Copilul meu are autism? Primele semne și simptome ale autismului

Articol scris de Claudia Matei, psiholog și analist comportamental în cadrul ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată

 

Înfruntarea oricărui diagnostic sau a oricărei dificultăți de dezvoltare începe cu identificarea sa.

Ca părinte, nu vrei niciodată să crezi că micuțul tău are o problemă. Însă, când vine vorba despre autism, identificarea din timp a simptomelor, chiar înainte de 1 an și 6 luni, poate crea  o mare diferență în recuperare.

Deși este important ca intervenția să înceapă cât mai devreme, terapia are un efect semnificativ în dezvoltarea abilităților și în formarea independenței lui, indiferent de vârsta copilului .

 

Ce este autismul?

Autismul reprezintă un spectru de tulburări asociate, cu simptomatologie comună.

O parte din semnele tulburărilor de spectru autist (TSA) apar devreme, sub 1 an, însă devin evidente treptat, deoarece produc întârziere în ariile de bază ale dezvoltării copilului, precum dezvoltarea limbajului și comunicării, a jocului și interacțiunii cu ceilalți.

Simptomele variază destul de mult, iar repercusiunile asemenea. Unii copii diagnosticați cu TSA au dificultăți ușoare, iar alții au mult mai multe obstacole de depășit.

Toți copiii diagnosticați cu TSA au dificultăți semnificative la nivelul a trei arii:

  • Comunicare verbală și non-verbală
  • Relaționarea cu cei din jur
  • Flexibilitate în gândire și comportament

 

Povestea unui copil

Andrei are 1 an și este un băiețel sănătos, însă părinții sunt îngrijorați din cauza dezvoltării lui fiindcă nu face multe dintre lucrurile pe care sora lui mai mare le făcea la aceeași vârstă, precum jocul ”Cucu-Bau!” sau imitarea expresiilor și gesturilor. Părinții lui Andrei se străduiesc să-l stimuleze cu jucării, muzică sau cântecele, însă nu pare interesat de acestea. Nu o caută pe mama cu privirea și abia stabilește contactul vizual. Deși auzul s-a dovedit a fi în regulă la controlul auditiv, Andrei nu vocalizează, nu imită verbal sunetele pe care le aude și nu se uită înspre părinți atunci când aceștia îl strigă. Acestea sunt motivele pentru care este necesar să fie consultat de către un specialist în dezvoltarea copiilor.

 

 

Semnele și simptomatologia autismului la copiii mici

Atunci când identificăm devreme această tulburare, terapia are un avantaj major: plasticitatea remarcabilă a creierului la copilul mic, iar în multe cazuri, simptomele devin reversibile.

Semnele timpurii ale autismului implică absența comportamentelor tipice, și nu prezența unora anormale, deci putem să învățăm a le identifica. În unele cazuri, simptomele sunt greșit interpretate ca semne ale ”copilului bun”, acesta fiind tăcut sau liniștit, independent, fără tendința de a cere părinților atenție sau lucruri.

Unii copii cu autism nu răspund cu reciprocitate la momentele de afecțiune ale părinților, nu întind mâinile pentru a fi luați în brațe sau nu stabilesc contact vizual când sunt hrăniți.

 

Trebuie să acordăm atenție atunci când copilul:

  • Nu stabilește contactul vizual, nu se uită la tine când primește mâncare sau nu zâmbește înapoi unei persoane care zâmbește
  • Nu răspunde la nume și nu întoarce privirea în direcția din care a fost strigat (pare că nu aude, că nu este atent, că nu vrea să răspundă sau că nu înțelege cerințele părinților și preferă să fie singur)
  • Nu urmărește cu privirea atunci când cineva îi arată cu degetul un obiect
  • Nu face pa-pa cu mâna sau nu folosește alte gesturi pentru a comunica
  • Nu inițiază sau nu răspunde la gesturi de afecțiune și nu cere să fie luat în brațe
  • Nu imită mișcări sau expresii de mimică
  • Nu se joacă cu ceilalți sau nu pare interesat de jocurile propuse de adulți
  • Nu vorbește sau are o întârziere mare în dezvoltarea limbajului: nu arată cu degetul spre obiecte; atunci când vrea ceva îl conduce pe părinte de mână, fără a comunica verbal; rostește doar câteva cuvinte și nu întotdeauna cu sens; are dificultăți în a imita verbal ceea ce aude în jur sau la solicitarea adultului
  • Are preocupări repetitive: este mai degrabă interesat de sertare, de roțile mașinuțelor sau de a alinia obiecte, decât să se joace cu jucăriile în mod funcțional și diversificat
  • Pot apărea manifestări motorii repetitive, precum fluturatul mâinilor sau mersul pe vârfuri

 

Semnale de alarmă în dezvoltarea copilului mic:

Ø  6 luni – lipsa zâmbetului social sau a expresiilor de bucurie

Ø  6 luni – contact vizual limitat sau absent

Ø  9 luni – absența manifestărilor vocale, a zâmbetelor sau altor comportamente non-verbale, direcționate către părinte

Ø  12 luni – copilul nu răspunde la nume când este strigat, nu se uită in direcția respectivă

Ø  12 luni – copilul nu vocalizează imitativ sau lalalizarea (”vorbirea de bebeluș”) este absentă

Ø  12 luni – nu apar gesturi de interacțiune, precum a arăta ceva cu degetul, a face cu mâna

Ø  16 luni – absența cuvintelor

Ø  24 luni – nu folosește cuvinte cu semnificație, absența propozițiilor sau asocierilor din două cuvinte, cu sens (ex. mama – bobo)

 

 

Ca părinte, te afli în cea mai bună poziție pentru a depista devreme aceste semne. Tu îți cunoști cel mai bine copilul și poți observa comportamente pe care un pediatru nu are posibilitatea să o facă într-o oră de consultație.

 

Cele mai bune lucruri pe care le poate face un părinte:

 

Monitorizează dezvoltarea copilului tău

Nu orice întârziere în dezvoltare indică automat o tulburare de spectru autist, ci doar un risc mai mare. Toate întârzierile pot fi însă corectate mai ușor dacă le identificăm la timp.

 

Acționează dacă ești îngrijorat

Fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm, așadar nu există motive pentru a te panica dacă cel mic începe să meargă sau să vorbească mai târziu. Însă, atunci când copilul nu dezvoltă abilități adecvate vârstei sau dacă suspectezi o problemă, adresează îngrijorările unui medic sau unui specialist.

 

Nu accepta o abordare de tipul ”mai așteptăm puțin”

Multor părinți îngrijorați li se spune să nu-și facă griji, să mai aștepte câteva luni sau li se oferă ca exemplu un copil care a început să vorbească după vârsta de 3 ani. A aștepta este cel mai riscant lucru pe care un părinte îl poate face. Poate fi pierdut un timp prețios pentru recuperarea copilului, indiferent dacă întârzierea în dezvoltare observată este o cauză a autismului sau de altă natură.

 

Ai încredere în instinctele tale

În cazul ideal, orice specialist va lua în serios îngrijorările tale și va realiza o evaluare amănunțită a dezvoltării copilului. Uneori, se poate întâmpla ca medicul să nu observe ceea ce părintele observă acasă sau să subestimeze anumite probleme. Dacă instinctul îți spune că ceva este în neregulă, solicită și o doua consultație sau nu ezita să ceri o altă părere.

Sursa foto: copil cu autism via Shutterstock.com

Pin It

7 Comments

  • Flavia Kalebic spune:

    Un articol minunat pentru a identifica si a ajuta pe cei cu autism dar si parintii acestora!!

  • o femeie spune:

    Daca doamna psiholog poate sa ne raspunda si la 2 intrebari:
    – ce facem noi, ca adult, cand vedem copilul de alaturi (nu de langa noi) ca nu are aceste „repere”?
    -ce facem noi cand vedem ca la 11 luni copilul e conform standardului (rade, contact vizual, se intoarce la strigat pe nume) si apoi la 1 an si 1-2 luni nu mai are astea?

    • Mirona spune:

      1. Sugerezi politicos parintilor sa ceara sfatul pediatrului.
      2. Cauti ce s-a intamplat intre 11l si 14l.

      • Luiza spune:

        Usor de zis, greu de facut! Avem un caz in familie, bine, suspectez ca nepoțica mea de 2,5 ani suferă de o tulburare din spectrul autism. Am incercat de câteva ori sa le spun parinților, sa incerc sa le dau ceva de bănuit, dar ori nu au înțeles sau s-au facut ca nu înțeleg, direct nu am curaj sa le spun. Ceea ce fac in ultima vreme, e sa iesim toți in parc (eu am doi băieței gemeni de 2,2 ani) si poate asa isi dau seama ca ceva nu e in regula. Stiu ca e greșit ca nu le spun direct, dar nu am curaj.

        • Mira2 spune:

          Nu cred că este treaba ta să-ţi dai cu părerea.

          Este exact aceeaşi situaţie în care copiii au tantrumuri şi cei din jur se uită urât sau fac comentarii.

          • Roxana spune:

            Nu va înțeleg comentariul… aceeași situație ca si atunci cand copilul face un tantrum??? Pe bune??? Nu are nici o treaba una cu alta! Oricine stie: cu cat începe terapia mai devreme cu atat mai bine. Sa lăsam copilasii sa mai piardă luni bune pentru ca: “nu e treaba noastră sa ne dam cu părerea”. Daca ar fi copilul dumneavoatra, ati prefera ca lunea sa nu va zică nimic??? Mie una mi-ar place sa mi se spună daca eu ca mama nu vad semnele.

    • Claudia Matei spune:

      Cu mare drag!
      Deși prima situație este una delicată, este important să informăm persoanele apropiate nouă în ceea ce privește o eventuală problemă de dezvoltare pe care o observăm, acționând însă într-un mod diplomat. Ar fi preferabil să orientați persoana în cauză către articole/literatura de specialitate, în care sunt adresate particularitățile pe care le-ați observat sau către materiale care indică etapele naturale de dezvoltare a abilităților copiilor.
      Evident, dacă observăm pe stradă un copil ce are particularități, observațiile sau recomandările noastre vor fi complet nepotrivite. Situațiile care implică însă membri ai familiei și prieteni apropiați permit intervenția noastră, iar dacă o încercare subtilă nu are rezultate, poate fi încercată și o abordare directă.
      În final, totul se rezumă la bunăstarea copiilor noștri, responsabilitate care ne revine nouă, adulților, chiar și atunci când nu este vorba doar de proprii noștri copii.

      Referitor la cea de-a doua problemă, este important să observăm dacă au apărut modificări semnificative în jur, să încercăm să stimulăm abilitățile ce nu apar sau care au dispărut, să urmărim dacă apar alte abilități noi, să interacționăm mai mult cu copilul. În cazul în care, după 1-2 luni în care am încercat să modificăm factorii externi ce ar fi putut să influențeze dezvoltarea copilului, aceste abilități continuă să fie deficitare, este preferabil să căutăm și o părere avizată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *