De ce înșală oamenii?

Descopăr cu surprindere în ultimii ani că o mulțime dintre oamenii căsătoriți pe care îi cunosc de-aproape sau de departe au sau au avut ceva legături extraconjugale. Cu oameni care și ei sunt, majoritatea, căsătoriți cu câte cineva. Există, se pare, o mulțime de oameni care duc vieți paralele, unii mai în văzul lumii (m-am întâlnit cu o fostă colegă de facultate care se ținea de mână la mall cu un domn care era însurat cu altcineva, după cum a reieșit mai târziu din conversație, ea fiind la rândul ei măritată de mulți ani), alții mai discret.

Eu un singur lucru vreau să știu: când au dom’le, timp femeile astea de încă o persoană în viața lor?

Am glumit. Vreau să mai știu și ce se schimbă în mintea unui om căsătorit când decide să devină deschis față de o altă relație.  Să observe alte persoane, să facă primul pas, să stablească întâlniri, să flirteze, să mintă, să șteargă semne. Există indicii că urmează să se întâmple asta? E musai ca cei doi să aibă o relație proastă ca unul dintre ei, sau chiar amândoi, să înșele?

Statistic vorbind, șansele maxime ca o femeie să calce strâmb apar undeva între 6 și 10 ani de căsnicie, iar cele ca domnul să o comită sunt mai mari când mariajul a trecut de 11 ani. Care o fi faza asta cu 11 ani? De ce nu 10? Oare oamenii stau cuminți până bifează borna de 10? Mă roooog…

Studiul a apărut în The Journal of Sex Research (AICI), sigur că nu e primul și nu e nici ultimul pe tema asta, dar a arătat că principalul motiv pentru care oamenii își înșală partenerii nu e nici dorința de a varia meniul, nici cea de a-și confirma puterea de atracție, ci lipsa dragostei. Cu alte cuvinte, oamenii calcă strâmb când, dacă și pentru că nu mai iubesc sau nu se mai simt iubiți. Iar principalele motive pentru care nu înșală sunt moralitatea și frica de a rămâne singuri.

M-am lămurit. Infidelitatea nu decurge strict din probleme ale relației. Adică poți sta liniștită că ai o relație bună, când de fapt omul tău nu se mai simte iubit și-și caută dragostea în alt așternut.

Cu liniuță de la capăt, cei aproape 500 de participanți la studiu au mărturisit că au fost infideli din cel puțin unul dintre motivele următoare:

  • lipsa dragostei (oamenii au spus că nu își mai iubeau partenerul/partenera)
  • nivelul scăzut de implicare (adică au recunoscut că nu erau foarte dedicați partenerului sau partenerei)
  • orgoliul (au vrut să își îmbogățească palmaresul erotic, să bifeze, să își sporească popularitatea)
  • dorința de varietate sexuală (și-au dorit un meniu ceva mai variat, să experimenteze cu un partener nou)
  • conjunctura („Eram băut/ă și m-a luat valul aiurea”)

Alte motive importante, dar care n-au fost menționate la fel de des ca cele de mai sus au fost: partenerul/partenera mă neglijează, partenerul/partenera mă sufocă, dorința de a avea o opțiune de rezervă, nevoia de a-și afirma independența.

Bun, dacă unii oameni de știință au amabilitatea să ne explice de ce se întâmplă să înșelăm sau să fim înșelați, alții acordă mai multă atenție metodelor de prevenție (na, că mi-a scăpat și-o rimă).

Un alt studiu (AICI) apărut în același Journal of Sex Research a analizat de ce au reușit să NU înșele persoanele care, de altfel, au cochetat cel puțin o dată cu ideea de a o lua pe arătură. Poate o să vă mirați, dar ce i-a ținut îl loc pe cei 400 și ceva de participanți la cercetare n-au fost posibilele efecte asupra partenerilor sau asupra copiilor, ci teama de a rămâne singuri și gândul că vor fi aspru judecați de societate. Iar portretul-robot al persoanei cu cea mai mare rezistență la tentații arată așa: femeie religioasă și căsătorită de puțină vreme.

Deci nu vina sau conștiința ar fi problema, ci rușinea și consecințele logistice ale despărțirii, faptul că rămâi singur și trebuie să te muți din trei camere la garsonieră.

Eu cred că înșelatul ăsta nu-i pentru oricine. Trebuie să ai talent. Și timp. Și imaginație. Și o putere de disimulare foarte bună. Dar și memorie brici, să ții minte toată rețeaua de minciuni, alibi-uri și explicații. Mi se pare o chestiune extrem de complicată. Pe lângă că, desigur, e groaznic de nedreaptă și de dureroasă pentru toți cei implicați, care nu primesc adevărul complet, toți speră să fie bine, iar în final, cred că majoritatea rămân cumva decepționați.

Eu l-aș mirosi pe-al meu imediat dacă ar pune nasul pe altă domniță. Adică așa cred. Pe de altă parte, probabil așa cred multe dintre doamnele ai căror soți umblă de mână la mall cu soțiile altora. Hm…
Sursa foto: aventură via Shutterstock.com
Pin It

245 Comments

  • Roxa spune:

    Se pare că motivele sunt mai adânci de-atât. Nu țin neapărat de natura/calitatea relației. Articolul ăsta mi s-a părut revelator: https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2017/10/why-happy-people-cheat/537882/

    • Irina spune:

      asta am inteles si din articolul ioanei, ca natura si calitatea relatiei nu sunt neaparat hotaratoare. dar e interesant acel feature din the atlantic. „Every affair will redefine a marriage, and every marriage will determine what the legacy of the affair will be.”

    • Robo spune:

      foarte fain articolul, mi-a placut mult.
      dar nu mi se pare ca aduce ceva semnificativ in plus fata de studiul citat de Ioana in materie de intelegere a motivelor, ca Ioana scrie foarte clar ca infidelitatea nu decurge intotdeauna din probleme ale relatiei oficiale.

      motivele in cazul descris in articol sunt de asemenea destul de cliseistice: o doamna care s-a preocupat toata viata de ce vor altii de la ea (in cazul ei, parintii) si a descoperit (tarziu) ce bine e sa nu-ti pese de ce vor altii de la tine asa ca acum foloseste relatia extraconjugala pe post de rebeliune adolescentina tardiva pentru ca nu s-a razvratit impotriva parintilor atunci cand cei mai multi dintre noi o fac (in adolescenta).

    • Andreea (o Mamica) spune:

      Mi se pare super tare si articolul Ioanei, dar si cel din Atlantic ! Ce mi-a placut in Atlantic, este ca se focalizeaza pe un cuplu fericit, implinit, in care totusi unul din parteneri inseala. De ce? Mi se pare ca pune punctul pe i: nu e o patologie, nu e un simptom, este vorba de o criza de identitate… o „sete” pe care unul din parteneri (sau poate amandoi) nu stiu cum sa o potoleasca si o cauta in altul. Un foarte bun sfat ce i-a spus terapeutul: „I know that it feels as if, in leaving him (despre amant e vorba), you are severing a lifeline to all of that, but I want you to know that over time you will find that the otherness you crave also lives inside you.”… iar povestea Piryei din articol nu cred ca e un cliseu. Eu ma consider complet opusul ei: inainte sa intru in relatia in care sunt am avut timpul necesar sa ma descopar, sa stiu cine sunt si ce pot, iar cand mi-am cunoscut „omul”, am stiut ca e jumatatea mea; si totusi inteleg perfect ce simte femeia asta prin aceasta „sete”. Nu ca as si face acest pas in acest moment, dar in 5-10 ani? Oare care va fi raspunsul? … liberul arbitru …

      O carte faina care o recomand e „The course of love” de Alain de Botton; iar pentru femeile care sunt in cautare de ele insile „Women who run with the wolves” de Clarissa Pinkola Estés.

      Si nu ma pot abtine, doua remarci la comentariile de mai jos:

      1) As fugi cat ma tin picioarele de psihoterapeutul care zice „nevasta si amanta nu-s in competitie”. Ba da, sunt in competitie (echilibru as zice mai degraba) pentru ca, dupa parerea mea ar trebui sa fie una si aceiasi persoana (valabil amant / barbat), iar echilbrul, tocmai, se pierde cand una se simte neglisata / defavorizata in favoarea celeilalte.

      2) „cred ca multora nu le mai vine sa mai faca lucurile alea cu partenerul, cred ca e vorba de o mentalitate ca lucrurile alea nu se fac decat la inceput”: proasta mentalitate ! lucrurile astea, tocmai, ar trebui sa fie mai bune cu timpul pentru ca stii mai bine ce iti place (si partenerului) si cum sa comunici cu partenerul … nu degeaba se zice ca sexul e mai bun la 40 de ani ca la 20 🙂 … dupa parerea mea e ca un vin bun, cu cat trece timpul, daca e bun, cu atat devine mai savuros (numai ca, da, spre deosebire de un vin, nu trebuie uitat intr-un beci :-))

  • Marina spune:

    Daca ar fi sa ne luam dupa motivele invocate, toate sunt motive de divort, de ce nu divortati daca nu va mai iubiti partenerul?

    Avand multi ani de casnicie, au mai fost momente de „indragosteala” pentru vreun barbat, dar nu as fi dat casnicia mea pentru o aventura pentru nimic in lume. Probabil aici e diferenta, noi chiar ne iubim si acum.

    Imi aduc aminte de ce a spus cineva la televizor pe aceasta tema: cand simte ca vine vreun sentiment nepotrivit fuge cat mai repede de ispita.

  • Irina spune:

    eu nu cred ca poti preveni infidelitatea, indiferent de care parte esti (inselat sau infidel). nu stiu cati oameni isi propun sa faca asta. cati se trezesc intr-o buna zi si isi zic: „gata, azi calc in strachini!” parerea mea e ca lucrurile astea se intampla, pur si simplu. si se intampla in muuuuult mai multe cazuri decat cunoastem sau credem ca am cunoaste. in cazurile de care stiu eu, doamnele nu banuiesc nici acum ca au fost si sunt, in continuare, inselate relativ periodic. (domnii inselati de care stiu eu au aflat, cam toti). stiu barbati care pun bani si platesc lunar chiria unei garsoniere la care fiecare are o cheie si unde isi aduc pe rand noile cuceriri. stiu barbati combinati cu prietene ale sotiilor, femei nelipsite de la petreceri, zile de nastere si concedii. stiu femei care stau pe tinder dupa ce-i culca pe copii si se vad cu cate un domn in pauza de masa. sau care sunt atractia principala in orice team-building. nu stiu daca tuturor celor care insala le lipseste neaparat ceva. cred ca pur si simplu vor ceva in plus.

  • Balaj spune:

    Bună :).
    Întâmplător am dat peste acest articol al tău… Și am simțit să las acest comentariu cu acest video ca răspuns la întrebările din acest articol.

    https://www.facebook.com/LiveAGoodLife/videos/1255013087914699/

    Părerea mea este că oamenii au întotdeauna motive- conștiente sau inconștiente care îi face să înșele, să ascundă aceste dorințe și împliniri de care au nevoie și pe care le caută în altă parte. De ce nu se despart înainte să înșele? Pentru că nu știu să își gestioneze aceste dorințe pe care le resimt- acestea au fost deseori reprimate, oprite sau pur și simplu nu au existat deloc până în acel moment. Și pentru că le este teamă sau nu se simt cu adevărat pregătiți să-ți asume responsabilitatea, să fie cu adevărat atenți la ei înșiși. Cred că mai bine ar fi să nu judecăm pe nimeni și să urmărim să înțelegem de ce o persoană ar face acest lucru, de a înșela, când normal ar fi să poată vorbi deschis cu partenerul său despre aceste dorințe și neajunsuri emoționale sau sexuale pe care simte să le hrănească.

  • Anonim de data asta, chipurile :) spune:

    Motivele pentru unii pot fi si legate de traume din copilarie. Cel putin asta am observat eu. Copil neglijat, neiubit la fel de mult ca fratele, a crescut incapabil de a fi adult cu totul, tot ce doreste este atentie constanta, de la sex salbatic dedicat placerii lui, la o cana de ceai facuta si servita la pat (desi e perfect sanatos) ceea ce in mintea lui inlocuieste cana de ceai pe care nu primea de la mama. Cand partenera nu mai poate livra la fel de intens toate acestea (pt ca are si ea probleme, oboseala, nevoile ei), cauta sa fie pus pe un piedestal de catre o alta.
    Desigur, el considera ca nu are probleme, ci ca e special si ii ajuta pe altii cu problemele lor. De-asta de obicei cauta persoane la fel de traumatizate. Pentru ca persoanele „sanatoase” nu vor accepta asa ceva.
    Am auzit de la o prietena, care a auzit de la o prietena, desigur.

  • Geo spune:

    Interesant. In completare, si eu as zice ca motivatia merge in plan psihologic, de cele mai multe ori. Oamenii care insala pentru ca au anumite lipsuri emotionale care nu tin de partener. Asa cum poti singur si impreuna cu cineva.
    Uneori, am senzatia ca o sa ne tacanim cu atata introspectie🙂.

  • C spune:

    Un factor de risc mi se pare joburile unde munca si placerea se cam amesteca. Am lucrat in birouri in care iesirea la bere dupa ora 6 era obligatorie, in care teambuilding-urile in weekend (fara familie) se tineau lant, in care comentariile si glumele zilnice ar fi fost calificate usor drept hartuire sexuala in orice tara vestica. In conditiile astea nu e de mirare ca aventurile erau la ordinea zilei.
    Acum lucrez intr-un birou de 800 de oameni, majoritatea din nord vestul Europei sau americani. In 7 ani nu am auzit niciodata de nici o barfa, de nici o relatie mai nepotrivita intre colegi. O fi pentru ca se munceste de la 8 la 5 fix si orice eveniment social se organizeaza in timpul programului. In 7 ani nici un coleg barbat nu si-a permis sa comenteze pe baza tinutei mele sau sa faca o gluma nepotrivita.
    Nu ca ar fi oamenii de piatra dar aici o aventura la birou duce la terminarea carierei fara drept de apel si nimeni nu e dispus sa riste.

  • Luminita spune:

    Tin minte ce-mi spunea demult un psihoterapeut, nevasta si amanta nu-s in competitie, sunt complementare pt ca implinesc nevoi diferite ale barbatului. Nevasta implineste nevoia de stabilitate, afectiune, sprijin, pe cand amanta implineste nevoia de nou, pasiune, adrenalina, spontaneitate. Un lucru e cert, in maj cuplurilor, atractia sexuala se diminueaza/dispare cu timpul, relatia devine una bazata pe afectiune, prietenie, sprijin reciproc.

    • Robo spune:

      dialog ipotetic:
      – draga mea/ dragul meu, te-am inselat (din nou), dar sa stii ca tu nu esti in competitie cu amanta/amantul.
      – a, pai atunci cred ca e in regula.
      🙂

      • Rox spune:

        Sau alt dialog ipotetic:
        – dragă, te-am înșelat (din nou) pentru că simțeam nevoia de nou, de pasiune, de adrenalină, de spontaneitate.
        -dragă, tu nu ai auzit de role-playing pentru a aduce ceva nou?
        – a, păi, să vezi…
        – sau de ce nu mi-ai propus când ne intorceam de la restaurant – pentru puțină spontaneitate – să ocolim puțin până în locul acela în care făceam sex în mașină când locuiam amândoi cu părinții și nu aveam unde?
        – eh, stai că nu…
        – weekendul trecut când probam pantaloni de ce nu ai intrat după mine în cabină pentru un pic de adrenalină?
        – dragă, dar nu am știut că tu ai vrea lucrurile astea…
        .
        .
        .

        Mama ei de comunicare, câte ar rezolva ea dacă oamenii ar fi capabili să spună pe șleau ce vor în loc să facă presupuneri stupide…

        * Genurile evitate în mod intenționat în dialog pentru că se poate aplica în ambele sensuri.

        • Robo spune:

          cred ca multora nu le mai vine sa mai faca lucurile alea cu partenerul, cred ca faptul ca nu le spun/ nu le cer e de fapt un simptom si nu o cauza.
          si folosim „dar am crezut ca tu nu mai vrei” pe post de pretext.
          nu cred ca e din cauza ca a scazut atractia, cred ca e vorba de o mentalitate ca lucrurile alea nu se fac decat la inceput, in perioada de „nebunie”.

          • Mimi spune:

            Bine zis, Robo! De ce oare „nu ne mai vine” sa facem lucrurile astea cu partenerul? si de ce lucrurile astea sunt normale la orice inceput de relatie?

            Poate este o lupta continua intre nevoia de siguranta intr-o relatie de lunga durata si nevoia de nou/adrenalina/misterios etc…care astea-s cele care atrag mai mult in cazul celor cu amante/amanti.

            Plus ca, de la distanta si neimplicati inca, toata lumea pare dezirabila. Cum si mie imi pare barbatul perfect Jason Momoa, insa, daca prin absurd am fi impreuna, sunt convinsa ca dupa x ani tot nu s-ar pastra „nebunia” specifica inceputului.

            Nu cred ca e vorba de mentalitate ci de evolutia normala a unei relatii: e normal ca la inceput, cand suntem „beti de iubire” sa fim entuziasmati si intr-o fericire continua, dar nu avem cum sa traim toata viata intr-o astfel de euforie…creierul nostru nu ar face fata unei asa explozii si atunci ne tempereaza, trecand la un alt nivel al relatiei.

            Iar legat de inselat, eu personal nu gasesc nicio scuza pentru minciuna. Normal ca nu fac pe sfanta, evident ca ma atrag si alti barbati decat cel de acasa (dupa cum precizam mai sus :), atractia e ceva normal, instinctiv, animalic…dar d-aia avem un creier cu care putem rationaliza, sa-l folosim, zic.
            Desigur, exista oameni si oameni, dupa cum spunea si Ioana, unii oameni se hranesc din inselat…altii nici nu pot concepe asa ceva. Ideal intr-un cuplu ar trebui sa se intalneasca 2 persoane care au aceleasi idei despre inselat.
            Inselatul nu se intampla, e o algere personala.

          • Maia spune:

            Ba uneori atractia scade, sau, dispare. Uite exemplu meu, sotul nu ma mai atrage sexual deloc, nu mai simt dorinta pentru el, nu imi doresc sex cu el. Ne intelegem foarte bine, crestem copiii impreuna, ne bazam unul pe altul ne sfatuim nu ne certam, ne plac aceleasi lucruri samd. Dar sexual nu imi mai trezeste cheful, desi am incercat diverse picanterii. La divort nu ma gandesc fiindca nu-am maritat cu el pentru sex si nu vad de ce m-as desparti doar din cauza asta. Sa nu mai am viata sexuala la varsta mea iar nu e o varianta. Asa am ajuns sa il insel.

            • Robo spune:

              da sunt sigur ca exista cazuri cand atractia dispare, ce voiam eu sa zic dar nu m-am exprimat bine e ca oamenii nu mai fac lucrurile alea „nebunesti” pe care le faceau cu partenerul la inceput chiar si daca atractia sexuala e in continuare acolo.

              • Maia spune:

                Am citit ce ai scris, exprimarea e buna, vreau sa spun ca am inteles ideea ta. Am dat exemplul meu fiindca ai zis de atractie. Nu stiu daca mentalitatea e motivul, pentru care lucrurile de care spui nu se mai fac in cuplu. Ar fi multe cauze, schimbari fizice si fiziologice, aparitia rolurilor noi (mama si tata), factorul timp. Asa vad eu lucrurile, nu tin sa am dreptate, eu mi le stiu pe ale mele si le administrez cum pot.

                • Maia, scuza-mi curiozitatea, dar tot esti sub pseudonim, asa ca sper sa nu te deranjeze sa imi spui cati ani aveti (tu, sotul si copiii) si de cati ani esti impreuna cu sotul tau?

                  • Maia spune:

                    Ioi…El si cu mine avem 42 de ani, de 15 ani suntem impreuna si copiii au 9 si 12 ani.

                  • Alexandra D spune:

                    Ce relevanta au varstele copiilor?

                    • Multumesc, Maia.
                      Alexandra, lipsa libidoului merge deseori mana in mana cu oboseala, iar copiii mici sunt niste surse inepuizabile de oboseala. Pe de alta parte, atunci cand sunt mici, copiii dorm dusi si nu te controleaza ce faci tu, parintele, noaptea in pat. Cand mai cresc, devine destul de greu sa organizezi o partida de sex, cu copilul in camera de alaturi (ce sa mai spun de cazurile nefericite cand doarme in aceeasi camera?). Daca lipsa de atractie a inceput cam odata cu venirea pe lume a copiilor si de atunci a trecut un an, doi, cred ca lucrurile se pot repara mai usor decat daca au trecut zece. Etc. Adica mai sunt si alte motive pentru care mi s-a parut interesant de aflat varsta copiilor. Nu e vorba de relevantza, ci doar de curiozitate pentru teoriile mele 😉

          • Rox spune:

            Da, perfect de acord că e un pretext, dar cred că în unele cazuri atracția chiar scade și cei doi o și lasă să scadă. Ar fi interesant de văzut de ce se întâmplă asta. Unde se duc atracția și pasiunea când se duc. De ce de la un moment încolo nu mai faci anumite gesturi, de ce nu se mai cade, de ce nu mai vrei de la partener ce voiai la începuturi.
            Nu vreau să aud că se dă vina pe copiii. Cred că e o scuză asta cu copiii că am văzut și cupluri fresh, pasionale, vizibil îndrăgostite chiar și cu tot cu copii. Mai puține, da, dar am văzut.

        • Alexandra D spune:

          Eu pesonal te contrazic complet. Si nu vorbesc din carti, bobi sau alte surse. Vorbesc din proprie experienta. Sunt cupluri unde totul este exploziv, comunica, si-o trag de sar artificiile pe pereti si la un moment dat el pauza! Nu doar ca nu mai propune nici un artific, dar este total surd la propuneri. Ii zici sa faceti un role play in natura, la un hotel, sa te prefaci ca iesi sa te vezi cu amanta care de fapt tot sotia este si se uita la tine de parca ai vorbi chineza. Si mai bati campii cativa ani, timp in care iti mai bagi o sula in mama ei de viata si-ti zici ” ce plm , am ajuns sa ma rog de tine ” dupa care ii spui glumind, ba baiete eu imi caut altu ca tu dormi in papusoi. 🙂

  • Maia spune:

    Destept spus! 🙂 Eu nu sint barbat, dar am aceeasi perceptie de care zice terapeutul tau. Sotul si amantul nu sunt in competitie, de ex cu sotul vad relatia ca pe un partener de cursa lunga si s-a intamplat sa am parte de nou si pasiune in alte parti. Dar trebuie stiut ca poate sa se ajunga sa se intre in competitie si lucrurile se complica.

    • miha spune:

      Dar, stai oleacă! Soțul tău ştie de aceste aventuri? Şi dacă da, cum faceți, fiecare merge să-şi ostoiască pasiunile pe aiurea, ca apoi să vă adunați acasā şi să vă creşteți odraslele ca într-un parteneriat? Şi în celelalte părți (apropo, cam câte părți?) te asiguri că e ok cu pe-alătureala şi perechea respectivului, sau n-are importanță, câtă vreme tu obții ce pofteşti? Pe bune că vreau să înțeleg chestia asta, pentru că am observat în jurul meu asemenea „parteneriate” sau cvasi parteneriate şi aş vrea să înțeleg. (Dealtfel îmi suspectez şi soțul că ar fi „vânat” de o asemenea persoană la job. Şi nu ştiu dacă a rezistat sau va rezista…”săracul”!). Altfel, momentan, nu mă pot abține să nu judec respectivele persoane…

      • Maia spune:

        Cred ca tu te referi la acele relatii „deschise”. Nu, sotul meu nu stie. Perechea respectivului, acolo unde exista, este apanajul respectivului, el o cunoaste, el traieste cu ea, il priveste daca ii cere parerea sau nu. Asa cum nu e treaba lui daca sotul meu e okay cu situatia.

        • Cristiana spune:

          Si uite cum, fara sa vrei poate, ai oferit raspunsul la ceea ce se intreaba Ioana in titlul. De ce insala oamenii? Din egoism. Este extrem de simplu. Nu zic ca e rau sau bine, fiecare face fix ce considera si sunt chiar de acord cu ce ai scris. Dar e egoism.

          • Maia spune:

            Fara doar si poate. Cum ar fi sa pretind ca insel din generozitate! Egoismul ma impiedica sa accept ca o sa am parte inca niste ani, 15-20 sau cati o sa fie, de sex trist cu un barbat fata de care nu mai simt nimic sexual. Exista oameni facuti pentru asta, omeni straini de sentimente precum egoismul, poate generosi chiar, dar eu nu am reusit. Cautarea placerii sexuale e ceva clar egoist, accept asta si fac si eu ce pot sa am parte de ea, din cand in cand.

            • Robo spune:

              as baga un emoticon din ala cu aplauze pentru raspunsul asta, da’ nu stiu cum.
              si culmea, mie nu mi se pare egoism sau ma rog, e egoism in masura in care sa te gandesti SI la tine e egoism.
              e o diferenta intre a te gandi si la tine si a te gandi numai la tine.
              cred ca multa lume ar recurge la o relatie extra conjugala daca ar fi sigura ca nu se mai pune problema de sex cat de cat satisfacator in cuplul oficial.
              si nu, nu vad de ce ar divorta cineva intr-o situatie din asta, pentru ca daca tot ce-ti lipseste e doar sexul, e absurd sa lasi un om cu care te intelegi, cu care ai copii si familie, ca sa poti face tu sex fara sa te simti vinovat ca inseli.
              de-abia ala ar fi egoism, cred eu. si nebunie.

              • Mimi spune:

                @MAIA&ROBO – cand eram adolescenta am fost cu un tip, mai multi ani, asa vreo 8, pana dupa ce am terminat facultatea. Ne-am despartit pt ca am aflat ca ma insela, frecvent, cu cine „cadea”…iar eu eram atat de „oarba” si naiva, incat m-am prins f tarziu.

                La final el mi-a zis: ce treaba are sexul cu iubirea?

                Din curiozitate, am incercat sa aflu asta: daca se poate sex, fara dragoste. Si da, bineinteles ca se poate si in cazul femeilor, desi credeam ca e valabil doar pt barbati.
                Ceea ce nu am „reusit” in cazul meu a fost sa fac sex, cu altcineva, atunci cand iubeam…pur si simplu nu am reusit sa le disociez.
                Cred ca in afara de egoism, ai nevoie si de o doza de duplicitate prezenta in personalitatea ta…si cu siguranta de lipsa iubirii fata de persoana aia de langa tine.
                Nu stiu cum ai putea sa nu te mai atraga sexual cineva pe care-l iubesti…poate suna naiv, si poate asa si e…dar mie mi se par interdependente: cum as putea sa iubesc pe cineva, ca iubit, dc nu ma atrage si fizic? cu ce l-ar diferenta de, sa zicem, un frate?

                • Irina spune:

                  @mimi, scuze daca ma bag in discutie, dar mi-a placut mult tonul comentariului tau. cred ca ce ai uitat sa incluzi tu in intrebarea retorica de pe la final este un „mai”.
                  „cum as putea sa iubesc pe cineva, ca iubit, dc nu ma MAI atrage si fizic?”
                  pt ca, din ce am citit, atractia sexuala a disparut pe parcursul relatiei. as fi de acord cu ce zici daca cineva ar alege drept iubit(a) un om care nu il/o atrage deloc fizic. dar sa iubesti fara sa mai simti atractie sexuala nu mi se pare SF. oricum la asta se ajunge cu varsta, nu? doar ca poate e cam crud sa se intample cand esti inca tanar.

                  • Mimi spune:

                    @Irina – nu uitasem, n-am luat in considerare 🙂
                    Nu stiu dc e musai sa se ajunga la asta, cu varsta. Adica, ok, imbatranim si se mai lasa diverse, dar imbatranim impreuna, amandoi…n-am ajuns acolo, insa nu vreau sa cred ca la batranete nu voi mai face sex cu omul de langa mine, asa cum s-o putea…
                    @Robo – ai dreptate, eu ziceam de mine si de ce am testat eu 🙂
                    Am prietene care fix asta fac: au constant amanti, fara remuscari sau alte batai de cap, se scoala noapte de langa sotul care doarme si se duc la intalnire cu amantul.

                • Robo spune:

                  as zice ca nici eu nu pot sa inteleg cum poate sa nu te mai atraga sexual cineva pe care-l iubesti, dar oamenii sunt diferiti si daca ei zic ca pot, atunci inseamna ca asa e.
                  si daca ma gandesc bine cred ca pot sa inteleg, poate fi exact cum zici tu: il iubesti ca pe un frate.
                  nu de la inceput, la inceput il iubesti ca pe un iubit si dupa un timp ca pe un frate.
                  nu e mai putin dragoste, doar ca nu mai e romantica.

                • Maia spune:

                  Mimi viata mea e rezultatul alegerilor mele asa egoista, duplicitara, lipsita de respect si fara a imi iubi sotul, dupa cum trage fiecare concluzia. Ce fac eu este solutia de avarie la care am recurs eu intr-o situatie care pare ca nu a mai fost traita de nimeni pe aici, daca e sa ma iau dupa reactii. Dar e okay. Ma bucur ca e asa si nu doresc comentatorilor sa simta ca ar face cu sotii lor orice altceva in afara de sex, sa simta ca intimitatea e un chin dar, altfel, sa nu aiba ce le reprosa acelor barbati.

                  Cristina poate va veni momentul cand voi avea cu el discutia. Vom vedea ce e de facut. Multumesc pentru comentarii. Tocmai mi-am amintit de o prietena care ma cearta si imi zice ca nu e bine ce fac si trebuie sa marturisesc si cand e vorba de sex trebuie sinceritate. Ea inca nu i-a spus barbatului ei ca simuleaza orgasmul de cand sunt ei impreuna. Ea traieste asa fara dificultati. Eu nu vreau.
                  Eu cred ca am spus putinul pe care am simtit nevoia sa il spun pe subiectul deschis de Ioana, imi pare rau daca nu a picat bine pe alocuri.

                  • Mimi spune:

                    @MAIA – sigur, asta ziceam si eu mai sus, inselatul este o alegere, nu o intamplare.
                    Eu povesteam chiar din ce am trait si din ce am mai incercat sa experimentez.
                    Recunosc si ca am fost casatorita si da, pt ca eram despartiti deja (nu si legal) l-am inselat pe fostul meu sot. Pentru ca nu-l mai iubeam…desi in mintea mea sexul cu el era minunat.
                    Partea cea mai misto a fost cand chiar am testat asta si am decis sa mai facem sex, de dragul vremurilor bune si ca sa sarbatorim divortul. Surpriza! Desi nu aveam nicio problema inainte de a ajunge la orgasm cu el, de data asta nici macar nu am fost pe aproape. Cred ca atractia fizica a disparut in acelasi timp cu iubirea.
                    Sincer, eu te invidiez pt ca poti sa fii asa si sa-ti satisfaci placerile. Cu toate astea, nu as vrea niciodata sa ajung in punctul in care sa nu ma mai atraga sotul meu…asta mi se pare groaznic.

                  • Cristiana spune:

                    Pana la urma fiecare stie mai bine ce are de facut. De exemplu, eu vad si aici ideea: „cum sa ma despart doar pentru ca nu ma mai atrage, cand tot restul e perfect?”. Gasesc asta o situatie cel putin ciudata. Sexul este extrem de important, cum este importanta si atractia (si zic asta serios, e un bun barometru al relatiei). Atunci cand ajungi sa iti fie scarba de partenerul tau, sa trebuiasca sa simulezi lucruri etc., pai e la fel de „grav” ca atunci cand tu esti crestin practicant si el e ateu si nu va puteti intelege (Am fortat comparatia ca sa imi sustin ideea). Revenind, nu mi se pare un aspect minor, nici nu cred ca e cum a zis Robo mai sus o nebunie sa lasi o relatie doar pentru ca nu te mai simti atras de partener. Mie mi se pare normal, cumva, e o parte importanta si fiecare isi face ecuatiile cum crede si cum simte. Nu cred ca esti superficiala oferind atata importanta aspectului astuia. Cred ca e la fel de important ca toate celelalte dar in societatea din Romania daca spui ca vrei sa faci sex si sa iti si placa deja ti se pune o eticheta.

                    Eu insa militez pentru sinceritate…viata mea a fost complet distrusa de un tata cu o familie paralela si cred ca e just sa fii sincer.

                    In orice caz, intre negru si alb e mult gri 🙂

                    • Robo spune:

                      Eu am zis ca mi se pare nebunie sa lasi o relatie BUNA SI CU COPII pentru sex, nu orice relatie. Trebuia sa adaug: mai ales dupa o varsta.
                      Mie mi se pare de domeniul evidentei.

                      Eu nu vorbesc aici de cazul special al lui Maia, eu vorbesc in general si ipotetic.

                      Adica asta e situatia clasica a barbatului ajuns la middle age crisis care nu mai e interesat de nevasta si caruia ii cam fug ochii dupa prospaturi. Sa inteleg ca tu ai fi impacata cu ideea ca sotul tau, cu care sa zicem ai copii si o relatie buna, sa vina la 40 de ani si sa-ti spuna, foarte onest: „draga vreau sa divortam, las casa si copii si tot pentru ca nu ma mai atragi sexual si vreau sa fac sex cu femei mai atragatoare”.
                      Nu ti s-ar parea nebunie din partea lui?

                    • Cristiana spune:

                      Eu cred ca m-am exprimat destul de clar. Pentru multi oameni relatia nu este BUNA daca nu mai exista atractie sexuala. O cauta in alta parte si il vad un motiv la fel de valid ca oricare altul, nu inteleg de ce trebuie sa fie neaparat considerat un motiv superficial. La asta ma refer, fiecare face fix ce crede si are prioritatile lui sau ale ei. Pana la urma o relatie buna poate fi definita de fiecare cum crede, nu? La asta ma refeream.

                      Evident ca nu as fi impacata, am fost inselata si am un lung istoric de experiente nefericite. Nu cred ca poti sa fii impacat 100% atata vreme cat tu nu ai inselat sau vrei sa continui relatia. Pentru mine este egal daca vrea sa citeasca Freud in biblioteca alaturi de o colega sau pur si simplu vrea doar sa faca sex cu ea. Nu pot eu valida motivele omului, mai ales ca radacina e comuna.

                      Altfel, poate ar trebui sa te gandesti atent de ce reactionezi asa agresiv cand simti macar ca te-ar contrazice cineva. M-am adresat Maiei si cu mare grija te-am citat, doar pentru a imi expune parerea. Nu sunt aici pentru raspunsuri superioare si agresive si ma voi feri de ele.

                    • Robo spune:

                      wow, nu mi-ar fi trecut prin cap ca cineva ar putea considera raspunsul meu agresiv.
                      am pus chestiile alea cu caps ca sa le accentuez.
                      in fine.

              • Cristiana spune:

                Maia, te apreciez pentru asumare si sinceritate. Nu imi permit sa te judec nici macar un pic, dar indraznesc sa constat, asa de la distanta cum suntem aici, ca poate nu e doar sexul ceea ce iti lipseste in relatia cu sotul tau. Din momentul in care tu il inseli, va lipsesc mult mai multe lucruri, printre care respectul (ma rog, cum e el definit in mod general, dar se aplica si voua prin faptul ca el nu stie ce faci tu). Cred ca, in opinia mea, desigur, ideala ar fi situatia in care ati fi amandoi la curent cu situatia actuala si ati fi astfel liberi sa actionati in consecinta.

                Altfel, observ cu tristete, dar nu cu surpriza, ca unele reactii sunt extrem de reticente la ce ai povestit si ma intreb daca ar fi fost acelasi lucru daca ai fi fost un barbat care „asa e el”. Sper sa evoluam cu totii incet, incet.

                Am o opinie si despre ignorarea completa a faptului ca celalalt e intr-o relatie sau nu, dar stiu ca e un mecanism de aparare al celui care insala, dovedit stiintific, asa ca asta e. Oricum, e prea mult sa ne cerem sa ne pese de un strain (iubita ipotetica a amantului) cand in momentul cand inselam nu ne pasa de propriul iubit.

                Iti doresc sa fii bine si sa iti gasesti implinirea pe toate planurile! 🙂

                • Cristiana spune:

                  Continui cu atitudinea superioara, nici macar nu iti dai seama. In orice caz, e treaba ta. Dar putin introspectie nu ti-ar strica. Succes!

                  Wow! (:))). Eu, care nu inteleg evidentele si te acuz pe nedrept, am adus niste argumente. In fine.

              • Luminita spune:

                Robo: pai din ce scrii tu , rezulta ca ii dai dreptate psihoterapeutului meu: sotia/sotul si amanta/amantul se completeaza. Amantii pt sex, sotul/sotia, restul. Nu tre sa rupi rel oficiala.

                • Robo spune:

                  @Luminita:
                  pai uneori e evident ca oamenii gasesc la amant ce nu (mai) gasesc la partener si de asta inseala, dar asta nu inseamna ca e o situatie fericita si nici nu inseamna ca cel inselat nu se simte in competitie cu amantul/ amanta.
                  ba din contra, se simte intr-o competitie pe care tocmai afla ca a pierdut-o.
                  toata lumea vrea sa ofere celuilalt tot ce are nevoie si cand afli ca partenerul te inseala pentru ca tu nu mai poti sa ii oferi ceva (sex sau altceva) asta iti distruge stima de sine, asa ca poate sa ti se spuna ca tu nu esti in competitie cu celalalt pana poimaine.

                  • Luminita spune:

                    Robo, de acord. La asta cu competitia

                    • Sunflower spune:

                      Era odata o amanta care spunea ca ea a salvat multe casnicii la viata ei 🙂 Eu o cred! Sunt femei care inseala si sunt fff multi barbati care inseala, poate multi soti a celor care comentam pe aici 🙂 Insa e cunoscut faptul ca putine femei au orgasm la fiecare partida ca barbatii si, mai important, multe femei isi pierd interesul cand e vorba de sex pentru ca pe langa lipsa orgasmului nici nu mai vor sa raman insarcinate, au numarul de copii dorit si nu se mai merita, cum ar veni! La ce bun, asa ca le doare capul foarte des 😉

              • Cat spune:

                Si daca partenerul nu ar accepta niciodata sa stea intr-o relatie in care e inselat? Daca partenerul pune pret pe fidelitate, chiar daca sexul nu prea mai merge? E ok sa il silim, prin minciuna si ascunzis, intr-o relatie ai carei termeni stim clar ca nu i-ar accepta niciodata in cunostinta de cauza? In fond, partenerul ar putea afla oricand intr-un fel sau altul. Cati infideli n-au fost prinsi in ciuda precautiunilor luate?
                Cred ca o schimbare drastica a termenilor relatiei trebuie renegociata pe fata, onest, fara presiuni, fara santaje. Altfel nu se cheama ca-ti iubesti si respecti partenerul, chiar daca „te intelegi” si aveti copii. Se cheama ca-l folosesti ca pe un fel de catel de companie/vita de povara. Nu stiu daca asta e nebunie, dar e 100% egoism.

                Precizare: nu cunosc situatia familiala a Maiei si nu ma refer specific la ea.

                • Robo spune:

                  @Cat
                  pai, sunt de acord cu tine in ceea ce ma priveste, cel putin in teorie, dar nu ma bag sa fac judecati si sa dau verdicte in cazul altora.
                  eu am aplaudat-o pe Maia pentru sinceritatea cu care a spus ca o face din egoism, nu pentru ceea ce face.
                  despre ce face ea nu imi permit sa emit nici o judecata si sincer, nici nu am o parere, pentru ca lucrurile sunt complicate.

                  eu pot doar sa sper ca nu o sa ajung in situatia ei, respectiv sa imi iubesc sotia dar sa nu o mai gasesc atragatoare dpdv sexual.
                  daca as fi in situatia aia, sincer nu stiu ce as face.
                  adica sunt pentru onestitate si tot ce spui tu, dar nu cred ca as avea inima sa-i spun ca nu o mai gasesc atragatoare dpdv sexual si sper ca nici ea nu are inima sa-mi spuna asa ceva, pentru ca e o chestie care te distruge pe interior.
                  si tocmai de aceea, poate ca e preferabil sa cauti sex in alta parte si sa nu-i spui, desi habar nu am daca e posibil sa faci cu cineva doar sex si atat, fara nici un fel de implicare (eu de exemplu, pana la varsta asta nu am putut).

                  deci cred ca in situatia in care se afla Maia alegerea nu e simpla: de ce i-ai spune ca nu te mai atrage? nu e ca si cum el (adica partenerul sau partenera) poate sa rezolve chestia asta, sa faca ceva ca sa te atraga din nou, ca daca nu mai e nu mai e.
                  nu vei face decat sa-l ranesti, si s-ar putea sa distrugi si relatia, pentru ca va avea resentiment la adresa ta, va deveni defensiv si posibil banuitor/gelos.
                  pe de alta parte nici sa-l inseli nu e ok, pentru ca nici tie nu ti-ar placea sa fii inselat.
                  o fi mai bine sa divortezi si sa renunti la viata ta impreuna cu el/ ea doar din cauza asta? s-ar putea sa regreti dupa cativa ani de zburdat si copiii o sa sufere cu siguranta.
                  deci ramane sa renunti la sex, daca poti.
                  daca nu poti, habar n-am ce e de facut.

                  • Cat spune:

                    Pai, sa zicem ca esti in situatia in care nu-ti mai doresti sotia, esti sigur ca nu e o faza trecatoare si nu reusesti sa mai faci sex cu ea. Bun, iti cauti o consolare discreta pe langa. Sa presupunem chiar ca ea nu afla si nu va afla niciodata. Dar asta inseamna, totusi, ca sotia va fi privata de intimitate sexuala (presupunand ca ii place sexul si are dorinta), pe cand tu te bucuri de aceasta intimitate in relatii paralele. E ca un furt, ii furi ani din viata, sau e ca si cum ai tine-o flamanda acasa cand tu te ospatezi in vecini. Daca cineva ar face asta la propriu, n-am avea nicio problema in a-l/o judeca. Chiar daca ea crede ca nu-i vina ei ca nu mai vrei tu sa faci sex, privatiunea ramane. In acest caz, mai putem vorbi de o relatie BUNA, cand unul rabda si celalalt se infrupta? E buna doar pentru ce care e si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai.

                    Sigur, sunt si cazuri in care partenerul inselat nu pune mare pret pe sex si are un libido scazut. Nu ca asta ar justifica disimularea, dar macar nu se chinuie de dorinta.

                    • Robo spune:

                      mda, as fi vrut sa o intreb si eu pe Maia daca sotul ei vrea sex si daca primeste, adica sunt curios cum se vad lucrurile de la el, dar ar fi fost extrem de indiscret si nu mi-am permis sa intreb.
                      presupun ca poti sa faci sex in continuare cu sotul/ sotia chiar si daca nu il mai gasesti atragator, ca sunt diferite nuante si aici, adica sa nu-l mai gasesti atragator nu e totuna cu sa-l gasesti respingator.
                      cred ca poti sa faci sex in continuare si totusi sa nu te mai satisfaca, dar sa o faci pentru celalalt, pentru partener.
                      cred ca situatia asta e de fapt mult mai comuna decat ne place sa credem, chiar si in relatii in care nu exista infidelitate.

                      dupa cum ziceam, lucrurile pot fi foarte complicate intr-o situatie din asta si chiar nu stiu cum as proceda eu.

              • AME spune:

                Deci sa inteleg ca inainte sa te casatoresti cu cineva, „potrivirea in pat” e atat de importanta incat ar putea lejer sa te faca sa nu vrei sa te casatoresti cu omul respectiv, dar odata casatorit cand intervin neintelegeri, tousi, nu ar fi un motiv bun de separare (in cazuri sa zice extreme), mai bine il/o inseli ca doar ce are… aici deja nu se discuta doar de atractie, mai e la mijloc si respectul (atunci cand inseli si el/ea nu stie), iubirea romanitica sau nu, cum am citit in unele comentarii. Cand iubesti pe cineva, in orice sens al iubirii, nu vrei sa il/o ransesti, dezamagesti, etc..Nu vad sensul unei afirmatii de genul: de ce as strica o relatie BUNA..cum ar putea sa fie BUNA cand deja ii lipseste ceva elementar, daca nu mai multe. De acord, nu strici relatia pt sex, dar atunci in loc sa o degradezi mai rau, mai bine incearca sa o imbunatatesti.
                Nici eu nu vad acest motiv „bun”, daca pot sa ii spun asa, pt divort. Insa ar fi un motiv bun pentru o schimbare in relatie. Ambii parteneri sa isi dea interesul pt a remedia problema. Ma gandesc ca da ca cineva are timp/energie si altele, pentru a isi cauta un partener nou de sex, are si pt a lucra la casnicia lui. Dar tousi, intre a trai intre „doua lumi”, cu partener inselat, mintit, care nu stie de situatie, si a divorta daca CHIAR nu exista alta solutie, si implicit a trai liber in sinceritate, mi se pare mai ok varianta doi. De ce ai vrea sa implici familia, implicit copiii, in chestii de genu. Daca partenerul e ok cu traba asta, super! In schimb daca nu stie, deja apare o problema.
                P.s. Nu judec pe nimeni, nu ma refer strict la cazul expus, insa pot spune ca l-am luat ca exemplu. Pana una alta fiecare e liber sa isi ia propriile decizii si sa fie fericit, atat timp cat nu ii afecteaza pe ceilalti din jur.

        • miha spune:

          cam la alea mă refeream și mulțam de lămuriri! dar, dealtfel, mă intere și cazurile [între]deschise. dacă m-aș găsi cumva în postura de… apanaj, să pot să-mi explic ce, cum și de ce. apoi, na, totuși tare aș fi curioasă și părerea soțului tău. indiferent că mai faci sau nu sex cu el, fie și fără plăcerea ta. de ce nu îi spui ca să-și poată și el căuta pe cineva care să-i ofere cu plăcere, zic. orișicum, mie tot mi-e greu să trasez granițe între fidelitate, loialitate, parteneriate ș.a.m.d… și cine decide că e sau nu treaba apanajelor, cum spui? chiar așa umbli cu bocancii noroioși printre flori, adică na, nu e doar grădina ta în care te caci… au și ei/ele o inimă, ce mama dracului?

          • Maia spune:

            Eu folosesc toaleta. In alta ordine de idei, nu e nevoie nici sa gandedti ca mine nici sa traiesti ca mine. Eu nu fac reclama la nimic, am povestit despre situatia mea si asta e tot. Nu inteleg de ce te inversunezi, pentru ca asta am senzatia ca faci. Daca mi s-a parut, imi retrag parerea.

        • Merat spune:

          Maia, este si problema TA daca respectivul este sincer sau nu cu partenera lui. Tu nu doar ca minti omul cu care iti imparti viata, dar esti complice direct la minciuna care este turnata femeii inselate de catre amantul tau. Mi-e sila de usurinta cu care tratezi subiectul si cele doua suflete care poate ar fi frante daca ar afla.

          • Alexandra D spune:

            Nu cred ca ar trebui sa fie problema Maiei cum isi gestioneaza amantul problemele acasa la el si cum vede sotia lui problema ca el isi da pantalonii jos in fața altora. E strict problema lor. Eu daca ma duc cu altul nu stau sa fac analiza pe text ce face ala acasa cu neamul lui. Sunt acolo sa mi-o trag si sa ma simt bine nu sa-i tin sedinte de psihoterapie. Pentru sedinte de psihoterapie am tarif pe ora, pentru sex de placere o fac moca.

            • Merat spune:

              Nu este problema Maiei, esti SI problema Maiei. Dar asta, desigur doar, daca simti vreo urma de vina cand stii ca actiunile tale nu tocmai morale afecteaza mai multe persoane. Daca nu, zic ca ai probleme grave de distingere of right and wrong. Nu stiu de ce o femeie matura considera ca e ok sa participe la distrugerea caminului unei alte femei.

              • Alexandra D spune:

                Caminul ala este din start distrus de la momentul in care barbatul a decis sa-si dea jos pantalonii. Nu conteaza cu cine.

                • Merat spune:

                  Exista oameni care au refuzat sa inceapa concret aventura cand au aflat ca celalalt e casatorit (chiar cineva a comentat aici despre o astfel de situatie). Daca mai multi ar face asta, poate cei care se pregatesc sa-si dea panatalonii jos/ridice fusta, s-ar gandi de doua ori. De asemnea, ai auzit de cazurile in care copiii proveniti din astfel de familii au spus ca ei urasc amantul/amanta, nu mama/tatal? Desigur, ambii sunt vinovati, dar ei nu-si vor uri parintele cel mai des ci persoana care a patruns in familia lor. Just something to think about.
                  Doar pt ca e o greseala in familia aia, nu inseamna ca trebuie sa contribui si tu cu greseala ta. Pe sistemul two wrongs don’t make a right.

                  • Alexandra D spune:

                    Pe mine nu ma deranjeaza barbatii insurati atata timp cat n-au copii.
                    In momentul in care se intrevad plozi minori la orizont atunci spun ” pas ”.
                    In rest God bless the orgasm si forta sa fie cu noi.

                    • AME spune:

                      @Alexandra D, gasesc comentariul tau CEL PUTIN incredibil de egoist. Pe sistemul, daca eu ma simt bine ce imi pasa de restul, atat timp cat aparent nu sunt copii.C`mon..putem mai mult de atat ca indivizi cu rationament si constiinta. si la faza „caminul ala oricum e distrus”, poate e, dar totusi vrei tu sa te asiguri ca sigur ramane asa.. ce sa zic, God bless you si intelepciunea fie cu tine.

                    • Merat spune:

                      Alexandra D, wow…

                    • Alexandra D spune:

                      AME

                      @Alexandra D, gasesc comentariul tau CEL PUTIN incredibil de egoist. Pe sistemul, daca eu ma simt bine ce imi pasa de restul, atat timp cat aparent nu sunt copii.C`mon..putem mai mult de atat ca indivizi cu rationament si constiinta. si la faza „caminul ala oricum e distrus”, poate e, dar totusi vrei tu sa te asiguri ca sigur ramane asa.. ce sa zic, God bless you si intelepciunea fie cu tine.

                      Repet: NU e problema mea cum isi gestioneaza el problemele in cuplul lui, ce angajamente au ei si ce-si permit si ce nu. Daca el e constient ca stie ce face, ca il face fericit ceea ce face, eu nu stau sa-i tin sedinte de terapie in cuplu. Nu pentru asta as fi acolo. De ce sa stau sa ma incarc eu cu problemele lor, omul ala s-a intalnit cu mine ca sa scape de ce are acasa nu sa-i ofer cicaleala 2.0
                      El vrea in timpul ala sa se simta bine si eu vreau aceeasi chestie ca doar de aia sunt acolo nu sa ne plangem pe umar unul altuia. Cred ca ar fi destul de incomod sa-l intreb fix in momentul orgasmului : auzi, ce crezi ca ar zice nevasta-ta despre cat de bine faci 8-urile astea cu mine? Sau: tot asa super ii faci si ei oral?! 🙂 Sau: auzi hai sa te invat niste pozitii faine sa i le arati si ei maine. Si pentru ca-s fata faina uite ti-am cumparat un neglije dragut pentru ea, ce zici?Îi place rosul, negrul, are cupa buna sau trebuia s-o iau mai mica?

                    • Merat spune:

                      Ideea, Alexandra, era sa nu ajungi in pat cu el. Nu sa-i faci terapie in timp ce sunteti in pat. Dar recunosc ca am ras. Nu doar datorita felului plastic de a te exprima, dar m-a facut sa rad si faptul ca te prefaci ca nu stii despre ce e vorba si ca e ok ce zici. Si sper ca nu te ocupi de terapie, ca tot insisti pe ea. For the greater good 🙂

  • Isa spune:

    Va las aici un TED fff bun despre infidelitate, cauze si solutii mai ales. De multe ori infidelitatea poate fi trigger-ul pt consolidarea si redescoperirea relatiei. Si redescoperirea poate fi chiar si mai frumoasa decat inceputul.
    https://youtu.be/P2AUat93a8Q

  • K spune:

    Mi s-a intamplat sa dezvolt o fascinatie foarte intensa pt un barbat care mi-a marturisit inainte sa avanseze relatia noastra ca este casatorit. Dar mi-a explicat el: „Ca stii cum e… ma duc acasa orice ar fi”. A fost cam greu sa nu las sa avanseze lucrurile si sa-l trimit acasa inca de atunci, si nu dupa ceva timp. Insa ce m-a ajutat sa fac asta, desi eram fascinata de el, au fost 2 lucruri: orgoliul si credinta in Dumnezeu. Uneori oamenii inseala si pt ca pot si au cu cine. Acum fiecare e liber sa aleaga ce face celuilalt, chiar daca sotia/sotul celeilalte persoane e un strain fata de noi. Si daca putem sa ne simtim bine fiind parte dintr-un astfel de joc. Eu una am realizat ca ar fi fost o „fericire nefericita” sa fiu intr-o astfel de situatie si ca m-ar fi consumat mai mult decat m-ar fi bucurat. Si nu merita pretul. Uneori lucruri corecte, chiar daca par sa te coste o fericire temporara care pare deosebita si intensa, in timp de fapt se dovedesc cele mai rewarding. Caci doar asa poti sa te uiti la tine si la sufletul tau cu bucurie. Un barbat daca e al tau, va fi al tau. Nu va trebui sa faci compromisuri promiscue pt el.

  • Ecarulan spune:

    Deci treaba asta cu ‘rusinea’ e buna macar la ceva? Ce varsta au participantii la studiu? Ma intreb daca mai depinde si de generatie – eu am auzit des cuvantul ‘rusine’ de la bunici si uneori parinti, dar n-am introdus notiunea asta inca in universul copiilor mei.

    Am remarcat un comentariu de mai sus, foarte relaxat in privinta relatiilor extra-conjucale care nu sunt in competitie cu cea conjugala: in contextul asta nici nu mai e potrivit termenul de ‘inselat’, e doar o componenta (fireasca) a vietii.

    Si cum l-a prezentat pe domn tinut de mana, fosta ta colega? Pare ceva foarte firesc daca se plimba prin mall. Poate nu e nici un stres pentru nimeni?!?

  • Ana spune:

    In subiectul asta este loc de multa,multa ipocrizie. Fara sa fiu specialista in relatii de cuplu,as spune ca oamenii insala pentru ca intotdeauna li se pare ca merita mai mult.Si sunt atrasi de alte persoane pentru ca este un lucru absolut firesc si natural.Practic,cunosti pe cineva,te atrage,incepe sa te admire,sa te „vrajasca” si tie ti se pare ca da,asta este ceea ce meriti tu:complimente,atentie nu pe cel/cea de acasa care nu te mai divinizeaza atat.Dupa care ,in functie de avantaje si de cat de frica iti este sa renunti la vechea relatie,alegi sau nu sa o continui pe cea de-a doua.Sunt absolut de acord cu Isa,de multe ori poti continua relatia oficiala chiar la standarde superioare celor anterioare.Asta inseamna sa intelegi totusi ca unele lucruri sunt firesti,sa vrei sa continui si sa renunti la drame inutile si ,in principiu,sa pricepi ca nu este al tau/a ta,ci un om care imparti o parte din viata.

  • Luminita spune:

    Sa nu fim ipocriti. Cred ca cei mai multi au fost atrasi de alta pers decat sotul/sotia. Poate la cei care traiesc pe o insula pustie nu a fost cazul. Dar asta nu inseamna ca si dam curs instinctelor.

  • Elena spune:

    O mare lipsa de respect fata de propria persoana, asta inseamna inselatul. Nu imi mai place sotul, nu se mai poate face nimic, pai atunci divortez, stau o perioada singura, si doar dupa asta incep o noua relatie sau nu. Nu mi-as permita sa mi se aprinda calcaiele dupa vreun coleg, mai ales casatorit si cu copii, e strigator la cer. Ce pasiuni interzise sa mai caut la 40 ani, le-am trait pe toate la timpul lor… ar trebui sa fim rationali si nu s-ar intampla atatea drame, familii destramate, copii nevinovati ramasi traumatizati, etc.

    • Ana spune:

      Elena,cum iti interzici concret sa iti placa sau nu cineva.Este atractia de inceput rationala? Si crezi ca iti poti traumatiza copiii plecand dintr-o relatie nefunctionala? As spune mai degraba ca ii vei afecta ramanand intr-un cuplu care nu merge. Inteleg ca le-ai trait pe toate la varsta lor,deci inclusiv relatii interzise,insa acum nu o mai faci pentru ca iti consideri varsta neadecvata acestora,sau de ce mai exact?
      Inselatul este lipsa de respect a propriei persoane?! Pe bune?! Mie mi se pare ca nu are nimic de-a face cu respectul sau cu lipsa lui.Ba chiar,de cele mai multe ori cand inseli ai mare incredere in tine si ti se pare ca esti „tare” ,deci lipsa de respect nu prea intra in ecuatie.In orice caz,mult mai important decat inselatul mi se pare gestionarea unei eventuale crize de cuplu „post -inselat”, de abia atunci realizezi daca vrei sa continui si ,de multe ori, relatia celor doi poate deveni mult mai buna.

      • Elena spune:

        Asa cum am zis, eu nu as insela. Prefer sa divortez. Cum sa imi dea incredere in mine faptul ca insel? ; )))) ma faci sa rad. Mint, ma ascund, am viata dubla, ma vad cu amantul prin garsoniere, imi pazesc telefonul tot timpul, doamne fereste, mai iau si o boala, la varsta asta 😀 etc, etc. Si amantul si-ar parasi familia pentru mine, nu cred asta niciodata. Ramai doar cu reputatia terfelita. Asa cum am zis, respectul fata de propria persoana….

        • Alexandra D spune:

          Asa cum am zis, eu nu as insela. Prefer sa divortez. Cum sa imi dea incredere in mine faptul ca insel? ; )))) ma faci sa rad. Mint, ma ascund, am viata dubla, ma vad cu amantul prin garsoniere, imi pazesc telefonul tot timpul, doamne fereste, mai iau si o boala, la varsta asta 😀 etc, etc.

          Daca ai fi luat o boala venerica la o varsta mai frageda ar fi fost o scuza? Ai fi acceptat-o cu mai multa usurinta? Boala e boala indiferent ca ai 20 sau 70 ani.

          Si amantul si-ar parasi familia pentru mine, nu cred asta niciodata.

          Sunt amanti care si-ar lasa relatia pentru tine, daca te-ar iubi îndeajuns.

          Ramai doar cu reputatia terfelita. Asa cum am zis, respectul fata de propria persoana….

          Reputatia in fata cui? Daca nu te doare de gura lumii, ura si la gara.

    • Alexandra D spune:

      Fix de aia apar discutii gen: n-am simtit orgasmul si placerea sexuala niciodata in viata mea. Frigiditatea e ok atata timp cat se imperecheaza cu impotenta barbatului.

  • :-))))))))
    Adica asa de tare am ras la fraza: „Eu l-aș mirosi pe-al meu imediat dacă ar pune nasul pe altă domniță”. Iti urez sa nu afli niciodata daca asa este. Din experienta proprie, insa, iti pot spune ca nu m-am prins cu anii atunci cand aveam un prieten vedeta, care nu numai ca ma insela oricand putea, dar nici macar nu isi ascundea aventurile. E drept ca pe vremea aceea eram des plecata din tara, deci nu aveam cum sa il vad, efectiv. Insa as fi putut „mirosi” ceva la telefon (vorbeam zilnic la ore fixe). Sau ar fi putut sa imi spuna cineva dintre prietenii comuni, desi asa ceva se intampla extrem de rar, nu se baga nimeni de obicei. Cand am aflat, a fost inceputul sfarsitului pentru relatia noastra…
    Si am mai fost odata intr-o situatie de trio de care am aflat dupa niste luni bune de zile; am rezolvat-o si am continuat. Si am fost si amanta, din pacate, uneori. Viata e complexa, vorba aia 😉

    • Adela spune:

      @ Mama Aluniță
      Eu am “mirosit” de la mii de km depărtare. Nu știu cum, nu pot să îmi dau seama. Fix ca-n filme. Deși el a negat până n-a văzut cu ochii lui ce văzusem eu. Iar dovada a venit mult târziu.

      Și la ce a ajutat?… n-am priceput nimic, m-a bulversat complet… și am rămas c-o neîncredere nasoală în tot și toate…

      Pe de altă parte, eu nu știu cum poate înșela cineva. Nu-s o persoană credincioasă, n-am motive d-astea (adică mă rog, bănuiesc că e cineva acolo, “sus”, dar cam atât). Dar eu simt că mă înșel pe mine, nu pe el! Că vorba aia… ocazii are toată lumea, nu cred că-i cineva care n-a avut. Ei nu pricepeau care e problema mea, eu nu îi pricepeam pe ei… ce e așa greu un “nu”.

      Grea temă!

  • Miha spune:

    eu mai am o curiozitate. cei care înşeală nu se gândesc că ar putea aduce partenerului o boală cu transmitere sexuală? mă îndoiesc că au grijă să se rezume la sex cuminte doar cu prezervativ într-un amantlâc. şi prin sex oral se pot transmite destule. şi apoi, când îşi sărută partenerul sau pupă copilul pe frunte, nu se gândesc deloc la cum şi ce au pupat diverse prin alte părți?

    • Irina spune:

      deci daca-l pup prin alte parti, cum zici tu, pe tatal copilului, ar trebui sa nu mai pup copilul vreodata? sau e valabil doar daca am pupat parti neapartinatoare tatalui copilului?

      • miha spune:

        asta e din seria unde dai și unde crapă! apăi, la tată știi dacă are un ce transmisibil. că-n general observi ce igienă are, dacă nu te preocupă mai mult chestii neaparținătoare lui. teoretic.

        • Irina spune:

          stii? cam cat de des vine cu buletinul de analize? saptamanal? mensual?bilunar? poate-l preocupa pe el chestii neapartinatoare mie. :-)))) sa fim seriosi, oricum o dai, nu stii. nu stii niciodata sigur suta-n suta daca, pe cine si unde a mai pupat in timp ce tu-i faci sarmale. but again, poate faci parte din categoria femeilor convinse ca ai lor nici cu gandul n-ar gandi sa o arda cu alta femeie, d’apoi sa o si faca! poate chiar ai dreptate, nu zic nu. dar poti sa stii dincolo de orice dubiu? sa-ti pui gatu’ pe butuc pt el? doar zic! 🙂

          • miha spune:

            întrebarea inițială era dacă cel care înşală nu simte vre-o mustrare de conştiință. nu sunt convinsă că al meu e sfânt, nu sunt nici religioasă şi nici nu m-am născut ieri. şi, dealtfel, nici pentru mine nu aş jura că niciodată nu voi… aluneca. eu acum încerc să înțeleg motivele şi, de ce nu, doza de ipocrizie care apare în majoritatea cazurilor. apoi mă amuză şi cum sar multe doamne cu replici care mai de care pe-aici şi cum conturează dânsele profilul antecomentatoarelor.

            • Irina spune:

              bine, miha, cum zici tu. pace!
              P.S. ziceai mai devreme, ca femeie stii lucruri despre sot pt ca femeia ii urmareste igiena si stie daca si ce chestii contagioase poate avea. ceea ce mi s-a parut amuzant, de unde si comentariul meu de dinainte.

              • miha spune:

                am încheiat acel comentariu cu „teoretic”. aș fi pus și un smiley, dar nu e chiar amuzant subiectul. și nici nu știu să se fi inventat vre-un smiley care să zâmbească amar. altfel, pace!, cum spui, iar eu am să mă opresc aici cu comentatul.

          • Nati spune:

            Imi imaginez ca pe tatal copilului meu il intereseaza sanatatea copilului cam tot atat cat ma intereseaza si pe mine in orice caz, mai mult decat l-ar interesa pe amant.

    • Cristiana spune:

      Treaba cu pupatul copilului pe frunte dupa cine stie ce ai facut cu aceleasi buze mi se pare un mit propagat la nesfarsit pe care nu il inteleg. Gura este oricum FOARTE murdara, are un miliard de catralioane de bacterii. In fine, mi se pare o idee ciudata dilema asta.

      Referitor la bolile cu transmitere sexuala, iti confirm ca exista enorm de multe cazuri de nesimtire si nepasare, am avut pacienti cu sifilis, chiar si cu HIV, din astfel de „aventuri”. It is all fun and games pana cand te trezesti cu asa ceva…Dar tot din experienta mea, dragostea e atat de oarba incat si peste astfel de chestiune se trece. Cine a zis ca relatiile sunt usor de inteles? 🙂

    • IQ spune:

      Draga mea, bolile cu transmitere sexuala nu mai sunt o tragedie, se trateaza. Iar daca oficiala se intreaba de unde a luat, i-o bagi pe aia cu capacul de la wc sau, de ce nu, chiar de la ginecolog. Iar cu alea grave, gen HPV, e si mai misto. Pentru ca nimeni, absolut nimeni, nici chiar medicul ginecolog, nu poate sa-ti spuna cand si de la cine l-ai luat. Afara de situatia in care tu, ca femeie, n-ai avut decat un singur partener sau ai avut testarea HPV facuta INAINTE sa faci sex cu actualul (hahaha, care femeie face asta?), poti sa fi luat HPV-ul in oricare moment din viata (da, si de la ginecolog) si sa se activeze la n ani dupa casatorie, in functie de sistemul imunitar, deci poti spune cu certitudine ca ti l-a adus barbatul? Pentru hepatita si HIV dai vina pe dentist si/sau cosmetica si cam astea sunt, nu?

      Stiu, o sa zici „Cat de proasta sa fie femeia aia ca sa puna botul la asa ceva?” Eh, nu-mi permit eu sa trag concluzii despre IQ-ul fiecaruia, dar ti-as indica o sursa de informare diverse forumuri si intrebari pe site-uri medicale unde vei vedea femei pur si simplu disperate sa gaseasca o justificare pentru bolile pe care le au, excluzand cauza evidenta. Orice, numai barbatul. Nu nu, e imposibil! Pur si simplu se agata de orice, si cum domeniul medical nu e accesibil chiar oricui, da, aia cu capacul de la wc chiar e plauzibil pentru unii. Pana la urma, am vazut chiar femei care intrebau cum sa aiba grija de copilul barbatului, acel „accident” intamplat in timpul casatoriei LOR. Ceva de genul „imi iubesc barbatul, il iubesc si pe copilul lui, ce daca e facut cu alta, a fost doar un accident, drept dovada iata, e cu mine acum, nu?”

      Si pentru ca te vad fara experienta practica, o sa-ti spun ca da, se face fara prezervativ (care ar fi farmecul, de altfel?) iar metodele contraceptive variaza de la „Te priveste, rezolv-o!”, pana la coitus interruptus pentru cei mai prevazatori (ca doar nu poti sa ai incredere in ea ca ia anticonceptionale, nu?). Dezavantaje? Cunosc un specimen la care practicarea coitus interruptus timp de multi ani (si multe femei) i-a adus ceva probleme erectile, in sensul ca isi da drumul foarte greu. Dar, in definitiv, care femeie nu se bucura de o erectie de lunga durata, deci se pare ca e o situatie win-win.

      • Alexandra D spune:

        Nu-s pro fara prezervativ, incercam placere cu cap caci de aia il avem 🙂

      • Cristiana spune:

        Pentru cineva atat de agresiv(A) si cu o experienta atat de vasta mi se pare amuzant ca tu crezi ca HPVul e cel mai grav lucru cu care te poti procopsi cand faci sex neprotejat. 🙂 Si, apropo, nu poti sa iei hpv de la ginecolog decat daca faci sex cu el.

        Altfel, putina empatie cred ca nu ar strica, nu? Fiecare e capabil sa reactioneze in felul lui, exact cum poate si nimic mai mult. E mai degraba trist decat amuzant, de fapt, sa vezi cat de mult lucreaza imaginatia umana, orice ipoteza e mai fascinanta decat adevarul…

    • Alexandra D spune:

      Când vedeti ca nu va mai pupa copilul pe frunte e semn c-a dat cu limba prin alte parti. 🙂

  • Luminita spune:

    Mimi, de acord cu tine.
    Rox, degeaba comunici, mortu nu mai invie, cel mult il imbalsamezi.
    Robo, atractia sexuala si indragostirea se intampla la inceputul unei rel si au substrat fiziologic, hormonal. Cred ca ai auzit de dopamina, serotonina si oxitocina. Dupa parerea mea, nu suntem poligami in sesul ca nu ne putem indragosti de more persoane in acelasi timmp, dar suntem monogami „in serie” adica ne indragostim de mai mult de o persoana in timpul vietii
    Dar asa e, nu e moral si social acceptat sa-ti inseli partenerul.

  • Luminita spune:

    Iaca mai exista si oameni (brutal de) sinceri (Maia).

    • Cristiana spune:

      Mai putin cu propriul sot 🙂

      (Scuze, Maia, a fost ridicata la fileu si nu am putut sa ma abtin. You do your thing, asa cum vrei si crezi).

  • Luminita spune:

    Maia, stai calma ca nu esti singura in situatia asta. Majoritatea au avut rel „ilicite” sau si-au inchipuit ca au dar nu recunosc. Unii mai fac si pe lupii moralisti. Ce mai, ipocrizia in floare.
    In alta ordine de idei, comentariile nu sunt ordonate cronologic, e f greu de citit, faceti ceva in sensu asta.

  • Geo spune:

    Devine mai clar acum: inselatul asta e din mare, mare plictiseala (restul sunt cuvinte).

    Remediul e simplu: niste probleme de viata, care sa ne ocupe timpul, neuronii si hormonii.

    Liric.

    • Eva spune:

      Exact! La fel am dedus și eu, că unii, nemaiputand de bine sau neavând parte de acțiune acasă caută și ei un Wc sa se descarce.

      • Ana spune:

        Eva,scuza-ma ca iti dau un raspuns practic necerut,dar asemenea remarca este atat de penibila ….Cu siguranta tipa aia pe care tu o vezi wc e vazuta de barbatul insurat ca una atragatoare, cu care are motive de ras,de relaxare si descarcare a acrelii acumulate acasa in preajma „oficialei”.
        @Maia,te felicit pentru abordarea onesta a unei probleme in fond atat de banale! Mie mi se pare ca cei care iti recomanda sa ii spui sotului nu realizeaza ca atitudinea ta este de doamna,adica exact ceea ce multe isi doresc de la barbatii lor: chiar daca ma insala,sa nu aflu si sa fie domn acasa.Evident,dublu standard si ipocrizie cat cuprinde. Iti doresc sa iti gasesti fericirea pe care o cauti si sa faci alegeri care sa iti aduca pacea sufleteasca.

        • Merat spune:

          Ana, nu cred ca ideea e ca pt barbati e ok si pt Maia nu e ok. Nu e ok pt nimeni. Nu stiu de unde atatea felicitari pentru inselat si minciuna. Inteleg ca vrem sa parem open minded si chestii, dar atat timp cat nu vorbim despre ceva facut de comun acord, e doar un comportament oribil fata de omul cu care iti imparti viata. Wtf…

          • Ana spune:

            Nu am felicitat-o pentru inselat,ci pentru faptul ca a recunoscut ca a facut-o.Multi/multe se dau mult mai nevinovati decat sunt.Si chiar daca tu crezi ca nu e ok pentru nimeni sa insele,acest lucru se intampla extrem de frecvent.Prin urmare e important sa gestionezi situatia cat mai bine pentru toti cei implicati.Pentru mine asta inseamna ca nimeni nu sufera inutil,asa ca ramane la latitudinea fiecaruia sa faca asa cum crede ca e mai usor de suportat in cuplul lui.

      • Alexandra D spune:

        Aia care cauta un wc sa se descarce poate s-au saturat sa se pise in fundu curtii. 🙂
        Poate wc-ul de acasa e infundat si pana vine vidanja sa-l desfunde mai dureaza. Oricum aia care o fac in alte parti n-o fac de bine, o hiba exista oricat te-ai minti singura ca esti perfecta si ca relatia voastra de acasa varsa pe alocuri de bine.
        Te imbeti cu apa rece. Vrei sa spui ca e perfecta pentru tine pentru a nu te simti traumatizata ca s-a dus la alta. Asa ca e mai ok s-o huiduiesti pe aia.

  • L spune:

    Daca MAIA era barbat ce-ti fi zis?
    Porcul, animalul cum a putut sa faca asa ceva bietei neveste cu copii acasa.
    Mno sincer nu aveam nimic de zis daca Maia era sincera cu sotul si apoi luau o decizie impreuna. Dar asa, mintindu-l Maia, faci o mare defavoare familiei si sotului.
    Parerea mea e ca oamenii slabi inseala. Oamenii puternici trec totul prin ratiune, isi asuma lucruri, i-au decizii. Mie imi plac cei puternici ador stapanirea de sine, autocontrolul. Asa ca, oamenii inseala daca sunt slabi. Parerea mea. Cel putin ptr mine, cei slabi sunt neinteresanti. Fiti puternici! :))
    P.S Si eu sunt maritata de vreo 15 ani dar confirm…e mai fain la 40 ca la 20. Daca n-ar fi as alege sa plec sau sa stau. Inselatul nu e varianta ptr mine.

  • Irina spune:

    mi-e clar acum ca ne e deloc buna combinatia asta cu inselatul. trebuie sa te gandesti la o gramada de chestii:

    – la nevasta lui (ideal, sa te gandesti la ea nu impreuna cu el, ci in locul lui, adica tb sa iti pese de cea pe care el o insala mai mult decat ii pasa chiar lui)

    – la copiii lui, daca ii are; daca nu ii are, tot e nasol, ca daca de la stres n-o sa mai poata avea ei copii? deci trebuie sa iti peste si de copiii lui nenascuti

    – la probleme lor financiare, la ratele lor de la banca

    – la jobul lui, care poate o sa aiba de suferit

    – la jobul ei, care poate o sa aiba de suferit

    – la educatia copiilor lui (daca ea afla si iese scandal, copiii nu mai invata bine la scoala si e vina ta ca nu ai luat asta in calcul, ce conteaza ca el nu s-a gandit, trebuia sa te gandesti tu!)

    – la parintii lui sau ai ei (sau la toti) care „e” batrani, bolnavi, necajiti si tu le dai un branci direct in cosciug pt ca-l violezi miseleste pe bietul domn

    e obositor. nu merita. mai bine sta fiecare-n banca proprie, zau. de femei zic. pt barbati e simplu, cum am demonstrat mai sus. se ocupa amanta de toate.
    a, inca ceva,. acum niste ani, pe un forum care avea si un topic pe teme similare cu asta a aparut o tipa maritata care a povestit despre cum s-a indragostit de un tip insurat a carui sotie era gravida. si-au innebunit gravidele de-acolo de furie si indignare. unele mai-mai sa lepede copilul la gandul ca exista pe lume femei care ar face sex cu barbatii lor cat ele sunt gravide. nu era una sa spuna ceva despre barbatul care face sex cu alta cand sotia lui e gravida. nu, nene, chestiile astea-s unidirectionale, asa.

  • Ana spune:

    Tentația de a înșela exista la toată lumea, dintotdeauna, asa cred. Modul in care reacționam, principiile de viata, raționalul din noi, sunt cele care fac diferența. Altfel, ne putem alinia, lejer, lângă animalele necuvântătoare care se împerechează, pentru ca la ele primează instinctul. Măcar ele o fac pentru perpetuarea speciei, nu pentru plăcere. Noi, oamenii, avem pretenția ca am evoluat ca ființe, ca avem conștiința, ca suntem mai mult decat niște animale. Înșelam cand nu mai iubim, nici pe noi, nici pe celălalt. Nu văd nici măcar dragoste de sine, in omul care Înșeală. Suntem goi pe dinăuntru, sufletește, si încercam sa căutam lucruri si stări (care toate sunt trecătoare), care sa umple golul. Personal, prefer sinceritatea, decat compromisul minciunii.

    • Dana eu spune:

      E comentariul cel mai realist pe care l-am citit pana acum. Si eu cred ca inselam cand nu mai iubim; si e trist ca ceea ce obtinem e trecator.
      Alexandra D, cum va fi cand nu vei mai fi atragatoare (si tanara) pentru partenerii tai? Nu e critica, e doar o intrebare.

      • Alexandra D spune:

        Traiesc azi, maine nu se stie ce va fi. Poate maine nu mai sunt si nu ma duc in pamant cu ce va face pe voi fericite. Da, stiu sunt egoista dar e viata mea nu a voastra.

    • Adela spune:

      Hahaha! O precizare. Asta cu instinct vs. plăcere la animale este în dezbatere.

      Uite aici teoria cuiva:
      https://sciencing.com/animals-besides-humans-mate-pleasure-8390317.html

      Nici în alte privințe nu e așa clar dacă suntem superiori animalelor. Am văzut acum ceva vreme un documentar privind cultura (în sensul “omenesc”, cu unelte & stuff, specifice grupurilor din anumite arealuri), în cazul unor specii de “corbi”.

      Ce vreau să spun: comparațiile cu animalele n-au niciun sens. Nu ne ajută, nu ne încurcă 🙂

      Da’ putem spune ce simțim noi…

  • L spune:

    Ana, rezonez cu ce ai spus. Si da, bine punctat: cel ce inseala nu se iubeste nici pe el insusi. Mai, inainte ramaneau femeile vaduve si nu mai cunosteau alt barbat pana la sf vietii. Goana asta dupa placere, no mater what, e un viciu care te distruge pana la urma. Ca orice alt viciu. Culmea e ca cei robiti se cred liberi.

  • Alexandra D spune:

    Pana la urma care e problema? Ca si-o trag amantele mai mult ca voi? Ca au mai multe orgasme? Ca sunt mai relaxate? Sau va e teama ca si-o trag cu barbatii vostri?

  • Alina spune:

    Am avut si eu o atractie fascinanta pentru un barbat cu aproape 17 ani mai mare decat mine, insa despre care stiam ca este casatorit si avea si 3 copilasi. S-a pastrat, timp de aproape 4 ani de zile, acea atractie nebuneasca, pe care nu credeam ca eram in stare s-o simt. Au existat si numeroase momente in care nebunia era pe cale sa se intample, insa ambii ne-am oprit unde a trebuit, fara a merge mai departe si a incepe o relatie sexuala. Si, desi simt ca acolo, in sufletul meu, imaginea lui e bine ancorata, pot sa zic ca ma simt cea mai fericita fiindca totul a ramas in acel stadiu- amicitie si colaborare profesionala. Poate chiar daca, pana la urma, el a facut vreo nebunie cu altcineva, eu ma simt impacata cu mine ca n-am fost eu cea cu care s-a intamplat.

    • Merat spune:

      Tot respectul!

    • Andreea (o Mamica) spune:

      @Alina, ti-a trebuit curaj sa faci asta, nu cred ca a fost usor, ai procedat foarte bine si nu zic asta pentru ca „inselatul nu e ok”, dar pentru ca (din cate inteleg cum ai scris) ai luat decizia respectand valorile tale profunde (nu ale societatii, sau impocrizia „ma gandesc ca sufera familia”). De aia esti si impacata cu decizia ta.

      Fac o paranteza aici doar sa spun ca, personal, am apreciat super mult si curajul @Maiei, exact din acelasi motiv: e sincera fata de sine insasi, e o decizie gandita, asumata … si care cine stie, poate chiar i-a salvat casnicia pana la urma… In fine, ce vreau sa zic e ca sunt doua cazuri extreme, pe care eu personal le inteleg prea bine pe amandoua.

      Nu are deloc legatura cu articolul, e doar o curiozitate: @Alina – zici ca in sufletul tau „imaginea lui e bine ancorata”. Ai reusit ca faci pace cu asta? Te gandesti cum ar fi sa va re-intalniti intr-o zi? Contiuna sa fie momente cand te rascoleste? Ar fi foarte interesant de asemenea sa citesc si parerea unui barbat despre o astfel de pasiune „neconsumata” – din diferite motive, nu doar ca avea familie (si nu raspunsuri: mi-am dat seama ca-mi iubesc familia si nu vroiam sa-i ranesc …) – dar ce simte in suflet despre o femeie care a procedat astfel, cat de greu i-a fost, ce imagine a pastrat, se (mai) gandeste la ea?

      • Alina spune:

        Nu as putea sa mint si sa spun ca a fost usor si ca, la mai bine de jumatate de an de cand nu ne-am mai vazut, nu ma mai gandesc deloc la el sau nu m-am intrebat daca este ok sau daca m-a dat uitarii. Si ramane mereu acea curiozitate si viceversa…despre ce simte sau cum l-a marcat, la randu-i, acea experienta. Cat despre o posibila reintalnire, as prefera mai degraba sa nu aiba niciodata loc…mi-ar rascoli prea multe amintiri si ar produce durere sufleteasca.

  • Daniel spune:

    Sunt de acord cu ideea ca sotia si amanta sunt complentare. Tocmai de aceea am o sotie si o amanta si nu o fosta sotie si o actuala sotie. Cat timp toata lumea este fericita cu informatia de care dispune, care e problema? De ce as inlocui aceasta fericire cu un adevar periculos?

  • L spune:

    Daniel, sa inteleg ca e perfect daca sotia ta are si ea un amant. Nu ai fi afectat banui, atata timp cat tu esti sotul. Sau sa aiba mai multi amanti ca noi suntem mai putin limitate fizic. Si daca raspunsul e da, las-o sa fie si ea fericita. Cu tine sigur nu e.

    • Daniel spune:

      L, ar fi in regula, dar stiu sigur ca este fericita in mariajul pe care il avem. O cunosc mai bine decat o cunosti tu. Un amant sau mai multi nu cred ca ar dori sa aiba, dintr-un motiv foarte simplu: este o mare diferenta intre rezistenta si dorinta sexuala.

      • Alexandra D spune:

        Stie de amanta ta?

        • Daniel spune:

          Nu, nu stie. Daca ar sti, ar fi nefericita.

          • Alexandra D spune:

            Ar fi nefericita dar ar ramane in continuare cu tine sau ar fi nefericita si ar pleca? Spui ca o cunosti foarte bine deci nu ar fi foarte greu sa anticipezi miscarile ei.

      • L spune:

        Este fericita pentru ca e sigura ca o iubesti si ii esti fidel. E fericita pentru ca o obligi sa traiasca in minciuna. Dormi bine noaptea Daniel? Tu esti fericit cu ea? O iubesti?
        Crezi ca ar ramane cu tine daca ar afla adevarul?
        O femeie e rezistenta decat vrea uneori sa para 🙂

      • L spune:

        Dorinta sexuala nu are cum sa nu fie daca sotul e generos si te simti bine cu el. Vine singura….Acum, voi stiti mai bine ce si cum dar mi-e ca o cunosti la fel de bine cum crede ea ca te cunoaste pe tine. De ceea ce iti place iti faci timp….iti doresti sa se intample etc.

  • Alexia spune:

    Cam toata lumea amesteca viata intima cu responsabilitatea copiilor.
    „Vai are copii, cum poate sa isi insele sotul/sotia?”
    Daca ai copii nu insemna ca viata ta s-a terminat, iar daca nu esti fericit cu partenerul poti sa iti cauti in alta parte. Multi cauta aventuri pentru ca sunt prea lasi si nu isi permit sa se desparta, dar oamenii sunt lasi intr-o multime de situatii, nu dar asta.

    • L spune:

      Poti sa iti cauti in alta parte dar iti anunti inainte si partenerul. Mie asa mi se pare corect. Vezi ce zice, poate ai noroc si e de acord. :))) Nu inteleg deloc de ce trebuie sa ne prefacem ca ceva functioneaza daca nu mai functioneaza. Pentru copii se gasesc mereu solutii…

  • L spune:

    Am tot stat si m-am gandit pe subiect. Am decis sa scriu de pe laptop, mai greu pe telefon.
    Mi se pare absolut josnic sa iti inseli partenerul ( fara ca el sa aiba habar de asta) si sa stai comod sub umbrela familiei prefacandu-te ca esti un sot/sotie iubitoare. Nu cred ca putem separa iubirea de atractia sexuala, in familie. Eu nu cred ca exista ce zice Maia ( vai imi iubesc sotul, ma inteleg cu el dar nu simt atractie sexuala). Cred ca nici nu il mai iubesti dar ramai cu el pentru ca iti convine aceasta situatie din pct de vedere material/statut/copii etc.
    Si ma super enerveaza atitudinea Alexandrei D. care are senzatia ca toate nevestele tin de soti cu dintii, ofticoase si invidioase pe amante.
    Sunt multe neveste ( me included) care daca ar afla ca sotul o inseala….s-ar cam debarasa de el ca de o masea stricata, fara ura, fara certuri, fara razbunari.( il iubesc enorm dar nu m-as putea preface ca am ceva ce practic nu am:)) Daca nu ma mai iubesti iti asumi, pleci si ma lasi si pe mine sa imi caut fericirea. Sau habar nu am poate ramai pentru familie pentru copii dar in dormitor impreuna niciodata. Ramane un parteneriat, nu o iubire, nu o relatie.
    Ma deranjeaza amestecarea lucrurilor fantastic. Albul e alb, negru e negru, o foaie mototolita nu va mai fi niciodata o foaie alba.
    Orice femeie/mama are ocazia si ar putea avea n aventuri cu n barbati ptr care simt atractie fizica. Tocmai discernamantul, respectul fata de sot, fata de familie o face sa nu dea curs acestor instincte primare pe care toti le avem.
    Eu imi voi educa copii sa se respecte pe ei in primul rand. Sa te respecti pe tine inseamna si sa nu inseli.
    Sa inseli e josnic si punct. Exista solutii respectabile si decente pentru orice problema. Inselatul nu e una dintre ele.

    • Cristiana spune:

      „Albul e alb, negru e negru” Oh, daca ai sti tu cat gri exista…:) my sweet summer child, cum zicea dadaca in game of thrones.

      Nu o sa intru (Si mai mult) in dezbaterea asta, iti zic doar ceva ce e sigur sigur. Pana nu esti in situatia cu pricina, habar nu ai ce o sa faci. 97 (nouazeci si sapte) la suta dintre femeile inselate vor ramane in relatia aia. Procentul asta e imens si include doar pe cele care au recunoscut situatia. Probabil e mult mai mare, de fapt.

      Si mai cred ca de asta le e greu oamenilor sa fie sinceri si sa isi deschida cumva sufletul, pentru ca e mereu cineva acolo pregatit sa ii judece si sa le zica mai multe despre viata lor decat stiu ei insisi. Nu ma intelege gresit, sunt de acord cu cateva aspecte din ceea ce scrii tu, dar certitudinile in domeniul asta pur si simplu nu isi au locul. Asa eram si eu, sigura :), pana cand mi s-a intamplat (si sa insel si sa fiu inselata) si mi-am dat seama ca habar nu aveam despre ce vorbeam.

      P.s. referitor la mesajul tau de mai jos, articolul si comentatorii iti spun ca aceasta cutie a pandorei este deschisa 🙂 cam toata lumea e pusa pe inselat, procentul este imens…

      • L spune:

        Chiar daca exista gri, albul tot alb ramane si negrul tot negru. Accepta ca mai exista si oameni extremisti ca mine. Daca m-ai cunoaste, ai intelege ca nu glumesc. Pur si simplu nu prea ma intereseaza chestii de genul toti inseala/toti fac nu stiu cum…eu sunt eu si asa aleg sa raman. By the way, al meu stie cu cine are de-a face si nu cred c-ar risca :))) Pentru mine e totul sau nimic. Altceva zau daca ma intereseaza.
        Traiti in gri daca asta este alegerea voastra! Nu pot sa zic altceva….Imi pare doar trist….f trist…

        • Cristiana spune:

          Eu accept, de altfel pe mine chiar nu ma intereseaza ce face fiecare cu relatia lui decat atunci cand sunt pacientii mei. Nu are de ce sa ti se para trist faptul ca unii oameni au mai multe experiente de viata si s-au adaptat lor. Asta incercam sa iti explic, dar vad ca nu am reusit. Vei afla singura ca nu esti asa extremista cum crezi acum si ca judecatul situatiilor in care nu ai fost e…dificil.

          Si vad ca esti extremista si in comunicare, eu doar am incercat sa iti explic unele lucruri din experienta mea, nu e necesar sa te aricesti. Nu incercam sa te conving de ceva, incercam sa iti extind perspectiva. Exista viata si in afara a ceea ce stii tu 🙂 Si cu cat esti mai pregatita sa accepti asta cu atat va fi mai bine.

          Citeste articolele Ioanei despre empatie si ce spune despre noi cand judecam dur pe altii, chiar are mult sens ce zice ea acolo. Poate asa o sa intelegi de unde vine „extremismul” tau referitor la acest subiect.

          Si aici inchei, ca nu imi propun sa fac psihanaliza pe blog 🙂

          Sa iti fie bine!

          • L spune:

            Experienta asta de viata este o alegere. Nu e predestinare. Incercam doar sa spun ca nu e de dorit. Atat. In fine nu ma cunoasti. Mai, sunt super de acord sa comunici cand sunt probleme, sa discuti cu partenerul, sa ii spui ca ai/are aveti o problema. Sunt de acord cu incercarea de rezolvare a oricarei probleme inainte de inselat. Inainte, nu dupa. Mergi la psiholog, la orice dar inainte, nu dupa. Dupa e greu, foarte greu si degeaba. Un om rational care isi iubeste sotia/sotul nu va face pasul asta cu insealtul. Asta incerc eu sa zic.

            • Cristiana spune:

              Pai nu te cunosc, dar nici tu nu cunosti toate persoanele carora deja le-ai pus o eticheta si un diagnostic, nu? :))

              Eu incerc sa iti spun ca vorbesti doar pentru tine, generalizezi fara sa stii despre ce vorbesti exact si ce stii tu nu se potriveste tuturor. Iar cu mersul la psiholog dupa si degeaba…gresesti. Vad ca din pacate mi-am racit tastele degeaba, nu poti fi scoasa din zona ta. Apreciez un om care e sigur pe opiniile sale, dar cred ca trebuie sa intelegi ca nu poti sa folosesti tiparul tau tuturor. Atat de simplu.

              Subiectul este vast, eu doar am intrat in dezbaterea cu tine incercat sa iti explic ca treaba cu alb si negru sunt povesti de adormit copiii, pe care le zic 98% dintre oameni inainte sa li se intample lor. Si nu zic asta pentru ca asa cred eu, zic asta pentru ca asa e demonstrat. Stiintific. Asa functioneaza creierul tau. Cu asta chiar inchei. Iti doresc din suflet sa nu fii pusa in situatia de a afla ce e cu griul ala, dar stiu sigur ca vei afla mai devreme sau mai tarziu.

              Zi faina!

              • L spune:

                Mai, si violatorii si pedofilii au o poveste de viata si scuze cat cuprinde.
                Griul e gri oriunde. E ciudat cum pentru unele situatii de viata nu sunt acceptate scuzele iar pentru altele ( f f urate de altfel) se accepta scuzele, compromisurile etc. Comparatia e putin fortata dar totusi.
                Omul ala care sta cu tine la masa, in pat, cu care razi si discuti e un om pe care tu ( cel ce inseli ) il minti, il tradezi, iti bati joc de viata lui. Asta vi se pare scuzabil in numele placerii?! Daca el accepta sa traiasca asa e una, cand tu il minti si il lipsesti de adevar e cu totul alta.
                Eu asta nu pot intelege,

                • Cristiana spune:

                  Cred ca deja ai sarit calul teribil de tare, astfel incat nu am disponibilitatea de a mai continua aceasta „dezbatere” cu tine. Comparatia este extrem de fortata, nepotrivita total, si tu refuzi cu incapatanare sa fii mai adecvata la realitate.

  • L spune:

    Daca voi validati acest inselat sub umbrela familiei si eu cam asa vad din comentarii…inseamna ca in timp se va deschide cutie pandorei. Toata lumea va insela pe toata lumea si nu va mai exista familie adevarata ci doar un parteneriat unde se va sta pentru copii. Nu acum serios daca nu mai ai nici un fel de respect fata de tine ce te opreste ca femeie/barbat sa ai n aventuri incepand de la tanarul care iti face avansuri in metrou pana la colegul/colega de la job cu care lucrezi pana tarziu. Va fi o goana continua dupa aventura si placere. Asta vreti? Sunteti siguri? Asta va doriti pentru copii vostri?

    • Ana spune:

      L, o foaie alba nu este neaparat mai utila-este doar nefolosita.O foaie mototolita isi pierde rigiditatea ,este evident mai flexibila si poate sa fie folositoare in multe situatii.Atitudinea din comentariile tale este atat de intransigenta incat vad ca nu iti iubesti deloc sotul,este vorba doar despre tine.Practic,nu ai vrea sa intelegi de ce te-ar insela,nu ai vrea sa va oferiti sansa de a repara ceva doar pentru ca a avut tupeul de a se purta ca si cand tu nu esti destul.Poate chiar nu esti…
      Nu suntem noi primii care insala,asa s-a trait mereu,deci argumentul cutiei Pandorei este fix pix.Sa te respecti pe tine inseamna sa faci alegeri cu care esti fericit,nu sa nu iti inseli partenerul.Astea sutn texte de spus in fata barbatului sa ii arati ce casta si demna esti tu fata de panaramlele celelalte ( de care el probabil se simte atras).
      Si nu,nimeni nu valideaza inselatul.Eu am avut impresia ca multi au comentat in favoarea admiterii faptului ca ai inselat/ai vrut sa o faci,nu a ipocriziei ca”eu,niciodata!”Si in alta ordine de idei, spui ca ti-ai lasa sotul daca ai afla ce are o aventura.Perfect,decizia iti apartine.Mergand insa pe ideea ta ar trebui sa fie el cel care vine si iti spune si iti mai da si papucii.Atunci sa vezi ce bun ar fi un compromis!
      Si nu,nu sunt pentru iselat,insa ma enerveaza enorm ipocrizia si discursul moralist la modul „eu sunt virtutea intruchipata,nu insel nici cu gandul,tu esti de cacat pentru ca ai avut o aventura”Ce sa vezi,poate tu nu ai inselat doar pentru ca esti prea insipida pentru ca cineva,altcineva sa te mai vrea!

      • L spune:

        Insipida :))) Wow au fost destule ocazii……chiar mi-am pus problema ca par mai interesanta cu cat stiu barbatii ca nu-s usor de cucerit…toti din anturaj stiu ca no way si ca imi iubesc sotul. Cred ca li s-a parut interesant sa lupte 🙂 Ma consider o femeie care atrage barbatii. Asta e realitatea, asta vad.
        Sunt f pasionala de fel, am ramas la fel dupa nasteri si am asteptat ca si el sa ne reluam relatia intima….dar aleg sa fiu intr-o singura directie. Asa cum am zis, vreau totul sau nimic. Judecati-ma pentru asta! 🙂 Din fericire cred ca am ales pe cineva care imi seamana.
        Bai si By the way eu sunt inconjurata de familii f ok in care oamenii nu se inseala. Nu mai generalizati.

        • Ana spune:

          Doamne,deci toti din anturajul tau sunt f ok in familie si nu insala, insa asta nu i-a impedicat sa se dea la tine desi stiau ca tu nu vrei si chiar asta i-a incitat mai mult sa incerce.Sper ca stie si sotul,ca sa fie sinceritatea pana la capat. Si pana la urma esti greu de cucerit,sau nu te mai poate cuceri nimeni altcineva?Tare,bine de tot!

          • L spune:

            era vb de anturajul de la job. In cel familial, nu s-a dat nimeni la mine niciodata. Sunt imposibil de cucerit. Iarta-mi exprimarea.

            • Ana spune:

              Si sotul stie? Nu se gandeste ca poate respectivii te-au abordat pentru ca au simtit ca esti abordabila?Ii spui ca tu nu esti ca altele,judecandu-le fara sa le cunosti?Nu ii spui deloc pentru ca nu vrei discutii inutile? Daca stie si nu il dernajaza,poate este indiferent? Nu te judec si nici nu vreau sa devina totul foarte personal ,intreb mai mult ca sa scot in evidenta ca da,este mult gri la mijloc.Faptul ca nu accepti o situatie nu insemana ca nu accepti multe altele,care fara sa fie poate atat de grave,au la baza faptul ca si tu gandesti ca cei de care te delimitezi,insa nu te manifesti intru totul ca ei.Dupa orice problema de cuplu ,terapia , discutiile sincere si dorinta de a ramane impreuna si a construi o relatie mai buna sunt singurele care te ajuta.De abia daca dupa aceea inseli din nou,mi se pare o lipsa de respect si de caracter peste care,personal,nu as trece.
              Ma opresc aici cu comentariile si iti doresc sa il poti intelege pe cel te langa tine,mereu.

              • L spune:

                Sotul stie pentru ca lucreaza si el in acelasi domeniu dar in alta companie. Chiar l-am intrebat ce ma face atragatoare in fata lor ( nu ma imbrac provocator, repet) ca sa imi pot cenzura mai bine aceste gesturi.
                Inca o data, nu judec persoane ci atitudini incorecte fata de anumite situatii in viata.
                E ca si cum ai zice nu judeca un criminal, nu stii ce a fost in sufletul lui.

                • Irina spune:

                  cum sa compari, frate, pe cineva care a facut moarte de om cu cineva cu abateri extraconjugale????!!!

                  m-a inselat? m-a si parasit, eventual? asta e, ma ridic, m-oi face bine candva si o voi lua de la capat. victima unui criminal n-are cum sa faca asta.

                  mi se pare deplasat rau ce-ai scris. unde mai pui ca nu ai dreptate din inca un punct de vedere: da, multi oameni au ajuns sa ucida tocmai pt ca li se facusera sufletele (si nu doar sufletele) varza. primul exemplu care-mi vine in minte e cel al persoanelor abuzate si care ucid in legitima aparare.

                  • L spune:

                    Din minciuna, daca e pe viata nu prea ai cum sa te ridici. Sau atunci cand te ridici s-ar putea sa fie prea tarziu.
                    Nu mi se pare putin sa traiesti o viata in minciuna si iluzii desarte. Poate comapratia e un pic fortata, am si zis mai jos.

                    • Irina spune:

                      ba bineinteles ca se poate sa te ridici din minciuna, fie ea si de durata. pt ca, in paranteza fie spus, nu stiu ce-i aia minciuna PE VIATA…poate cazul in care afli, pe patul de moarte, ca parintii care te-au crescut nu sunt ai tai, de exemplu, ca tot ce ai crezut ca stii despre viata ta, de la nastere pana-n prezent, a fost o minciuna. asta inseamna PE VIATA.

                      in orice caz, daca te trezesti ca domnu’/doamna te-a mintit si vrei sa te rupi definitiv, te ridici din minciuna si iti vezi de viata mai departe. sunt o multime de femei si barbati care au facut-o, inclusiv in comunitatea asta a ioanei. inteleg ca anturajul tau e format doar din cupluri care nu au trecut prin astfel de furtuni, dar ele exista acolo, in lumea asta mare, si oamenii isi revin si merg mai departe, sa stii. si e minunat ca e asa.

                      pt ca suntem mai mult decat cealalta jumatate a cuplului nostru. ar fi aberant sa fim terminati ca oameni in momentul in care descoperim ca n-am fost tratati asa cum ar fi fost corect.

          • Alexandra D spune:

            Ceva de genul ” mai bine ma impiedic si cad ” ? 🙂

            • L spune:

              Nu cunosc expresia. Sorry.

              • Alexandra D spune:

                Ce gindeste o gaina fugarita de un cocos:
                „Daca fug prea iute, o sa zica ca-s proasta, daca fug prea incet o sa zica ca-s curva. Mai bine ma impiedic si cad”
                Ce gandeste cocosul:
                „Daca o prind, o sa fie bine, daca nu, am facut si eu putina miscare”.

            • L spune:

              Irina, scriu aici pentru ca nu pot da reply la ce ai zis. Tocmai pentru ca ne putem ridica, de ce sa nu fim anuntati ca ceva nu functioneaza si ca el/ea doreste altceva si implicit cauta si gaseste altceva. De ce sa mintim cand putem pur si simplu sa informam jumatatea noastra cu care se presupune ca dormin, mancam, discutam etc. Asta nu inteleg…de ce e acceptata minciuna ca o scuza. Fiecare dintre noi are dreptul sa plece atunci cand nu se mai simte confortabil sau macar sa fie sincer cu partenerul sau. Atata timp cand avem dreptul asta de ce sa nu il exercitam. Nu am nimic cu cei care pleaca din diverse motive, avem tot dreptul sa o facem, toti.
              Dar sa ma si inseli in n ocazii si sa ma minti frumos, sa traim ca sot si sotie fara ca eu sa stiu nimic de duplicitatea ta, asta mi se pare nedemn indiferent de ce scuza ai avea.
              Si ganditi-va ca la cum se prezinta problema probabil sunt n situatii de acest gen de soti/sotii care traiesc in minciuna. Sa il obligi pe celalalt sa traiasca in minciuna, fara a putea alege altceva asta mi se pare asa cum am mai zis josnic. Daca el accepta e altceva, problema voastra cum gestionati. Cand nu stie mi se pare ceva extrem de urat si injositor.
              Asta cu sa ma insele dar sa nu stiu cred e un mit. Nu cred ca se aplica in vremurile noastre cand oarecum discutam de egalitate in cuplu.

              • Irina spune:

                ok, acum inteleg ca e o diferenta mare intre felul in care scrii intr-un comentariu si felul in care scrii cand ti se da replica si revii ca sa argumentezi. e o diferenta mare de ton si de alegere a cuvintelor.

                eu ti-am inteles punctul de vedere cu privire la inselat, mintit, sinceritate, respect in cuplu. una peste alta, ideea unde era sa ne poticnim e cea ca exista viata dupa adulter, daca ai fost inselat, si poate fi chiar viata ok. si ca minciunile dor, dar nu ucid.

                de ce mintim in loc sa spunem transat niste lucruri? nu stiu, poate din motive asemanatoare celor pt care ne mai mintim cand si cand copiii, parintii, prietenii, colegii, sefii etc. sigur, nu ii pun la socoteala pe oamenii total straini de minciuna, pe cei care spun mereu adevarul, indiferent de situatie.

                Robo a scris, a oferit, ceva mai sus, o posibila argumentatie drept raspuns la intrebarea „de ce”. exista oameni care gandesc si simt asa, la fel cum exista oameni care gandesc si simt ca tine. iar spectrul e urias.

                una peste alta, ceea ce scriem aici nu insemana atacuri la stilul de viata al altora. o spun pt ca sunt comentatori care iau f personal niste chestii, ca si cum cei care au alte pareri ar atenta la felul in care ei isi traiesc vietile.

        • Alexandra D spune:

          ” Ma consider o femeie care atrage barbatii.”
          Ce tip de barbati? De femei vad ca n-ai pomenit nimic 🙂

          • L spune:

            :))) Lucrez cu barbati.. Femeile is in general rele…..:) Bai asta tre sa zic….sa te fereasca sa ai vreo femeie sef…..Eu insa sunt o fericita. Lucrez intr-o lume a barbatilor….si-s norocoasa ca-s oarecum decenti, educati cu familii acasa. Oricum nu intind nici eu coarda….daca te duci in gura lupului s-ar putea sa te inhate. O parte din dulceata mea naturala a trebuit sa o cenzurez si sa discut cu ei mai sec. Am cam observat ce ii atrage din comportamentul meu si il cenzurez. Tocmai pentru ca stiu ca au neveste acasa etc.

            • Alexandra D spune:

              Ce ii atrage din comportamentul tau?
              Isi doresc de la tine doar penetrarea in sine pentru ca tu ai arata precum un model ( 90-60-90 ) si isi inchipuie ca o ai in forma de cub, piramida sau spiralata sau te doresc ca si relatie permanenta de unde pe langa sex sa primeasca si terapie?
              Nu stiu cum arati, nu stiu ce emani si nu stiu nici cum te vad barbatii aia care sunt decenti, au neveste acasa dar ar vrea al dracului sa ti-o traga dar evident ca nu pot pentru ca nu le dai tu voie.

              • L spune:

                :))))Nu stii dar tare ti-ai dori sa afli.Ar fi trebuit sa iti dai seama din discutiile pana acum de ce :)))
                Nu fac presupuneri, au fost cateva invitatii clare( fac delegatii).
                Nu am zis ca toti, generalizezi.

                • Alexandra D spune:

                  N-am zis toti. Doar aia care ii vedeai tu aruncandu-se in asternutul tau daca i-ai fi lasat.
                  Nu mi-as dori asa tare sa aflu cum arati. Cu desi ca imi plac femeile ( nu toate, evident ), in cazul tau chiar nu mi-as dori. Nu stiu de ce, dar aici nu ma roade curiozitatea :))
                  Poate unde, mie personal nu-mi inspiri nimic dar asta nu inseamna ca tu n-ai fi o persoana interesanta acolo in lumea ta. 🙂

  • L spune:

    Cristiana, inseamna ca vremea in care ne vom imperechea precum animalele nu e f departe. Inca o data…trist. Pentru mine asta inseamna: involutie, lasitate, slabiciune. Asa cum am zis ador oamenii puternici.

  • Alexandra D spune:

    Cand eram mai tanara luam de bun ce auzeam la generatia asta batrana de acum dar trecerea timpului se spune ca aduce intelepciune si schimba ideile. 🙂 Acum pentru mine inselatul propriu zis nu e faptul ca o penetreaza pe alta ci faptul ca ar avea o viata dubla, ca ar avea un copil, ca ar iubi-o. Stiu ca dragostea cu forta nu se poate dar mai stiu ca nici viata intr-o relatie mincinoasa nu e de dorit. Nu confundati ” mi-ai inselat asteptarile cu ma inseli ”. N-am asteptari pentru ca practic nu-mi datoreaza nimic din corpul lui. El nu s-a nascut cu menirea stricta sa ma faca pe mine fericita iar el sa traiasca intr-o lume de cosmar. Putem sa traim impreuna, sa acceptam ca la un moment dat daca vom dori sa obtinem rezultate sexuale performante cu altcineva sa folosim protectia, sa vedem daca sexul inafara casei este strict fiziologic sau include si alte sentimente. Daca da, atunci go for it! Daca nu, stam la masa si punem totul pe masa, asemeni un festin de zile mari. Vorbim deschis, luam decizii. Care pot. Eu una, recunosc ca am coaie si pot sa fac asta. Am tupeul sa-i zic ” uite nene, tu nu ma mai satisfaci. Nu mai doresti sa colaborezi, sa asculti sau poate nu mai vrei. Nu-mi tine patul incurcat. Te tin baierile sa stii ca mi-as mai trage-o cu altul strict pentru ce tu nu-mi poti da in pat? Daca da, perfect continuam efectiv pe relatia sot-sotie fara amantlac intre noi doi. Vrei sa fie si mai transparent ( pentru mine personal e cea mai dorita optiune ) atunci incercam varianta in cupluri. Decat sa-mi imaginez cum i-o trageai nu stiu cui si sa-mi fac scenarii bolnave mai bine te vad dar ma vezi si tu cum mi-o trage altul mai bine dotat sexual ca tine. Daca o facem lata macar s-o facem pana la capat. Vorba aia, ori e bal ori e spital!
    Culmea, nu l-am inselat niciodata cu desi ca ma gândesc foarte des s-o fac! De ce n-am facut-o pana acum? N-am gasit persoana cu care sa fac click-ul ala. Chiar daca e vorba doar de sex e clar ca-ti trebuie o scanteie, sa te atraga. Cel putin mie imi trebuie.

  • L spune:

    Mno astea cu sa discutam dupa ce m-ai insealat…sa vedem unde am gresit eu :))) mi se pare tot de 2 lei. Puteai sa discuti inainte. Suntem prea permisibili, prea discutam multe si des.
    Eu m-am aventurat azi in discutia asta in rest nu discut despre asta…..
    Imi zici tu ca femeie ca poti trece peste faptul ca el s-a culcat cu alta, ca nu te intrebi de fiecare data cand se culca cu tine apoi daca nu cumva cu aia se simtea mai bine, daca nu cumva o iubea altfel…..te duci la terapie….nici o terapie din lume nu va vindeca rana asta.
    Si atunci de ce sa mai ramai in realatia asta bolnava?
    Ma supara ca oamenii accepta atat de usor compromisul, de asta cred ca e si usor de facut apoi. Considerati-ma de moda veche. Gata inchei aici…..
    Deci nu e adevarat, mai exista familii adevarate, exista oameni care nu se inseala si se respecta. Exista si sunt multi.

    • Alexandra D spune:

      ” Imi zici tu ca femeie ca poti trece peste faptul ca el s-a culcat cu alta, ca nu te intrebi de fiecare data cand se culca cu tine apoi daca nu cumva cu aia se simtea mai bine, daca nu cumva o iubea altfel…..te duci la terapie….nici o terapie din lume nu va vindeca rana asta. ”

      Da, poate ca eu ca femeie pot trece cu foarte mare usurinta peste ceea ce tu sau altele nu pot trece. Nu suntem construiti la fel, e normal sa reactionam diferit. Atata timp cat sunt ok cu treaba asta, de ce m-as duce la terapie? Ma duc la terapie atunci când am problema, când acea problema ma doare si ma deranjeaza pe MINE , nu pe altii.

      Si atunci de ce sa mai ramai in realatia asta bolnava?

      Pentru ca ne convine. Amandorura.

      Ma supara ca oamenii accepta atat de usor compromisul, de asta cred ca e si usor de facut apoi.

      Te supara ca oamenii nu sunt de acord cu tine, ca inselatul asta libertin ti-ar afecta intr-o zi relatia si ai da cu usurinta vina pe imorala aia 🙂

      Considerati-ma de moda veche. Gata inchei aici…..
      Deci nu e adevarat, mai exista familii adevarate, exista oameni care nu se inseala si se respecta. Exista si sunt multi.

      Daca la mine te-ai referit cu familia adevarata, stai linistita ca eu mi-as gasi cu bucurie un amant cu care sa rezonez. Eu nu stiu ce face barbate-miu acasa, nu stiu ce face nici macar când sunt eu acasa daramite când nu sunt. Nu stau sa angajez detectivi, momentan ma limitez la controale de rutina 🙂

    • Eliana spune:

      L, ai tot fost atacata in comentarii, insa te admir pentru principialitate (pentru „atacatori”: principialitatea nu e extremism si moda veche, ci ceea ce separara un om puteric si cu valori de unul slab si cu valori „flexibile”, sa nu zic indoielnice :)). Si te admir si pentru consecventa raspunsurilor si ca ramai pe pozitie. Ai dreptate, inselatul e oribil si josnic, cata vreme il obliga pe celalalt sa traiasca intr-o minciuna permanenta. Da, situatia fiecaruia e diferita, dar circumstante si povesti exista pana la urma spatele oricarei crime, cu atat mai mult in spatele unui adulter. Pana la urma suntem oameni cu disceranamant, daca se intampla, se intampla, insa mergi mai departe cu viata dubla doar cu buna-stiinta a partenerului. Exista si astfel de aranjamente, absolut ok, orice merge pentru familie, nu e dreptul nimanui sa se bage. Insa cand libertatea ta incalca libertatea si dreptul fundamental a altui om (dreptul la demnitate, la decenta), atunci devine problematic. Iar cei ce nu stapanesc situatia sunt efectiv firi slabe si e trist si pentru ei si pentru cei din jur. Si da ai dreptate, exista in continuare oameni ce nu se inseala si se respecta. Important e sa se gaseasca reciproc, mai ales cand e vorba de o institutie asa de serioasa cum e casatoria. Altfel apar dramele.

      • Ana spune:

        Vai,asta e ultimul comentariu,promit!Eliana,L nu a fost atacata,erau doar niste discutii.Discutiile nu erau indreptate impotriva faptului ca nu isi insala barbatul,sau ca ar trebui sa o faca.I se sugera doar ca exista mai multe situatii de viata pe care oamenii le solutioneaza in moduri diferite,situatii cu care ea nu s-a confruntat.Deci nu stie cum e si cum ar reactiona,spune doar cum crede ea ca ar reactiona.Si nu,nu suntem niste desfranate care ataca o femeie decenta si cu valori morale,suntem doar unele care am trecut poate prin mai multe experiente.

  • Alexandra D spune:

    ” Si ma super enerveaza atitudinea Alexandrei D. care are senzatia ca toate nevestele tin de soti cu dintii, ofticoase si invidioase pe amante.”
    Daca n-ai fi ofticoasa pe amanta, de ce i-ai mai da lui papucii? Faceti o amiabila, un sex in trei sau patru (poate are si amanta un sot) si salvati problema.
    Apropo: am o prietena foarte buna care se bucura farmecele unei femei impreuna cu sotul. Sunt super fericiti toti trei, nu e nimeni gelos. Eu m-as bucura sa avem o relatie de genul asta, ar avea cine sa-i faca si lui o mancare cat nu sunt eu acasa, sa plimbe cainele, sa-l ajute la una sau alta. Numai ca al meu pretinde ca nu vrea asa ceva. Poate o vrea pe ascuns, nu stiu 🙂

    • L spune:

      Care problema sa salvezi? Nu serios?! De ce e musai sa ramai cu omul ala? Ai nu inteleg eu nici in ruptul capului. De ce nu e ok sa te desparti de un om cand nu te mai intereseaza.

      • Alexandra D spune:

        Pentru ca Olanda nu-i Romania la capitolul birocratie/fisc si e foarte ok sa ramai impreuna atata timp cat inselatul nu te deranjeaza.
        De aia.

    • L spune:

      Nu-s ofticoasa pe amanta dar in momentul in care aflu ca ma inseala consider ca acel om nu mai e de ajuns pentru mine si il las sa se bucure cu amanta. Nu vad de ce as ramane, ca sa fac ce …sa mananc seara cu el, sa ii fac ciorbe sau?! Nu serios! Imi explica si mie cineva de ce as ramane?!
      Noi avem copii destul de mici, ziua e o alergatura continua si mai mereu dupa si cu ei. Ne mai raman momentele de intimitate ( nu numai) . Daca nici in alea nu mai simti iubire, atractie, acel ceva ce doar cu omul iubit poti simti apoi la ce bun?!
      Nu, chiar as vrea sa inteleg treaba asta.

  • Cristiana spune:

    Sugestie pentru comentarii: Ioana, nu ar fi mai buna o platforma de tip disqus? Asa se pot urmari mai bine comentariile, replyurile, userii etc.

  • Oana spune:

    o sa radeti de mine toti, si cu …., dar lamuriti-ma: inselat inseamna ca ceva nu merge bine in relatia cu X, incepi alta relatie cu Y si RAMAI SI IN RELATIA CU X. Lasand deoparte pretextele gen”stay together 4 the kids”, sa zicem ca nu exista kids in ecuatie, de ce nu termini pur si simplu relatia cu X si incepi apoi cu Y? De ce il tii pe X „de fraier/a”? De ce sa inseli? Esti liber sa pleci mai ales cand ai motive suficiente. De ce sa ai o viata dubla? Cand nu iti mai place X, lasa-l, mergi la Y, nu-l mai vrei, este si un Z…
    Stiu ca poate pun problema simplist, dar va rog, let me know, why the lies?

    • Robo spune:

      presupun ca esti mai tanara, e corect?
      incerc sa-ti raspund eu, desi nu am inselat niciodata pe nimeni 🙂
      cred ca raspunsul e ca dupa o varsta, devine complicat sa divortezi chiar si daca nu sunt copii; sunt multe chestii de la comoditate pana la proprietati comune samd
      in plus, daca te culci cu cineva in afara casatoriei nu inseamna neaparat ca vrei o relatie pe termen lung cu persoana aia sau ca ea isi doreste una cu tine, mai ales daca si el/ea e casatorit
      poti sa vrei doar varietate sau suspans sau din astea si-apoi sa te intorci la viata ta cunoscuta.

      la varste mai tinere intr-adevar nu prea ai motive sa inseli decat, sa zicem, asa o perioada pana te desparti de fostul/fosta.

      • L spune:

        La ce ai mai zis tu cineva a adaugat si ca: sunt prea multe amintiri comune….cred ca si ele sunt de multe ori o piedica in calea divorturilor. ( cred ca asta mai des in fam cu copii)

    • Cristiana spune:

      Cel mai simplu raspuns e frica.

    • Irina spune:

      oana, nu cred ca pot sa te lamuresc, pot cel mult sa iti zic cum vad eu lucrurile. inselatul nu inseamna automat ca incepi o relatie cu Y din povestea ta.
      Y poate fi o aparitie pasagera cu care ai facut click si sex, in conditiile in care erai dispus, dintr-un motiv sau altul, sa faci asta. sunt aventuri scurte de una-doua-naiba stie cate intalniri cu scop aplicat. fara tinut de mana, plimbari prin mall, cine romantice etc.
      sigur, exista si amantlacuri de durata (si cand zic durata ma gandesc la ani), unde intr-adevar s-ar pune problema de ce nu il lasi pe X ca sa fii cu Y. In unele cazuri scenariul asta chiar se materializeaza si stiu ce spun la faza asta.

  • Alexandra D spune:

    Ma gândesc ce este mai periculos : amantlacul cu sentimente sau mersul la o prostituata. Dintre astea doua rele, pe care il preferati?

    • Irina spune:

      in zona mea de cunostinte nu stiu cuplu care sa se fi despartit in urma unor abateri cu „profesioniste” sau „profesionisti”. amantlacul cu sentimente, in schimb, e dracu’ gol. 🙂 parerea mea.

  • Raluca spune:

    In viata toti facem compromisuri. Acu depinde de fiecare in ce masura. Si sa ai un job care nu-ti place dar sa te tii de el pt bani, tot compromis se cheama. Si sa accepti ca barbati-tu a avut o aventura, dar sa ramai cu el pt ca aveti copii sau de impartit o casa, tot compromis se cheama. Si sa-ti inseli sotul/sotia ca nu te mai atrage sexual, dar ramai in relatia oficiala in virtutea obisnuintei sau pur si simplu de frica sa rupi o rel care dureaza de mult timp si in care aproaoe totu e ok, tot compromis se cheama.
    Se intreba cineva mai sus de ce nu-l parasesti pe x daca il inseli cu y. Pai motive ar fi multe: obisnuinta in primul rand, e greu sa te rupi de o rel care dureaza de mult timp si in care ati investit amandoi sufleteste, nu sunteti dispusi sa impartiti casa, copii etc. Iubirea si atractia sexuala sunt doua chestii diferite, dupa parerea mea, prima nu o implica musai pe a doua (cum zicea cineva mai sus). Poti sa iti iubesti f tare sotul/sotia, dar o alta persoana sa te atraga sexual (mai mult). Asa ca hai sa nu mai judecam, pt ca suntem diferiti si avem conjuncturi de viata diferite. Si cel mai sfant poate fi pus pus intr-o situatie de viata in care sa constate ca se poate sterge la cur cu toate principiile lui de pana atunci.

  • Alexandra D spune:

    Patru prietene tinere si frumoase si-au petrecut concediul impreuna la mare, fara barbatii lor. La intoarcere, pe una din ele au apucat-o
    remuscarile:
    – Fetelor, am sa-i povestesc lu’ barbatu’ meu de cate ori l-am inselat in concediu.
    Bruneta: – Ce idioata!
    Roscata: – Ce curajoasa!
    Blonda: – Ce memorie!

    Eu recunosc ca as fi roscata cu suvite blonde 🙂
    Voi? 🙂

  • Raluca spune:

    Irina, de acord cu tine. Intre sex in afara casatoriei si un amantlac emotional dar platonic, il prefer pe primul. Al doilea e mult mai periculos.

    • Irina spune:

      raluca, daca esti curioasa, o sa vezi ceva mai sus un comentariu ce contine un scenariu fix in linia asta. e vb destul de clar despre un emotional platonic de care zici tu. o poveste care a durat niste ani, nu s-a lasat cu sex, doar cu un loc special in suflet pt domnul in cauza.

      • Alexandra D spune:

        Faptul ca domnul in cauza iubea chiar si platonic nu este tot un fel de inselat? Mie mi s-ar parea mai periculos acest tip de inselat sa zic asa chiar daca penetrarea n-a existat. Si nici nu s-a ajuns la nuditate, cu ca sexul nu s-ar face si cu hainele pe tine. Sa fim seriosi! O aplecare frumoasa pe birou, cu fusta ridicata, scula scoasa prin prohab si gata penetrarea. Sau un oral unde doar domnul e putin nud iar doamna arata chiar decent. 🙂
        Da, faptul ca 4 ani a iubit si a suferit in secret pentru alta femeie mi se pare un semnal de alarma dar nu sunt stapana pe sentimentele lui. Poate sa sufere in tacere pentru cine doreste.

  • Dana eu spune:

    @Alexandra D, nu vreau sa te judec.
    Cred ca esti un om nefericit care nu poate gasi o solutie acum. Poate departarea si relatia cu un om care nu te mai intereseaza… cine stie, doar tu.
    Iti doresc sincer sa gasesti raspuns la rezolvarea problemelor. Sunt sigura ca nu esti atat de dura si nepasatoare, e doar o modalitate de protest. Si cred ca te distreaza reactiile pe care le-ai starnit aici, ceea ce nu e de condamnat. Numai bine.

    • Alexandra D spune:

      @Dana, faptul ca am o alta parere decât voi inseamna ca sunt nefericita, dura sau nepasatoare?
      E pur si simplu o alta mentalitate, in momentul acesta al vietii mele asa percep eu pentru mine situatia. Eu n-am spus ca trebuie sa se aplice oricui pentru ca este evident ca fiecare din noi ne raportam diferit la situatia in cauza.
      Si nu, nu ma distreaza reactiile. Le citesc si le iau ca atare pentru ca sunt raspunsurile unor oameni cu o parere diferita de a mea pe care nu sunt obligata sa mi-o aplic.
      Ce e greu de inteles ca sunt persoane care pur si simplu nu se implica emotional ( nu empatizeaza ) cu nevasta amantului la fel cum sunt persoane care n-ar accepta o relatie cu cineva insurat.
      Exact cum am zis mai sus, sunt open mind relatie in 3 sau 4, sunt ok s-o fac cu unul insurat dar obligatoriu sa nu aiba copii minori, sunt bisexuala deci pot s-o fac lejer cu o femeie daca ma atrage. Cred ca tocmai acum când gândesc asa liber ma simt mai fericita ca oricând, nefericita eram când trebuia sa aprob gargara societatii si sa ma prefac ca sunt de acord cu ea.
      Cat despre departare, am ajuns la concluzia ca e chiar bine. Un pic de respiro n-a omorat pe nimeni, iar omul chiar ma intereseaza doar ca mergem pe ideea bancului ” esti acasa sau nu, eu la ora 22:00 fac sex ” 🙂

      • Dana eu spune:

        E greu sa vorbesti in Romania astfel, pentru ca multi nu pot accepta ca fiecare face ce vrea cu viata lui si nu trebuie sa intereseze pe nimeni .
        Iar datul cu parerea e, dupa cum se stie, sport national. Ca dovada, nici eu nu m-am putut abtine !
        Poate in Olanda, tara in care traiesti, modul de viata pe care-l descrii e o alegere personala si n-o fi o exceptie.
        Eu privesc,ascult si incerc sa inteleg oamenii si intamplarile si caut sa descopar de ce lucrurile merg la dreapta sau la stanga, ori poate inainte.
        Dar e al naibii de greu sa inteleg de ce m-a durut atat de tare si atat de mult timp cand m-a inselat. Eu n-am putut sa fac la fel, asta e.

  • Luminita spune:

    Alexandra, poate ca nu esti nefericita, dura sau nepasatoare, dar sigur esti vulgara (pe alocuri). De curiozitate, cati ani ai? Nu pot sa nu remarc asa, un soi de teribilism sexual aa-i zicem, cand te lauzi ca esti bisexuala sau ca nu te deranjeaza sexul in 3 sau 4.

    • Alexandra D spune:

      Teribilism sexual? Draga mea, faptul ca sunt bisexuala sau ca accept sexul in 3-4 sau 20 de persoane nu se numeste teribilism, se numeste acceptarea ideilor proprii. Ca tu nu esti bisexuala, lesbiana sau pro sex 2+ e strict problema ta si nu te obliga nimeni s-o faci. Nu ma laud cu nimic, spun doar ca exista si alti oameni cu alte viziuni sau putere de acceptare.
      Despre vulgaritate….mmmm…eu as zice ca sunt foarte deschisa si spun verde-n față, nu-mi place sa vorbesc cu perdea pentru ca exista riscul sa se inteleaga gresit.
      Varsta mea nu face obiectul discutiei, e doar o cifra.

  • Alexandra D spune:

    Luminita, nu cred ca vrei sa citesti cum scriu eu când sunt ” vulgara ” 🙂

  • Luminita spune:

    Pai nici sexul in 3-4 sau bisexualitatea nu fac ob discutiei, dar tu vad ca faci parada cu ele. Nu am nimic impotriva homosexualilor, pot sa inteleg si alte stiluri de viata decat „familia traditionala”, nu ii judec pe cei care au rel extraconjugale. Dar modul cum te exprimi si disperarea asta a ta de a te simti validata de ceilalti (asta reiese din postarile tale) nu denota decat nesiguranta de sine. O sa te maturizezi cu timpul, asa eram si eu pe la 20 ani

    • Alexandra D spune:

      Sexul in 3 sau 15 pot face subiectul discutiei si aici ma refer la inselat in sensul ca poate sotul tau isi doreste sex cu 5 femei deodata 🙂

      • Georgiana spune:

        Asta voiam si eu sa-ti zic..Gata!Opreste-te! Ne-ai lamurit. Desi am vaga impresie ca doar gura e de tine..

  • Mar spune:

    Pentru cei/cele care cred ca a insela e „fun”

    Cind am aflat ca sotia mea ducea de ani de zile o viata dubla m-am simtit de parca tocmai fusesem lovit de un accelerat in plina viteza. Tensiunea mi-a crescut la 200, doua zile am zacut pe podea si cind am fost in stare sa ies din casa mergeam pe strada ca un zombi, de mirare ca nu m-a lovit o masina sau ca nu mi-am rupt gitul in vreun canal. Mare noroc si ca nu nu am facut vreun infarct sau mai rau un accident vascular.
    Toate astea nu doar „pentru o femeie”, eu nu am „tras” niciodata de o femeie, intotdeauna am considerat ca intr-o relatie fiecare e liber sa-i puna punct atunci cind considera, ci pentru ca am descoperit intr-un mod extrem de brutal ca viata mea era un mare fake, peisajul idilic era doar un decor pictat cu multa abilitate. Pentru ca ea s-a purtat mereu ca o sotie iubitoare, de multe ori eram chiar usor stinjenit de alintaturile pe care mi le adresa in public in fata prietenilor, cunoscutilor, asa ca nimeni si (nici eu!) n-ar fi banuit ca realitatea era alta.
    Sa inseli nu e OK, o spune si DEX-ul, sensul cuvintului este de a induce in eroare, de a abuza de buna-credinta a cuiva. Este egoism 100%. Pentru ca inseli nu atunci cind ai o relatie in afara casatoriei ci atunci cind ascunzi asta. Si ascunzi pentru ca nu vrei sa pierzi avantajele, pentru ca daca ai fi sincer cu celalalt exista posibilitatea ca celalalt sa reconsidere si el relatia voastra si sa concluzioneze ca nu merita si sa caute altceva in alta parte. De asta inselatoria inseamna furt, pentru ca ii furi celuilalt viata la care aspira el si pe care poate chiar o merita, si pe care poate chiar ar gasi-o alaturi de ALTCINEVA.

    • Alexandra D spune:

      ˇ@ MAR
      ”Pentru ca inseli nu atunci cind ai o relatie in afara casatoriei ci atunci cind ascunzi asta.”

      Eu nici n-am afirmat ca mi-as trage-o cu altul fara ca sotul meu sa stie. Eu am spus clar si raspicat ca am discutat despre asta, ca omul e informat, atata timp cat imi permit mie asta e clar ca i-o permit si lui dar musai cu prezervativ. Daca el nu vrea sa mearga cu alta, e treaba lui. Daca accepta ca eu sa merg si ramane in relatie, isi asuma. Daca vrea sa plece, e liber. Nu-l tin cu forta. La fel cum si eu aleg daca vreau sa raman sau nu in cazul in care as afla 100% ca el o face. Preferabil pentru mine ar fi sexul in 4 pentru ca sa nu se simta nimeni lezat, in inferioritate, inselat. Dar este strict parerea mea cum si parerea ta este doar a ta.

      • IQ spune:

        @ALEXANDRA D, hmm, interesant mod de abordare. Presupun ca daca sotul e conditionat de folosirea prezervativului, atunci regula ti se aplica si tie. Si banuiesc ca e pentru boli, nu pentru o eventuala sarcina. Curiozitatea mea este daca si femeilor le pui prezervativ? Sau cum se desfasoara lucrurile? Cand sunteti in 4 stati si schimbati prezervativul de fiecare data cand schimbati persoana penetrata? Uff, moartea pasiuni.

        Si care-i faza cu plozii? E o chestiune care tine de etica personala sau pur si simplu nu vrei sa te incurci (nu vad cum, pentru ca nu exista niciun motiv pentru care activitatea sexuala a parintilor i-ar afecta)?

        • Alexandra D spune:

          @ IQ
          Faza cu plozii ține de principiu. E o chestie la care țin din principiu. A nu se înțelege ca nu m-aș încurca cu un tip pentru o relație serioasă care ar avea copii. Dar pentru aventuri, strict pentru asta e mai bine fără.
          Normal că regula prezervativului mi se aplică și mie și nu e vorba de sarcină ci de boli. Ce face soțul meu cu eventualele sarcini e treaba lui. Să le rezolve cu respectiva.
          Femeilor le cer test medical 🙂
          Nu te gândi că stau femeile gârla la ușa mea, nu sunt Dona Juana de Castilio să mi-o trag non stop cu ele. Am mai multe criterii când îmi aleg o femei decât atunci când mâ uit după un bărbat.

          • IQ spune:

            @ALEXANDRA D, la voi in Olanda genotiparea HPV e mai ieftina sau poate e gratuita? ca la noi nu-ti prea da mana sa dai 400-500 lei pentru o tragere (sau in fine, bagare, cum s-o proceda la femei, nu stiu), oricat de orgasmica ar fi ea…

            • Alexandra D spune:

              Chiar nu stiu dar aveam de gând oricum să sun la clinică să întreb și eventual să-mi fac o programare, mai ales cu plecările mele.

              • IQ spune:

                Nu draga mea, te intrebam de analizele domnitelor cu care o faci / vrei sa o faci. Ai zis ca nu le primesti daca nu se prezinta cu buletinul de analize in mana. Bun, cele uzuale, sau problemele cu adevarat grave: HIV, HPV, hepatite? Poate ca HIV si hepatite fac parte din testarea uzuala, dar o genotipare HPV, care e realmente analiza de care ai nevoie, nu e chiar la indemana si n-am vazut pe nimeni s-o faca pentru o partida ocazionala. Totusi, avand in vedere ca mai toata lumea are HPV (ok, vreo 70% din femeile active sexual, conform studiilor), calculeaza si tu sansele sa il iei de la domnite. Deci din punctul meu de vedere, faptul ca se prezinta cu buletinul de analize, asa cum zici, este absolut inutil daca acesta nu contine si genotiparea HPV.

                Deci inca o data, practic vorbind, cum procedezi cu domnitele? Folositi prezervativ sau le ceri buletin de analize cu genotiparea HPV? Daca nu-i niciuna din situatiile astea, atunci mi se pare inutil sa-i ceri barbatului sa foloseasca prezervativ – ii diminuezi lui placerea in timp ce tot tu esti cea care aduce bolile in cuplu. Minunat, nu?

                • Alexandra D spune:

                  @IQ

                  ” Deci inca o data, practic vorbind, cum procedezi cu domnitele? Folositi prezervativ sau le ceri buletin de analize cu genotiparea HPV? Daca nu-i niciuna din situatiile astea, atunci mi se pare inutil sa-i ceri barbatului sa foloseasca prezervativ – ii diminuezi lui placerea in timp ce tot tu esti cea care aduce bolile in cuplu. Minunat, nu?”

                  Momentan nu esti pe lista de asteptare deci n-ai nevoie sa cunosti procedura 🙂
                  Barbatului ii cer prezervativ ( daca te referi la barbatul meu ) pentru preventia bolilor si a unei sarcini nedorite. Ar fi pacat sa ramana vreuna gravida cu el atata timp cat el nu si-ar dori asta. In cazul in care acest lucru s-ar intampla si ar putea fi dovedit ca plodul e al lui in secunda nr. doi i-ar plati pensie alimentara. Nu pot spune ca s-ar insura cu respectiva pentru ca decizia n-ar tine de mine dar sunt sigura ca sotul meu ar avea grija ca acel copil sa primeasca macar o suma de bani pentru a i se asigura cele necesare.
                  Cat despre placerea barbatului nefolosind prezervativ pentru care vad ca militezi cu strasnicie cred ca e problema mea cui cer si cui sa nu-l poarte. 🙂

    • Alexandra D spune:

      @MAR
      ”Tensiunea mi-a crescut la 200, doua zile am zacut pe podea ”
      Inseamna ca sotia ta a fost plecata mai mult de doua zile de acasa, altminteri ma gândesc ca gasea pe cineva sa te ridice sau chema salvarea in cel mai rau caz. Zacutul pe podea nu este foarte sanatos, doamne fereste de la hipertensiune faci o complicatie la plamani de nu te mai faci bine o viata.
      Sanatate si succes!
      Apropo, mai sunteti impreuna?

      • Mar spune:

        @Alexandra D

        Nu stiu de ce te-ai simtit vizata de commentul meu dar cu siguranta stii tu. 🙂
        Daca tu esti intr-o relatie foarte deschisa, in care fiecare face pe fata ce vrea, desigur ca nu poate fi vorba de vreo inselatorie. M-ai citat foarte corect.
        Insa nu prea cred ca e asa pentru ca spui chiar tu :
        „Eu nu stiu ce face barbate-miu acasa, nu stiu ce face nici macar când sunt eu acasa daramite când nu sunt. Nu stau sa angajez detectivi, momentan ma limitez la controale de rutina.”
        De ce e nevoie de controale intr-o relatie atit de deschisa ca a voastra?!
        Referitor la invitatia de dating, sint intr-o relatie de citiva ani. Nu ca asta te-ar deranja… 🙂

        • Alexandra D spune:

          @MAR

          ” Insa nu prea cred ca e asa pentru ca spui chiar tu :
          „Eu nu stiu ce face barbate-miu acasa, nu stiu ce face nici macar când sunt eu acasa daramite când nu sunt. Nu stau sa angajez detectivi, momentan ma limitez la controale de rutina.”
          De ce e nevoie de controale intr-o relatie atit de deschisa ca a voastra?! ”

          Controalele sunt de alta natura, stii cum e ” ne-o tragem dar nu ne imbolnavim ” chestii d-astea.

          ” Referitor la invitatia de dating, sint intr-o relatie de citiva ani. Nu ca asta te-ar deranja ”

          Referitor la invitatia de dating, uite ca nu era invitatie de dating si nu din cauza ca ai fi fost intr-o relatie ci pentru simplul fapt ca nu ma complic cu persoane care au probleme de sanatate serioase când vine vorba de implicare emotionala. 🙂 . Iti doresc multi ani frumosi de acum inainte cu persoana iubita.

          • Mar spune:

            Pai nu risti nimic, implicare emotionala intre noi!? Simt ceva aroganta in raspunsul tau? Hmm…ceva smerenie nu ar strica.
            Si nu lua chiar ad litteram ce am scris, ca doar nu aveam cum sa stau 2 zile neintrerupt pe podea, a trebuit sa mai si maninc, sa beau, sa fac pipi, caca, alea, sa mai fumez o tigara…
            Dar e drept ca ma durea rau spatele din cauza incordarii si pozitia aia ma calma asa ca am folosit-o intens. Recomand :-).

    • NoName spune:

      Nu te cunosc si nici nu iti stiu stituatia dar din ce ai scris ….

      Poate sotia ta te-a inselat tocmai pentru ca tu nu ai „tras” niciodata de o femeie si tocmai pentru ca te simteai stanjenit la alintaturile ei in public…poate nu ai reusit sa o faci sa se simta speciala si iubita.
      Si poate chiar te-a iubit si poate chiar a incercat. Si poate a ascuns nu din teama sa piarda avantajele ci poate din teama sa o ia de la inceput, poate de teama de esec pentru ca a incercat, poate din teama sa nu fie judecata, poate deja renuntase la o gramada de lucruri sa fie cu tine si tu nu o vedeai. Si tu daca erai stanjenit de ea in public de ce ai continuat de ce nu ai pus tu punct relatiei si sa o lasi sa isi vada de viata ei. Poate esti la fel de vinovat ca ai continuat o relatie care era okish dar nu era cu scantei, ca atunci cand esti stanjenit de alintaturi chiar something is wrong.
      Cand aflii ca esti inselat este usor sa dai vina pe cel de langa tine. Dar mai trebuie sa te uiti si in oglinda.

      Nu sunt situatii clare sunt multe subtraturi nu e asa simplu cu gata m-am trezit si mi-am propus sa insel. Am fost in ambele situatii si e la fel de dureros. Si va doresc sa nu fiti in niciuna dintre situatii dar se intampla mai des decat vrem sa recunoastem.
      Si da cunosc cupluri perfecte in care nici nu banuiesc …in care posteaza in ilovemywife, ilovemylife, ifeelblessed in fiecare zi alaturi de un zambet minunat.

      • Mar spune:

        @NONAME
        Vad ca si tu confirmi proverbul romanesc(cum altfel?), hotul cu un pacat si pagubitul cu o suta.

        E foarte tendentios comentariul tau. Pai am spus „usor stinjenit” si asta doar uneori. Si nu pentru ca m-ar deranja sa fiu alintat, chiar si in public, ci pentru ca unele alintaturi aveau o doza de ridicol si exhibitionism in ele. Deci nu eram deloc stinjenit de sotie, ci de comicul situatiei. Si asta doar uneori. Dupa mintea ta asta era motiv de pus capat unei relatii!?
        Oricum nimic grav, asa cum vrei tu sa dai amploare acestui amanunt-bagatela pe care l-am adus in discutie doar ca sa ilustrez perfectiunea actului teatral jucat perpetuu pina in ultima clipa.
        Ca fost si speciala si iubita, o spune chiar ea. A fost.

        O sa-ti urmez sfatul si o sa ma uit in oglinda. Daca o sa gasesc ceva probleme, ori ca am basca, ori ca n-am basca, inteleg ca e normal sa mi-o iau.
        De acord si cu asta. Dar de ce pe ascuns ca tilharii?

        • NoName spune:

          De ce pe ascuns…de ce se minte. Pentru ca inselatul nu este acceptat de societate.

          Cum ar fi sa vina partenerul/partenera si sa iti zica: Dragul meu/draga mea…in 70% din cazuri sunt happy cu viatza noastra si nu am nicio intentie sa divortez dar in 30% din cazuri ma calci pe nervi sau nu imi oferi x si y. Am incercat sa discutam, ti-am facut aluzii etc nimic si nu te schimbi sau nu esti dispus/dispusa la compromisuri. Hai sa iti propun uite eu ma duc si imi rezolv cele 30% in alta parte si vin acasa ca un bobocel/bobocica si o sa fiu si mai iubitor/ iubitoare si nu o sa mai iasa balaurii frustrarii din mine de fiecare data cand te vad. Ce zici deal.

          Si atunci ar fi in vazul lumii si nu s-ar mai mintii si am fi mai sinceri. Pentru ca hai sa recunostem nimeni nu e 100 % happy in relatie peste tot exista momente de frustrare care se pot accentua mai mult mai mai putin.

          Yup sure….never gonna happen

          • Mar spune:

            Tu ma contrazici dindu-mi dreptate, asta chiar e ciudat. 🙂
            Pai cind eu spuneam ca inselatoria se face de fapt pentru ca cel care inseala nu vrea sa piarda avantajele ziceai ca nu e asa. Pe de alta parte insa zici ca ce sa faci doar nu o sa strici o relatie in care 70% e OK, mai bine inseli. Deci daca ai o cota rezonabila de avantaje nu o sa-i spui celuilalt deschis ca vrei sa pui capat relatiei, sau ca vrei sa schimbi termenii ei, pentru ca tu ca aspiri la altceva. Deci cum ziceam, ma contrazici dindu-mi dreptate.

            Cind dupa o vreme mi-am gasit pe altcineva EX-a mea aproape a turbat de furie. Nu ti se pare cam egoist din partea cuiva care ducea de ani de zile o viata dubla?

  • Mar spune:

    P.S. Remarc cu surprindere numarul mare de posturi care sustin ca „eu nu as insela”, ca nu e OK, etc.

  • Luminita spune:

    Alexandra, discutam despre idei aici, nu despre persoane. Dar se pare cu tu tot cauti sa fii validata. Grow up!

    • Alexandra D spune:

      Dezavantajul postarii pe un blog sste ca nu poti da block, dar poti sari peste comenfariile mele cu drag. Printesa a cerut pareri iar eu cand afirm ceva nu folosesc pluralis majestatis atribuind parerea mea tuturor ci doar mie. Vorbesc strict din punctul meu de vedere, cu perceptia pe care o am EU asupra acelui subiect indiferent ca TIE iti place sau nu. Nu-mi traiesc viata si conceptiile prin pielea ta. Voi mai scrie, don’t worry 😅

  • Georgiana spune:

    Ciudat cum unele comentarii(decente) nu le aprobi si cele care jignesc („esti insipida pt altcineva”) le aprobi…pesemne iti aduc mult trafic si deh,facturi,alea alea(stim placa)..articolul asta a devenit un fel de disputa care-i mai tare/care a inselat mai mult si daca a inselat logic ca e mai tare decat ceilalti ..Mi te si imaginez stand pe tusa,amuzandu-te si contorizandu-ti traficu pe care ti-l fac oamenii..ca la acces direct..ca de obicei,ca asa faci de obicei:arunci grenada si apoi „dispari” ca magaru in ceata lasand fraierii sa se paruiasca..te credeam altfel..hmm!

    • Printesa Urbana spune:

      nu am sters nici un comentariu, despre ce vorbesti?

      cam sordida imaginea ta despre mine. ma bucur cand lumea dezbate, dezbaterea e foarte buna, crestem cu totii din ea, nu simt nevoia sa intervin mereu, uneori chiar nu am nimic nou de spus in afara de ce am spus deja in articol, prefer sa las oamenii sa se exprime, nu e ca si cum au nevoie de mine sa-i indemn.

  • Georgiana spune:

    Nu era vb strict de acest articol. Stiu doar ca mie nu mi s-au aprobat unele comentarii,desi nu erau nici jignitoare nici sarcastice..
    Unele persoane cred ca deja depasesc orice limita a bunului simt prin jignirea altor comentatori/comentatoare.

  • Luminita spune:

    Ioana, fa ceva cu comentariile, ca nu apar in ordine cronologica, sunt alandala.

    • Robo spune:

      la ce te referi mai precis?
      mie mi se par ok, momentul comentariului e al doilea criteriu de sortare, primul fiind comentariul la care s-a raspuns.
      exista aici cateva comentarii puse aiurea intr-adevar, dar sunt asa pentru ca oameni au dat „reply” la alt comentariu decat cel la care au vrut sa raspunda de fapt, nu pentru ca interfata le-a ordonat prost.

    • Printesa Urbana spune:

      asta se intampla pentru ca cei care comenteaza sau reply altora, asa ca reply-ul lor apare sub cel la care au comentat. nu am cum sa intervin aici.

      • Luminita spune:

        Pai uneori comentarii mai noi sunt inserate intre alea mai vechi si nici continutul lor nu pare sa fie raspuns la comentariul de deasupra.

        • Printesa Urbana spune:

          daca e inserat intre altele e pentru ca e reply la cel sub care se afla.

          repet, nu am cum eu sa le rearanjez, autorii lor decid asta cand apasa butonul de reply.

  • Georgiana spune:

    Ha!radem,glumim,dezbatem samd,dar s-a ajung la jigniri si stiam ca oamenii de pe aici sunt de o altfel de calitate.

    • Mira2 spune:

      Am mai văzut postări pe alte bloguri pe tema asta şi crede-mă că participanţii se bălăcăreau mult mai urât.
      Adică de obicei se formează 2 tabere care se scuipă una pe alta: tabăra celor care recunosc că au relaţii cu oameni căsătoriţi şi tabăra celor înşelaţi.

    • Luminita spune:

      Nu stiu despre ce jigniri vorbesti.

      • Georgiana spune:

        Vezi mai sus divergentele de opinii Alexandra D vs L..intr-unul din comentarii Alexandra D ii spune ca poate e prea insipida ca sa mai atraga pe altcinev..la asta ma refeream.

      • Alexandra D spune:

        Lumininta, a citit Georgiana putin in dunga mesajul Anei unde-i spunea L-ei ca este inspida asa ca s-a gandit sa mi-l atribuie mie, ca doar maine e sambata si se da de pomana. 🙂

  • Alexandra D spune:

    Ca tot zicea Prințesa de experiențe pe tema asta să știți că se poate și mai rău de atât 🙂 . Rog pudicele să se abțină în batistele brodate cu bumbacul inocenței, eventual să-și scuipe-n sân.
    Se poartă femeia cougar in special combinația cougar-milf. Nu de ieri de azi e foarte adevarat dar acum e mai in floare ca oricând. Ea, cu mulți ani mai batrână decât el , se bucură cu o perversitate ieșită din comun de cărnița lui fragedă si incocența tinereții. Și chestia asta nu doar c-o face fericită dar o și intinerește.
    Mi s-a întâmplat și mie acum mulți ani cu un tip mai mic cu 13 ani , dar acum cred ca ar merge unul mai tânar cu 25 ani. 🙂
    Știu că sună pervers dar dacă există ofertă, fraier să fii să nu profiți. Doar știți cum e : la bărbat e până îi moare, la femeie până moare femeia 🙂

    Care habar n-aveți ce e aia cougar băgați acilea un ochi :

    https://en.wikipedia.org/wiki/Cougar_(slang)

    • Luminita spune:

      Pfffff, Alexandra, sa stii ca ne-ai dat pe spate cu femeia cougar. Peste tot exista cupluri cu ea mult mai in varsta decat el, chiar si la noi, in inapoiata Romanie, mare chestie. Da pe aia ii stii? Preotul homosexual de 80+ ani casatorit cu romanasul nostru tinerel de 20+ ani? Care l-as lasat pe al batran si fara casa?Asta da cuplu socant!

      • Alexandra D spune:

        Cuplu șocant pe naiba! Ăl bătrân o fi crezut că tinerețea e așa la colțu străzii, pe toate gardurile! Cine știe cum i-o fi dat-o cadou la un număr prestat cu ceva iarbă și pe urmă ca să se scoată basma curată a băgat-o că i-a luat acesta mic casa 🙂
        Ai un link ceva?

    • Dana eu spune:

      Iar tii sa sochezi si uite, nu mai vrea nimeni sa participe la provocarea ta.
      Am sa citez aproximativ din marea doamna a Artei conversatiei.
      Cand va veni solul acela care ne anunta pe noi femeile ca ne-a cam trecut faina prin traista si doamnele olandeze emancipate vor da navala la inghitit hormoni ori mai modern acu, la botoxare si siliconare, noi astea mai inapoiate nu prea o sa mai avem timp de experimentat chestii , pentru ca vom fi ocupate cu ajutat copii si sters nepoti la fund .
      Si n-ai sa convingi pe nimeni ca ce spui tu e mersul firesc al lumii. Da’ fiecare cu alegerea lui.
      Fiu-miu vine azi din Olanda unde a fost trimis de firma la care lucreaza si zau, m-a luat grija!! Chiar am sa-l intreb daca nu l-a abordat vreo babaciune de-aia uzata si ne…multumita cu ce are(sau nu mai are ) acasa. Daca da, sper sa se sparga de ras acasa cu nevasta-sa.

      • Alexandra D spune:

        @ DANA EU

        Pai vad ca participi tu 🙂
        Relatiile femeie in varsta – barbat tanar nu sunt doar in Olanda, sunt peste tot. Si in Romania sunt femei botoxate cu ochii tinta pe baietasi tineri si potenti, n-ai grija. Acu daca astea care au sau n-au acasa ce le trebuie ( nu conteaza din ce tara vin ) vor sa-si petreaca timpul cu unul tinerel si ala chiar le ofera, care-i problema ta? Tu poti sta linistita acasa cu faina in traista si sa stergi la fund pe cine vrei tu, banuiesc ca nu te opreste nimeni.
        Cat despre fiul tau, stai sa mai treaca apa pe pietre, sa-l ajunga o varsta in care nu va mai putea ca acum ( sau deloc ) si s-o vedem pe nevasta-sa cum se sparge dupa. 🙂
        Si pe el de nervi, evident. Ca nu-i usor sa nu mai poti dar sa vrei 🙂 Acum depinde evident ce loc ocupa sexul in relatia lor.
        Dar eu tot n-am inteles ce legatura are stersul nepotilor la fund cu actul sexual dupa o anumita varsta? 🙂

  • CR/ST/AN spune:

    Uneori „sportul” acesta se termina tragic.

    Foarte demult, am fost rugat de o tipa sa o ajut cu ceva probleme la serviciu. OK. M-am invoit de la serviciul meu si hai sa o ajutam pe domnisoara. La un moment dat ma pune sa cer ceva info. de la un domn asa mai in varsta cu o privire tocita si maini mari, puternice si muncite, ca de fierar.

    Ma conformez, si dupa ce revin la ea, ma intreaba foarte serioasa, privindu-ma fix in ochi, daca am vazut surubelnita?!?! Cica tipul tinea mereu o surubelnita subtire si lunga in sertar.

    M-a trimis nebuna la unul ce facuse ani lungi de inchisoare dupa ce a descoperit ca sotia il insela cu alt barbat si intr-o criza de ura totala a ucis-o cu multiple lovituri de cutit, ziua in amiaza mare. Celuilalt nu i-a facut nimic. Apoi, calm s-a predat autoritatilor. A stat mult in inchisoare, la Gherla, unde muncea la o sectie de manufacturat scaune; aici foloseau lemn natural curbat cu abur foarte fierbinte,si niste sabloane, pentru spatarul saunului, d-aia arata asa de freaky.

    Tipa imi povestea ca ucigasul terminase matematica, si se dilise rau invatand, nu se stie exact daca asa stau lucrurile sau cautau explicatii intelectuale pentru a intelege iadul din ziua fatidica.

    Povestea este reala, nu pot da nume, intelegeti de ce.

    • Irina spune:

      cu persoana „potrivita”, si o ciorba prea fierbinte, o dunga gresita la pantaloni sau dublarea tarifului la pacanele pot duce la tragedii. ce sa zic, traim intr-o lume aproape perfecta, doar eradicarea adulterului lipseste ca sa fie si sa fim cu totii bine si fericiti.

      • Alexandra D spune:

        Adulterul e ca si prostitutia sau drogurile. Cu cat sunt pe ascuns cu atat sunt mai dorite. In momentul in care se vor legaliza isi vor pierde farmecul.

  • Ruxandra spune:

    Off, cum a venit articolul asta… De cateva luni m-am mutat impreuna cu iubitul meu si lucrurile parca se inrautatesc pe zi ce trece. Daca timp de 2 ani a fost iubitul perfect pentru mine, oferindu-mi tot ce aveam nevoie fara sa i-o cer, comportandu-se exemplar tot timpul, acum parca nici nu ma mai vede, nu ma mai aude, nu avem niciun contact fizic in afara de sexului, nu ii mai convine nimic din ce fac, ma critica, se enerveaza din lucruri mici etc.
    Desi de ceva timp ma ocup destul de mult de mine, citesc multe carti de dezvoltare personala sau psihologie, fac sport, am grija la ce mananc, ma simb bine si am mai multa incredere in mine cand ies pe usa, acasa ma simt neiubita, neapreciata, neimportanta, invizibila.
    Problema este ca la munca este un tip care se comporta cu mine exact cum se comporta iubitul meu la inceput si deseori ma surprind ca imi zboara prin minte gandul „ce-ar fi daca!?”. Respectivul nu ma atrage fizic, poate nici intelectual, insa atentia aia, grija, felul in care ma face sa ma simt sunt greu de trecut cu vederea.

    • Alexandra D spune:

      Go for it! Dacă tu nu te vei iubi pe tine insâți, atunci cum te aștepți s-o facă alții?
      Stai de vorbă cu el și dacă nu ajungeți la o concluzie alege să fii fericită !
      Succes!

    • Ximena spune:

      Am trecut printr-o situatie similara, eram de un numar de ani cu cineva care la inceput parea perfect si apoi s-a dovedit ca era vesnic nemultumit de mine. Vesnic. Exact cum spui tu. Nu locuiam impreuna, nu imparteam nimic in afara de faptul ca avea cardul meu de salariu si imi primeam doar bani de buzunar de la el ca…vai…esti prea cheltuitoare..:) … dar ma simteam ca si cum as fi fost inclusiv casatorita cu el. Stiu, abuz psihic la greu, mi-am dat seama ulterior.

      La birou a aparut un coleg care se purta impecabil dar de care insa ma simteam atrasa fizic totusi, doar ca nu la fel de mult ca de „oficialul”. Sunt genul care nu s-ar putea nici macar tine de mana cu un barbat de care nu este deloc atrasa, pur si simplu asa sunt eu.

      Pe fondul continuarii neintelegilor din relatia oficiala colegul mi-a devenit amant. A durat mult, de ordinul multor luni, dar relatia oficiala s-a incheiat iar acum sunt casatorita cu copii cu fostul „amant”. Pentru ca am rezonat din prima. De ce am facut asa? Nu stiu, mi-a fost greu sa (ma) inteleg pentru ca nu este in firea mea si nu recomand nimanui sa faca astfel. Ma simteam vinovata dar in acelasi timp incapabila sa ies dintr-o relatie pe care o vedeam ca este toxica pentru mine. Erau la mijloc obisnuinta, compatibilitate sexuala excelenta, atractie fizica peste masura. Partile negative clar mult mai multe decat partile pozitive si totusi nu m-am putut rupe singura, am avut nevoie de „amant’.

      Ulterior despre fostul am aflat de-a lungul timpului – intamplator – ca a divortat de cea cu care s-a casatorit, o taraste prin tribunale pentru custodia copilului. Este o expresie „I dodged a bullet” Si da, pentru asta un om a acceptat sa-mi fie amant si eu sa am amant. Lucky? Hell, yes! E doar povestea mea de viata, nu dati cu pietre…

  • L spune:

    Cred ca experienta la Mar ( amara ce-i drept) a sintetizat tot ce am vrut eu sa zic in mesajele scrise.
    E destul de rau sa realizezi dupa ceva ani, ca viata ta a fost o mare minciuna.

    Punctul meu de vedere pleaca si de la conceptia pe care o am asupra familiei.
    Cred ca iubirea trebuie pastrata, hranita, ingrijita precum o floare. Daca nu faci nimic, se usuca si moare. Drept urmare, atunci cand vezi ca lucrurile incep sa scartie un pic ( am avut si noi perioade nu tocmai roz in care ne certam destul de des din cauza oboselii, copii mici etc) te apuci sa te problematizezi, sa empatizezi, sa discuti cu partenerul etc
    Starea de bine in familie trebuie sa reapara dupa micile perioade de criza. Fiecare din cei doi soti trebuie sa faca ceva eforturi uneori, dar eu cred ca merita. O viata sexuala activa/multumitoare, atunci cand nu sunt probleme majore face minuni. Eu am cam refuzat sa cred asta dar e cat se poate de real. E de preferat un sot care canta dimineata un baie, unui sot nervos si acid de la prima ora :))
    Lasi copii cu bunicii, iei o bona, slabesti daca sotul asta vrea, dormi la pranz/bei un ness ca sa nu adormi iar cu copilul la san….:))) esti mai iubitoare cu el, toate astea sunt eforturi mici in comparatie cu suferinta care apare atunci cand se produce ruptura. Ai face atunci tot si toate dar e prea tarziu.
    Copii nu sunt o scuza ( am mai mult de 2)…Tot ce fac parintii sa le fie bine impreuna e in primul rand pentru ei. Copiii ar da bucurosi toata dragostea singulara a parintilor indreptata catre ei, pe iubirea dintre parinti. Asta vor sa vada, asta asteapta.

    Asa ca, as spune ca pentru copii, cea mai importanta, imediat dupa asigurarea nevoilor primare este iubirea dintre parintii lor. Numai pentru asta si merita toate eforturile din lume sa incercam, si sa nu ne apucam 1,2 de inselat!

    • Alexandra D spune:

      @L,
      ”Lasi copii cu bunicii, iei o bona, slabesti daca sotul asta vrea ”

      Sa presupunem ca bunicii nu exista sau ies din peisaj, bani de bona n-ai , ce faci atunci? Evident mai exista posbilitatea sa faci un aranjament cu o alta mamica si ea sa-si tina copiii la tine cat e si ea 2-3 ore libera ca apoi sa-i lasi la ea pe ai tai pentru a te bucura si tu de libertate. Sa zicem ca s-ar gasi o solutie.
      Dar sa slabesti pentru ca SOTUL ASTA VREA? Dar sotul ce face pentru ca EU ASTA VREAU? Chestia asta imi aduce aminte de o discutie legata de anticonceptionale când citeam pe ici pe acolo cum unii soti sustineau sus si tare sa ia femeia anticonceptionale, sa-si puna sterilet. Dar niciunul n-a zis nimic de vasectomie. De ce doar femeia sa faca compromisuri pentru fericirea aia care se presupune ca ar fi si a lor, a barbatilor?!

      • L spune:

        Chestia cu slabitul e valabila ptr ambii soti. Daca eu l-am luat de 80 nu o sa fiu ok in cazul in care ajunge la 100 din neglijentza, basca ditai burta atarnand. Adica pe mine m-ar deranja, poate pe alte neveste nu. Daca e caz medical inteleg dar daca tine de delasare si indolenta nu. E ok pe termen scurt dar sa vad ca se lucreaza. Ideea e sa facem ceva eforturi ptr a pastra setul de valori cu care ne-am casatorit si ptr care am fost alesi. Eu nu militez ptr egalitate, egali nu vom fi vreodata. Si mamicile cam stiu ce zic. Ele nasc, nu dorm noptile, calca, fac mancare etc El la razboi vaz ca nu merge, curte in jur nu prea mai are ca sa lucreze in gradina, a cam ramas prizonier in fata tv. Unii soti ne ajuta f mult, eu recunosc asta dar egal sa faca in casa si ptr copii nu prea ai sa vezi. E ok ptr mine dar sa ramana barbat in rest. Deci nu stiu ce tot ziceti de egalitate nu este si nici nu va fi.
        Acum cum duc unele femei toata casa, fara ajutorul sotilor asta da treaba grea si complicata. Nici nu vreau sa imi imaginez.

        • Alexandra D spune:

          @L
          ” Unii soti ne ajuta f mult, eu recunosc asta dar egal sa faca in casa si ptr copii nu prea ai sa vezi.”

          Ba uite ca eu am vazut. Exista si se poate. De fapt, de ce sa nu se poata?! Inteleg ca sotul nu poate naste copiii si nu-i poate alapta dar poate sa-i schimbe de pampersi, poate sa le dea sa manance, poate sa se joace cu ei, poate sa faca curat, mancare, sa faca piata etc.
          Se poate! Ca nu se vrea, asta e alta mancare de peste. Dar atata timp cat si ambii detin doua maini, doua picioare, cap si creier in el se poate face orice. Si aici ma refer la munca fizica. Sa zicem ca barbatul locuieste singur si nu-si permite nici menajera, nici bucatareasa. Cineva trebuie sa faca treburile alea, de ce sa fie ma-sa obligata sa-si rupa din timpul ei atata timp cat el are peste 18 ani?
          Al meu, ca sa nu zici ca vorbesc din povesti stie si face tot ce tine de casa: calca, baga la spalat, face mancare, face piata , face curat, repara prin casa , avem si o bucatica de pamant pe care pune o rosie, o leguma. Si da, are job 9:00-17:30 ajungând acasa undeva pe la 19:00. Are si activitati : joaca tenis si danseaza . De putut se poate, trebuie sa existe bunavointa.

  • Sunfloer spune:

    Cum spuneam mai sus uneori amanta/amantul salveaza casnicii ca sunt momente cand (in special femeile) nu mai au chef, de oboseala, de lipsa libidoului pe fond hormonal, de depresie. Stiu unele care nu mai vor pentru ca oricum nu au orgasm, nu vor sa riste o sarcina nedorita, copii deja ii au, asa ca …. What for?

    Ideea e ca oricum ar fi nu e bine, daca el/ea spune ca daca tu nu-mi dai eu ma duc la alta/altul sau daca el/ea spune ca s-a plictisit si vrea altele/altii sa simta ca traieste (asadar e sincer/a) sigur celalalt s-ar simti ofensat chit ca partenera/ul n-ar vrea decat o aventura de-o noapet sa zicem undeva departe unde nu te stie nimeni. Ca stii sau ca ai aflat tarziu tot doare.

    Dar eu ma intreb toate fetele astea tinere cu sotii plecati la munca in afara cu lunile ce cred ca se intampla acolo cu ei? Sau fetele care au soti ce lucreaza pe tir/autocare si pleaca cu saptamanile?

    • Cristiana spune:

      Dar de ce esti preocupat(a) doar de barbati? Doar avem si aici cazul Maiei, care a explicat clar situatia ei. De ce nu te intrebi ce fac femeile alea tinere fara iubit cateva luni? Suntem in anul 2018, hai sa ne eliberam de cliseele astea inutile….zic si eu.

      • Alexandra D spune:

        Femeile astea tinere probabil ca vor profita de tineretile lor in particular iar aici pe blog se vor sparge in figuri cu castitatea lor. 🙂

  • Sunflower spune:

    Nu-s preocupata doar de barbati, sunt sigura ca si fetele au grija de ele cat sunt ei plecati 🙂 Ziceam in special de barbati pentru ca au comentat multe fete pe aici si… le dadeam de gandit! 🙂

    Tocmai ca discursul meu era cu el/ea ca sa nu fiu numai pe masculin! Oricum s-ar schimba timpurile si in orice secol vom fi noi, femeile, tot in minus vom fi la partea sexuala, orgasm mai rar si risc de sarcina nedorita + stigmatizarea. Asa ca, zic eu, femeile insala dar e cu risc…

  • Zu spune:

    Am la bloc un tip foarte de treaba, fost rocker dupa cum se imbraca, pe la maxim 40 ani. Este iubitul unei tipe pe la, estimez eu, 55-57 ani, extrem de aranjata, placuta, haioasa, clar cu bani.

    Sunt impreuna de minim 5-6 ani caci atunci ne-am mutat unde stam acum si i-am cunoscut.
    De fiecare data cand m-am intalnit cu el doar eu cu copiii meise vede efectiv ca i se scurg ochii dupa ei, mereu interactioneaza cu ei, vorbeste, i se aprind ochii …mie imi par semne ca si-ar fi dorit sau ca isi doreste, pana la urma si barbatii au ceasul lor biologic.

    Admir cat de mare poate fi dragostea lui pentru Doamna mult mai matura…incat sa poata renunta la ceva ce nu-i poate oferi. In general – si zodia ma ajuta mult + inteligenta emotionala – sa descifrez situatii sau sentimente pe care altii nu le „vad’ deci nu consider ca ma insel in ce simt.

    • Cristiana spune:

      Te-ai gandit ca poate el e cel care nu poate face copii, de exemplu? Sau ca poate pur si simplu ii plac copiii, in general, dar nu ii vrea pe ai lui? Sau poate a avut copii dar nu mai are, din cine stie ce motive? Putem descifra situatiile doar bazandu-ne pe propriile experiente si cred ca de multe ori gresim.

      Si da, de multe ori relatiile se bazeaza pe compromisuri de tot felul. Nu e ceva neaparat rau, insa e de dorit sa fie ambii parteneri sinceri. De pilda eu am fost parasita pentru ca nu am vrut sa fac copii, ci sa imi termin rezidentiatul si sa progresez in cariera. A durut? Destul. Respect alegerea lui (care, apropo, deja are 2 copii si e cumva fericit in relatia lui actuala)? 100%. Cred ca regreta un pic ca nu a mai asteptat? Da, dar nu mai conteaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *