Copiii trebuie să știe adevărul despre corp, despre emoții și relații și e bine să afle asta de la noi

Sâmbătă am vorbit la un eveniment despre educația pentru sănătate la Sibiu, alături de ONG-ul ALEG, de un psiholog și de un medic ginecolog. În sală erau vreo 150 de părinți și dascăli, pe care i-am rugat la un moment dat:

– Vă rog să ridicați mâna dacă persoanele de la care ați aflat adevărul despre viața intimă și sex au fost părinții voștri.

Nu s-a ridicat nicio mână. Am mai așteptat câteva secunde. S-a ridicat o mână. O tânără, să fi avut 20 de ani maximum.

– Nu se pune, a râs cineva amar lângă mine.

Apoi am mai întrebat:
– Câți dintre voi ați simțit în copilărie, adolescență, pubertate, că vă puteți întreba părinții lucruri despre corpul vostru sau despre viața intimă?

S-au ridicat două mâini. Doar două.

În acest loc suntem noi, adulții, părinții copiilor noștri. Ca să nu mai zic, ba hai că zic, că în sală au fost părinți interesați de subiect, care se informează, se luptă să fie și să facă mai bine, care nu-s neapărat reprezentativi și în nici un caz nu sunt majoritari în țărișoara noastră. Ei, la fel ca mine, n-au primit nimic pe acest subiect de la părinții lor, pentru că nici ei n-au primit de la ai lor și tot așa. Nu dau vina pe nimeni, eu știu că toți au încercat să facă ce-au putut mai bine să-și protejeze copiii, dar noi avem acum mai multe instrumente. Avem informații. Știm (din statistica Salvați copiii) că 70% dintre copiii noștri văd imagini pornografice pe internet înainte de vârsta de 10 ani (pe rețeaua de wi-fi a școlii sau pe cea de acasă, unde credem noi că sunt în siguranță). Mai știm și că în școală, ora opțională de educație pentru sănătate nu se face (în anii trecuți, doar 5% dintre copii au beneficiat de această oră).

Așadar, copiii noștri află mult mai devreme ca noi lucruri despre sex, din surse care numai de încredere nu sunt. Nu putem împiedica asta, e absurd să ne-o propunem. Se va întâmpla, probabil înainte ca ei să facă 10 ani, orice am face noi. La școală nu este nimeni să îi învețe. Rămânem noi.

Dar cum să dăm noi ceva ce n-am primit? Păi, facem un efort.

Dar despre ce vorbim mai exact? Educația sexuală? Adică să îi vorbesc copilului meu despre sex? Că doar n-am înnebunit.

Nu, omule. Trebuie să îi vorbești copilului de mic despre:
– corpul lui, cum se numesc organele, cum le spălăm
– de ce e importantă igiena
– apoi ne învățăm copilul despre limite, despre faptul că are dreptul să refuze orice fel de atingere care îi displace
– că e important să respecte refuzul celorlalți de a fi refuzați de el
– îi explicăm despre zonele intime, cele acoperite de lengeria intimă, gura, sânii, care nu trebuie atinse de nimeni în afară de mama sau tata (din motive de igienă, sau de medic, în prezența părinților), când e mic
– apoi, când mai crește, nici mama sau tata nu mai pot atinge acolo, doar el, când el decide că e pregătit
– discutăm despre diferențele între sexe
– discutăm despre relații (de familie, de prietenie, de iubire)
– discutăm despre emoții (despre stânjeneală, când o simt ei, despre respect, iubire, prietenie)
– discutăm despre secrete bune și secrete rele, despre cât de important este să avem încredere unii în alții.

Și chiar avem, nu doar spunem asta. Nu controlăm copilul de 9 ani să vedem dacă s-a spălat bine. Nu-i citim jurnalul. Nu-i ascultăm convorbirile. Îl lăsăm să existe, așa cum și noi ne-am dorit să fim lăsați, când eram de vârsta lor.

Apoi, mai târziu, când ne întreabă, le putem povesti matematic, fiziologic, cu atlasul în mână, cum se fac copiii, ce este sarcina, ce este menstruația, ce este o poluție. Înainte să li se întâmple, nu după!

Când ne întreabă lucruri despre care noi credem că ei nu sunt încă pregătiți, înainte de a le răspunde, putem pune aceste întrebări de control:

  1. Ce știi despre asta?
  2. De unde ai auzit despre asta?
  3. Ce crezi tu că înseamnă?

Și apoi ne așezăm la discuții, la un ceai și un biscuite. Chemăm și celălalt părinte, dacă simțim că ne e mai ușor.

Dacă nu am făcut toate astea de la început, dacă copilul nostru știe că ne e greu să vorbim despre asta și că dacă ne întreabă ceva, vor primi o palmă peste cap, nu vor veni să ne spună, să ne întrebe, se vor uita la filme porno și vor crede că așa e viața intimă. Vor desconsidera sexul opus, vor pretinde de la sine performanțe fanteziste, nu vor ști ce înseamnă respectul, responsabilitatea, nu vor ști la ce riscuri se supun și își supun partenerii, nu-și vor cunoaște corpul, nu e vor bucura de o viață intimă plină, vor asocia sexul cu ceva de făcut pe ascuns, că e rușinos.

Nu vă temeți să fiți partenerul copilului vostru pe acest drum! Dacă le vorbiți despre asta ca despre toate celelalte, nu le stricați copilăria. Acest tip de educație nu grăbește debutul vieții sexuale. De fapt, nici un studiu dintre cele aproape 100 analizate de UNICEF și UNESCO nu arată că educația sexuală ar fi avut acest efect în vreuna dintre țările împlicate în aceste studii. Dimpotrivă, educația sexuală are aceste efecte dovedite (sursa):

  • Întârzie debutul vieții sexuale
  • Scade numărul de parteneri de-a lungul vieții
  • Reduce numărul de riscuri în alegerea partenerului
  • Crește rata de folosire a prezervativului și a altor forme de protecție și contracepție
  • Naște atitudini echilibrate în ceea ce privește identitatea de gen
  • Reduce discriminarea și numărul relațiilor abuzive
  • Crește încrederea în sine
  • Construiește relații mai puternice și mai sănătoase
  • Crește cunoașterea drepturilor proprii și ale altora
  • Întărește relația de încredere între copil și părinte
  • Reduce numărul de sarcini la adolescente
  • Reduce numărul de avorturi
  • Reduce numărul de boli transmisible sexual
  • Dezvoltă gândirea critică
  • Dezvoltă respectul față de ceilalți

Iar dacă, deși ați ajuns cu lectura până aici, tot mai credeți că a vorbi copilului despre corp și relații înseamnă să-i arăți cum se face sex, vă ofer această definiție a educației sexuale lansată de UNESCO și UNICEF:

Educația sexuală este un proces de predare și învățare a aspectelor cognitive, emoționale, fizice și sociale ale sexualității. Scopul ei este acela de a echipa copiii și tinerii cu informații, aptitudini, atitudini și valori care le vor oferi capacitatea de a se bucura de sănătate, stare de bine și de demnitate, le vor permite să dezvolte relații sociale și sexuale bazate pe respect, îi vor ajuta să înțeleagă cum propriile decizii afectează starea de bine proprie și pe a altora. În plus, îi ajută să înțeleagă și să se asigure că drepturile lor și ale altora sunt mereu respectate de-a lungul întregii lor vieți.

Eu vreau toate astea pentru copiii mei. Vreau să aibă respect și relații pline de sens, vreau să aibă încredere în ei, să-și știe drepturile și să lupte pentru ele, nu doar pentru ale lor, ci pentru ale tuturor. Vreau să înțeleagă lumea, să fie responsabili.

Iar ca să le pot oferi asta, a trebuit să lucrez cu mine întâi. Pentru că mi-a fost foarte greu să le dau ceva ce au n-am primit, iar asta mi-a afectat viața în multe feluri. Am stat în relații abuzive, pentru că nu am știut că pot să nu stau în ele. Am tot felul de complexe legate de corpul meu. Zero stimă de stine. Încredere în mine șubredă. Accept lucruri care nu îmi plac, nu știu să pun limite când vine vorba de corpul meu. Uneori după ce fac dragoste cu iubitul meu, mă simt rușinată. Mi-e greu să explic unele lucruri complet umane și firești, mă apucă rușinea și frica. Dar am luptat cu toate astea, încă mă mai lupt. Citesc, caut să înțeleg, sunt pregătită.

Copiii mei știu că nimeni nu îi poate atinge, că nimeni nu are dreptul să îi jignească. Știu că mă pot întreba orice și eu o să le spun adevărul sau o să le cer o zi să mă informez și apoi o să le spun adevărul, pe înțelesul lor. Știu că nu îi voi pedepsi orice vor vrea să mă întrebe. Știu că voi f de partea lor orice ar fi. Știu și că nu au voie să facă rău nimănui și că nu toate lucrurile de pe internet sau pe care le spun prietenii lor sunt adevărate. Dar ce le spun eu e.

Le dezvolt gândirea critică. Să verifice sursa, să se bazeze pe ce știu ei că e științific adevărat. Să pună întrebări. Să ceară explicații. Să respecte spațiul personal al celuilalt și pe al lor propriu.

Cred că doar așa ne putem vindeca de felul disfuncțional în care stau lucrurile la noi în țară. Atâtea sarcini la adolescente. Mediul sexist. Atât de multe relații abuzive între parteneri, atâtea femei lovite, violate, ucise de parteneri sau de prădători. Despre cultura violului din România am scris aici.

Putem schimba ceva pentru copiii noștri, dacă tragem aer în piept și facem acest pas către asumare și adevăr.

La final, vă las cu câteva resurse care vă pot sprijini în demersul vostru de a arăta copilului vostru calea corectă către sine și lume:

Despre nuditatea în familie am scris aici: E o problemă pentru copii dacă își văd părinții dezbrăcați?

Despre educația sexuală am mai scris și aici: Spune copilului adevărul despre corpul lui.

Despre Adevărul gol goluț, carte pentru copiii de 3-7 ani despre limite, străini, corp și respect, aici: Adevărul gol goluț

Mulțumesc, A.L.E.G. România pentru invitație. Aici găsiți PDF cu ghidul asociației despre cum le putem vorbi copiilor despre toate acestea pentru a-i feri de abuzuri. Mulțumesc Școlii Finlandeze din Sibiu pentru găzduire!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4250

9 comentarii

  1. Buna. Mai sunt 2 carti, foarte bune, pentru ajutor in abordarea discutiei despre corp. Este pentru fete si pentru baieti. Ghidul baietilor (fetelor) la pubertate, de Phil Wilkinson.

    • As vrea sa va impartasesc o experienta de-a mea. Intai am aplicat toate cele spuse de tine pentru vreo cativa ani si a fost foartebine. Pana cand acum vreo luna m-am gandit sa vad daca ce ii spusesem fetei mele acum vreo 2 -3 ani afost valabil. Si pt ca ma luase o indoiala. Si am intrebat-o pe cea mica daca a atins-o cineva dintre profesori in zona intima. Mi-a raspuns ca nu. Si am repetat ce ii spusesem cativa ani in urma ca ne e ok ca un adult sa o atinga acolo. Ea m-a intrebat de ce. Si atunci am inceput sa ma balbai. I-am spus ca sunt unii adulti ciudati carora le place sa atinga copiii nwcorespunzator. Ea a inceput sa se agite si sa spuna ca daca cineva ar face asa impotriva ei l-ar lovi tare si mi-a aratat un gest. Era si tarziu, si cand sa o culc saraca a inceput sa se stresseze si sa spuna ca ii este frica ca cineva o sa intre in camera ei sa o agreseze. Atunci am incercat sa ii spun ca lucrul acesta se intampla foarte rar. In acelasi timp am inteles ca ce i-am spus ei ca daca un adult incearca ceva ea sa nu il lase ca pune foarte mare povara pe ea. Daca ceva intradevar se intampla, si ea nu poate inpiedica, se va simti si mai rau pt ca nu a reusit sa impiedice agresiunea. Pana la urma am zis ca asa ceva nu mi s-a intamplat niciodata, nici nu stiu daca e adevarat. Am vazut la stiri si mai si mint cei care fac stirile. Dar am spus ca poate nici nu e ceva rau daca s-ar intampla numai ca e vine ca noi sa aflam in caz de. Cand i-am spus asa m-am gandit ca daca se intampla nu vreau ca ea sa se simta vinovata ca i s-a intamplat ceva care eu am caracterizat ca rau. Esentialul este ca noi sa aflam in caz ca se intampla ceva. Ma bucur ca s-a linistit si a adormit si dupa aceea nu m-a mai intrebat nimic despre subiect.

  2. Ioana, am impresia ca in Bucuresti ai organizat deja un astfel de eveniment, poate ma insel… Daca se va mai organiza, as fi foarte interesata sa particip. Ai o estimare pentru ceva asemanator pe la noi in curand? Multumesc mult.

  3. Buna, Ioana!
    Sunt putin bulversată. In articolul „E o problema pt copii daca isi vad parintii dezbracati?” spui urmatoarele: „Mama nu s-a ferit niciodată de mine. Nu defila de colo colo despuiată, dar nici nu se acoperea în mare viteză. Am crescut cu zero complexe față de corpul meu, iar asta m-a ajutat foarte mult în viață. Am fost mereu relaxată în ceea ce privește momentele în care a trebuit să mă dezbrac, pot vorbi despre corpul meu cu oricine, fără jenă, cunosc cum funcționează totul, pot vorbi tehnic sau erotic despre sex sau despre diferite organe. Asta mi-a adus relaxare, bucurie, informații, împlinire și descărcare.”
    In articolul de mai sus lucrurile se schimba. Afirmi ca esti plină de complexe si de rusine in ceea ce priveste corpul tau: „Am tot felul de complexe legate de corpul meu. Zero stimă de stine. Încredere în mine șubredă. Accept lucruri care nu îmi plac, nu știu să pun limite când vine vorba de corpul meu. Uneori după ce fac dragoste cu iubitul meu, mă simt rușinată. Mi-e greu să explic unele lucruri complet umane și firești, mă apucă rușinea și frica.”
    Pana la urma, care este adevarul? Te citesc de mult timp si cred ca as fi tare dezamăgită daca as descoperi ca articolele tale sunt doar povești bine scrise care au ca scop influențarea cititorilor.

    • Buna, in primul articol am vorbit dintr-un spatiu de asumare si pace cu mine in care am ajuns de cativa ani, dupa terapie si lucru cu mine.
      Si am inteles asta abia dupa ce am sapat (in special in sedintele de psihanaliza) si am vazut ca ce credeam ca e al meu (relaxarea cu propriul corp) era o masca. Intre timp si dupa ce am vazut asta, am reusit sa integrez si multe episoade care ma sabotau. Inca nu sunt bine, dar sunt mai bine, pentru ca am inteles ca eu nu sunt mecanismul meu de supravietuire, dimpotriva, el este ceva sub care ascund lucruri care ies la suprafata cand nu ma astept. Si asta e ceva ce n-as fi aflat niciodata daca nu as fi insistat pe subiect. Mai e mult de lucru, dar fac progres, sunt curioasa cat de departe ma poate aduce.
      Iti multumesc pentru ocazia de a explica asta. m-a ajutat si pe mine sa ma uit la mine din alt unghi.
      Si da, incerc sa influentez oamenii, de asta scriu. Asta e felul meu de a contribui la o lume mai buna, mai curata, mai asumata.

  4. Am participat la conferinta pe aceasta tema din Bucuresti. Mie mi-a placut foarte mult, am invatat multe, am notat si inregistrat multe. Aveam copiii mai mici (8 si 5 ani) si cel putin pentru cel de 8 ani ma bucur ca am participat in timp util.

    Nu are voie cu telefon la scoala (nici nu are unul) dar multi dintre colegii lui de la scoala au telefon si mai mult decat atat, au acces la internet. In pauza cand trebuie sa astepte pe cei de la after are aproximativ 10-15 minute in care se uita pe internet la diverse filmari de pe youtube cu jocuri sau chiar se joaca diverse. Sunt foarte violente unele jocuri. La pornografie inca nu au ajuns (din ce am reusit sa inteleg/ trag de limba pe ocolite) dar nu cred ca sunt prea departe de acel moment. Are doar 9 ani.

    Educatie pentru sanatate (zona intima, cum se fac copiii fara partea de contact sexual pentru ca nu a fost curios) i-am facut acasa si ii tot vorbesc despre intimitate, un pic hormonii pe care va incepe in curand sa ii resimta etc. Dar ar fi fost bine sa existe si in scoli programe. Se zvoneste ca vor aparea cel putin in Sectorul 2, unde este scoala noastra. Asteptam.

    Mie mi-a prins tare bine educatia pentru sanatate din scoala gimnaziala cand cei de la un brand de absorbante ne-au tinut cateva ore despre menstra, organe sexuale. Extrem de bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *