E o problemă pentru copii dacă își văd părinții dezbrăcați?

Pe scurt, depinde cum se simt părinții și copiii în cauză. Dacă nici pe părinți, nici pe copii nu-i deranjează, studiile și specialiștii spun că o atitudine relaxată față de propriul corp e de preferat (până la o anumită vârstă, când părinții sau copiii simt nevoia să se acopere).

Dar e în regulă pentru copii să te vadă gol? Dacă asta îi traumatizează? Nu cumva e o formă de abuz sexual? Dacă încep să facă glume proaste despre noi la grădiniță? Ori poate vor vrea să iasă goi pe stradă…

Pe lung, am dezbătut mai jos. Vă povestesc puțin despre experiența mea și practica de la noi de acasă,  apoi vă redau opinia unui psiholog român, urmată de studii și concluzii ale specialiștilor pe acest subiect.

Concluzia mea, după tot ce am citit despre subiect și tot ce am trăit pe propria-mi piele, în calitate de copil al părinților mei și de părinte al copiilor mei, este că e esențial să crești copii care nu au complexe față de propriul corp, care nu consideră în nici o situație corpul rușinos, însă știu să respecte intimitatea altora și regulile de decență în societate. 

Vedem cu toții cât de mulți adulți din jurul nostru nu au atins maturitatea sexuală, câți se tem de propriul corp, câți sunt acoperiți de rușine când trebuie să meargă la medic sau să se dezbrace pe plajă.

Eu cred că normalitatea e alta. Cred că trebuie să fim conștienți de corpul nostru, să-l cunoaștem foarte bine și să nu-l expunem decât atât cât ne vine și cât ne permite legea bunului simț, cred că trebuie să putem povesti copiilor noștri orice ne întreabă despre corpul nostru sau al lor.

Un studiu arată că persoanele care între 0 și 5 ani au crescut în familii unde goliciunea nu era tabu au devenit adulți fără complexe și inhibiții în ce privește contactul fizic și exteriorizarea sentimentelor.

Corpul uman nu este rușinos, nici urât, nici scârbos. El doar este. Cu toții avem unul, iar pentru o viață echilibrată și lină, e important să avem o relație bună cu el. Nuditatea nu e rușinoasă. Și nici nu e problematică, simt eu, câtă vreme toți cei implicați în proces se simt confortabil cu asta.

Nu cred că trebuie să exagerăm cu nuditatea, dar nici să ne pândească cel mic pe gaura cheii, că moare de curiozitate, mami nu-i răspunde la întrebări, pentru că-i e rușine, tati îl trimite în camera lui, nu are nici o informație, așa că și le va lua singur din alte părți.

Mama nu s-a ferit niciodată de mine. Nu defila de colo colo despuiată, dar nici nu se acoperea în mare viteză. Am crescut cu zero complexe față de corpul meu, iar asta m-a ajutat foarte mult în viață. Am fost mereu relaxată în ceea ce privește momentele în care a trebuit să mă dezbrac, pot vorbi despre corpul meu cu oricine, fără jenă, cunosc cum funcționează totul, pot vorbi tehnic sau erotic despre sex sau despre diferite organe. Asta mi-a adus relaxare, bucurie, informații, împlinire și descărcare.

Tata a fost mai pudic, iar asta nu mi s-a părut deloc ciudat. A fost alegerea lui și niciodată nu m-am gândit c-ar fi fost mai bine altfel.

Acum, că am copii, am aceeași atitudine relaxată față de ei pe care a avut-o mama față de mine. Ei cunosc totul despre corpurile lor și ale noastre, au pus întrebări devreme despre cum s-au născut, le-am explicat, denumindu-le organele implicate (uter, vagin), au înțeles văzându-se unul pe altul cum sunt fetele diferite de băieți, le-am explicat de ce eu am sâni și tati nu are. Facem baie uneori împreună, încă îi spăl pe amândoi (Sofia are aproape 6 ani, Ivan are 3 și jumătate).

Ei știu, amândoi, că atunci când n-o să le mai placă să facem baie împreună sau nu mai vor să-i spăl eu, e suficient să-mi spună și ne vom vedea fiecare de treaba lui.

Discuția cu Meg Hickling, autoarea cărții Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex, profesor de știința corpului, cu experiență de aproape 30 de ani de predare în Canada, mi-a confirmat că aceasta e calea cea mai bună. Nuditatea e în regulă câtă vreme toți cei implicați se simt confortabil. Când primul spune STOP, atunci e momentul ca nuditatea să înceteze. Va veni o vreme, curând, probabil, când Sofi nu va mai dori acest gen de expunere, și, desigur, vom schimba felul în care ne purtăm.

Înțeleg de ce e foarte greu, ca părinte, să faci dozajul ideal între a nu expune copilul unor imagini pentru care, una peste alta, nu și-a dat acordul (cum a dat domnul soț, de exemplu) și a nu-i induce ideea că goliciunea și corpul omenesc sunt lucruri de care să se rușineze. Cum faci să îi arăți că nu e nimic jenant la un corp omenesc, crescându-l, în același timp, într-un mediu sigur, fără supraexpuneri, fără riscuri?

Discutând cu el despre aceste lucruri, asigurându-te că el știe că poate oricând spune dacă nu se simte confortabil, dar și că poate oricând întreba orice ține de corpul uman. E foarte important ca cei mici să-și ia de la noi aceste informații atât de importante pentru el și viitorul lui relațional, sexual și emoțional, și nu din alte surse care-i pot livra minciuni, exagerări, frici, așteptări nerealiste.

Gaspar Gyorgy, psiholog clinician, mi-a spus despre acest subiect următoarele:

„Nuditatea în familie este un subiect care merită tratat cu înțelepciune și flexibilitatea în gândire. Sunt părinți care se simt confortabil cu goliciunea propriului corp când vorbim despre un bebeluș, alții care consideră că nu este nicio problemă nici în jurul vârstei de 3-4 ani, în timp ce pentru alții vârsta de 6-7 ani deja este un indicator clar al faptului că latura privată a unei persoane trebuie să rămână privată. Însă, din punctul meu de vedere, nuditatea este despre dreptul la intimitatea al fiecărui membru din familie, de aceea merită căutată formula care să satisfacă nevoile și intimitatea atât ale copiilor, cât și ale adulților. Studiile de specialitate ne spun destul de clar: prezența unui părinte dezbrăcat în perioada de copilărie mică și preșcolaritate nu cauzează nicio formă de abuz sau curiozitate față de explorarea sexuală prematură. Dar este esențial ca părintele să respecte atât perspectiva copilului, cât și pe cea a sinelui. Mai exact, în momentul în care cineva din familie – fie copilul, fie adultul – transmite semnale că nu se mai simte confortabil cu nuditatea, atunci este indicat ca aceasta să înceteze. Adică, ne asigurăm că ușile sunt închise, mai ales la baie și la spațiile personale, respectăm granițele prin faptul că batem la ușă, folosim un halat de baie când ieșim de la duș, și ne adunăm curajul ca familie să vorbim despre dreptul la intimitate și despre regulile pe care le presupune, pentru a exista demnitate egală și respect reciproc.”

Dar ce e de făcut când tu nu te simți confortabil să te vadă cineva dezbrăcat (inclusiv propriul copil)? Eu cred că n-ar trebui să faci nimic din ce te face să te simți nepotrivit. Poți, dacă ai timp și putere, să afli de ce simți rușine fațță de propriul corp, nu este o emoție sănătoasă. Terapia te poate ajuta să rezolvi această problemă. Între timp, poți discuta cu partenerul să abordeze el cu copilul chestiuni legate de corp și intimitate, poți apela la atlasuri de fiziologie și la jucării corecte din punct de vedere anatomic, va găsi acolo răspunsurile de care are nevoie până când mami capătă curaj.

De la ce vârstă nu mai e OK să te vadă copilul dezbărcat? Aici iar e important să fii atent la semnalele pe care ți le transmite copilul. Citeam ce povestește o bloggeriță din Canada care spune că atunci când e pe cale să se dezbrace și vreunul dintre copii e cu ea în cameră, ea anunță ce urmează să facă, așa că respectivul are opțiunea de a rămîne, dacă se simte OK, sau să plece, dacă se simte jenat. Copiii ei au acum 13 ani.

Mi s-a părut frumos formulată opinia unui psiholog din Australia, Kathryn Berry, pe care am citit-o AICI. Și ea consideră că nu există o vârstă când nuditatea în familie devine nepotrivită pentru copil, dar că părinții trebuie să fie atenți la semnalele celui mic și, în cazul în care apare un disconfort din partea lui, să ia măsuri: „Nu există dovezi care să indice că nuditatea părinților afectează negativ copiii. Există chiar cercetări care arată că un mediu familial relaxat din acest punct de vedere ajută la formarea unei imagini pozitive asupra propriului corp, în cazul copiilor preșcolari. Dar când copilul vă transmite că goliciunea nu-l face să se simtă în largul lui, e important să îi respectați nevoia de intimitate”, spune dr. Berry.

O altă întrebare validă pe subiect: nuditatea nonsexuală la care asistă în mediul sigur de acasă poate traumatiza copiii?

Apelez de fiecare dată la studii și sondaje din surse serioase, dar pe tema aceasta nu am găsit mare lucru. Cumva e normal, dată fiind tema și fiind vorba, totuși, despre copii. Prin anii ’70-’80 în SUA se acredita ideea că expunerea celor mici la imaginea au naturel a părinților e o formă de abuz sexual.
Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. De exemplu, autorii acestui studiu au concluzionat că nuditatea părinților nu a avut niciun impact negativ asupra copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Am citit aici despre un alt studiu a cărui concluzie a fost că persoanele care între 0 și 5 ani au crescut în familii unde goliciunea nu era tabu au devenit adulți fără complexe și inhibiții în ce privește contactul fizic și exteriorizarea sentimentelor.
Un alt studiu (AICI ) a arătat că expunerea copiilor la nuditarea părinților între 6 și 11 ani poate fi asociată cu o atitudine mai relaxată față de sex  și o viață sexuală mai plină.
Și dacă încep copiii să facă glume despre corpul lor, sau mai rău, despre al nostru? Eu zic că ele pot fi pretextul unor  discuții foarte utile despre diferențele anatomice între bărbați și femei. Cu condiția ca și părintele să se simtă în largul lui când asemenea comentarii îl lovesc direct. Doar știm cât de sinceri pot fi copiii… 🙂 Dacă nu, poți spune sincer că nu-ți plac astfel de glume, și că dacă are întrebări despre asta, să meargă la celălalt părinte.
La voi cum e?
Sursa foto: copil curios via Shutterstock.com
Pin It

43 Comments

  • Monica spune:

    Chiar urma sa ma interesez despre subiect, a picat la fix articolul asta. Mi se pare foarte important sa stim cum sa vorbim despre asta copiilor. Parintii mei nu au discutat cu mine niciodata despre intimitate, sexualitate, iar despre menstruatie, doar cand am ridicat eu subiectul si mama a fost destul de stanjenita, dar mi-a explicat; la scoala veneau la ora de biologie niste doamne cu absorbante si ne povesteau despre menstruatie, dar eu vroiam sa aflu lucrurile astea de la mama.

  • Marina spune:

    M-am dezbracat de multe ori de sutien in fata baiatului meu micut. Am inceput sa ma feresc pe la 10-11 ani. Trecerea a fost lina, nu mai tin minte sa fi fost un moment zero. Pur si simplu nu mai era firesc.

  • luiza spune:

    si eu am incercat sa fiu relaxata, desi parintii mei m-au ferit. a fost greu pentru mine, usor pentru el. Acum nu mai e curios, i s epare normal ce vede, a inteles diferenta intre fete si baieti. Ma mai intreaba de ce am sani si el nu are. Si atat. Ce a fost natural, si asta mi-a confirmat ca am facut bine, a inceput sa nu mai dea buhna peste mine la dus/baie, ciocaneste, intra doar daca e ceva urgent si apoi pleaca.

  • Marina spune:

    Sotul meu este lipsit de orice jena, complex, inhibitie, este dezinvolt si ii place sa stea cat mai lejer prin casa. Se intampla sa fac poze celor mici si sa nu le putem arata familiei pentru ca prin peisaj defileaza si el in chiloti. Sau chiar si fara ei. Dezinvoltura lui m-a atins si pe mine, asa ca cei doi copii micuti ne-au vazut si ne vad complet dezbracati la dus, la toaleta si cand ne schimbam hainele. Cel mare, 3.5 ani, pune intrebari, zambeste amuzat, compara si a avut o perioada in care voia sa ne atinga. I-a trecut. Acum o studiaza pe surioara lui de aproape un anisor, relaxat si amuzat. Si lui ii place sa stea dezbracat oricat de rece se face prin casa. Iar cand se aseaza pe wc neaparat ne cere sa il dezbracam complet, apoi o zbugheste asa la joaca. Se simte bine in pielea lui si asta mi se pare excelent.

    • ElizaA spune:

      Intrebare: si ce le-ati spus cand au vrut sa va atinga? Si noi suntem destul de relaxati in casa de fata cu cea mica de 2 ani, doar ca ne ia prin surprindere cand vrea sa ne atinga si nu prea sunt sigura ce ar trebui sa spun/fac…? Vreun sfat? 😊

      • Printesa Urbana spune:

        Eu i-as spune ca nu vreau sa ma atinga, pentru ca aceea e zona mea intima, unde doar eu pot pune mana. Poate sa intrebe orice si ii voi raspunde, dar cu atinsul nu sunt de acord, pentru ca nu ma simt bine cand sunt atinsa de altcineva.

        In felul acesta ii oferi si o prima lectie despre intimitate si limite.

      • Marina spune:

        De ex pe taica-su l-a impuns cu degetul intr-o zi la dus, pe nepregatite asa. Radea tare cel mic si a zambit si sotul meu, putin incurcat, dar intelegand un firesc al situatiei. A iesit ceva comic, amuzant, dar si un pic jenant pentru fiecare din noi. Cred ca cel mic a simtit jena asta in fiecare din situatiile cand a incercat sa il atinga si la un moment dat nu a mai fost curios. La mine in schimb, ma pregateam sa merg la serviciu, ma imbracam dupa dus, iar el vine si ma impunge tot asa cu degetul in fund (nu mai stiu daca apucasem sa imi trag desuurile). Tresar speriata si fug de el topaind asa, el se amuza si ma tot alearga prin casa. Ne-am mai jucat asa de cateva ori apoi, un joc in care am ras amandoi si cam asta a fost… Practic, nu l-am lasat sa ma atinga si, desi radeam, a inteles asta.
        Cred ca firescul relatiei voastre trebuie lasat sa isi urmeze calea.

    • Esmara spune:

      Marina, mare nesimțit de soț ai. Am înțeles în ce promiscuitate trăiți. Păcat de copii.

  • Ileana D. spune:

    În contextul unei tări în care majoritatea adulților este mai mult sau mai puțin atinsă de complexul rușinii în ceea ce privește propiul corp, articolul tău este bine-venit. L-am citit de mai multe ori și sunt foarte interesată și de comentarii, despre care sper să se inmultească.

    Când eu eram mică, niciun adult nu își expunea corpul dezgolit și nici nu furniza celor mici informații despre acesta. Nici în lenejerie nu se expuneau. Acum când stau și analizez cred că nu era vorba numai despre rușinea față de propia sexualitate, cât despre rușinea fată de propiul surplusul de greutate, dar asta este o altă discuție.

    Mie personal atitudinea mamei tale mi se pare foarte sănătoasă – nu defilezi toată ziua despuiat, insă nici nu faci o criză de isterie când îți vede cel mic un sân de exemplu! O atitudine relaxată mi se pare bază!

  • Irina spune:

    buna tema! pe mine m-a vazut dezbracata de mai multe ori prin camera sau cand fac baie. de exemplu, daca tb sa ma intrebe sau sa ma roage ceva si eu fac baie, nu-i cer sa imi vb prin usa, ii zic sa intre si discutam normal. a vazut si alti adulti dezbracati, ca avem niste prieteni care fac nudism si in unele vacante la mare ne-am nimerit impreuna si ba ne vizitau ei pe plaja de textilisti, ba ii vizitam noi. stie insa ca ce e valabil pe plaja nu e valabil si in alte situatii sociale.
    pe de alta parte, nu am facut niciodata baie cu el. stiu ca sunt la fel de dezbracata cu sau fara el in cada, dar nu m-am simtit eu ok la faza asta.
    acum are 10 ani si incep sa fiu atenta la semnalele pe care in curand (cred) va incepe sa le dea, pe masura ce o sa creasca nevoia lui de intimitate. cat despre glume despre corpul meu, mi-am luat portia cu varf si indesat. :-)))))

  • Georgiana spune:

    E o mare diferenta intre a-ti fi rusine sa te expui pt ca asa ai fost crescut/a si a-ti fi rusine pt ca nu-ti place propriul corp. Sunt curioasa (si nu o lua ca pe o rautate) daca ai fi tot asa de relaxata si in cazul in care ai avea 100 de kg,celulita si vergeturi. Eu si cu 5 kg in plus tot mi-e jena sa ma despoi(cand aratam fit mergeam la nudisti)..

    • Ruxandra spune:

      Exact asa simt si eu, in perioadele in care arat bine imi place sa-mi expun corpul in fata iubitului, la plaja, in vestiar la sala, la medic sau la epilat (astea sunt singurele contexte in care apar dezbracata), dar cum iau cateva kilograme in plus simt o mare rusine in a ma expune in oricare dintre situatiile mentionate…

  • Georgiana spune:

    Si sa o spun p-aia dreapta,pt mine chiar este scarbos un corp cu multa grasime,celulita,burti atarnand samd si o persoana care si-l expune este nesimtita.punct.

    • Irina spune:

      georgiana, eu sunt grasa. adica grasa-grasa. sunt mereu atenta la cum ma imbrac, ca nu cumva sa arat mai ridicol(a) decat ma simt. nu ma expun, nu port chestii scurte/ mulate, nu mi se pare ca e cazul si nu sunt adepta chestiilor astora cu „iubeste-te asa cum esti”, „imbratiseaza-ti formele”, „esti frumoasa asa cum esti”. imi doresc sa slabesc si sunt sigura ca la un moment dat voi reusi. dar ce refuz cu obstinatie sa fac este si va ramane sa ma feresc si sa ma simt neadecvata si la mine acasa. sa ma schimb cu usa incuiata, sa pun zavor la baie sau sa nu ies din cada daca am uitat, sa zicem, sa-mi aduc prosop in baie. sunt constienta de faptul ca exista oameni care considera ca lucrurile astea sunt sinonime cu nesimtirea, dar voi continua sa ma port la mine acasa asa cum simt eu, nu asa cum simt altii.

      • Georgiana spune:

        Daaa,si eu mor pe bullshituri de genu asta…sigur au fost emise de femei 90-60-90…cum spuneam,trebuie sa avem o limita in a ne expune si atunci cand nu aratam tocmai decent NU cand e vb de cat de pudici suntem. Am vazut la nudisti…pfff,da mai bune nu zic ce…Iti doresc din suflet sa reusesti in ce ti-ai propus. Stiu cum e…

        • Cat spune:

          Sa incerci sa te accepti si sa te bucuri de viata oricum ai arata nu e, in niciun caz, bullshit si nici nesimtire. Foarte trist ca ganditi asa si sper sa va limitati flagelarea pe aceasta tema doar la voi inseva. Cele mai urate si mai acide atitudini vizavi de persoanele supraponderale le-am intalnit la oameni care au slabit dar care n-au reusit niciodata sa se ierte ca au fost grasi. Multi s-au ingrasat la loc, cu bonus chiar. Din pacate, romancele isi fac un titlu de onoare din a-si uri propriul corp, indiferent de cum arata. Barbatii nu prea au astfel complexe, chiar cand au trei barbii si patru burti, si nici pretentiile la femei de nota 10 nu le scad. Oare asta ce mesaj transmite unui copil? Atitudinile sanatoase vizavi de intimitate si sexualitate tin foarte mult si de aceasta latura a impacarii cu imperfectiunile fizice.

          • Irina spune:

            @cat, motivul pentru care eu, una, nu rezonez cu chestii gen „sunt grasa, dar mandra de asta si ma iubesc asa cum sunt” este ca incurajeaza oamenii sa se complaca intr-o stare de fapt care dauneaza grav sanatatii.
            de ce as gandi ca sunt bine asa cum sunt, la 100, 110, 120 de kg, de ex, ca cine ma iubeste ma iubeste si asa etc. cand ar trebui sa ma gandesc ca imi nenorocesc articulatiile, inima, ficatul si alte organe si functii importante?! si ca, oricat de bine as invata sa ma iubesc indiferent de dimensiunea pe care o am, e posibil sa nu traiesc suficient de mult sau sa am o calitate a vietii de tot rahatul? eu, una, asta am in minte cand spun ca nu mi se pare constructiv ca grasii sa imbratiseze speech-ul asta. a fi obez nu este o „imprefectiune fizica”, ci o boala. si sunt convinsa ca daca suferi de o boala, oricare ar fi aia, nu ti s-ar parea OK sa vina cineva si sa te invete ca trebuie sa te iubesti asa bolnav si sa iti imbratisezi si dragalesti boala si manifestarile ei, in loc sa o constientizezi si sa faci ceva sa te faci bine.

            • Cat spune:

              Nu e vorba de ce gandesti tu despre tine, sau de faptul ca vrei sa-ti schimbi forma fizica. Asta e dreptul fiecaruia, desi cred ca schimbarea ar trebui sa fie din cauza ca te iubesti, nu din cauza ca te urasti. E vorba de faptul ca oamenii proiecteaza aceste nesigurante pe altii, inclusiv pe copiii lor, si scuza bullyingul cu motive gen „vai, dar iti spun pentru sanatatea ta”. Adica e ok sa te dezumanizez si sa te umilesc pentru ca imi pasa de tine. Aici e bullshitul, de fapt, si aici e si nesimtirea. Sa pretinzi altuia sa fie nefericit cu sine in functie de standardele tale estetice si sa-i porti pica daca are cumva tupeul sa fie fericit… asta nu mai e nesimtire, asta e rautate pura, arata un suflet inveninat. Nu vorbesc neaparat de tine, ci de genul acesta de atitudine.

              • Irina spune:

                ok, inteleg ca al tau comentariu se concentra pe partea cu ura de sine si cu bullying. iti inteleg „pledoaria” si sunt de acord, in mare cu ce zici. zic insa ca poti sa fii constient ca ai o problema mare cu greutatea si, cu toate astea, sa nu te urasti in demersul de a-ti recapata sanatatea. a nu spune „ma iubesc asa cum sunt” nu inseamna neaparat ura de sine.
                si insist ca standardele estetice sunt una, iar obezitatea e cu totul altceva. nu vorbim aici de cutarel care are ceva gusa sau ixulica, de i-au aparut vergeturi si aripioare dupa sarcina. vorbim de probleme de greutate serioase. iar oamenii care au problema asta trebuie ajutati, in loc sa li se inoculeze ca sunt foarte ok si asa cum sunt. pt unii functioneaza sprijinul oferit cu delicatete, altii au nevoie de un input mai dur si de un dus rece. sigur ca nu e nevoie de magarii, de rautate si de venin. dar, na, inveti sa le ignori daca vezi „the bigger picture” si nu te lasi umilit. tine de fiecare-n parte.

                • Cat spune:

                  Daca ti se pare ca niste incurajari razlete au puterea sa „inoculeze” asa o acceptare de sine in oameni incat sa combata toate mesajele din familie, societate si mass-media care spun ca trebuie sa fii suplu, te felicit pentru optimism. Dar, daca arati intr-adevar asa cum spui, cred ca stii deja foarte bine ca 99% din mesajele directe si indirecte pe care le primesti iti spun ca esti urata, ca nu corespunzi, ca nu meriti iubire si romantism, ca nu meriti haine frumoase, ca e o nesimtire sa te uiti macar o data in oglinda si sa-ti placa ce vezi, ca esti lenesa, ca esti lacoma, ca esti ridicola, ca trebuie sa traiesti scuzandu-te mereu ca existi in forma in care existi. Stii foarte bine ca nu scapi de aceste mesaje nicaieri, nici intri cei dragi, nici la serviciu, nici cand deschizi televizorul, nicaieri. Asa ca sa facem un mare bau-bau din acele putine mesaje de incurajare, ca, vezi Doamne, promoveaza o viata nesanatoasa, e de-a dreptul comic. Cine vrea sa-si recapete sanatatea, o face asa cum crede de cuviinta, doar suntem adulti. Eu iti doresc sa ajungi sa te vezi frumoasa oricati centimetri cubi ai ocupa si sa faci si schimbarile de sanatate pe care ti le doresti.

              • Georgiana spune:

                Ha,adica daca mie imi displace o silueta mai plina (propie sau a atuia/alteia) inseamna ca sunt rea??? Scuze,nu toti suntem adeptii curentului „estetica uratului” si spui niste ineptii..ce legatura are bullyng-ul?ce legatura are copilul?daca mie imi displace vizual o persoana nu o sa ma duc la ea sa-i zic:”hei graso,da-te mai incolo ca nu am loc de tine”..pur si simplu imi mut privirea in alta parte.

                • Cat spune:

                  Incapacitatea de a face corelatii evidente e o dovada de ineptitudine, draga mea. Daca nu crezi ca este vreo legatura intre bullying si defectele fizice, sau daca nu crezi ca atitudinea parintilor fata de propriul corp influenteaza felul in care copiii isi dezvolta imaginea de sine, zi-mi si mie unde locuiesti, sa ma mut si eu in acest paradis. Dar nu pot sa spun ca nu te inteleg, pentru ca am gandit si eu asa candva si m-am consumat in frustrari inutile.

                  • Georgiana spune:

                    Te rog mai citeste inca o data comentariul meu..daca tu sesizezi vreo urma de bullying pe undeva e problema ta. Dar nu veni cu atitudinea asta superioara si mai accepta si opiniile altora. De fapt,nu stiu ce te deranjeaza atat..suna mai bine „supraponderal” decat „gras”?? Daca tu ai self esteem atat de ridicat,felicitari! Iti zice si Irina mai sus,ca a nu-ti placea de propria persoana nu e ura de sine..

  • Madalina spune:

    Eu nu m-am ferit de baietel niciodata, dar nici nu-s de fel genul care sa umble dezbracat. O fi si din cauza ca, daca temperatura nu e de 30, mi-e frig 😀.
    Am discutat mereu deschis cu el despre nastere, sarcina, organe genitale, i-am raspuns mereu sincer, fara ocolisuri, intr-un mod adecvat varstei (are 5 ani).
    Intr-o zi a intrat la baie dupa ce am facut eu dus si mi-a zis ca ar vrea sa vada cum arata un vagin. M-am cam pierdut cu firea si i-am zis ca alta data, ca acum nu e timp. Are o prietena care mai doarme pe la noi si a vazut-o de cateva ori dezbracata, s-a uitat la ea surprins ca ea n-are penis (i-am tot spus mereu ca fetele n-au penis ci vagin, dar probabil ca nu prea i s-au legat lucrurile), apoi si-a adus aminte ca fetele au vagin, dar nu a foat curios sa o vada mai de aproape (slava domnului).
    Intrebarea mea e ce fac? Omul e curios, vrea sa vada, in detaliu, sa inteleaga. Ma gandeam sa caut ceva video cu explicatii. O fi buna ideea?

    • Printesa Urbana spune:

      Te va ajuta mult un atlas cu desene, pentru copii. Noi il avem pe cel de la Larousse.

    • IQ spune:

      Cred ca cel mai bine ar fi sa-l iei cu tine la urmatoarea vizita la ginecolog. Acolo vaginul se poate vedea mai bine, mai ales daca foloseste despartitoarele alea. Acasa cred ca te chinuiesti sa desfaci picioarele sa poata vedea ce-i inauntru.

      Mai simplu e cu vulva. Aia poti sa i-o arati usor si daca zici ca a vazut-o la fetita care va viziteaza, acum trebuie doar sa primeasca denumirea corecta.

      • Irina spune:

        IQ, vorbesti prostii. ginecologii sunt persoane inchistate, refractare la nou, cu ochelari de cal si nu lasa copiii sa se uite in timpul consultatiei. cosmeticienele, in schimb, sunt fete de comitet, iti faci treaba cu ele. zic asta pt ca eu il iau cu mine pe ala micu’ la cosmetica, si acolo se vede bine tot ce il intereseaza. are si un mic scaun la capatul mesei unde se fac procedurile si i-am cumparat si o lanterna frontala.

      • Madalina spune:

        Nu m-as simti vreodata ok cu treaba asta.
        Nu e genul de expunere pe care sa o agreez.
        Prefer varianta de carti sau video.

  • Diana spune:

    Noi suntem mai uptight așa, nu ne-am dezbrăcat niciodată complet de față cu copii. Numai in chiloți, cred că ne văd în fiecare zi, căci nu ne ferim după ce ieșim de la duș și am răspuns la întrebările, nu foarte multe, ale celui mare ( 4 ani) legat de diferențele dintre noi. Mai nou, odată cu un interes marcat față de corpul feminin( a văzut o reclamă cu fete in costum de baie și a fost fermecat) observ că mă privește cu plăcere, nu doar cu curiozitate, când se întâmplă să mă vadă dezbrăcată și nu mă mai simt comfortabil. Mi-a și spus asta, probabil intră în faza oedipiana, așa că probabil o să cumpăr și eu un atlas pentru a răspunde curiozității lui.

  • IQ spune:

    ceva studii despre varsta pana la care se poate face sex cu copilul in camera? Varsta copilului, evident. Si cand zic „se poate” nu ma refer la potenta adultilor, ci as vrea sa stiu daca e afectat in vreun fel copilul…

    • Ileana D. spune:

      IQ, nu pot să îți răspund la întrebare pentru că eu personal nu am citit niciun studiu de genul. Personal cred că la câteva luni după naștere (că sunt 4, că sunt 7 depinde de copil) copilul ar trebui mutat în camera sa propie și personală, iar părinții pot să facă sex în camera lor cu ușa închisă cât or vrea ei.
      Să îți expui copilul mai mare de un 2 ani la un asemenea comportament mi se pare deja abuz. Am avut prietene de 4-6 ani care au fost de față când părintii acestora au făcut sex în aceeași cameră crezând că minorul dormea. Țeaaaaapppăăăăă, nu dormea, era atent(ă) și înregistra tot deci mai bine pas!

      Insă aș vrea să subliniez că eu cred că asta este tema unui alt articol. Tema acestui articol este nuditatea nonsexuală, mai exact cazul în care un copil își vede părințiii dezbrăcati fără că aceștia să aibă intenții sexuale.

      • Anca P spune:

        Ileana D, nu ai copii, asa-i?
        Asta cu mutatul copilului de 4-7 luni in camera lui e cam SF.

      • Andra spune:

        Buna Ileana,

        Mi-ar placea sa aduc o perspectiva diferita ca raspuns la comentariul tau. Faza cu camera proprie a copilului e un moft al unui procent infim din populatia globului. Noi astia din Europa si din SUA care ne permitem asa un lux, ca restul omenirii (Africa, Asia, America Latina) cu greu se descurca sa supravietuiasca d-apai sa mai faca si camera separata copilului. Parerea ta e valida pt tine, dar foarte limitata strict la cultura in care traiesti. De milioane de ani populatia lumii imparte acelasi spatiu de dormit. Iti propun sa nu te gandesti la ultimii 2000 de ani, ci la ultimele sute de mii de ani.

        Eu am fost expusa si mica, sub 6 ani dar si mare 8-10 ani la relatii sexuale intre adulti. Prima data, fix ca in exemplul tau – dormeam si am simtit miscari langa. Mi-aduc aminte de incomoditatea de a nu sti ce se intampla.
        A doua oara am privit-o pe gaura cheii pe maica-mea. M-a socat sa vad un act sexual pentru prima data, dar nici pe departe nu m-a traumatizat. Daca adultii ar fi fost suficient de maturi sa-mi explice ca ce fac ei e normal, face toata lumea, sa nu ma sperii, nici socata nu as fi fost.
        Altele mi-au fost traumele in copilarie: pedepsele, palmele, singuratatea, sistemul de invatamant.

        Mi se pare foarte important ca atunci cand ne gandim la aceasta tema, sa luam in considerare contextul cultural. Ori contextul romanesc e unul cumplit de represiv… cum putem avea o perceptie curata de conditionare culturala? In Romania, daca o femeie alapteaza un copil de 2-3 ani se sare in sus ca e abuz, nu mai zic ce scandal iese daca cineva indrazneste sa afirme ca alaptarea face parte din sexualitatea femeii (chestie stiuta deja de vreo 40 de ani in alte tari). Asa ca tema sexului si a copiilor, e teribil de incalcita si „murdarita” de cultura represiva si patriarhala in care traim.

        Asa ca inainte de a ne forma o parere atat de transanta cum inteleg ca e a ta, cred ca ar fi interesant si plin de invataminte sa privim amplu, sa iesim din perspectiva tip „gaura cheii” prin care privim. Sper sa nu sune ca un sfat, ca nu intetionez sa ti-l dau. E un indemn pentru noi toti.

  • Rox spune:

    Mie mi se pare cel puțin ciudat chiar să-ți pui problema de a face sex în aceeași încăpere cu copilul, indiferent că are câțiva ani, câteva luni sau doar câteva zile. Adică e ca și cum te-ai gândi: „Las’ că n-are nimic, oricum nu pricepe ce se întâmplă”.
    Chiar și într-o garsonieră dacă stai, tot mai ai o bucătărie și o baie în care să faci ce e de făcut fără asistență, unde mai pui că și condimentezi puțin activitatea.

  • Raluca spune:

    IQ, cred ca glumesti la faza cu dusul copilului la ginecolog, sa -ti vada mai bine vaginul!Sper!

  • Raluca spune:

    Irina, IQ, voi sunteti sanatoase la cap? Cum sa duci copilul la gineco sa vada cum iti umbla dr in p….?? Eventual ii dati si o lanterna sa vada mai bine? Doamne, mare ti-e gradina!! Am crezut ca nu citesc bine sau ca-i o gluma!

    • Irina spune:

      era o gluma, raluca. :-)))) cred ca reiese asta inclusiv din replica ulterioara a lui robo. dar te-nteleg cumva, citesti pe bloguri atatea aberatii solemne ca uneori nu stii ce sa mai crezi.
      p.s. lanterna frontala era pt mersul la cosmetica. 😛

  • O femeie spune:

    eu nu ma simt bine sa ma vada dezbracata. Nu ma expun (rar in chiloti) dar nici nu ma ascund. I-am explicat ca nu imi place sa imi expun Partile intime.
    Fiecare cum se simte.

    Despre sex in camera cu copii, mi se pare deplasat. Chiar daca dormiram in camera cu ea ani de zile, am gasit o masa in bucatarie, canapea in living, cada etc unde sa ne inchidem linistiti sau nelinistiti 🙂 . Chiar daca sexul e ceva normal, copiii ajung sa copie, sa inteleaga diferit, si mai grav, acesti copii sunt cu mai mare risc de abuz tocmai pentru ca o iau ca pe ceva normal. Noi am discutat, explicat ca adultii care se iubesc unul pe altul aleg sa faca, etc si ca nu expunem sau ne uitam la partile intime.

  • DanielaG spune:

    Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Mai ales pentru ca la mine acasa subiectul a fost tabu, orice era legat de corp era „rusinos” si tot asa. In felul asta am devenit un adult extrem de pudic, si cu ceva probleme fata de propriul corp. Presupun ca multi de varsta mea au trecut prin asta. Mi-a luat ani buni sa incerc macar sa am o perspectiva ceva mai relaxata.

    De cand am copii am incercat totusi sa nu exagerez cu acoperitul cand ei intra in camera, etc, pentru ca nu vreau sa ajunga inchistati ca mine. Nuditatea la noi in casa inseamna in lenjerie intima, nu ii deranjeaza sa ne vada asa. Iar la mine, cand imi schimbam maioul sau sutienul deveneau interesati brusc. Am noroc ca am fata si baiat, asa ca mi-a fost usor sa le explic diferentele dintre sexe. Ei inca fac baie impreuna. De curand au inceput sa se goneasca unul pe celalalt din camera cand se schimba, si le-am explicat ca este normal ca fiecare sa isi defineasca gradul de intimitate dorit, si sa ii fie si respectat (au 5 ani). Mi se pare insa amuzant ca inca fac baie impreuna, dar vor intimitate cand se schimba in pijamale :)))) presupun ca va veni curand si cererea de a face baie separat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *