Lasă că se face mama veche și atunci o să aibă ea nevoie de noi…

Șterg în hol niște vomă de-a pisicii și îi aud comentând între ei, la masa din bucătărie, pe deasupra farfuriilor cu cina în ele:
– La mine în dormitor la grădi mereu e gălăgie la somn, zice Sofia, plină de importanță.
– Daaa, si ia mine, zice Ivan. Toți coiegii vombesc.
– Da, și uneori după ce se face liniște, Matei face așa un zgomot și noi toți începem să râdem și iar se face gălăgie.
– Da, si ia mine, face Matei un zgomot si…
– Tu nu ai nici un coleg Matei, doar eu am, îl corectează Sofia.
– Da, asa e, n-am.
– Sau mai trage careva câte-un pâââârț, reia Sofia.
– Da, si ia noi, mai tag eu un pââânț… confirmă Ivan.

Râd amândoi. Mă prefac că mai am treabă cu voma aia ca să-i pot asculta în continuare.

– Și apoi Dan (educatorul) ne zice șșșșt, suntem obosiți, hai să închidem ochii…
– Da, si la mine, Mădăina zice șșșșt…
– Și eu adorm imediat, că sunt chiar foarte obosită.
– Da, si eu adonm, de fapt, eu nu pia adonm imediat, pentu că mă gândesc la mami.

Awww, auzi la el, băiatul mamei….

– Da, și eu mă gândesc la mami, dar asta mă ajută, că ea e foarte drăguță și adorm mai ușor.
– Da, ea e foante dăguță, dan eu adonm mai gheu.
– Da, dar ce bine e să dormi, nu?
– Da. Nu pia. Mai bine e să vombești și să te joci.
– Da.

Dacă tot aveam consens, am intrat în bucătărie cu tona de șervețele murdare în brațe.
– Mami, vorbeam despre tine, că ești foarte drăguță și că te iubim mult.
– Serios? Sunt o mamă foarte norocoasă! Și eu vă iub…
– Da, și ne gândeam mâine să nu ne mai ducem la grădiniță, să stăm cu mama asta drăguță acasă și să dormim cu ea, a supralicitat Sofia.
– Ei, lasă, că stați cu mama drăguță după ora 4, toată după-amiaza și toată seara.
– Si noaptea? nu se lasă nici ăsta mic.
– Noaptea cu tati, pentru că mama voastră drăguță preferă să sforăie singură.

Sofia se întoarce spre Ivan, înfige furculița decisă într-o măslină și zice:
– Lasă că se face ea bătrână și o să aibă ea nevoie de noi să dormim cu ea!
– Da, se face ea bătână si veche si atunci să vezi!

Tare mi-e că au dreptare. Cinci și trei ani, în caz că vă întrebați ce vârste au profeții mei.

Sursa foto: frate și soră la masă via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

10 comentarii

    • Ramane in unele zile, facem treptat totul. Zilele sunt… stranii… Chiar vreau sa scriu un articol separat despre asta, e foarte interesant. 🙂

    • Am ocazia – extrem de rar, gen o data la cateva saptamani – sa fiu singura acasa aproximativ 2-3 ore. Oau! Este ATAT de pustie casa…si ma simt atat de nelalocul meu…Imi revin, ma apuc de ce doream sa fac sau doar ma relaxez dar …foarte stranie senzatia.

  1. Ha, ha! Ce tari sunt! Daca si-ar purea pastra relaxarea de acum, cand sunt mici, cu care primesc imbatranirea parintilor sau pierderea lor…Pe baietii mei i-am surprins cum negociau cine ce masina sa ia dupa ce murim noi…Isi imparteau mostenirea… 🙂

  2. Noua ne spune ca va avea 3 copii si dupa ce se va duce ea la serviciu vom veni noi sa avem grija de nepotii nostri. Sa dea DD sa i se implinesca profetia.

  3. 3 copii – ai mei – 7 ani, 4 ani si 4 ani si verisorul de 3 ani. Apropo de cum imita Ivan tot ce spune si face Sofia: face cel de 7 ani ceva, frate-su de 4 ani il urmeaza identic la cateva secunde distanta…la alte cateva secunde urmeza si verisorul de 3 ani ce face cel de 4 ani. Fetita de 4 ani libera si fericita nu imita pe nimeni, are personalitate. 🙂 🙂 Sunteti niste scumpi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *