De ce ne e atât de greu să discutăm calm despre sexualitate?

Acum câteva zile am făcut un live cu Cristina Dinu Popa, psiholog și psihoterapeut, organizator de cursuri pentru părinți despre relații, corp și sexualitate. Îl puteți urmări integral mai jos, începe după 50 de secunde de panou.

Mi-a plăcut foarte mult răspunsul Cristinei la întrebarea din titlu. Vi-l las mai jos, împreună cu gândurile mele pe subiect, poate vă ajută să deblocați lucruri înțepenite pe această temă.

Unul dintre motivele pentru care ne e greu cu acest subiect este faptul că zona asta a corpului și a sexualității a fost încărcată cu multă rușine încă din copilărie. Am crescut cu multe tabuuri și ignoranță, foarte puțini adulți din viața noastră (sau poate nici unul) reușeau să trateze tema cu relaxare.

Am crescut cu multe restricții, interdicții, reguli absurde legate de zona corpului. Era ok sa fim pupați pe gură de neamuri de gradul cinci, dar dacă eram prinși învârtindu-ne în oglindă, eram trimiși în camera noastră. Masturbarea era prilej de discuții despre păr în palmă și chiar luat de poliție.

Ne luam informațiile în șoaptă, prin boscheți în parc sau la gardul școlii. Era rușine, nu era voie!

După ce ani de zile am povestit despre sexualitate doar la beție, la mișto sau pe întuneric, cu ochii în tavan, de unde să avem detașare pe acest subiect?

Apoi, Cristina menționează un alt subiect:

Corpul pe care-l locuim este foarte important, prima noastră poarte către lume, cu el trăim tot ce ne oferă viața. Când un lucru e atat de important, e puternic, dar și vulnerabil și sensibil. Ne raportăm la el cu tensiune, pentru că e și despre identitate de sine, despre relația cu noi, toate emoțiile le simțim în corp.

Corpul e ca un magnet, un mecanism fabulos care trebuie protejat. La fel și corpul copiilor noștri, inocența lor. Simțim organic nevoia de a proteja, de a ascunde ce ține de corp pentru noi și față de ei, de copii.

În plus, dacă ne uităm în istorie, nu avem o vreme îndelungată de conștiință asupra blândeții asupra corpului.

Femeile purtaiu corsete foarte strâmte, unele erau arse pe rug, bărbații purtau multe semne ale unor răni, multe grave, multe dintre pedepse erau legate de chinuirea corpului. Nu avem o istorie care să includă blândețe, nu avem experiență în cercetarea duioasă a corpului.

E un subiect zbuciumat istoric, iar asta vine transgenerațional. Corpul nostru poartă traumele strămoșilor, iar ele vin pe cale conștientă, prin ce ne-au spus părinții noștri, prin ce ne-au făcut, dar și prin ce NU ne-au spus, la care se adaugă toate emoțiile stocate în subconștient.

Teama de decenii a bunicilor și străbunicilor noștri se ascunde în corp, iar zonele intime sunt considerate cele mai vulnerabile, acolo se strâng toate traumele, suferințele și fricile.

Tocmai pentru că ne e atât de greu să vorbim despre asta, trebuie să ne străduim să învățăm cum să ne protejăm în mod CORECT granițele personale și pe cele ale copiilor. Nu am fost învățați de familia noastră să facem asta, avem nevoie de ajutor. Nu am avut un context în care să învătăm plăcerea corpului, nu știm să empatizam cu bucuria copilului care se joacă senzorial, atinge, pipăie, noi am pierdut asta.

Sunt pacienți care vin în terapie pentru a-și recupera bucuria atingerii. Câți știm să ne auzim nevoile, dorințele plăcerile?

Efectele acestor necunoașteri, nevorbiri, rușini, interdicții sunt că ne informăm din filme de pe internet, idealizam relațiile, sexualitatea, pentru că nu am învățat, nu avem repere și nici gândire critică pe acest subiect.

Sunt adulți de 40 de ani care abia acum află, din curs, lucruri despre corpul lor. Ne e frică de ce nu am primit și nu știm să dăm mai departe. E greu să faci pionierat, noi facem acum ceva ce generațiile trecute nu au făcut.

E normal să ne imaginăm ce e mai rău pentru copiii noștri. Vrem să completăm un puzzle și în lipsa informațiilor, punem acolo scenarii exagerate.

Dar există surse bune de informare, există tot mai mulți specialiști care fac această muncă, de reîmprietenire cu corpul nostru. Sexul vs Barza (pentru tineri), Cristina Flueraș (Psihoterapeut), Cristina Dinu Popa (psihoterapeut, începe săptămâna viitoare un nou curs de ed. sexuală pentru părinți)

Alte resurse:


Alte materiale pe subiect:

Ce înseamnă o educație sexuală corectă?
Cum ne învățăm copiii ce este consimțământul?
Ce le spunem fetelor noastre despre schimbările prin care trece corpul lor?

Carte despre limitele personale pentru copii de 3-7 ani

Nuditatea în familie

Povestea unui abuz

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.