Vreau să vă povestesc un obicei foarte practic (și amuzant) pe care l-am observat de câteva ori în traficul olandez.
Noi locuim într-un oraș lipit de Amsterdam, mijlociu, dar intens populat. Cu toate astea, nu prea este trafic, pentru că majoritatea oamenilor mici și mari folosesc bicicletele și transportul în comun. Dimineața sunt ceva mai multe mașini, dar majoritatea copiilor merg la școlile din cartier, deci pe jos sau cu bicicleta. Există însă și persoane care au de parcurs distanțe mai mari (ca noi, pentru că nu am prins loc la școala de cartier) care ocazional folosesc mașina.
De obicei când mergem cu mașina la școală, nu stăm mai mult de o dată la fiecare semafor și rareori sunt ambuteiaje.
Azi însă a fost ceva trafic, pentru că e ziua în care copiii duc la școală cutiile decorate pentru colegii lor și unele sunt mari, așa că mai multă lume a luat mașina. În plus, se și repară o arteră principală și patru zile e închisă, deci e mai mult trafic spre periferie, unde e și școala lui Ivan.
Ei, și așa am avut prilejul să văd iar chestia asta, pe care am mai observat-o de câteva ori în ultimii patru ani, în puținele dăți când am dat peste ambuteiaje în trafic.
Imaginați-vă o intersecție în T în care un autobuz e în diagonală (în încercarea de a face stânga), cu mașini blocate din toate direcțiile în jurul lui. Școala la 50 de metri, sute de copii pe biciclete în jur.
Nimic nu se mișcă (și nimeni nu claxonează).
La un moment dat, dintr-o mașină coboară un cetățean și se pune în mijlocul haosului. Începe să facă semne: tu stai acolo, tu, mai în față 30 de cm, tu te strecori pe aici, acum stați, trec biciclete. În două minute se descurcase treaba. Am mustăcit. Ce simplu a fost!
Ce e interesant e nu doar că cineva ia inițiativa, ci că ceilalți sunt bucuroși să-i urmeze indicațiile, pentru că toată lumea știe că e pentru binele tuturor. Am văzut asta și pe autostradă o dată, tot așa, ambuteiaj din cauza unei mașini oprite aiurea. A ieșit o femeie dintr-o mașină blocată de altele și a început să dea din mâini până când s-a desfăcut ghemul. Toți șoferii au urmat indicațiile ei și s-a rezolvat repede. Inițial credeam că ia uite, ce noroc, să avem un agent de circulație în ambuteiaj, dar câte norocuri să și am, să văd agenți de circulație sub acoperire mereu când se blochează traficul? E clar că sunt cetățeni care iau problema în mâini. Și restul îi urmează.
Îmi amintesc mai demult, când duceam copiii la școală în București și strada cu sens unic era mereu blocată de părinți care veneau pe contrasens să își lase copiii în poarta școlii. Am coborât să rog un părinte (vedetă la TV) să mute mașina, că blochează zeci de alte mașini pe o rază de 2 kilometri. Mi-a zis, scurt: Lasă harneala, nu-ți convine că am mașină mai scumpă ca tine?
Sunt curioasă dacă ați experimentat rezolvări similare în trafic și dacă da, unde și cum. Cred că e în primul rând o chestiune de educație civică: Apare o problemă care te încurcă? Vezi ce poți face să rezolvi în loc să bagi mâna în volan. Ia altul inițitativa? Ajută-l să rezolve, nu te lua de el că face pe deșteptul.
😀 tare mult imi plac toate articolele astea! noi stam la periferia Londrei, zona rezidentiala, tarfic in comun mai putin satisfacator deci majoritatea locuitorilor cu 2 masini pe familie si trafic intens mai ales in jurul scolilor. Ce am observat eu: majoritatea merg f incet si toata lumea isi acorda unul altuia prioritate facand semne cu mana prin parbriz si zambind, pietonii traverseaza pe oriunde vor si traficul se opreste pt ei, daca pietonul are si copil/copiii se opresc imediat toate masinile si atat pietonul si soferii isi zambesc si multumesc; la milioanele de sensuri giratorii sau pe strazile inguste se mai impodmolesc soferii dar imediat se uita unii la altii, se opresc toti si incep sa-si acorde priorotate unul altuia. Iubitul meu (roman) mereu gesticuleaza de la volan si dirijeaza soferii care sa mearga intai, care sa stea, stati ca dau eu inapoi, ma strecor etc e f amuzant si apoi mereu primeste zambete si multumiri (extra points daca soferii de autobuze ii multumesc 🙂
noi mergem frecvent cu masina in germania (la sora mea) si acolo, acelasi iubit sofer incearca aceleasi scheme in traficul bavarez *fara succes* hahahaha telul lui e sa ii multumeasca cineva in trafic! sora mea zice ca nemtii nu numai ca nu folosesc acelasi limbaj pt gesticulat – adica semnul nostru in londra pt ‘poftiti treceti voi primii’ la ei inseamna ”stati, nu miscati’ bahahahahaha dar ca sunt mai rezervati, nu-ti zambesc daca nu te cunosc si respecta regulile cu strictete! o data in germania vroiam sa traversez pe jos cu baietelul in carucior o strada fara trecere de pietoni dar cu refugiu si nimeni nu ne-a lasat… expliactia surorii: pt ca nu e regulamentar sa treci strada decat pe la zebra hahahaha poate ne confirma sau infirma si altii care locuiesc in germania chestiile astea. oricum super amuzante diferentele astea culturale (mai putin ce povestesti tu Ioana despre Bucuresti brrrr) va imbratisez