Secretul meu pentru adormitul rapid al copiilor

După mai bine de cinci ani de părințeală, pot spune fără urmă de îndoială că cel mai dificil lucru de până acum a fost adormitul copiilor. Nu nașterile, nu tristețile post-partum, nu scandalurile online cu alte mămici, nu alăptatul, nu diversificarea, nici refluxul, nu preparatul celor cinșpe milioane de feluri de mâncare, nu plimbatul și căratul zecilor de kilograme de bebeluși, nu vacanțele (astea-s o plăcere), nu drumurile cu mașina, nici măcar bolile, în timpul cărora sunt foarte stăpână pe mine și încredințată că ei se fac bine repede, așa că nu mă stresez mai deloc.

Somnul. Asta m-a ucis ani buni. Când venea ora de somn a unui sau oh, Doamne ferește, a ambilor copii, mai degrabă mi-aș fi smuls cu grație o unghie decât să trebuiască să intru iar acolo, în camera întunecată și liniștită, unde să legăn, să cânt, să șușuiesc, să merg până-mi cad tălpile, să car până mi se lungesc mâinile, să mă enervez, să sper, apoi, la vederea ochilor încă DESCHIȘI, să-mi vină să-mi fac vânt pe fereastră, să mai legăn puțin, să mai cânt printre dinții strânși, să mă gândesc de ce, de ce nu dormi măi copilașule care ești tu copilaș, că ia uite, întuneric e, liniște e, țâță e, mami e, legănat e, numai somn nu e, fir-ar să fie de somn. Și după ce într-un sfârșit, pleoapele se lipeau a somn și eu încercam să pun odorul jos, pac, se activa senzorul și zbang, ochii beliți privindu-mă vioi. Și de la capăt, căci copilul mort de oboseală trebuia musai să doarmă ca să mai avem o viață cu el. Și după altă oră de bibilit, adormea și dormea dus vreme de 23 de minute întregi, după care ne luam la joacă și peste o oră sau două sau trei, coșmarul revenea, vai de tălpile și brațele și buzele mele în formă de șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș.

Ei, dar de la o vreme am descoperit secretul adormitului copiilor și sunt gata să vi-l spun și vouă. Dar mai întâi, altceva.

De la un punct am făcut revoluție cu fiecare dintre copii, în sensul că atunci când n-am mai putut să legăn în picioare, n-am mai legănat, iar când n-am mai putut să plimb copilul în căruț prin cartier la 40 de grade, vara, n-am mai împins. Desigur, ca fiecare dintre voi, mă temeam că va fi teribil și că dacă schimb obiceiul de somn, care îmi aducea pauza de 23 de minute (chiar dacă munceam pentru ea o oră), copilul nu va mai dormi NICIODATĂ, iar asta ar fi fost ceva groaznic, dar eu sunt o fire decisă, așa că am purces la treabă.

Copile, de azi vei adormi fără să te mai plimb. Uite, te întind aici lângă mine în pat, îți cânt, te mângâi, ia și țâța, e numai a ta, dar spinarea mea nu poate să te mai care. Desigur, foială și scandal, adormit ceva mai greu, cu proteste, dar în maximum trei zile, copilul a acceptat noua rutină de somn. N-am încercat niciodată să-i dezvăț să mai adoarmă la sân sau cu mine, nu le-aș fi putut ignora nevoia de mamă, de siguranță și iubire la somn, dar nevoia de legănat în picioare nu există, era tot un obicei indus de mine, așa că n-a fost foarte greu să-l schimbăm (Sofia nu a adormit în brațe, ci la ea în pat, cu mine pe scaun vorbindu-i, așa a vrut ea, singură în pat, de foarte mică, Ivan însă mereu adoarme lipit de cineva, eu sau tată-său). Vă încurajez să căutați metode de adormit care nu vă epuizează, pentru că altfel veți deveni tot mai obosite, mai frustrate, mai nervoase, iar asta se răsfrânge și asupra copilului. Când mama e varză, totul e varză.

Așa, acum despre metoda mea de adormit copiii fără stres și frustrare. Îi poftesc pe amândoi la somn, citim, ne jucăm, ne iubim, sting lumina și mă pun să mă culc. EU! Nu copiii. Casc, îmi întind oasele bătrâne, plescăi mulțumită și iau poziția de somn. Copiii se aciuează și ei pe lângă mine, se mai foiesc, mai râd, eu n-am treabă. Mă gândesc gânduri fericite, mare, soare, îmi imaginez că cineva îmi masează spinarea, ceva bun de mâncare, următoarea vacanță… Tot trupul meu spune RELAXARE, frate. Aaah, ce bine e să dooormi. Iar asta e molipsitor! Curând încep și ei să caște. Nu le mai răspund la chicoteli. Uneori chiar adorm înaintea lor, alteori adorm ei înaintea mea. Nu mă mai gândesc la ce-o să fac după ce ei adorm, pentru că știu sigur: o să dorm sau o moțăi și eu acolo, cu ei, ora magică.

Când stau cu ochii la ei și pe ceas să mă asigur că adorm și-și fac somnul, sunt tensionată. Corpul meu spune asta, mimica mea spune asta, uneori, când ajung la capătul răbdării, chiar vorbele mele spun asta: Haideți, bre, cu somnul ăla, că acuș îmi ies flăcări pe nas. Ei simt foiala mea și asta îi agită în loc să-i relaxeze, ceea ce-i va face să adoarmă mai greu!

Secretul este să aduceți somnul și relaxarea în pat! Nu vă stresați că aveți vase murdare în chiuvetă și nu vă mai repeziți să dați cu mopul cât doarme cel mic, pentru el viața va fi mai frumoasă dacă mama e odihnită decât dacă podeaua e brici de curată, oricum o va murdări rapid la loc.

 


Sursa foto: copii dormind cu mama via Shutterstock.com

Pin It

Tags

57 Comments

  • Ruthi spune:

    Merge sfatul tău dar cred că de la o anumită vârstă a copiilor, să aibă cel puțin 2-3 ani. La bebeluși e mai complicată treaba în general.
    În cazul meu, cu prima fetiță a fost destul de bine. Dormea singură de mică în camera ei fără prea mult ajutor din partea mea.O mai adormeam eu in brațe de drag și pentru că aveam și timp la dispoziție cât doream.
    Când a venit a doua fetiță, la nici doi ani diferență, lucrurile au fost cam la fel : cea mică doarme singură de mică în aceeași cameră cu surioara ei. Fără legănat, plimbat, etc.Dar un lucru a fost valabil în cazul ambelor fete: aproape niciodată nu au dormit în cărucior(văd des pe stradă copii de 1-2-3 ani dormind în cărucior) sau în alte locuri străine afara patului lor.
    Până la doi ani fetița cea mare a dormit bine după cum spuneam. Dar de atunci lucrurile s-au schimbat. Acum are 3 ani și jumătate. Iar cea mică un an și jumătate.
    La prânz cea mare doarme în dormitorul nostru cu mine iar cea mică doarme singură în pătuț în camera lor. Seara cea mică tot singură adoarme dar cu cea mare trebuie să stau ori eu ori tatăl ei până adorme.Și dacă se trezește pe la 2-3 vine direct la noi în pat. Acum ceva timp mă striga să vin eu să o iau. Dar a prins curaj și așa prin beznă vine singură și se bagă în patul nostru.
    Singura mea speranță e să mai aștept puțin până le putem culca pe amândouă în același pat.
    Poate așa vom avea o noapte întreagă liniștită.

    • Crina spune:

      Ha ha… Am grijă de doi năzdrăvani. Băiatul (8 ani) și acum se furișează pe la 5 dimineața (4 uneori) la părinți. Fetița (6 ani) n-are nicio treabă. Restul e fix ca în povestea ta. Spor!

      • Ruthie spune:

        M-ai încurajat :)))) Sper totuși să nu dureze 8 ani 🙂
        Trag speranța că într-un an, cel mult doi, vom dormi liniștiți.

      • Denisa spune:

        Copilul meu are 2ani si încă adoarme pe picioare .Nu ar fi o problema daca ar adormi așa doar ziua ,dar problema este că îmi cere noaptea pe picioare si nu o dată chiar de 2…..3ori până dimineața….si daca nu îl pun plânge ff tare …nu știu ce să-i fac să-l dezvăț de acest nărav urat ..mă puteți ajuta cu un sfat mămici ?

        • Elena M spune:

          Aceiași problema o avem și noi…La ora 4 dimineața îmi cere sa îl legan.Adoarme fără legănat pana noaptea la 4…….când îmi cere,mami nani.

    • Camelia spune:

      Cand vine la voi in pat te duci o duci inapoi in camera si tot asa … nu va ma veni la un moment dat .

  • mara spune:

    Mama ..somnul!! Nu sta bre locului sa doarma. De când l-am intarcat, el nu mai doarme. 11 a ajuns o ora rezonabilă..ce să ii mai fac? Am incercat și asta câteodată dar daca el nu vrea, nu vrea. Are 3 ani și 7 luni și da, pot confirma: partea cu somnul e cea mai grea.

  • Monica spune:

    Al meu la pranz nu mai doarme asa ca de chinul sa-l adorm de 2 ori pe zi am scapat.
    Seara ne punem la somn pe bune amandoi o data. Daca am invatat ceva dupa orele si noptile nedormite este ca a fi odihnit este cel mai important cand esti parinte. Un parinte obosit risca sa devina artagos, plus ca eu m-am si imbolnavit din cauza oboselii.
    Asa ca la 22:30 (ora rezonabila tinand cont ca ne trezim la 7:30) indiferent ca m-as mai uita la film, as mai citi o carte in LINISTE fara sa ma joc pacalici si jenga din 2 in 2 pagini, sting lumina, inchid cartea si ne culcam.
    Nu adorm neaparat dupa el, cateodata el mai sta si mai se si converseaza cu mine care dorm de mult. Cateodata ma mai si trezeste cu cate un „mami, mami ai uitat sa imi zici poezia cu catelul”, lucru esential, fara de care nu se poate dormi…stie toata lumea.
    E o metoda buna, mai greu de aplicat cand sunt 2 parinti si mai e si o relatie de cuplu care trebuie intretinuta. La mine e mai simplu ca sunt singura 🙂

  • Maria spune:

    Dumnezeule nici nu stii cat esti pe sufletul meu !!!!!!!! Fix asa procedez si eu , nu am ințarcat-o fiindca adoarme cu țâța in 5 min. Dar in acelasi timp inchid si eu ochii si imi relaxez corpul si bineînteles ca adorm. Intr-adevar am avut si eu momente cand o culcam si imi faceam o mie de planuri:dupa ce adoarme fac aia , fac ailalta si cand se trezeste ea e totul perfect curat si ordonat. Dar m-a luat somnul langa ea si doaaamneee ce bine a fost,odihnita fiind am facut treaba rapid si cand ne-am trezit; si am realizat ca mi-a iesit totul bine : si odihnita si copil vesel si casa pusa la punct in 30 de min si cat de bine ma vad in oglinda fara fața aia cazuta si parca gandesc altfel , mai optimist. Odihnita vezi altfel lucrurile in jurul tau , mai roz plus ca ai alt spor cand faci treaba! Super articolul tau !

  • Cristina C spune:

    La primul copil am realizat si eu, cand avea 8 luni, ca daca mai sar mult prin casa cu copilul in brate, cantandu-i, susotindu-i, leganandu-l, orice numai ca sa doarma 30 minute, si asta de vreo 5 ori pe zi, ajung la nebuni. Asa ca, in 3-4 zile a invatat sa adoarma langa mine in pat. A fost atat de simplu ca nu-mi venea sa cred cum am putut sa nu fac asta mai devreme…
    Acum, a doua fetita adoarme singura la 5 luni, o mai iau sa o legan doar cand e agitata si vad ca n-ar adormi daca se invarte prin patut. Si acum, adormirea cele mari, prin care am trecut printr-o multime de ritualuri de somn pana acum, e mai stresanta decat adormirea bebelusului….

    • Raluca spune:

      Salut! Si noi adormim fetita leganand-o! Cum ati reusit sa ii faceti sa adoarma in pat, neleganati? 🙂

      • Oana spune:

        Incearca sa o pui langa tine in pat, sa ii povestesti ceva incetisor, sa o mangai sa va jucati putin asa intinse. La noi a mers cu amandoi, nu i-am leganat deloc, niciodata. Ne punem efectiv cu ei la somn, uneori adormim inaintea lor, dar niciodata nu s-a intamplat sa nu adoarma si ei, sau sa ne trezeasca daca eram adormiti.

      • Cristina C spune:

        Pai, am pus-o langa mine in pat si am mangaiat-o pana a adormit. A plans putin, normal, dar am stat langa ea si am mangaiat-o constant si i-am spus ca nu mai pot sa o legan si o rog sa adoarma. Am amanat mult momentul, tocmai ca ma temeam ca plange, insa a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o. Nu a fost nicio clipa abandonata. Ideea e ca fetita mea oricum plangea pana adormea, si in brate si leganata si in pat…Eram extrem de frustrata si cred ca si ea, ca nu stia sa adoarma… Recomand tuturor sa treaca peste frica de a se opri din leganat (nu este valabil bebelusilor mici, care au nevoie de leganat…) si de a incerca ce metoda considera ca se potriveste bebelusului lor de a il invata sa adoarma cat de cat singur…

    • Virginia spune:

      Si cum ati reusit pe bebe de 8 luni sa il adormiți pe pat ? Aceași problema o am si eu , adoarme numai legănat si doar 30 min o repriză. Mai rau ca a inceput si noaptea sa faca asa. Am bebe de 8 luni si pe pat nu vrea sa adoarmă, vine spre mine il bat pe spate , iar se lasa pe spate si plânge, iar vine pe o parte si tot asa pana nu mai poate de plâns și mi mila si il legan in scoică. După ce nu mai încape în scoică ce ma fac ?

  • Lia spune:

    Aoleu! Nici gand sa curat podele sau altele cat ei dorm! Pai ajung sa creada ca avem podele cu autocuratare sau, mai rau, slugi! Treaba se face cu ei treji si, pe cat se poate, cu participarea lor. A intins cea mica (aproape 2 ani jumate) rufe (uneori pe jos), a sters praful, incarca si descarca masina de spalat si, in general, mi se incurca printre picioare orice as face. Si la somn, bineinteles, tot impreuna, doar ca eu nu pot dormi zius, asa ca stau pe net langa ei 🙂

  • Anca spune:

    Eu asa am facut mereu……daca stiam ca e un secret, jur ca il comunicam din timp tuturor. Eu am crezut sincer ca sunt puturoasa si somnoroasa. eu si acum in week end sau vacante trebuie sa dorm la pranz….altfel nu sunt om.

  • Alexandra spune:

    Excelent!! Exact la concluzia asta am ajuns și eu după 2 ani jumate, când am observat cât de bine doarme puiul daca atipeste unul din părinți lângă el, și ce rapid. Eu am învățat să și respir intru relaxare, să mă gândesc la lucruri frumoase și rezultatele sunt extraordinare!!

  • Felicita spune:

    Aham, merge. Noi negociem o poveste – doua citite apoi una cu personajele ei si brodata de mine, spusa cu becul stins. Daca mai vrea, ii spun ca gura mea a obosit si daca vorbeste aiureli sa stie ca mi-e soooomn si adorm curand. De multe ori povesteam in vis si o auzeam chicotind: mama iar spui prostii. De cele mai multe ori eu adorm inaintea ei. Ce bine e sa dormi, si la pranz si seara. Facem cu randul, o seara o adorm eu, o seara sotul dar la sfarsit de saptamana somnul de pranz si-l face cu mine pentru ca si eu am nevoie de somnul de frumusete. Toata lumea e hepi.

    • Roxana spune:

      Daaaa, si eu aberez cand vorbesc si-n acelasi timp ma ia somnul :))) hahaha, credeam ca sunt din alta lume. Eu sunt mai rau, citesc citesc…cumva adorm si recit vise. Si asta micu, stiind toate povestile lui din carti, se uita si zice: hai ma mami, citeste povestea!!!

    • Corina spune:

      Adormitul impreuna cu ei mi se pare cea mai usoara varianta si mie,dar am o dilema: cand mai am timp pentru sot?Avand in vedere ca toata ziua sunt cu noi copiii (maimales in vacante), seara este singurul moment in care putem fi si noi parintii relaxati, sa povestim fara sa fim intrerupti la cateva secunde, sa ne uitam la un film etc…timp pentru noi.Voi cum procedari? 🙂

      • Roxana spune:

        Sotul este in charge sa stea treaz in sufragerie :))) si eu adorm langa baietel, iar sotul vine si ma trezeste dupa aprox juma de ora. De multe ori primeste niste injuraturi printre dinti si se culca langa noi :)) Insa am stabilit ca vineri si sambata seara el sa stea treaz no matter what iar eu ma trezesc no matter what. It works!

        • Felicita spune:

          De noi avem timp cand o adoarme el. Dupa 10 minute de la adormire iese de la ea. Saaaau, am „descoperit” impreuna desenele animate. Ea se uita la desene (maxim jumatate de ora pe zi la 4 ani) si noi avem „treaba”. Punem multe capcane zgomotoase in caz ca se intampla sa vina fara sa strige.

  • Alexa Gabriella spune:

    Primul copil adoarme dupa vreo o ora si ceva, ora in care povestim, ne imbratisam, imi mangaie parul. Copilul cu numarul doi adormea la mine in brate in scaunul leagan, dupa cateva luni adormea in patut, tot cu mine pe scaun langa patut, acum la 2 ani, ne spalam dintisorii, luam pijamaua, ne iubim, ne imbratisam, ne pupam si facem tai tai. Nu a protestat niciodata ca ramanea la el in camera, la el in patut si face si pusi si tai tai.

  • Irina spune:

    Am incercat și eu soluția asta, da mă lăsa? Trage de mine și plânge. „nu domi, mami!”:)

    • Oana spune:

      Draga Irina, nu te simti vinovata, ceea ce merge la unii copii, nu merge la altii, fetita cumnatei mele la aproape 4 ani adoarme doar in brate si a incercat mama ei de toate si degeaba.

  • despina spune:

    pfoa, pai cum il pun in pat cum incepe sa exploreze prin toata camera, ii sare somnul imediat. iar il aduc in pat, iar incepe sa colinde.

  • Iohanna spune:

    Ooo, da, Ioana! O binecuvantare pe care am descoperit-o si eu dupa ce Victor a mai crescut si am renuntat si la alaptat: adormitul impreuna. Acum, la pranz, ne asezam in pat, citim o poveste sau doua si ata. Somn. El se mai joaca uneori, eu adorm prima de obicei. Apoi si el. Si toata casa dorme macar doua ore. Ce bine e! Se mai intampla si sa nu adoarma, sa se foiasca o gramada in pat, sa nu vrea, sa nu il ia somnul deloc. Dar aceste zile sunt putine. De obicei dormim. Cu totii. E minunat! Buna metoda, o recomand! 🙂

  • Claudia spune:

    E un subiect foarte încins la noi . Fetița mea de 15 luni nu adoarme decat leganata. Uneori la sân mai ales noaptea iar la cresa adoarme singură.
    E foarte frustrant. As vrea sa adoarmă fara interventii asa obositoare pt mine sau soțul, insa nu prea stiu cum sa fac caci este esențial sa pastreze ideea ca somnul e ceva pozitiv fara plansete si anxietate.
    La ce vârstă ai încetat sa ii mai legeni Ioana?

  • Flory spune:

    Fix la fel e si la noi.
    Fetita 6 ani a adormit mereu in patut,eu langa ea cantandu-i.
    Bebelina de 5 luni – e jale.numai leganata in brate,sistem adoarme.
    Fic cate 30-40 min ziua doarme dar muncesc si ma stresez de imi sar capacele pt asta.
    Exceptie uneori : cate 1-2 ore daaaarrrr PE MINE !si mie imi e tare cald acum si uneori rezist 30 min si o pun in pat,tot langa mine .ce crezi ? Instant ochii cat cepele.
    Ce am invatat din asta? Copiii clar sunt diferiti,nici macar fratii nu seamana intre ei.
    #rezist 😊

    • Ana-Maria spune:

      Cam asa si noi…. reusesc sa o adorm pe fetita 9l doar in sistem, de cele mai multe ori cu muzica tare…
      Voi incerca si varianta din articol. Sunt chiar curioasa daca merge.

  • Madalina spune:

    Total adevarat! Si eu ma pun la somnci bb si acolo raman si nu mai zic nimic si stau cumintica si adormim deodata 🙂

  • Corina spune:

    Pentru noi acesta nu e un secret si nici nu functioneaza:) Eu adorm (de cele mai multe ori) iar ea continua sa se joace in liniste langa mine sau pleaca din pat. Ma si anunta, zice : “Mama tu dormi aici linistita, ca eu o sa fac liniste”

  • Roxana spune:

    FIX la fel fac si eu cu puiu de 3 ani juma’. Dupa 2 ani si 3 luni de alaptat, adormit la san, leganat in brate, pe picioare, in picioare….Am inceput sa-i citesc seara si sa ma pun langa el. De cele mai multe ori adorm inaintea lui iar el adoarme de plictiseala creca :)) Rareori m-a trezit: MAMI, NU DORMIIII! La pranz aceeasi poveste cu mine in weekend sau cu bunica in timpul saptamanii. Carticelele sunt sfinte, uneori cere mai multe daca nu ii e somn, insa THANK GOD ca am scapat de leganat, plimbat, san. Si la plaja a adormit langa mine pe sezlong(mai greu, e drept, cand chiuie copiii de fericire la 2m de tine, tu sa faci nani…)

  • florentina spune:

    La noi somnul nu a fost niciodată o problema, nici cu primul, nici cu al doilea copil, nici cu amândoi împreună. Au dormit din prima in patutul lor, iar acum împreună in părut. Eu cred ca „secretul” somnicului e rutina – aceeasi ora si la prânz si seara, acelasi ritual (pipi, spălat, un episod de desene animate care include si un spălat pe dinti, pijamale), mergem in camera lor, pupic si somn usor! Fetele (4, respectiv 2 ani) mai chicotesc câteva minute împreună, apoi fiecare isi ia jucăria in brate si adoarme. Cred ca programul respectat cu strictete face toata treaba, pur si simplu li se face somn, fiindcă mereu la ora respectivă au dormit.

    • Iulia spune:

      Hahaha, cand citesc comentarii de genul, ma ia capul. Fraților, NU exista secrete, copiii sunt diferiți. Eu cu prima am încerca tooooot, san, legănat, plimbat, rutina era sfânta.. tot degeaba! Fata avea reflux si insuficienta melatonina in corp! Dormea, nou-născut fiind, 2-3 ore adunate pe zi. Am alaptat-o 3 ani si încă dorm cu ea cu toate ca face acuș 4 ani…. soooo, please, nu exista „secrete” general valabile. Mersi!

  • alinab spune:

    La noi asta a descoperit sotul. Cand eu am fost plecata o zi si o noapte de acasa mi-a povestit sotul ca el nu a leganat-o pe aia mica, ca era ft obosit si a adormit pur si simplu inaintea bebelusei de un an si ceva. S-a trezit la un moment dat si a gasit-o si pe fetita dormind tun. Eu nu prea pot sa adorm de-a bibelea inaintea ei dar stau si ma relaxez cu ochii inchisi.

  • diana kinces spune:

    Si la noi asta e secretul 🙂 Funcționeaza super!

  • Ana M spune:

    Cu fimea m-am chinuit sa o adorm in brate si apoi pus in patutul cel plin de maracini, pana pe la 8 luni. La fel cu leganat in picioare, ssssit, cantat cu si fara dinti, cu dorinta ascunsa de a o baga inapoi de unde a venit macar o noapte:))))Apoi la 8 luni am decis ca dupa ce adoarme o sa o las cu ta-su si voi face o binemeritata baie lunga. cand am revenit, fimea dormea cu ta-su, in patul nostru si nu a mai fost chip sa o scoatem de acolo pana pe la 7 ani.Acum la 10 ani vrea doar camera ei.
    La fimiu nu am mai repetat greseala leganatului ore intregi in picioare. daca adormea in patut bine, daca nu, il puneam langa mine, el se baga cu nasul in mine si aia era. Iar eu, vorba ta, muuult mai relaxata.
    Si chiar am descoperit ca nu pica cerul si nu se sfarseste lumea daca nu spal pe jos toata ziua, si daca mai arunc in farfurii, la masa de seara semipreparate.
    Si eu va sfatuiesc sa va menajati, ca nimeni nu ne va ridica vreodata statui pentru felul in care am stiut sa leganam.

  • Emilia spune:

    Ce frumos ai descris! Da, da randament varianta asta. Ai mei copii sunt mari acum, dar am traversat toate fazele de mai sus și am ajuns și la secretul numit de tine 😊 Somn ușor!

  • Oana spune:

    N-am mai ras asa de bine de nu stiu cand. Aceeasi greseala am facut-o si eu la primul copil. Al doilea a adormit mereu odata cu mine in pat de pe la 4-5 luni.

  • MADALINA spune:

    Am doi copii..o fetiță de 4ani jumate si un nazdravan de 3 ani..amandoi fac si in prezent somnul de prânz fiecare in camera lui ..pe cand erau mici le vorbeam in soaptă si ii mângâia pe fata in ritmul melodiei”un elefant se legăna…” nu ajungeam la 10elefanti ca si adormeau..initial intrau fiecare in camera plângând caci nu doreau sa doarmă..si in mai putin de 10min deja sforaiau..am o prietena care isi adoarme copila de 2ani la piept chiar dacă deja nu mai o alapteaza si a lasat o la mine o zi intreaga si m a avertizat ” E un chin pentru mine sa o culc la prânz asa ca ar fi prea de tot sa iti cer si lucrul asta.. E OK dacă azi nu doarme siesta. ” .. Am aplicat aceeasi metoda..Mai întâi am linistit o cu o poveste dintr o cărticica apoi am inceput sa ii cânt in soaptă cantecelul cu elefanții timp in care i am maingaiat fata , manutele etc. Cand i am trimis prietenei poza si i am spus cum si cat de repede a adormit copila s a emotionat si a inceput sa plângă..

  • ella spune:

    Si noi tot la fel avem rutina .De multe ori îmi zice :Mama inchide ochii!!

  • Iulia Van Weyenbergh spune:

    Hehe! Ce m-am regasit in articolul acesta! Asa e si la noi. Ma adoarme fetita mea( 2 ani)pe mine. Inainte era ocazional, acum a devenit o rutina de cateva ori pe saptamana. E asa bine sa dormi de la 20! Si bineinteles dimineata telefonul e descarcat, vasele nespalate, gat intepenit ( patul lui Procust de 140 pe 70),dar nu mai conteaza. Important e ca ne odihnim!

  • Ardeleanca spune:

    Eu am o domnisoara de 13 ani, un băiat de 10 ani si încă un băiat de 21 de luni. La fata a fost jale cu somnul! La cel mijlociu nu îmi mai aduc aminte așa bine, tind sa cred ca a fost ok. Cu Prâslea e cel mai simplu. L-am înțărcat la15 luni. De atunci dormim noaptea neîntrerupt. Ma pun seara lângă el, de vreo 2 săptămâni ne uitam intr-o carte înainte, după sting lumina si așteptăm. Se fatzaie si câte o ora, dar o data adormit e gata. Pot sa scârție toate podelele din lume ca nu se trezește. Ziua adoarme numai in cărucior si îmi convine așa!

  • Diana spune:

    Chiar functioneaza metoda asta. La noi nu mereu, fetita mea are 1 an si 2 luni si inca mai vrea lipita de mami,dar uneori ma plictisesc de cantat si ii spun ca eu ma culc ca imi este somn. Se mai foieste si ea si adoarme,sau imi cauta mana sa o puna peste ea.
    Astazi m-am chinuit 40min sa o culc si a dormit fix 25de min :))))

  • Adina spune:

    Și eu pana acum 3 zile am leagănat-o numai în brațe(2 ani si 4 luni) și nu mai puteam, adormea f greu. Problema e ca am schimbat legănatul în brațe cu cel pe picioare. Stăteam câte 3 ore sa adoarmă și nu mai aveam răbdare, am pus-o pe picioare și a adormit instant. Acum după ce am citit articolul mă gândesc ca dacă as fi avut inca puțină răbdare, poate scăpăm de tot de legănat. Primele zile nu a acceptat pe picioare cum spui și tu în articol, dar după 3 zile s-a obișnuit cu noul mod de a adormi.
    Acum nu știu cum sa fac? Sa o adorm în continuare pe picioare și sa încerc mai târziu sau sa renunt imediat la metoda asta?

  • Roxana spune:

    Aha, credeam ca doar eu adorm uneori inainte lor 🙂
    Prima data mi s-a intamplat delut, cand erau micuti si m-am cam speriat, ca cine stie ce puteau face cand eu am atipit intre ei, de unde, le vine si lor somnul.

  • Alexandra spune:

    Încă de când eram domnișoară și îmi ajutam prietenele căsătorite pe post de dădaca mi se părea epuizanta partea cu adormitul puișorilor.
    Acum avem 2 copii băiatul 3 ani și 5 luni, fetita 2 ani și 3 luni.Cu băiatul a fost o provocare cam tot:colici, ieșirea dinților, mofturi la mâncare, amigdalita tot a doua luna, tratament cu antibiotice.A făcut cam tot ce e cu ita(amigdalita, bronsita, otita, faringita).Smiorcaieli în parc, în magazin, în vizite,în mașină. Se trezea noaptea de cel puțin 3 ori uneori cu plansete greu de liniștit. Toate astea pana la 2 ani și jumatate. Apoi s-a schimbat pur și simplu.Nu s-a mai imbolnavit ,a dormit toată noaptea, a devenit acceptabil de înțelegător.
    Cu fetița în schimb a fost cu totul alta poveste. Dormea singura în pătuț fără proteste de la 2 luni și dormea toată noaptea.Nu colici , nu prea a făcut mare caz nici când i-au ieșit dinții, fără mofturi la mâncare, nu s-a îmbolnăvit nici o data în afară de forme ușoare de răceală, deloc antibiotic.Aceeasi părinți, aceeași creștere, același mediu.
    In prezent dorm amândoi la aceeași ora, de la 13 la 15 ziua și de la 22 seara pana la 7/8 dimineata.Fiecare în camera lui, merg singuri la somn în general mulțumiți și fără proteste.Uneori se cer singuri la culcare când e ora de somn. Sotul a reusit sa le faca acest program de somn.El e mai perseverent decat mine, nu renunta usor.Are un servici cu program flexibil si se implica mult in creșterea copiilor si ma ajuta la treburile casei chiar daca eu nu lucrez încă și sunt toata ziua acasa.A încercat câteva zile sa îi pună la culcare la aceeași ora.La început a fost mai greu.Băiatul ieșea din camera dar îl trimitea înapoi. Nu îmi venea nici mie sa cred după cateva zile ca a reusit.Se culca fără proteste și singur în camera lui.Fetița oricum se culca fara proteste in patutul ei, singura, cum am mai zis de la 2 luni. Provocarea a fost cu baiatul.Dar asta doar după ce băiatul a avut 2 ani și jumatate.Înainte nu functiona nici o metoda…

  • Sunt mama unei fetite de 1 an si 8 luni, dar sincer nu mai stiu ce sa fac cu somnul de la amiaza. Seara doarme in jurul orei 20 pana dimineata la 6-6:30, cu o trezire, doua. Doarme in patutul ei, rar mai vrea cu noi. De 2 luni somnul la amiaza a devenit o povara. Am incercat o groaza de metode, dar fara succes. Am stat si eu in pat ca sa dormim impreuna, dar nu sta mai mult de 1 minut si se da jos din pat, apoi merge bate in usa sau face ceva zgomotos pt a ma ridica si a o duce in afara dormitorului. Am incercat sa o las pana se plictisestr, dar in pat nu poate sa se urce singura. Tin sa mentionez ca pana nu demult adormea la amiaza in scaunul de mancat sau in carucior, compromisuri ce nu mai dau rezultate. De leganat nici nu se pune vorba pt ca incepe sa ma zgarie si vrea repede jos. Nu stiu ce sa ma mai fac si am cam ajuns la capatul puterilor! Daca o las fara somn, in jurul orei 17 este rupta de oboseala si nu ne mai intelegem deloc. Va rog oferiti-mi niste sfaturi!

  • Dorina spune:

    Buna seara. Am si eu un copil de un an jumate si nu dorme fără să-l pun picioare.la prânz doarme mai repede dar seara am probleme nu vrea sa doarmă il legăn două ore nu mai pot de picoare adorme tocmai la 12.1 noapte nu mai pot sa suport si nu mai asta se trezește plânge din somn nu stiu ce are.daca ma puteti ajuta cu un sfat

  • Simona spune:

    Offf offf… Sunt o mamica insarcinata in 5 luni jumatate si mai am o fetita , care in curand face 5 anisori, dar se trezeste de 3 -4 ori pe noapte. Doarme in camera ei,o adorm eu ,dar la 2-3 ore vine in camera noastra si invoca motive, ba ca o doare o unghiuta, sau o bubita, sau ca nu gaseste apaa, sau in seara asta ma trezit ca ii scartie mana… Are zile cand doarme bine, dar asta cate 3-4 zile apoi incepe iar trezitul noaptea.De 3 saptamani ma epuizat ! Acum in wekend am duso la mama si la ea a dormit ca au dormit impreuna, s-a plimbat cu bunicul… Eu nu mai pot, am zis ca merg la psiholog, ma trezesc de 2-3 ori pe noapte pt mn,si tot de atatea ori, ma trezeste si ia ! Simt ca ajung la epuizare! Dimineata trag de ea, cand o duc la gradinita, apoi eu ma apuc de treburi si tot asa. Mi-am luat si risc maternal, ca pe langa stresul de la servici, mergeam dimineata super obosita ! Ce ati facut dumnevoastra, cu ai vostri copilasi ?

    • Andra spune:

      Am dormit cu ei in acelasi pat si nu se trezesc. Avem un spatiu de dormit imens (pat dublu + saltea jos) Daca se trezesc, adorm imediat la loc cand vad ca suntem langa ei. Am ales asta tocmai pt ca nu am vrut sa ajung la stres si epuizare ridicandu-ma din pat de cateva ori pe noapte ca sa ma duc in alta camera… Atat epuizarea ta cat si trezitul fetitei mi se par normale in contextul pt care il descrii (somnul e un proces madurativ, proces care difera de la copil la copil), eu as zice ca aveti nevoie sa cautati solutii creative pt a satisface nevoile tuturor membrilor familiei…

      Tu singura, in comentariu, iti raspunzi de altfel: la bunica a dormit f bine pt ca a dormit impreuna. Maarea majoritate a copiilor (de fapt a fiintelor umane) avem nevoie de contact fizic frecvent cu cei pe care ii iubim. In cazul copiilor e una dintre nevoile cele mai mari dar si dintre cele mai ignorate de noi parintii… Cum ar fi ca eu adult sa dorm separat de partenerul meu? Nu as concepe asa ceva. Si cand mi-am pus intrebarea asta, atunci am avut si raspunsul pt cum vor dormi copiii mei. Daca nu concep eu sa dorm fara partener, ei de ce ar concepe sa doarma fara parinti?

  • Andreea spune:

    Draga Printesa Urbana,
    Cand mi-e mai greu, mai rasfoiesc si eu cate un articol de-al tau. Asta pe de-o parte imi aduce informatii utile insotite de un zambet pe buze. Recunosc, esti amuzanta :-).
    Am un baietel de 1 an si 2 sapt care adoarme exclusiv in sistem (somnul de zi). Slava Cerului ca exista asemenea inventii. Insa el are deja 10.6 kg iar salele si coloana mea spun stop. Ma plimb ca o bezmetica in perimetrul camerei, minute si zeci de minute in sir cu ochii pe pereti, pana ce adoarme micutul terorist. Il pun la somn cand isi freaca ochii, il vad nesigur pe miscari si e clar nevoie de odihna sa mai ostoim irascibilitatea si sa mai apuc si eu sa spal 2 vase.
    Daca ziua l-as pune in pat langa mine, ar zbughi-o de-a busilea, nu functioneaza nicicum. Mi-ar cadea din pat.
    Daca ma asez langa patutul lui, e clar ca pentru el e rost de joaca. Se ridica brusc in picioare. Si nu, nu-l pot lasa sa urle singurel in camera. Instinctul meu de mama nu ma lasa sa fac asta, nu cred ca e un stres bun pentru el.
    Te rog, mai ai si alte idei despre cum sa-l fac sa adoarma ziua?
    Noaptea poate adormi in mare parte si singurel, cu conditia sa fie intuneric.
    Multumesc

  • Monica V spune:

    Cunosc stresul cu adormitul- oare cine nu il cunoaste??
    La noi ( fetita noastra are acum 3 ani si jumatate) lucrurile au fost clare de la inceput: fara leganat/ carat, fara suzeta etc, doar alaptat la cerere si bed sharing . Un ingeras a fost, pana pe la 2 ani si jumatate(atat am alaptat o). Apoi au aparut povestile, am trecut de povestile clasice rapid ( sunt „pictisoale”), am ajuns la inventat/ combinat etc. Nu vrea sa adoarma si punct! Discutam, gata ne intelegem ca dormim, apoi isi aminteste ca Ariel a ramas fara voce si vrea sa stie cum mai vorbeste ea cu mama ei, apoi ma intreaba unde e mama lui Ariel, apoi vrea apa, apoi paste, apoi… e ora 23.
    Am incercat cateva zile sa sarim peste epuizantul adormit de la pranz, aud pe la colege ca ai lor prunci dorm la ora 20 (!!!!). A adormit mai devreme – 22, dupa o ora si ceva de foiala/ chicoteala.
    Ma oboseste aceasta perioada de adormire infiorator, daca ma fac ca adorm pleaca la plimbare – se duce la tata ( care ma asteapta pe mine), se activeaza si mai tare, merge la bucatarie, merge la baie etc. Nu e vorba de faptul ca ma grabesc sa merg sa spal pe jos, ci de faptul ca nu e ok timpul acesta pierdut pentru ea. Pediatrul imi spune sa o las in pace, asa este ea mai „nocturna”. Dimineata la 7 e in forma maxima si ma intreaba daca sunt obosita sau supalata.
    Doarme prea putin si nu stiu ce sa fac. Sfaturi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *