Maestrul complimentelor

Ivan este un maestru al complimentelor. Mereu îmi zice:
– Foante fumoase unghiile taie, cu ioșu așa, îmi pac!
Sau:
– Uaaau, mami, ai iochie, aiăți ca o doamnă, foante bine îți stă!
Sau:
– Ce geantă dăguță ți-ai pus, bavo, mami, ești ca o zână.

Dar nu se limitează doar la mine. Când e binedispus, observă toată frumusețea din lume.
– Mami, ce mașină fumoasă, maie, cu pete…
– E mașina de gunoi, puiu’…
– Știu, dan e fumoasă, cu pete…
Sau:
– Ce biseică minunată, mami!
– E foarte frumoasă, dar nu e biserică, e o casă cu un turn mai rotund, așa.
– Nu contează ce nu e, contează că mie îmi piace!
Sau:
– Mami, foiceieie astea sunt atât de panfumate! Le iubesc!
– Da? Sunt flori de scaiete.
– Penfepte sunt!

Desigur, cele mai multe complimente le primește Sofia. De la ce iochie fumoasă la ce bine îți stă păiul (Sofiei nu-i stă părul bine niciodată, e mereu ciufulită), la ce coioniță dăguță la îmi piac sandaieie taie. Sofia zâmbește, copleșită, zice mulțumesc și-și vede de-ale ei.
Dar într-o zi, ce să vezi, Ivan îi spune, la masă, după o declarație din asta siropoasă pe care eu o sorbeam pitită după ușa din hol.
– Ai obsenvat că eu îți spun meieu iuchiui fumoase?
– Ăhă, zice Sofia cu gura plină de ou ochi.
– Dan știi de ce zic eu așa?
– Nu, de ce? întreabă ea ca să scape mai repede și să-și poată vedea de mâncare.
– Pentu că veau să fii bucuioasă, ca să nu fii supăiată.

Ploaie de awwww, inimioare, bidoane de sirop. La mine, că Sofia și-a văzut de oul ei, aparent neimpresionată.

Atât.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

15 comentarii

  1. Am și eu un băiețel cu 7 zile mai mic decât Ivan și este la fel de generos în a face complimente. Nimeni nu m-a observat vreodată așa ca el, păr, rochii, pantofi, gene, cercei, alunițe, toate au fost lăudate în moduri cât mai orginale de băiatul meu. Mi se pare minunat! Și eu îl admir, dar el mă depășește clar.

    • No, la asta tre’sa raspund si eu, pentru ca si Mia mea e nascuta la cateva zile diferenta de Ivan. Idem la facut complimente! O fi fost ceva in stele atunci, praf de complimente pe Carul Mare, nu stiu. Eu nu prea stiu sa fac complimente, dar invat de la fiica-mea! „Mami, ce rochita frumoasa ai, cu buzunare asa, si ce bine merge cu margelele colorate!” (rochie tip sac, culoarea vantului turbat). „Mami, ai guhita ooshie? Esti fumoasa!”.
      Asa-i ca-mi face ziua mai frumoasa?

  2. Doamne, ce frumoasa e inocenta asta! Mi s-a inmuiat inima… Mi-a adus aminte de unul din copiii mei, un baietel pe nume Ioan si care tot cam asa vorbeste. El e cel care este entuziasmat la maxim pentru orice m-ar face bucuroasa. Sunt niste ingeri! Absolut coplesitoare dragostea lor!

  3. ce norocoasa esti ca ai fost martora la toate bucuriile astea! si Sofia va avea dovezile astea scrise si se va bucura de complimentele primite cand va mai creste!

  4. Awwww….cât de duuulllccceeee….in puii mei, chiar nu aveam în plan sa plâng în dimineața ăsta, efectiv m-am topit. Eu am o fetiță de 1 an si 2 luni si discutam mult în limba ei si „piş” ochii imediat cand vine la mine din senin si imi da un pupic. Ști Cum este vorba..dc Ivan se va purta așa si cu viitoarea lui prințesa este dovada ca a fost crescut de o regina. Ai 2 îngeri. Multe îmbrățișări

  5. Nu ai cum sa nu te topesti la asa articol 🙂 Ce bine ca sunt si mama de baiat, pardon, de gentleman, ca si al meu le are pe ale lui 🙂 Ai o dulceata de baiat, mi-a placut si faza aia din cada, maxim :)))

  6. Sunt spectaculosi! Fiul meu are 2 ani si 10 luni si ma complimenteaza de obicei cand port rochie, cu „mami, arati ca o pintesa” sau „..ca o fetita”. Intr-o zi, am fost imbracata cu ceva fusta lunga si larga si am dezbracat-o de cum am intrat in casa, pentru ca muream de cald. Ra a inceput sa planga cu suspine: „De ce ai dat jos rochita?! Eu nu am spus ca arati ca o pintesa!” . M-am imbracat urgent la loc, m-a complimentat, iar apoi a spus: „Acum poti sa o dai jos.”. Case closed

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *