Ce căutăm cu toții, ca bezmeticii?

Uneori căutăm o patiserie, pentru o merdenea sărată și aburindă. Alteori căutăm o umbrelă. Sau un om care să ne facă să râdem. O florărie deschisă sau pantofi care să ne vină.

Ce căutăm însă cu toții, tot timpul, chiar și atunci când nu ne dăm seama ce ne lipsește, este să fim iubiți. Total, complet, sincer, fără dacă-uri și pauze. Să fie cineva, măcar o singură persoană, care să simtă pentru noi, mereu, iubire, acceptare, pace. Să fim de ajuns măcar unei persoane.

Ne naștem goi și înfrigurați într-o lume despre care nu știm nimic. Căutăm pielea mamei, brațele ei, vocea ei, vrem să ne asigurăm că ea ne iubește, că e aici, că nu pleacă, orice am face.

Facem primii pași, ne dorim lucruri care nu există, plângem, cerem, suntem imposibili, dar vrem, mereu, să ne știm iubiți. De mama, de tata, de bunica, de oricine, vrem să știm că și atunci când suntem schimononosiți de plâns, când ne purtăm groaznic, cineva ne iubește oricum.

Creștem, ni se schimbă vocea, corpul, nu mai știm cine suntem. Dar sperăm, căutăm cu disperare să ne iubească cineva.

Facem copii pentru că ne dorim să fim iubiți pentru că suntem, nu pentru ce suntem.

Ajungem bătrâni, ni se usucă pielea și ni se pătează chipul, și căutăm cu disperare o mână care să ne mângâie, o voce să ne țină de urât, un suflet care să ne iubească fix când murim, să trecem în iubire, că poate așa ce ne-o aștepta dincolo o să fie mai puțin înspăimântător.

E plină lumea de semne de neiubire. De pedepse, palme, jigniri, amenințări, orgolii, uși trântite, minciuni, bârfe, răutăți, răzbunări. Pentru că ne lipsește iubirea. N-am primit cât am avut nevoie, setea e mare, se ostoiește greu, și cine mai are puterea să iubească așa, complet, o altă persoană, să-i dea să bea iubire de dimineață până seară, să umple rezervoarele acelea uscate, imense, care așteaptă lichid de atâta vreme…

Eu simt că un om care știe că e iubit are numai bine de oferit. E lumină pentru cei din jur, pentru că simte lumină. Un om care știe că e iubit, care are această siguranță mereu, nu va genera venin, nu poate, nu are nici de ce, nici din ce.

Mulți, prea mulți părinți se tem că de-aia refuză copiii lor să facă ce li se cere, că prea i-au iubit. Oameni buni, dragii mei, așa ceva nu există. Exces de iubire. Aici nu e loc de echilibru: îi dau mai puțină iubire, că prea multă-l alterează. Trebuie multă iubire, mereu. Pentru că unde e iubire e siguranță, căldură, liniște, confort, imaginație, joc, descoperiri, iertare, multă iubire de dat înapoi.

Unde nu e iubire limpede, mărturisită și arătată, sunt îndoieli, frici, nesiguranță de sine, care se vor transforma în timp în dureri latente, atacuri de panică, relații toxice, imposibilitatea de a se accepta și iubi, întrebări fără răspuns, suferință.

Copiii nu spun NU pentru că i-ați iubit prea mult. Spun NU părinților sau altora pentru a-și spune lor DA la altceva, și asta e foarte bine, creșteți un copil vertical, puternic, atent la nevoile lui, vocal. Nu retragerea iubirii e soluția pentru asta, niciodată retragerea iubirii nu e soluție la ceva. Când vreți să obțineți un DA dintr-un NU, soluția e tot iubirea. Vulnerabilitatea. Autenticitatea. Am nevoie să faci asta pentru mine, te rog, e important să facem asta pentru că uite, dacă n-o facem, o să mă certe șeful meu la serviciu și o să pierd din salariu sau orice-ar fi acolo, dincolo de un NU.

Nu vă temeți să iubiți și să spuneți asta, să arătați asta, oamenii aceștia, copilul, soțul, mama, fratele vostru, au nevoie de iubire ca de aer. Nu există abuz sau exces de iubire, efecte secundare (poate doar ceva nebunie temporară cauzată de fericire). Să știe. Să aibă spatele și inima acoperite. Cineva îi iubește! Tu!

Ieri am întrebat-o pe Monica Reu de ce crede că oamenii sunt, uneori, lipsiți de empatie, de înțelegere, de ce judecă, de ce jignesc, de ce mușcă din carne vie. DE CE, Monica? Când este atât de ușor să vezi cât de mult contează pentru un om să-i spui: Te văd, îmi pare rău că suferi.. Monica mi-a spus exact asta. Ei suferă, ca noi toți aproape, de neiubire. Și când le iese cineva în cale, un cineva care seamănă cu unul dintre oamenii pe care ei îi consideră vinovați de lipsa lor de iubire, se răzbună. Doar că asta nu-i ajută să se simtă mai bine, nu, niciodată. Dimpotrivă. Lipsa de iubire e și mai ascuțită, taie în carne vie, ustură de nu mai dormi noaptea.

E greu să fii om mare. Să înțelegi ce porți cu tine și să încerci să repari, și fiecare pas către vindecare doare, pentru că stai față în față cu sursa durerii. Dar copiii, ei chiar iubesc, nene! Ei spun și arată asta, ei ne oferă tot ce au, ne umplu rezervoarele, ne arată cât de bun ești când te simți iubit. Cât de mult poți ajuta la rândul tău dacă setea ta de iubire e ostoită.

Nu mai știu ce-am vrut să zic acum, la final. În orice caz, cred că avem nevoie toți, de multă multă iubire. Și cred că ar ajuta enorm, pe fiecare dintre noi, dar și pe toți deodată, să ne arătăm iubirea, să umplem sufletele altora, pentru că ceva sigur se va întoarce spre noi, și uite-așa toate suspinele noastre n-or să mai aibă motiv să se nască.

toti-cautam-iubire-printesaurbana

sursa foto: câmp de păpădii via Shutterstock.com

10 Comments

  • cristina spune:

    mi-am dorit atat de mult sa particip la Caravana Empatiei de la Buzau…aseara am ramas blocata ca s-a modificat programul, e drept, nu mi-am verificat mail-urile…asa ca la ora 17 m-am dus glont si cu stomacul ghem sa te/va cunosc. Imi pare asa rau…poate reveniti!

  • Roxana spune:

    All we heed is love! Ca daca o zic in romana ne sperie, suna prea nu stiu cum, nu suntem obisnuiti 🙁

  • Andreea spune:

    Un articol cald si frumos care mi-a mers la inima 🙂

  • Ana spune:

    Cat de mult ma bucur ca mai exista oameni care cred si simt asa. Pt ca uneori am impresia ca eu sunt „defecta” 🙂 Mersi Ioana!

    • marinela spune:

      Ana draga, exact cei ca tine sunt cei asa cum ar trebui sa fie cei multi.. din pacate, frica de a-si arata sentimentele , neincrederea, prejudecatile, opresc si inhiba exprimarea iubirii. E o vorba care imi place mult : iubeste si fa ce vrei !

  • Adriana P. spune:

    Foarte mult adevar in ceea ce spui tu, Ioana! Mereu ma regasesc in ce scrii. Si scrii atat de frumos…De-ar intelege toti cei care te citesc ca iubirea este motorul vietii ar fi deja o lume mai buna!

  • marinela spune:

    Iubirea e raspuns la toate ! Asta am simtit mereu , tot ce ai scris e si in mine ! ❤️ multumesc, Ioana, draga noastra, purtatoarea de cuvant a celor ce simt ca tine, dar le e mai greu sa exprime! Pentru mine e valabil : ” iubesc, deci exist!”

  • Loredana spune:

    Nu vă temeți să iubiți și e greu să fii om mare. Mie asta-mi pare esența. Nu reușim să ne învățăm pruncii despre iubire, pentru că noi, ca oameni mari, avem mari probleme în a o înțelege, simți, accepta, oferi.
    Și, cumva, cred că suntem norocoși, noi, oamenii mari de acum, că trăim în aceste vremuri în care suntem încurajați să ne rezolvăm propriile traume și frustrări și stigmate. Că se pune mult accept pe sănătatea noastră emoțională, a adulților de azi, care n-am prea fost copii ieri.
    E bine, copii noștri au niște șanse bune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *