca fata mic dejun, prânz si gustare 🙂
    Nu se poate sa nu am mereu rucsacul prea greu, plin de lucruri, dar de fiecare data sa lipseasca ceva esential.
    Nu a existat zi din aceasta saptamana in care sa nu dam jos seara sosetele pline de firimituri de plastilina care nu a fost stransa si s-a uscat si acum se joaca M cu ea asa si o plimba peste tot.
    Nu exista zi in care sa nu plecam prea târziu undeva, indiferent unde, pentru ca unul din noi nu e gata la timp. Ba cea mare face pipi, ba cel mic caca, ba nu e rucsacul pregatit cu tot ce trebuie.
    Nu e zi in care sa simt ca fiecare dintre copii a primit de la mine tot ce ar fi avut nevoie ca timp de dragaleala sau joaca sau plâns.

  • Ignat Daniela spune:

    Revin.
    E adevarat ce am zis mai sus, dar am omis sa spun ca toate astea se intamplau acum vreo 15-16 ani. Acum … e ordine si curatenie, tv-ul liber, baia libera, nimeni nu tipa, nimeni nu se cearta, dar … mi-e dor de vremurile alea de scandal, pentru ca puteam sa le pup manutele si talpitele, miroseau a coplasi, imi lipsesc imbratisarile si pupicii si „te iubesc, mamiiii” as vrea sa mai fie haos in casa pentru ca erau langa mine.
    Profitati de fiecare varsta in parte, e cel mai frumos pana incep sa plece de acasa – la facultate, sau la un job in alt oras. Cea mai frumoasa perioada, indiferent cat de grea pare, este copilaria, asa ca traiti-o din plin odata cu copiii vostri.

  • Adriana spune:

    Nu , nu esti singura, nu sunteti singurii, si nu sunteti nici primii,dar nu veti fi nici ultimii… ! acum sunt ..bunica,(inca) nu stau cu nepotii, , am trecut deci cam demultisor de aceasta perioada… insa ,n-am uitat nimic ! absolut nimic.si stiu cat este de greu ! stiti cum este cel mai simplu? sa nu te gandesti la toate astea(servici, gradi, carat, spalat,gatit calcat…etc). sa le faci pe majoritatea ca un ..robot…si ,sa le gandesti doar pe cele care implica sa te iubesti cu pruncutii… sa-i mangai, sa-i alini , sa va pupaciti, sa va rostogoliti pe covor, sa strige cat ii tine gurita ”taaaatiii, gramada cere varf” ,pana cand apare si el , si , sa ”uitati” ca nu straluceste la propriu casa. sa fie curatenie, dar poate sa existe si .dezordine…! sa va bucurati de toate azi, ca maine deja a mai crescut un pic si riscati sa pierdeti cine stie ce faza /etapa ,iar apoi o sa va para rau.. ! e asa de frumos sa …fie greu ,si stiu sigur ca si voi stiti asta …!

    • Maria spune:

      Adriana, sa stii ca ai dreptate. Simt si eu ca 90% din oboseala se datoreaza nu treburilor pe care le fac, ci frustrarii si nemultumirii privitor la cele nefacute. Grija aia o car pe umeri mereu, si parca uneori are 100 de kg.

    • Adriana spune:

      Da stiu ! din pacate , o sa treaca ceva ani pana sa se inteleaga ce am scris eu aici. fiindca tot cati va vor trebui voua mi-au trebuit mie. sa zicem vreo 20-30… ! daca sunteti ”norocoase” sa intelegeti mai devreme , ce bine ar fi … ! dar e in legea firii sa nu fie altfel. asa ca, mergeti inainte si traiti ! intens si frumos cu toate cele care vin in fiecare zi ,fiindca atunci cand vor ”trece” o sa descoperiti ca aveti timp sa va ganditi, sa aveti din ce in ce mai multe …amintiri, iar asta seamana cu ..batranetea !

  • Anca spune:

    La noi in casa nu se poate sa nu fie ceva imprastiat in orice moment al zilei si al noptii. Desi strâng si eu, strânge si sotul, strânge si fata de 2 ani jumate. Exceptie face băiatul de 6 luni, el doar imprastie.
    Nu se poate sa treacă o zi fără minim 3 sesiuni de tipat ale fetei din orice motiv, ca vrea acasa dar nu acasa, ca vrea afara dar nu afara si asa mai departe.
    Sotul azi a zis ca el deja s-a saturat de întrebarea „Noi ce mâncăm azi?”. Nu am gătit decât de maxim 10 ori in 6 luni plus câteva gustari, tot maxim 10. Noroc cu gradinita ca are unde manca fata mic dejun, prânz si gustare 🙂
    Nu se poate sa nu am mereu rucsacul prea greu, plin de lucruri, dar de fiecare data sa lipseasca ceva esential.
    Nu a existat zi din aceasta saptamana in care sa nu dam jos seara sosetele pline de firimituri de plastilina care nu a fost stransa si s-a uscat si acum se joaca M cu ea asa si o plimba peste tot.
    Nu exista zi in care sa nu plecam prea târziu undeva, indiferent unde, pentru ca unul din noi nu e gata la timp. Ba cea mare face pipi, ba cel mic caca, ba nu e rucsacul pregatit cu tot ce trebuie.
    Nu e zi in care sa simt ca fiecare dintre copii a primit de la mine tot ce ar fi avut nevoie ca timp de dragaleala sau joaca sau plâns.
    Nu e zi in care sa nu simt ca mi se zbarleste parul pe mine când aud „țiți” si doar ce am terminat de alaptat copilul mai mic.
    Nu e zi in care unul din noi adultii sa nu simta ca isi iese din fire ca „nu se poate si noi sa facem x fără tipete/plansete”.

  • Ralu spune:

    Uuuf, ma pregateam sa insir si eu scenariile din casa noastra. Cu o fetita de doi ani si un bebe pe drum, mi-am repetat in fiecare zi din ultimele luni: ce ma fac cand vine si celalalt? Dar stiti ce, lucrurile o sa se rezolve cumva. De exemplu, mi-am dat seama demult cat de tare ma enerva sa ajung acasa si sa gasesc dezordine/mizerie. Asa ca am angajat o menajera, ca sa scoata casa din jeg. Nu va imaginati ca traim ca in Dallas, dar o am renuntat la altele, ca o data pe saptamana sa faca cineva cap-coada casa. Cineva, adica oricine dar nu eu. Ei, asta a ajutat enorm si insinte si dupa copil.

  • Mirabela spune:

    Articolul a picat la fix Printeso! chiar ma gandeam daca voi finaliza anul acesta acea curatenie generala propusa si inceputa de multe ori.
    Am mai mentionat ca in Irlanda unde locuim concediul de maternitate este de doar 6 luni.Avem un mic shop trebuie sa fim amandoi zilnic la servici ca de acolo ne intretinem.Fetita are 11 luni si vrem sa perrecem cat mai mult timp cu ea.Gatim des dar cu restul treburilor nu suntem niciodata la zi. Dar asta este frumoasa diferenta: acum avem copil si asta e cel mai frumos.
    Felicitari Sotului pentru comentariul de mai sus.Da ,are dreptate: sotii ne plac si daca nu ne vopsim la timp, sau nu gatim zilnic sau suntem prea obosite… mi se spune ca la iarna( pentru ca iarna avem mai mult timp) mergem la sala si piscina cu totii.
    Il ” mai cert” cand tranteste ceva imediat ce a adormit copilul.
    Viata s a schimbat si pentru el iar noi trebuie sa intelegem ca nimic nu mai este ca inainte ci mai frumos! Mamici va urez All the best si nu va stresati ca oricum nu terminam niciodata treburile casnice!

  • Bebelina spune:

    Aoleu, traiesc in Big Brother si nu stiu eu? Si la noi e fix la fel cu exceptia gimnasticii.

  • Alexandra spune:

    Nu sunteti singurii si sper ca nici noi nu sunt singura care iese pe usa cu paltonul in mana sireturile nelegate si parul valvoi in timp ce e apostrofata ca nu e gata la timp (din cauza ca trebuie sa schimbe fetita care si-a patat rochia, sa alerge dupa bebe care plange ca vrea mai repede afara in timp ce cauta si telefonul sotului care era tot in sacoul lui).
    Sau care nu raspunde la telefon cand e afara fiindca are o sacosa de la Mega Image si 5 planse intr-o mana, un ghiozdan care aluneca de pe umar iar cu cealalta mana trag de un copil sa nu il calce masina pe trecere si imping un carucior…
    Sau care nu aseaza vasele la loc dupa ce se usuca? Eu credeam ca primesc o diploma ca macar le spal :))

  • Marius spune:

    Parca e scris de nevasta’mea :))
    Da, fix asa e si la noi, identic si la fel.
    Ne-a placut sexul? Acum suportam consecintele :)) asa imi place sa zic. Asa e viata, asa e perioada asta.
    Da, ma enervez si fac exact ca sotul tau si nevasta’mea imi spune exact ce ai scris tu aici.
    Sunt constient ca cei mici vor creste si ne va fi dor de momentele astea, dar momentan sunt taliban si gandesc la fel ca sotul dumitale.
    Numai bine!

    • Silvia spune:

      Ai da timpul inapoi ca sa fiti din nou doar voi doi? Sincer

    • Silvia spune:

      Oricat de greu ar fi tot as vrea sa o am pe cea mica chiar daca uneori viata mi se pare „imposibila”. Sexul mi se pare o bagatela in contextul largirii familiei. Copilul e o energie pozitiva care straluceste peste tot intunericul.

    • Marius spune:

      Clar ca nu as da timpul inapoi, iar daca l-as da ar fi pentru a-l face din nou pe cel mic si pentru a face lucrurile mai bine decat le-am facut la timpul lor. Chestia cu sexul e o gluma pe care o folosesc eu cu sotia cand cel mic face scandal :)) „ti-a placut atunci, suporta consecintele”. Daca e la bunica sau la gradinita mi se pare prea liniste in casa, ceva nu e bine imi zic.

  • Cristina spune:

    Tind sa cred ca daca ar exista mai des activitatea numita sex barbatii nu s-ar mai plange de celelalte mici neajunsuri 🙂 La noi in casa ca in toate casele moderne cu copii exista jucarii peste tot (in fiecare zi imi spun ca nu ii mai cumpar nimic), hainute murdare lasate pe scaune sau canapea pentru ca e prea departe cosul de rufe, chiuveta plina cu farfurii si cani etc, un patut de copil gol pentru ca mandretea doarme cu mami si tati :))) si desigur o canapea a parintilor care e mai mult rece decat calda :))) NOi suntem constienti ca avem nevoie si noi de o canapea calda mai des dar sincer seara adormim odata cu odrasla care ne vrea pe amandoi in pat :))) Acum asteptam un al doilea mostenitor semn ca macar o noapte din ultimele luni canapeaua a fost incalzita :)))) Sotul nu vocifereaza des dar cateodata mai spune replica minunata -dar ce ai facut toata ziua?! :)))) Mancare in frigider nu prea exista pentru ca nu sunt talentata la capitolul asta dar incerc macar de doua ori pe saptamana sa gatesc ciorba si un fel doi 🙂 In rest viata de familie e aceeasi peste tot cu momente ai momente 🙂 Dar va veni o zi…. Acea zi …. Hmmmm cum o astept…. Ziua cand vor pleca la facultate :)))))

  • ionela spune:

    La noi e vesnică discuția că las apă peste tot: la chiuvetă după ce spăl vasele, pe marginea căzii după ce spăl copilul sau după dusul meu fulger. As vrea si eu un mulțumesc pentru tonele de vase spălate, inclusiv ce aduce el acasă murdar, că a avut la pachet, dar Nu aud. N-ai ce să îi faci. Important e să îsi facă fiecare datoria în casă, să găsiți un echilibru si să fiti acolo pentru copil.
    Ce alte exemple să mai dau? Daaa, nici eu nu suport nici cel mai mic zgomot când doarme Mititica. Să fac curat înseamnă să reușesc să dau cu aspiratorul o dată pe săptămână. Spăl continuu, dar greu ajung rufele uscate înapoi în dulap, ci zac pe canapea. Gătesc zilnic, dar nu reușesc niciodată să spăl aragazul. Toate geamurile noastre au urme de manute. Asta e viata noastra.
    Tin minte că mama venea acasă, cel târziu la 5, nu lucra în schimburi sau până seara târziu, deci avea mult timp să facă destule. Nu stiu cum am fost bebeluș, dar când eram mici, nu miscam, unde ne puneau acolo ne găseau, nici vorbă de chinuiala cu noi să ieșim din casă, etc. Poate că sotul tău a avut o mamă ca mama, cu casa imaculată si copii bibelou si crede că asa ar trebui să fii si tu. Întreabă-l.

  • Cristina spune:

    La noi in casa se intampla toate cele descrise si multe altele similare, dar sotul nu se supără și întelege. Îi este evident ca atat se poate si ca asa fac copiii. Nu are alte asteptari. Si avem doar o fetita (de varsta Sofiei). Si nu este nici deprimat. Eventual ma mai roaga sa anunt cand nu este mancare, ca sa isi cumpere. Si avem si bona part-time si mai apelam si la catering tip oală (le spunem sa fie mancarea fara grasime, sare prea multa, etc.) – de ex. HomeMade Food, Mancarea de acasa, Oala cu bunatati, Pomello. Si ne mai ajuta partial si 2 bunici. Voi chiar stati bine. Si in plus mai avem si un club de motociclisti al carui presedinte este, iar eu il sustin.

    Printre altele – asa e si la noi: http://doarunscutecsa-timaipun.com/2016/09/16/eu-cand-vreau-sa-plang-plang/

  • Diana spune:

    Sotul meu lucreaza 9.30-18.30, eu 14:00-23:00…sunt norocoasa ca ma ajuta cu absolut tot, fetita mea(din alta casatorie) are aproape 6 ani si cu toate acestea se implica in toate activitatile (el o duce la gradinita, el sta cu ea seara pana vin eu acasa, spala vase, face curat, duce gunoiul, gateste, etc.). Fiecare face ce si cat poate si daca avem alte activitati mai interesante amanam curatenia. Atunci cand unul dintre noi are ceva de facut prin casa, celalalt il ajuta ca sa terminam mai repede si sa ne bucuram de mai mult timp impreuna.
    Jucarii imprastiate avem si noi, insa am invatat-o ca poate sa le imprastie numai in spatiul ei (camera ei), nu in alte camere. In consecinta, le aduna singura cand vrea sau le lasa asa, pentru ca nu deranjeaza pe nimeni. Cel mai greu este ca inca se trezeste noaptea si suntem cam nedormiti, insa el nu s-a plans niciodata. Evitam sa ne reprosam unul altuia diverse pentru ca nu ajuta la nimic…sexul se intampla cam o data la 2 zile, chiar daca sunt obosita incerc sa ma bucur de timpul cu partenerul pentru ca imi incarca bateriile.
    Desigur ca fetita mea intra peste mine in baie de fiecare data, dar daca fac dus sau sunt in cada o iau sa facem baie impreuna si asa o multumesc si pe ea.
    Din fericire doarme indiferent de zgomotele din jur- putem sa vorbim langa ea, sa ne uitam la tv sau sa vorbim la telefon fara sa se trezeasca din cauza zgomotelor. Atunci cand nu ma pot juca cu ea, isi face singura de lucru, se joaca, coloreaza etc.
    Ma consider norocoasa ca am un astfel de barbat langa mine si acum ne gandim la al doilea copil.

  • Monica spune:

    Wow! Mai adevarat articol decat acesta, inca nu am citit! Eu sunt mamica de 3. Da, 3 :). Si baieti 🙂 7, 5 si 2 ani. Deci, la mine in casa, in momentul in care unul isi incearca decibelii, ceilalti 2 il urmeaza cu fidelitate, totodata incercand sa se intreaca unul pe celalalt. Si sa nu mai vorbim de atunci cand imi promit solemn ca nu mai tipa, sa pot vorbi la telefon, exact cand raspund la apel, cel putin unul incepe sa urle la celalalt pentru nu stiu ce jucarie. La WC nu mai sunt singura inca de cand a venit bebe nr. 2, deci nici nu mai stiu cum e. Dezordinea e la ordinea zilei, iar faza cu mancarea inflorita in frigider, am crezut ca numai mie mi se intampla :))). Multumesc ca mi-ai salvat constiinta si m-ai facut sa imi dau seama ca de fapt asta intra la categoria mama, cu norma intreaga 300%.

  • Cristina spune:

    Citind comentariile, mai am ceva de adaugat:Noi am stabilit acum vreo 20 de ani ca relatia noastra nu va fi ca cele din jur – cu tipete, rasteli, reprosuri si altele. Si ne-a iesit. Nu exista formularea „Dar nu se poate sa fie si la noi nu stiu ce” pentru ca ar fi un repros si nu ne reprosam. Daca avem nevoie de ceva, cerem frumos. Daca e evident ca celalalt nu are cum/cand sa ofere acel ceva, vedem cum externalizam serviciile (in afara de sex 🙂 ) ca sa se poate. Iar partea cum ca ar exista o obligatie de gen pentru femeie sa gateasca sau sa curete nu mi-e clara deloc in secolul asta. Cine vede ca exista o lipsa in casa, sa o suplineasca. Sa gateasca sau sa curete cine e nemultumit, nu sa astepte de la celalalt.

  • Ade spune:

    Daaaaa, hmmm, trebuie sa va provoc la un concurs evident daca Printesa e de acord sa il organizeze. Intr-una din serile trecute, exasperata fiind de dezordinea patologica de la noi din casa, m-am plans bunei mele prietene care are nu unul, ci doi copii. Imi spune: eeeee, chiar asa de disperata esti? pai stai sa vezi ce e la mine! Zic eu: mai rau ca la mine nu se poate! Si tot asa, pana cand am inceput sa facem schimb de poze disperate. Trebuie sa spun ca la mine era parfum, vorba ei, dar asta doar pentru ca la ea era ca dupa explozia bombei atomice. A castigat ea desi eu nu credeam! Imi pare rau ca nu va pot atasa unele poze, v-ati simti mai bine, credeti-ma, indiferent cum e la voi acasa, pierdeti.
    Printesa, pui de un concurs de dezordine disperata? Premiul sa fie doar consolarea ca se poate si mai rau… Sau daca gasesti vreun premiu…

    • Simona Rosca (Maroc) spune:

      Super idee 😉 cred ca ar fi cel ma tare concurs! Mi-ar fi cam rusine cu pozele, dar na… Poate facem un grup, ce ziceti, sa vedem numai noi: mamele si tatii disperați?

  • Simona Rosca (Maroc) spune:

    Si eu (si sotul mai mult, dar cred ca, intre timp, s-a mai obisnuit…) credeam ca HAOS E DOAR LA NOI in casa… Ma bucur mult sa citesc acest articol si comentariile (toate 😉 si sa vad clar ca nu sunt singura cu stresul ne-curățeniei zilnice, desi imi spun ca azi, sigur, sterg pe jos/dau cu aspiratorul/sterg praful(macar pe semineu, birou) dupa ce termin cu celelalte care-s mai musai…
    Si eu ma chinui sa adun de prin casa macar cand avem musafiri(ceea ce se va intampla maine seara…) deci, sa nu ma vedeti peste 10 minute de acum, cand se va trezi fetita noastra de 3 ani, cum voi alerga in toate directiile cand cu hainele uscate, cele aranjate deja, dar ne-puse in dulap, curățenia amintita mai sus, adubarea partiala a jucariilor(ca pana maine mai e mult timp de imprastiat la loc…) si orice altceva mai apare… macar cat se vede asa, din prima, la intrarea in casa/sufragerie… Aseara am pus prima data, prima tură de vase la spalat in masina de vase(desi o avem de vreo 2-3 luni, parca nu-i vedeam rostul, chiar daca vasele tot dadeau pe-afara din chiuveta! Desigur ca nu ma pricep la ea, am citit tot in fuga si din 5 in 5 rânduri manualul, doar oi apuca sa o pornesc o data… si clar nu am inchis si insurubat tot ce trebuia pe acolo, dar in mare a fost OK) si nu va spun ce ușurare… adică, nici nu mi-am revenit complet in timpul cat a durat programul de spălare, parca eram cu 5 minute prea libera :)) si tot am ajuns sa o culc pe copiluta mea mai tarziu decat mi-am propus… De saptamana viitoare merge la grădinița, habar n-am cum voi reusi sa o trezesc/imbrac/hranesc/duc la timp! Sotul imi spune si ma intreaba exact aceleasi lucruri pe care le-am citit aici!
    Oare, chiar nu se poate si la noi:
    – sa fie curățenie, macar din cand in cand? Ca a vazut el ce bine si frumos e cu 10-15 minute inainte sa vina musafiri 🙂
    -sa fiti gata la timp (eu si fetita: dublu spălat, dublu imbracat, pisi/caca pt fetita fix inainte de a iesi pe usa – ca sotul face un dus, pune tricou nou si e chiar gata… adica… cum sa nu se poata?!!) cand ne asteapta neamurile la masa? Adica, s-or stresa ei prea tare, ma gandesc, săracii… sa vina ei sa o îmbrace pe copila repede, pana fac eu dus – macar ala de 2 minute, pe care si-asa nu am cand sa-l mai fac…
    -sa putem invita pe oricine, oricand vrem?? Nu, zic eu, pt ca am nevoie sa stiu cu vreo 2 zile inainte – una, ca nu am chef de musafiri, oricine-or fi ei, doi sa ma pregătesc psihic pt zâmbit forțat, pregatit/servit/adunat masa(prima in viteza cea mai mare, desi de fiecare data ma ajuta sotul cu cel putin jumatate din pregateli), si trei-sa am timp de adunat toate de prin casa, sters etc.
    -sa fie copila (mi-e drag mie sa-i spun asa 😉 mai devreme in pat seara, ca sa se trezească mai devreme dimineata, ca sa adoarmă mai repede la prânz, ca sa,…
    -sa putem vorbi linistiti si normal, sa vedem un film, ascultam o muzică, facem „neşte chestii interesting” etc atunci cand doarme si copila noastra?? Pai… ultima interesting si plăcută o mai putem face, pe mut si cu urechile mele ciulite non-stop spre camera unde doarme ea, in caz ca plangem sa fug ca racheta… celelalte nu, si nici zgomot prin bucătărie sau alte, decat daca am inchis usa camerei unde doarme… Si s-a dovedit ca aveam dreptate, pt ca, desi pun cateodata, cand doarme fetita, sa cânte usurel un Chris Spheeris sau oldies, in caz ca incep sa spăl vasele, sau ne gandim noi doi la ceva interesting in alta camera pt dupa-masa aia – daca adorm o data cu ea, si vine sotul sa ma trezească, vorbind in soaptă cateva minute… e gata, copila aude si: se trezeste, chiar daca ii spun ca se va trezi daca o sa continuăm sa soptim amandoi acolo, langa ea.
    -si toate celelalte…
    Mâncarea de seara s-a obisnuit sa nu o prea găsească, si nu il prea deranjează, zice ca oricum trebuia sa slăbească 😉 nu slabeste, oricum, gaseste o gustare rece in frigider, ceva, suficient cat sa poata dormi linistit. La amiază gătesc, inainte sa pun fetita sa doarmă – cred ca din cauza asta întârzii cu ora somnului ei de la prânz!
    Asa ca, observ, si noi, ca mame stresatie de toate cele, si soții nostri – care sunt noi, si ei, in ale părintelui de copii mici care nu se prea pricepe la „ce inseamna plânsul de foame/somn/oboseala/alte” ale copilului, si nici nu crede ca e de datoria lui sa faca lucrurile simple de prin casa, ca doar noi ce mai facem toata ziua?!… Deci, ziceam, si noi, si ei, nu suntem singuri! Ar trebui, probabil, doar un dram mai mult de răbdare, indiferența la chestiile neimportante, relax pentru a face ceea ce are nevoie copilul, si restul in planul 2, 3 sau care mai ramane.
    Multumesc pt realizarea cărților de pana acum! Citesc de cateva seri (cand doarme fetita) „O sa te tin in brate…” si rad si plâng cu voi… si cu mine! Fetita adora cartea cu Ema 😉 si le asteapta pe urmatoarele, cat de multe!
    Curaj pe mai departe, pt tine, Ioana, si pt soț de asemenea, nu sunteti singurii, e clar! Si sa incercam, cu toții, sa ne bucurăm, mai relaxați un pic, de timpul cu copiii nostri! Chiar va trece repede, cum amintea cineva intr-un comentariu, mai sus! Asta am trait-o si eu, si imi amintesc acum, cu maaaare drag, de timpul(vreo 2 ani, seara de seara, plus ziua 🙂 cand imi leganam fetita in brate ca sa adoarma, cantand si dansand cu ea, cateva melodii la fiecare somn, pana am capatat niste umeri ca Schwarzeneger, si muschii de la spate tari ca la taur… si pe atunci toata lumea imi spunea SA NU! Acum a crescut, adoarme tinuta doar de manuta, un pic, si e prea grea sa mai pot dansa cu ea in brate un cantec intreg, dar ne iubim si imbratisam mult, asa ca nu regret deloc timpul cat am facut altfel decat mi s-a spus! Si, clar, nu moare nimeni prin jurul nostru, daca nu-i curat in casa mereu, sa straluceasca tot! 😉

  • Mihaela spune:

    Nu esti singura. 🙂 Eu am doar un copil si am spus adio ritualului de frumusete, intilnirilor erotice si filmelor vizionate in miez de noapte. Casa mea arata ca dupa razboi si as da orice pentru o vizita la coafor. De 3 ani de zile iesirile mele se impart intre McDonald si locuri de joaca pentru copii, nu mai stiu cum arata o masa decenta si nici ce inseamna sa dormi pana la 8.

  • Ioana spune:

    :)))))) Nu mai am nimic de adaugat la articol, ceea ce as fi avut s-a spus deja in comentarii. Si la noi fix la fel 🙂

  • Denisa spune:

    Sotul tau pare sa aiba urgenta nevoie de un curs de gatit…

  • un tatic spune:

    ia uitati fetelor un caz invers in care mama e o rasfatata!

    ma trezesc primul, imi fac rutina de baie singur cu gandul ca e tare bine sa nu bata nimeni in usa, ca e tare bine sa nu vina amandoi plozii peste tine in baie, e tare bine sa poti citi cateva stiri in liniste.

    extrag hainele din dormitor (unde diva si cel mic de 1 an „tocesc” salteaua conjugala de care imi e dor) ca un ninja, calc si camasa si pantalon, imi pregatesc toate cele de plecat la birou (haine, papuci, portofel, chei) ca un copil emotionat in prima zi de scoala

    il trezesc greu pe cel mare (3 ani), facem rutina de baie amandoi, il plantez pe canapea la desene sa nu ii trezeasca pe diva si pe fratior, ii selectez hainele de gradi, il imbrac, ma imbrac si plecam la gradi in maxim 20 min de cand l-am trezit.

    muncesc de rup la corporatie pentru remuneratia consistenta care ne permite sa ne imprastiem jucariile in 90m patrati de apartament si care ne-a permis sa o tinem acasa pe mama alaturi de copii 2+2 ani legati. pe la ora 16 imi injectez regulamentar a doua cafea pentru ca stiu ca am semimaraton acasa dupa 7.

    la 6 fara un sfert suna alarma inevitabil „il iei tu azi sau ma duc eu? m-as duce dar cel mic inca doarme…”

    in 50% din seri il ia ea (50 metri intre bloc si gradinita) in 50% din seri plec pe la 6 de la birou, fac slalom, il iau pe cel mare e la gradi, vin acasa, mancam ceva (fac eu ceva la minut sau incalzesc ceva gatit de mine acum 2-3 zile) si incepe olimpiada de seara – acasa (dans, calut, ascunselea, cort…) sau in curte, in parc, la dechatlon, la mega, la carrefour, la ikea…

    revenim la 9 si ceva, mai preparam ceva rapid pt copii daca le e foame (MBS, cereale, dovleac la cuptor, paste…), ii hranim, uneori mai facem si baie (fiecare cu un copil intr-o baie sau eu la amandoi ca cica sunt indemanatic) si tragem de noi sa ii adormim (eu pe cel mare pana pe la 23.30 – 24.00) sotia cu cel mic pana pe la 23.00

    si maine e o alta zi, dar in mare cam la fel…

    asa arata o zi din viata noastra cu 2 baieti de 1 si 3 ani.

    cel mai obositor pentru mine este seara pentru ca de cand cel mare doarme la gradinita 2h dupa masa, nu mai pot sa il adorm la 21.30-22.00 ca sa avem timp de altele si de noi. adoarme numai intre 23-24 si e al naibii de greu sa nu ma enervez cand alearga /canta/ miorlaie prin casa in timp ce mama incearca sa il adoarma pe cel mic si eu ma gandesc ca as vrea sa vad macar a doua repriza de uefa champions league…

    cu jucariile imprastiate nu prea avem probleme, e vraiste la ei in camera si nici nu ne stresam prea des sa le adunam, in sufragerie si dormitor nu prea le aduc si daca le aduc, in 3 minute le adun intr-o cutie si le vars la ei in camera. am constatat ca cea mai buna metoda sa faci ordine in jucarii este sa selectezi si sa dai din ele copiilor nevoiasi din cand in cand 🙂

    curatenia nu e maxima dar nici nu avem un stres cu asta, mai ales de cand am inteles (dintr-o maxima de pe internet) ca dintre casa curata, copii fericiti si sanatate mintala nu poti avea decat 2 – am ales copii fericiti si sanatatea mintala.
    avem de curand o tanti super care face curatenie maxima odata la 2 saptamani, imi si calca 5-8 camasi ca sa ma scuteasca de tras de fier dimineata, problema este ca nu rezista curatenia prea mult

    dam cu aspiratorul maxim odata pe saptamana (de obicei ea in timpul zilei) si cand ajunge cutitu’ la os (mancarea se lipeste de talpi in bucatarie) dam cu un puf puf de igienol pe jos si stergem cu propsop de hartie in 2 minute (ea de 3 ori pe zi sub scaunul gurii sparte a celui mic, eu in toata bucataria cand nu mai suport). la bai spal eu chiuvetele de fiecare data cand imi sare in ochi griul, toaletele la fel (puf puf cu chimicala si cu un pic de hartie in 30 secunde cat sa nu crape de mizerie toaletele pana vine tanti sa le salveze).

    cu mancarea gatita e mai prost, ea nu are nici talent, ce gatesc eu intr-o ora (ciorba de ex) ea face in 3 ore si cu bucataria vraiste … avem un pact sa gatim (sa gatesc de fapt) minim de 2 ori pe saptamana (miercurea seara si duminica seara) nu prea ne iese ca am tot iesit afara seara cat a fost vara, acum sper sa ne revenim – am si facut un mega excell cu ce sa gatesc, urmeaza sa il printez ca sa il am pe frigider ca reminder de feluri de mancare.
    asa ca aici o mai scaldam cu o pizza, o pasta in oras, uneori chiar si o blamata saorma (cand mai adorm seara in masina plozii).

    avem un alt pact (asta nu ne-a iesit mai deloc de 1 luna de cand il avem) care zice ca fiecare dintre parinti are voie la 2h libere de copii intr-o seara din saptamana de lucru – adica unul sta cu plozii si face ce vrea el (cate idei am…) si celalat isi spala mintea si face ce vrea (dar nu sex:) si unde vrea – treaba asta am agreat-o dupa ce am inteles cat de nasol e sa stai inchis in casa cu 2 plozi cateva luni… clar as lua-o razna daca as fi expus la asa ceva.
    Sper a obiciul asta sa devina rutina ca tare ne-ar prinde bine amandurora dar mai ales ei (eu mai gasesc ocazii de corporatie si mai ies la o masa, la un team building…)

    cu sexul avem ups& downs, dupa ce in primele 8-10 luni dupa al doilea copil a fost aproape seceta totala, ne revenisem la performanta de a avea 1-2 intalniri pe saptamana – stiu, al naibii de des dar ne place, mai ales mie, normal!
    si la acest capitol s-a mai stricat treaba mai ales de cand nu reusim sa ii adormim inainte de ora 24 pe amandoi – sper sa ii loveasca oboseala mai repede cu frigul de toamna& iarna ca sa ii culcam pe la 10.30 si sa „trotinim” din nou

    gandind in perspectiva (2 baieti de 1 si 3 ani acum, gradinita pentru amandoi in curand apoi scoala pana la ora 12, ce facem cu ei dupa scoala ca nu are rost sa platim bona, after school pana la 18 nu ne place…) si bazandu-ma ca o sa mentin nivelul de castig la corporatie pe bibilica& nervul meu, i-am oferit studentei de nevasta-mea ocazia sa o ia profesional de la zero cu program part time si in ce domeniu vrea ea (PR, educatie, HR, ..) cat sa poata lua copii de la gradi pe la un 3-4 ca sa ii distreze prin parcuri si acasa pana la un 6-7 cand ajung si eu.

    si imi zice mereu ca ce fac eu face orice barbat … asa e ma fetelor si la voi ? 🙂

    • Felicita spune:

      Mai taticule, tu ai scris aci sa te lauzi. Hmmm, norocoasa nevasta mai ai. Felicitari!

    • Roxana spune:

      Ce faci tu face EXACT si sotul meu, mai putin mancarea, fiindca mie chiar imi place sa gatesc 🙂 plus ca amandoi muncim sa platim cei 90mp(100 cu tot cu terasa, nah!) si am impresia ca locuim tot prin zona locuim si noi(decathlon, ikea, baneasa…) :)) E un tip sportiv, plange si el dupa champions league care abia a inceput si tocmai de-aia ma bag eu cu copilul la baie si adormit 😀 Nu consider ca ai scris ca sa te lauzi si ca sa citeasca si fetele astea ca barbatul e egal femeii nu doar cu buletinul de vot. Fi-miu, de cand se duc impreuna la gradi, il prefera pe taxu, se distreaza impreuna, raman in parc dupa gradi, la diverse locuri de joaca daca e urat/noapte afara cat timp eu vin acasa si gatesc sau ma uit in gol(mai fac si asta, aseara in loc sa fac mazare m-am uitat la Star Wars pe HBO). Ce faci tu NU face orice barbat! Barbatii sunt lenesi, plictisitori, stau cu nasu-n telefon/tableta de parca acolo li se dau gratis numerele la loto si colac peste pupaza, DACA ies cu copilul/copiii au un entuziasm….vai vai vai! Deci din partea mea un salut de apreciere, stiu cum e sa ai un sot ca tine si transmite-i sotiei ca este, intr-adevar, norocoasa. Ma repet, sunt groaznic de lenesi barbatii….e ceva de speriat!

    • O mamica spune:

      Sex 1-2 pe saptamana e salbaticiune :)) Mi-ar placea si mei dar adorm piticii la timp? Apoi…ramanem treji amandoi cat face celalalt un dus? 🙂 Felicitari tie pentru ceea ce faci pentru familia ta. Asa e normal si frumos, sper ca apreciaza si sotia ta.
      Nu toata lumea trebuie sa faca precum tine, dar cred ca fiecare trebuie sa incerce sa fie cat mai implicat in TOATA viata de familie, nu doar jaoca si lugu lugu.
      Si ar trebui sa incercam sa nu le mai vedem ca pe o corvoada. Sunt treburile zilnice…la fel ca la birou.

  • Katy spune:

    Este si haosul asta bun la ceva. Nu putem sa ne testam toti limitele alergand maratoane sau escaladand Everestul. Mie imi place haosul, imi place sa nu am nimic la locul lui in casa. Imi place sa vad ca mai pot cand nu mai pot, ca fac din c*#*@ bici si ca supravietuim fiecarei zi. Eu am facut piticii la 1 an si 5 luni distanta si nu vorbesc niciunul inca, amandoi scutec, amandoi urla ca vor acelasi lucru. Eu ma simt mai grozav ca in tinerete cand faceam sport de performanta si plecam franta de la antrenamente si concursuri. Sotul e si el campion la suportat haosul, si in casa, si in masina cand urla piticii. Am frigiderul plin de mancare de saptamana trecuta :)))

  • LAVANDER spune:

    Glumesti?! Evident ca toate cele de mai sus plus inca cate si mai cate sunt perfect valabile si in familia noastra (2 mari+2mici – 4 si respectiv 1, 5 ani)….si nu mi-am inchipuit o clipa ca ar exista o solutie sa fie altfel… Mamele se mai resemneaza: ” asta e! It’s a mess si chiar daca sunt la capatul puterilor si timpului disponibil..tot n-am ce-i face!:…insa tatii, unii (valabil si la noi) se pare ca inca mai halucibeaza :”vai, dar doar la noi e asa! De ce trebuie sa imi schimb tabieturile si etaloanele…acum cand am 2 puradei care misuna prin casa?! De ce urla? Sa nu mai urle! De ce se trezeste de 3-4 ori pe noapte sa bea lapte sau sa faca pipi sau sa caute nu stoi ce jucarie prin pat!? Sa nu mai faca asta!”
    Eh…sunt multe de zis..

  • Andrei spune:

    Articolul in sine si multe comentarii mi- au facut dimineata mai buna dar…. Si urmeaza ceva care va starni reactii, sau nu – nu credeti ca daca am petrece mai putin timp pe bloguri, retele, FB si altele, unele din probleme sau intamplarile enumerate si- ar gasi o rezolvare? De multe ori pozitiva? Spun si eu asa

    • un tatic spune:

      Eu o vad pe dos, pe bloguri si site-uri de parinti&copii am gasit multe „life hacks” care m-au ajutat sa reduc haosul. Atata timp cat nu stam cu ochii in smartphone/ tableta/laptop sau TV in timp ce copii sunt cu noi (petrecem timpul concentrati pe ei) suntem bine.

    • cristina spune:

      Eu nu prea apuc sa stau pe nimic seara,poate 30 min la tv seara,dupa ce adoarme copilul,nici ce face barbate-miu peste zi nu stiu si nici el nu stie ce fac eu,ca nu avem timp sa ne povestim!Recunosc,in mediul virtual stau numai in timpul programului de lucru :))),acasa nu prea!

  • Felicita spune:

    Uof, eu ma intristez citind multimea de mesaje „asa e si la mine….” . Se pare ca sotii nostri au numai pretentii, de pus osul la treaba mai greu. Au fost educati gresit, le cad galoanele daca contribuie la toata treaba in casa fara sa se faca temenele pentru asta.

    Am avut de curand sedinta cu parintii la gradinita fiica-mii. Ne-a povestit educatoarea ca au avut o tema despre familie, ce face mama si ce face tata in casa. La ce face mama, copiii au spus o multime de lucruri: mancare, intinde rufe, spala pe jos, se joaca cu ei. In schimb la ce face tata, le-a trebuit timp de gandire si majoritatea au spus ca tata sta pe canapea cu telecomanda in mana sau plimba fratele mai mic (unde a fost cazul).

    Gandidu-ma la ce se intampla si la mine in casa, mie nu-mi stau mainile si picioarele de cand vin de la serviciu si pana ma bag in pat la culcare cu copilul. In schimb sotul are timp sa stea pe canapea sa se odihneasca si mai are pretentia sa fiu si apta de sex dupa ce culc fata. Ba bine ca nu! Pot sa zic ca odata la saptamana face curat, in sensul ca sterge praful si baga aspiratorul insa in casa e de facut ceva tot timpul.

    Asa ca mamelor de baieti, pentru ca fetele noastre sa aibe o viata mai usoara si sa fie mai fericite, va rog din suflet, invatati-i pe baieti sa se implice, sa faca lucruri si daca nu li se cer in mod expres.

  • Iulia spune:

    3 baieti:6,9,11 program 8-12,8-12,8-14(copiii)…eu servici la ora 8 la schimbul de dimineata…prefer sa nu ma ajutela nimic doar sa nu imi blocheze BAIA ,sa aiba timp cei mici de igiena de dimineata…sa plece cat mai repede la serviciul lui (sotul)…eu ma descurc singura…mai repede …mai bine…cat se poate de punctual…

  • o femeie spune:

    sotul meu primeste in fiecare seara cina calda: fac o oala de bors si am cateva zile. E problema lui ca dupa 2-3 zile nu mai vrea IAR din aceeasi ciorba 😀
    In rest, el mai primeste si matura si farajul sa o foloseasca.

  • O mamica spune:

    Salut

    Citind comentariile la acest topic am ratat coborarea din tramvai dimineata si m-am intors o statie pe jos 🙂

    Sotul meu nu mai pare atat de nemultumit de dezordinea din casa, dar eu am inceput sa fiu, simt ca nu mai am aer si nu e casa pe care mi-o doresc.
    Si noi avem doi copii, de 2 si 4 ani.
    Jucariile am constatat de mult ca este inutil sa le strangem noi seara, doar ca sa stea noaptea in cutii iar dimineata sa fie pe jos in 5 min. Strangem nimim..sa ne putem misca, normal ca din cand in cand mai punem totul la loc…dar nu mai este o prioritate pentru noi.

    Curatenia…o face o doamna o data la 2 saptamani, intre timp aspiram pe la colturi si unde se face praf fff mult sau firmituri cu aspiratorul mic de mana.
    Pe mine ma cam termina teancurile de haine curate/purtate. Mereu spal, mereu trebuie sa pun haine la loc in 3 dulapuri, mereu sunt haine cu care nu stiu ce sa fac, care ajung inevitabil la spalat.
    Calcatul mi se pare o gluma buna. Calc camasile sotului si ale baiatului, rochitele fetitei care trebuiesc calcite (nu toate) si ce nu s-a intins f bine la uscat. Si apoi imi amintsc ca pentru mine nu am calcat nimic 🙂

    Eu imi amintesc pe mama ca nu avea timp sa iasa cu noi in parc pentru ca „avea treaba”. Soacra mea cand mergem in vizita, saptamanal sau la 2 saptamani, sta doar in bucatarie si nu se joaca cu copiii niciodata, pentru ca „are treaba’. Eu nu vreau ca ai mei copii sa isi aminteasca ca nu ma jucam cu ei pentru ca aveam treaba. Treaba va fi de facut intotdeauna, indifferent ca faci multa sau putina. Asa ca…fac mai putina 🙂

    Sotul am avut senzatia ca ma ajuta, strange masa, scoate si baga vasele la masina de spalat, mai intinde rufele si duce gunoiul. Dar sunt mult mai multe de facut si se face ca nu le vede.

    Sex ne dorim amandoi mai mult, cat au fost copiii foarte mici era un fel de vis…adormeam mereu amandoi cu cate unul, reuseam tare greu sa gasim timp pentru asta.
    De ceva vreme am dat copilul mic „afara” din patul nostru si chiar daca se intampla sa adormim cu ei la ei in camera, revenim la noi in pat si sansele cresc considerabil, desi de multe ori „o bifam”. Dar amandoi ne dorim, asta e clar. Obosela ne rapune, si el de obicei adoarme primul 🙂

    Ioana, mie mi-ar placea un articol cu sfaturi despre cum sa adormim 2 copii in aceeasi camera, noi incercam sa stingem lumina cat mai aproape de 9.30 dar ei adorm la 11. Inevitabil. Aproape in fiecare seara. Pe langa faptul ca nu e sanatos pentru ei, e foarte obositor pentru mine.

    OT: vroiam sa iti spun ca am cumparat cartea ta pentru copii zilele trecute, un exemplar pt baietelul meu si una pt verisoara lui. Fiecare cand a primti cartea a zis: „aaaa….cartea cu Ema, ce bineee!” Esti faimoasa printer copii, astia mi s-a parut fantastic 🙂

  • Cristina C spune:

    La noi e cam asa: mama (adica eu) face mai tot in casa: mancare la 2 zile (pentru copil zilnic seara ceva usor), curat saptamanal, dar zilnic strans de prin casa si aranjat, ziua pana la 5 servici sau cursuri (invat o limba straina noua), seara joaca si mancare si iar joaca + citit sau cantat. Oi fi eu mai rezistenta, habar n-am, dar jur ca nu ma simt extenuata, la noi in casa e ordine si curat, cu exceptia dulapurilor cu haine unde nu-mi place de nicio culoare sa fac ordine. Pe sot il menajez, invata pentru un examen international, e greu si mult si oricum e ft dezordonat, cat timp imi ia sa-i zic sa-si stranga lucrurile prin casa si oricum nu face, mai bine fac eu. In schimb se joaca cu copilul, ma bazez pe el sa merg o data pe luna seara la cosmetica sau sa ies intr-o seara in oras cu prietena mea, in timp ce el il hraneste, spala, schimba, culca…Am noroc de un copil care nu se joaca cu toate jucariile in acelasi timp, in plus strange dupa ce se joaca, la nici 2 ani. Urmeaza bebe 2, sa vedem atunci….

  • eu spune:

    Am citit comentariile, inteleg ca e greu cu copii mici, dar hai sa va zic cum e si la noi, ca se poate si fara sa calci pe jucarii in toata casa.
    Am o fetita de 5 ani care merge la gradi. Si eu si sotul ajungem acasa la 6 seara.
    Cu toate astea avem o rutina:
    – ori eu, ori el gateste (gatim aproape zilnic, ori la 2 zile). De multe ori gatim azi pentru maine ca sa avem ce manca cand ajungem acasa, in cazul in care ar dura prea mult pregatitul si am manca foarte tarziu
    – cel care nu gateste ii face baie fetitei, strange vasele
    – fetita o invatam ca TEBUIE sa isi stranga jucariile dupa ce a terminat de jucat cu ele. Evident ca daca stiu ca pot scoate tot, le imprastia prin toata casa si apoi ca prin minune mama si tata strang, nu o sa se oboseasca niciodata sa le stranga. sau mai rau, pe principiul ca oricum le scoata maine iar sa se joace, sa nu le mai strangem ever! Nu, copii pot foarte bine sa isi stranga jucariile, atata timp cat le-ati explicat cum sa o faca: cutii specile (ex: una pentru lego, une pentru playmobil, alta pentru creioane, etc intelegeti idea). Evident ca nu ne iesie mereu si ca trebuie sa si insistam ca sa le stranga, dar pana la urma o face si devine un obicei. Mai ales ca la gradi sunt obisnuiti sa stranga jucariile cand au terminat de jucat si vor alt joc. deci de ce nu ar face-o si acasa.
    – de facut curat, recunosc, am pe cineva care vine o data pe sapt si face curat, eu ma ocup de spalat si calcat rufe
    – aud de maine lipicioase peste tot si frimituri prin casa. iarasi, copilul poate fi invatat ca se spala pe maini dupa ce a mancat, ca manca doar la masa si ca poate sa isi stranga singur farfuria de pe masa cand a terminat.
    – de dormit doarme cel tarziu la ora 21, ceea ce inseamna ca dupa ora 21 avem timp pentru noi. N-a dormit cu noi, decat in prima luna din viatza si toata lumea a dormit foarte bine. Nu ne invadeaza patul conjugal. Seara inainte de culcare, citim povesti la ea in pat, apoi stingem lumina, mai vb putin si pe urma adoarme.
    – dimineatza la 6h45 o luam iar de la capat.

    Deci se poate!

    • Robo spune:

      „– fetita o invatam ca TEBUIE sa isi stranga jucariile dupa ce a terminat de jucat cu ele. Evident ca daca stiu ca pot scoate tot, le imprastia prin toata casa si apoi ca prin minune mama si tata strang, nu o sa se oboseasca niciodata sa le stranga. sau mai rau, pe principiul ca oricum le scoata maine iar sa se joace, sa nu le mai strangem ever! Nu, copii pot foarte bine sa isi stranga jucariile, atata timp cat le-ati explicat cum sa o faca: cutii specile (ex: una pentru lego, une pentru playmobil, alta pentru creioane, etc intelegeti idea). Evident ca nu ne iesie mereu si ca trebuie sa si insistam ca sa le stranga, dar pana la urma o face si devine un obicei. Mai ales ca la gradi sunt obisnuiti sa stranga jucariile cand au terminat de jucat si vor alt joc. deci de ce nu ar face-o si acasa.”

      cred ca esti singurul comentator care a scris acest lucru atat de evident si de „de bun simt”, lucru pentru care iti multumesc, inseamna ca nu sunt chiar nebun.
      si comentariul tau mai arata ca se poate obtine o minima ordine, ca nu cere nimeni sa fie casa luna, doar ca suprafata de parchet libera sa fie mai mare decat aia ocupata de lucruri, atat.

      eu cand o rog pe Sofia sa-si faca ordine in camera sau in jucarii isi face.
      e suficient sa le ceri o vreme copiilor sa faca ordine dupa ei si la un moment dat va deveni un obicei pentru ei si nu va mai trebui sa le spui nimic.

      altfel cand copiii vor fi adolescenti te vei intreba de ce dracu camera lor e un dezastru, uitand ca nu i-a invatat nimeni sa stranga dupa ei – tot timpul ai strans tu sau ai lasat asa.

      intre timp, te poti plange pe internet ca barbatii au fost invatati de mamele lor sa fie slugariti si sa nu puna mana, in timp ce tu ii inveti exact acelasi lucru pe copiii tai.

    • Elsa spune:

      Ok, si eu consider ca orice copil e capabil sa invete, mai devreme sau mai tarziu.
      Totusi nu mai inteleg, care e problema de fapt? Ca mama nu isi invata copiii sa’si stranga jucariile? In cazul asta si tatal are aceleasi drepturi in materie de educatie, deci e la fel de legitim sa isi invete pruncii sa faca asta, mai ales daca el e principalul deranjat de situatie.

    • Robo spune:

      stii bine ca pentru a putea deprinde ceva, copiii trebuie sa vada ca de la parinti vine un mesaj constant si coerent.
      noi acum suntem in faza de invatare si am si scris mai sus ca daca eu o rog pe fii-mea sa faca ordine, face. Dar trebuie sa o rog, altfel nu face.
      De asta ma si supara un pic sa aud ca anumite lucruri sunt „imposibile” in conditiile in care eu stiu ca nu e asa, in sensul ca copiii nostri sunt perfect capabili sa faca ordine dupa ei (evident ca in acest moment nici nu e important sa faca luna, important e sa exerseze aceasta deprindere).
      Trebuie doar un pic de atentie din partea parintelui si la lucrurile astea, dar pentru asta e nevoie ca parintele sa creada ca si lucrurile astea sunt importante.

      Secretul cu ordinea nu e sa faci ordine, ci sa pastrezi ordine asa incat sa nu fie nevoie sa faci niciodata ordine. E suficient sa iti formezi niste deprinderi care pastreaza ordinea iar in timp aceste deprinderi devin automatisme si nu le mai percepi ca pe un efort ca nu le mai faci constient: de exemplu cum ai ajuns acasa pui cheile in acelasi loc, fara sa te gandesti la ce ai facut.

    • O mamica spune:

      Teoria suna bine, Robo! Eu dimineata ma trezesc, incerc sa fac dus pana se trezesc copiii. Nu reusesc mereu, nu se scoala la ora fixa, uneori chiar cand sunt eu un dus, singura cu ei in casa. In timp ce eu ma imbrac sau imbrac pe unul dintre ei, celalalt se joaca, la fel si in timp ce ne splam pe dinti, adun bagajelul etc. jucariile sunt deja instalate pe podea, pe canapea etc.
      Nu, dimineata nu e timp sa strangem jucariile pentru ca mami trebuie sa ajunga la serviciu si mai opreste si la cresa si la gradi.

      Seara poate ca ar fi timp, dar la noi seara arata asa: ajungem acasa in jur de 7, mami pune masa in 30-45 min timp in care tati spala copiii pe maini, ii schimba in hainele de casa si se joaca cu ei. Masa dureaza 45 min (pauze de pipi, caca – etc). Se face 8.30. Incercam sa ne mai jucam si noi un pic cu ei, sa le oferim putin timp doar cu ei si apoi cat mai repede la baita si in pat.
      Daca ma rog de ei sa stranga jucariile…nu prea le strang, probabil ar trebui sa insist mai mult si sa ii ajut si eu, ca sa o faca. Dar suntem asa intr-o viteza sa terminam baia la o anumita ora, sa incepem povestea la o anumita ora ca sa putem stinge lumina la ora stabilita incat….prefer sa le las asa. Nu e correct, stiu, dar asa se intampla.

      Tu ai dreptate, teoria asa este. Socoteala de acasa nu se potriveste insa cu cea din targ.

      Trebuie sa insitam mai mult ! 🙂

    • Robo spune:

      bineinteles ca daca nu vrea sa faca ordine din prima, ma ofer sa fac impreuna cu ea.
      o data pe zi sa-si faca ordine in jucarii mi se pare suficient.

      si mai e ceva: e foarte important sa invete sa-si faca ordine in fiecare zi ca sa nu vada asta ca pe o corvoada, ci ca pe inca o ocazie de a petrece timp cu jucariile, de a le ingriji (ex. si animalul de plus are nevoie sa stea la locul lui noaptea asa cum noi stam in pat), adica ca pe un moment firesc etc

      pentru noi parintii stransul jucariilor este o corvoada si mi se pare absurd chiar si sa stranga unul din parinti in fiecare zi jucariile, darmite ca unul sa-i ceara celuilalt asta.
      dar pentru copii nu este o corvoada, ei pot lua asta ca pe o joaca.

      Ivan al meu cand prinde mopul sau aspiratorul nu-l mai lasa cate o ora si ajunge si sa se certe cu sor-sa, pentru ca evident ca si aia vrea sa dea cu mopul fix atunci.
      Adica ei sunt dispusi. Trebuie doar ca parintii sa-i canalizeze in mod constant spre activitatile astea.

    • O mamica spune:

      Cred ca ai dreptate. Doar ca noi parintii ne lasam dusi de val cu lucrurile pe care „trebuie” sa le facem. Daca s-a facut ora 9 si baietelul meu inca parcheaza masini si nu vrea sa se opreasca…dupa ce il rog de 2-3 ori sting lumina sau ma duc in camera lui cu o carte ca sa vina dupa mine…in loc sa ma aplec sa il rog sa le stranga.

      Uite, voi incerca in weekendul asta sa particip activ cu ei la ordine si revin cu comentarii luni. Cred ca vor avea effect, doar ca si noi trebuie sa depunem un effort alaturi de ei, nu doar sa le cerem sa faca ordine (la varste mici).

    • Monica spune:

      :)))) TOTI copiii sunt dispusi la treburi casnice. Problema este ca atunci cand sunt si capabili sa le faca le trece dispozitia. Probabil ca are legatura cu faptul ca se prind ca nu e nimic amuzant in a da cu mopul.
      Nu jucariile imprastiate sunt problema ta desi tu pari sa crezi ca asta este.
      Bucataria care trebuie spalata dupa fiecare masa preparata.
      Chiar ma intrebam, citid pe blogul acesta fel de fel de retete cum va mai arde sa le faceti cand eu nu vad decat: se taie o ceapa = cutit + tocator murdar, razuiti un morcov = razatoare + castron de spalat. Nu mai vorbesc de aragaz, tigai, oale, etc. si asta numai la bucatarie.
      Baia copiilor = curatat baia dupa, strans rufe, spalat rufe ca astia murdaresc nu gluma si in cazul meu si calcat.
      4 oameni = minim doua lenejrii de pat saptamanal de spalat (+calcat in cazul meu).
      Gradinita = drumuri, dus copilul, adus copilul, spalat copilul.
      Caca sau pipi = pus copilul pe wc, sters la fund, spalat pe maini.
      Par actiuni simple dar se aduna si uite asa se umple o zi si la sfarsitul ei nu-ti doresti decat o perna si liniste. Sau da-o naibii de perna….
      Nu Robo, aveti 2 copii. Si daca se apuca Sofia sa stranga jucariile dupa ce se joaca (ceea ce mi se pare o greseala, dar e treaba voastra pana la urma…) problema ta tot acolo e: ai 2 copii mici si pana ajung sa creasca sa manance/se spele/citeasca/invete/faca nevoi/faca lectii singur mai ai de mancat un sac de sare. Asa ca… resemneaza-te, mai subtire cu reprosurile si daca gasesti o casa in care nu e haos sa faci si tu un filmulet sa vedem si noi.
      Succes 🙂

    • Robo spune:

      Nu are rost sa discutam pe puncte, dar sunt curios de ce zici ca e o greseala sa obisnuiesti copilul sa-si stranga jucariile in fiecare zi.
      Prin „sa stranga” eu inteleg o chestie minimala, adica sa le duca pe toate in zona de jucarii.
      O alta problema la Sof sunt hainele lasate peste tot, inclusiv pe podea. Nici pe aste nu e bine sa le stranga?

    • Monica spune:

      Pentru ca este singura varsta fara griji si pentru ca asa de multe obligatii am avut copil fiind ca atata timp cat macar este mic as vrea sa imi las copilul sa se bucure de libertate.
      Tu compari copilul de 4 ani cu adolescentul, nu stau sa caut exact dar ai zis ceva de genul ca asa ajung sa aiba haos in camera pentru ca nu sunt invatati de mici cu stransul lucrurilor. Nu are legatura. Un copil de 4 ani cu memoria lui pe termen scurt (bine, sunt si adulti de-astia) cand incepe sa scoata jucarii se gandeste la jocul respectiv, are deja scenarii in minte, inainte ca mainile sa construiasca, mintea are deja castelul printesei construit. Si tu vii si ii pui frana cu stransul tau. De strans ii arde ei sau de creatie??? E prea mica. Mai asteapta 2 ani.
      E parerea mea, poate ca gresesc dar noi facem asa: strangem jucarii dar impreuna si nu dupa fiecare sesiune de joaca ci mult mult mai rar. Ceva de genul: ajut-o pe mami, te rog. Ma ajuta, strange 3 jucarii si dupa aia ma lasa singura. Si eu il las in pace. A strans 3. E suficient.
      Baietelul meu e de o seama cu Sofia voastra.

    • Robo spune:

      Ce spui tu se aplica si spalatului pe dinti, de exemplu. Si ala e o obligatie, ceva nefiresc pentru copil.
      Am explicat mai sus ca stransul pt copil poate fi tot in fel de joaca, deci… I disagree.

    • Monica spune:

      Nu m-am exprimat foarte clar. Ideea (mea) de baza era ca pentru tine valoarea adaugata este foarte mica, nu jucariile creaza haosul si nici nu contribuie la el atat cat crezi tu iar pentru ea stresul ca trebuie sa stranga poate deveni atat de mare incat sa-i afecteze pofta de a mai incepe vreun joc, i-l poate restrictiona: „nu mai scot si piesele astea de lego pentru ca dupa aia mi-e greu sa le strang”.

      P.S. Eu sunt un copil muncit, poate ca vad lucrurile un pic exagerat. Chiar si asa, am fost atat de apasata de reguli si „trebuie sa” incat nu sunt dispusa sa risc sa ii faca sta copilului meu.

    • Robo spune:

      Fiecare parinte vine cu incarcatura lui, deci na. Eu sunt suficient de sigur ca copilaria copiilor mei va fi extrem de fericita si daca vor avea aceasta mica obligatie.

      Si repet: vad ca multe femei se plang ca barbatii au fost obisnuiti de mame sa nu faca nimic dar ele isi invata copiii exact acelasi lucru: sa nu faca nimic. E inacceptabil.

  • cristina spune:

    Pe mine m-ai nimerit la fix,in dimineata asta mi s-a reprosat(mult iubitul sot mi-a reprosat) ca se moare de foame la noi in casa!
    Sa o iau cu inceputul,ca sa vezi ca nu esti singura si ca nici robo nu e singur:eu am un singur pui de om,mai maricel(are 7 ani) dar la noi in casa ai impresia ca a fost o tornada!Este imposibil sa reusesc sa tin ordine si curatenie,mi-e imposibil sa fac curatenie!Programul meu: ma trezesc la 06.30,fac dus, scol copilul,hranesc copilul,pregatesc ghiozdanul,fac pachet pt scoala,calc camasa sotului(nu am timp sa calc mai multe o data,calc in fiecare zi cate una),ma imbrac in timp ce il man verbal pe fi-miu sa se spele pe dinti,sa se imbrace,incalte…,plec la scoala cu fi-miu(nu intaziem,ajungem la fix),ma intorc acasa,trezesc barbatul,man verbal sotul sa se pregateasca pt serv,ma spal pe dinti si eu si intr-un final plecam la munca la ora 08.20!Stam la serv pana la 19.00 iar dupa aceea mergem sa luam copilul de la bunica(care il ia de la scoala) si ne grabim spre casa,unde ajungem in jur de 20.10-20.30!
    Stam putin de vorba si dupa aceea pregatesc copilul pt somn(la 21.00 trebuie sa fie in pat),in timp ce copilul face baie(jumate singur,jumate ajutat),bag masina,incalzesc mancare…diverse!Dupa baie mergem la nani,daca ii e somn adoarme lemn imediat,daca nu,mai vorbim,imi mai povesteste ceva.
    Dupa ce adoarme copilul,daca mai pot,scot masina,mananc…,daca nu mai pot adorm si eu lemn langa fi-miu si mai vedem de dimineata!
    Cam asa arata ziua mea,fiecare zi,tin sa spun ca cel putin 2 sambete pe luna muncesc,eu simt ca ma dezintegrez!Si acum spuneti-mi si mie cat de deplasata vi se pare afirmatia sotului meu ca in casa la noi se moarea de foame,in conditiile in care toata saptamana a fost mancare gatita,iar aseara a mancat salata de vinete cu rosiii(salata facuta de bunica,nu de mine,recunosc)!
    Eu sambata am liber de la job si program de curatenie,yupiii :(((((((
    Recunosc,cand era mai mic fi-miu si eu stateam acasa,casa noastra nu arata asa(vb unei fete de mai sus:eu nu invit pe nimeni la noi,ca mi-e jena)dar acum nu am nici putere si nici timp.Pe vremea aia dupa ce plecau ei(unul la gradi si celalalt la serv) eu timp de o ora adunam si puneam la loc:jucarii,haine,pantofi…,dapa aia imi beam cafeaua si ma apucam de mancare(in fiecare zi alt fel 2,sotul meu imi spunea zilele trecute ca nu am mai facut paine de mult),curatenie,spalat(bagam masina zilnic,nu stiu ce spalam).Sincer nu m-as mai intoarce la viata aia,singurul plus era ca aveam mult timp pentru copil,mergeam aproape zilnic in parc,dar ma simteam ca o femeie de serviciu!
    Am un singur plus fata de voi la capitolul bughi-bughi(a se citi sex),nu am stat rau niciodata la acest capitol,sunt moarta de oboseala dar…Macar atat!

    • Diana spune:

      Mai, deci stai asa, tu te scoli, pregatesti copilul, il duci la scoala si in timpul asta el DOARME? ?
      Cred ca l-ai obisnuit rau, si da, mie mi s-ar parea deplasat sa-mi zica barbatul asa ceva. N-aveti amandoi 2 maini si joburi? Daca se moare de foame sa faca
      Sau sa se faca de mancare, noi asa glumim cand se plange cate unul dintre noi de ceva :sa se stearga praful, sa se stinga lumina ? cumva chiar se ?

  • o femeie spune:

    Haideti sa va scriu din viata mea, poate va ajuta. Dupa ani de mamicie am invatat ca:
    – gatesc in weekend pt cateva zile. Ingrediente pregatite. In aprtea a 2a a sapt. completez cu mancaruri ce implica 15 min (salate, supe creme, paste cu sosul deja gatit etc). Cinele le portionez si pt pachetele de a 2a zi (fac pachete la 3…)
    – spal si pregatesc haine din weekend. Dimineata nu mai alerg ca bezmetica, am 2-3-4 tinute pregatite pt toti.
    – nu calc. Am calcat atata la viata mea incat ajunsesem sa calc o camesa barbateasca in 3-5 min. Le scutur bine, pun pe umeras la uscat, impaturesc bine, iau haine ce nu necesita calcare, si uite asa jonglez calcatul.
    – jucariile le permut. Tin inr-un sac, mai ascund, mai scot peste cateva sapt.
    – matur si curat pe jos in weekend (la maturat pun sotul). Chiuvetele si toaleta le urasc, asa ca le fac din cand in cand, sa stiu ca scap de ele.
    – lalai si aman cat pot spalatul geamurilor, balcoanelor.
    – de vreo 2 ani fac decluterring. Bai ma opresc, mai fac etc.. Am ramas cu 2 rafturi de haine, cu itemuri in bucatarie la jumate, dau si din carti, am donat o gramada. Mai am. Tot imi e greu sa curat (dar e muult mai bine decat acum 3 ani!!! )
    – nu ma duc la cumparaturi decat daca arde. Piata o data pe sapt. ajunge. Comand online la greu.

  • Diana spune:

    Am cutit aproape toate comentariile, si din cate am vazut, toata lumea sta in dezordine:))
    Am 2 fetite, cea mare are aproape 8 si este foarte ordonata, la fel ca mine. Cea mica are 1 an jumate, dar se joaca foarte frumos si ea, nu face haos. Toata casa noastra arata ca in pozele din reviste si nu glumesc. Am toate ramele foto, sfesnicele, cartile si obiectele de decor intacte si la locul lor. Bucataria o folosesc doar ca sa incalzesc mancarea facuta de bunica sau pt salate de fructe/legume.nu am menajera si nu am avut niciodata. Nici bona. imi este usor sa fac curat si ordine intr o casa in care toata lumea respecta cateva reguli simple de bun simt. Mai greu este sa râneśti dupa o saptamana intreaga in care toti arunca toate cele la intamplare.
    Nu am stiksuri in geanta, am o poseta mica in care tin doar bani , telefon si cardul de la sala;)
    Toti copiii tipa, deci nu fac exceptie nici ai mei. Dupa masa toata lumea se spala pe maini,dar mai gasesc cateva degetele si pe pereti pe ici pe colo. Aspir ori de cate ori este nevoie, dar observ ca nu mai mult de 2/saptamana.
    avem timp si de sex cand dorm copiii( la 21 adorm amandoua) .
    ajutoarele mele de nadejde sunt : bunica ( face mancare) , mama( dupa 17 vine la noi si ma ajuta cu baita la fete) , masina de spalat vase( e geniala,nu inteleg cum in 2016 mai spala cineva vase de mana:) , uscatorul de rufe( chiar si bunica mea are unul) . Stau acasa cu copilul, dar nu simt ca as fi vreo femeie de serviciu sau ceva… E si casa mea si pot sa zic ca mi e mai mare dragul cat de curata si ordonata poate sa fie.

    • O mamica spune:

      No offense, dar bunica ta face de mancare si probabil curata in urma ei iar mama te ajuta cu baia fetelor. E foarte frumos ca ai ajutor. Cand trebuie sa gatesti tu, sa fie gata mancarea , se se si mancance si sa faci si baita intre 6-9 seara…renunti la ceva.

      Spre exemplu daca fac paste la cina, mancam, apoi avem 30 min de joaca inainte de baie eu prefer sa ma joc un pic cu ei si sa strang lucrurile dupa. Strangem amsa si bagam vasele la masina, dar raman si alte lucruri in urma.

      Acuma nu vreau sa devin avocatul dezordinii (desi cam asta fac), dar pentru o ordine perfecta ai nevoie ori de ajutoare, ori de multa organizare (ceea ce multi nu avem) ori sa renunti la timpul de joaca cu copiii sau la timpul tau de somn sau relaxare si sa strangi dupa ce se culca ei.

      Dupa acest articol de azi nu cred ca ne vom culca toate mamicile pe o ureche pt ca peste tot e dezordine, doar vom incerca sa nu ne mai simtim vinovate cand raman lucruri nefacute.
      Poate reusim sa implicam sotii mai mult, sau chair sa urmam sfatul lui Robo de a pune copiii la treaba mai des 🙂

    • AlinaV spune:

      Ești vrăjitoare ! Am zis ! :))

    • Iris spune:

      Eu am stat acasa si m-am simtit servitoare,dar nu am avut ajutoare niciodată. Nici bunici,nici bona si nici menajeră. Tot ce se făcea in casa făceam eu,asa ca m-am simtit de multe ori servitoare.

  • Ana Maria spune:

    M-am tot gandit daca sa scriu sau nu pentru ca este o parere in contradictoriu cu majoritatea parerilor exprimate aici. Nu stiu de ce ai scris articolul acesta. Poate ca sa te descarci…Insa ca regula generala nu ar trebui sa conteze pentru noi oamenii ce se intampla in casele altor oameni. Este important ce se intampla in casa proprie si ce este tolerat, acceptat. Daca sotul/sotia isi doreste unele schimbari nu ar trebui sa conteze ca acele schimbari nu se produc in alte case. Un alt aspect este acela al micilor ironii scrise la adresa sotului…mie personal mi-au displacut iar el nu are practic dreptul la replica in urma acestui articol. Din ceea ce se vede din exterior pari a fi intr-o extrema. Extrema cresterii perfecte a copiilor care nu-ti mai lasa loc pentru gandurile destinate candva sotului, sarcinilor care tin de casa si care nu vizeaza direct copii. Nu este neaparat rau, insa ideala este starea de echilibru care nu tot timpul inseamna perfectiune. Am si eu sot, copil…cunosc eforturile pe care le presupune o casa, o familie….

  • Larisa spune:

    Eu am obs ca noi mamele cocolosim copii cam mult, ii lasam sa faca dezordine si apoi punem tatii sa stranga dupa ei…:)
    Autoritatea tatalui nu trebuie subminata, trebuie lasati tatii sa vina cu idei in educatia copiilor. Au idei f bune ..noi mamele prea stam pres la dispozitia copiilor.
    Am 10 ani de mamicie…4 copii.
    Mi-a placut ce a zis Robo…da copii pot sa stranga dupa ei, trebuie doar ca noi mamele sa lasam si tatilor cuvantul. Stiu ca e greu dar…merita!
    Si inca o data subliniez sa nu fie subminata autoritatea tatalui. Sunt momente in care noi mamele trebuie sa lasam tatii sa isi educe proprii copii.

    • Larisa spune:

      Meseria de parinte mi se pare de departe cea mai grea din lume.
      Eu de ex sunt o pers dezordonata. Am 4 copii bag asta ca scuza..dar tot oaresce dezordine era si daca aveam 1 sau nici un copil. Si acum strang ca fraiera in urma copiilor si ma uit cu invidie la sot care stie sa ii puna sa stranga si astfel scapa de treaba. La inceput am protestat ca vai copii is mici nu stiu. Acum vad ca a fost f bine am 2 scolari destul de ordonati. Fata cel putin este f ordonata lucru care o va ajuta mult in viata.
      Asa ca printeso lasa-l pe robo sa intervina ….o sa curga ceva lacrimi dar va fi bine. Fa asta cu atat mai mult cu cat tu nu esti o pers f ordonata. E f f bine sa fii. Si cine e ordonat incalin sa cred va este si cu 1 sau 7 copii. Stiu cazuri concrete.

  • Andreea_A spune:

    Cred ca depinde de cat de ordonati erau inainte parintii, la noi cu 3 copii este relativ ordine – curatenie exista cred ca la toata lumea, e vorba de dezordinea care tinde sa devina permanenta.

    Avem reguli care chiar sunt respectate: toata incaltamintea la locul ei imediat cum intram in casa adica in camera care are si usa, hainele de peste zi ajung in cosul de rufe sau la loc in sifonier imediat cum o dam jos. Jucariile le imprastiem doar in sufragerie si le si adunam si dam cu aspiratorul inainte de culcare. Toti dam cu aspiratorul – 3 ani, 3 ani, 6 ani, mami si/sau tati
    La bucatarie situatia este cam lipicioasa deseori dar de multe alte ori facem curatenie impreuna – adica fie eu, fie tati, fie chiar copilul cel mare (6 ani). Cel mare spala vasele – cu jumatate din sticla de detergent dar macar o face bine, cei mici curata masa.
    Mesele de pictat/ joaca sunt urate, pictate, desenate dar la locul lor. Le curatam doar saptamanal ca n-au scapare, primesc hieroglife noi zilnic.
    Cand era doar cel mare casa era chiar ordonata, la finalul ficarei zile – exceptie poate 10% din total zile, chiar mai putin, toate jucariile erau in cosul lor.
    Nu suntem gurmanzi, nimanui nu-i pasa ca trebuie sa isi caute in frigider mancarea si nu este gata pe farfurie din timp. Dar de multe ori avem timp sa facem impreuna mesele de seara, asa ca nu se supara nimeni.

    Se poate. E mai greu, dar se poate. Si daca ii inveti ordonati, asa ii vei avea. Altfel…la fel…hainele aranjate la culcare pe spatarul scaunului in camera in timp ce copiii se strecoara in pijamalele lor.

    Trebuie sa mai creasca un pic ai tai dar pe Sofia ai putea sa incepi sa o lasi sa dea cu aspiratorul din cand in cand, sa spele vasele etc.

    • Robo spune:

      „toata incaltamintea la locul ei imediat cum intram in casa”
      o da, o regula ex-ce-len-ta, regina regulilor, cea mai buna candidata la a deveni automatism care sa nu mai necesite nici un fel de efort.
      singura regula legata de ordine care se respecta si la noi in proportie mai mare de 50% – am modificat si cuierul pentru a permite implementarea ei

      mica mea victorie de suflet, golul meu de onoare cum se zice :))

  • Mirona spune:

    :)))) Ordine?! Ce e aia?!
    Exact cum spunea cineva mai sus, la noi e ordine fix o ora dupa ce face fata curatenie. Ca nici din aia nu facem noi. 🙁 Si, saraca, face si ordine. Apoi caut io disperata diverse, ca in dezordinea aia monumentala imi amintesc exact unde am vazut ultima data un anume lucru.
    Sa mai adaug de la noi din casa…
    Fan peste tot. Ca minunea mea de toddlerita a descoperit ca vrea sa ma ajute sa hranesc porcusorii. Hmmmm… Numai in cusca nu ajunge fanul! Apoi se mai si joaca cu el fix in mijlocul casei. Noi ne uitam unul la altul si suntem multumiti ca e liniste. 😀
    Husband e nemultumit ca eu nu reusesc in cele mai multe cazuri sa pun blidele in masina de spalat vase si le mai las prin chiuveta. Problema e ca de cum deschid masina, cineva vine si se baga la interior sau trage de clapete pe care nu stiam ca le avem. :)))
    Cu incaltarile e chiar amuzant! Fii-mea si le pune la loc pe ale ei, apoi le scoate si insira pe ale noastre.

  • Anonima spune:

    ”Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea”. Asta spune Cartea Sfanta, si mai contine o multime de sfaturi si solutii pentru parinti. Mamele si-ar vedea altfel viata daca ar citi-o. Te minunezi cand vezi ca parintii sunt ”sclavii” copiilor, nu mai detin controlul, nu pot spune nu unui copil, isi pun partenerul pe locul doi, nasterea unui copil ajunge sa schimbe si relatia dintre soti….E absurd. Aducem copii pe lume sau tirani? Depinde de parinti….
    E o mare problema daca ajunge sotul sa aiba de suferit pentru ca ai copii. Il pui pe locul 2 acum, nu il vei pune oare si mai tarziu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *