Cum e să fii femeie? E cu sânge și lacrimi, e cu agonie și extaz. E… viață!

Am crescut cu încurajări de genul ”of, săraca, dacă era bărbat, nu suferea atâta”.

Când m-am umplut prima oară de sânge în toaleta școlii și habar n-aveam că era semn de bine, am crezut că sunt rănită și că o să mor.

Când m-a părăsit iubitul din liceu pentru una mai slabă.

Când n-aveam bani de haine în facultate și purtam zi după zi aceleași bluze scămoșate, moștenite de la mama.

Când m-am angajat să car mape la ziar și după o săptămână aveam palmele pline de tăieturi și bășici. Când am leșinat în tramvai din cauza unui chist pe ovar care se umflase cât o gutuie. Săraca de mine, dac-aș fi fost băiat, nimic din toate astea nu mi-ar fi chinuit trupul și spiritul.

Dar lasă că nici așa n-a fost rău. Adică sigur, atunci, în momentele acelea, a fost destul de rău, dar uite c-am supraviețuit și fiecare dintre ele m-a ajutat să descopăr în mine un sertar nou cu putere și dorință să văd ce mă mai așteaptă și mâine. Scriu azi aici pentru voi cu chef și bucurie tocmai pentru că sunt fată. Dacă eram băiat, probabil mulțumeam providenței că nu-s fată, fără să am habar ce viață plină și densă aș fi trăit dacă se așezau altfel cromozomii.

Eu cred că nu-i nicio mare chestie să fii bărbat. Adică sigur, nu neg avantajele evidente ale sexului cu păr pe piept: cari mai ușor un bidon cu apă, nu transpiri de poftă la orice poză cu spumă de căpșune, poți să rămâi neînsurat până la 40 de ani și asta te face burlac de dorit, nu bărbat bătrân fără șanse la fericire, poți să-ți pierzi tot părul de pe cap și tot să rămâi frumos și interesant, dacă te ajută simțul umorului. Doar că astea nu-s lucruri importante.

Important e ce și cum simți, nu cât poți să cari și ce spune lumea despre starea ta civilă. Iar femeile simt mai mult și mai bine. Avantaj net ele. Sorry, guys. Pe bune acum, când o să fim morți și o să levităm deasupra propriilor noastre morminte, ce-o să ne facă să ne desprindem mai ușor de lumea asta, faptul că am avut bicepși și o mașină germană, sau faptul că am trăit cu adevărat fiecare emoție care ne-a încolțit în suflet sau în vis? Sigur, unele emoții nu-s dintre cele mai plăcute, dar hei, nici mașina aia germană n-a venit fără sacrificii, nu?

Eu zic că-i grozav că mă emoționez când primesc lalele de la bărbatul meu, deși nu mă omor după flori, dar simplul fapt că s-a gândit el să-mi facă o bucurie (deși ar fi trebuit să știe că m-aș fi bucurat mai mult la un carton cu prăjituri cu frișcă naturală) mă face să vreau să-l pup direct pe inimă. Că deși n-am pretenții de gospodină, mă emoționez toată când el termină din farfurie și zice c-a fost bun. Plus că e foarte amuzant să mă observ bocind la reclame cu pisici și cu bunici.

E minunat că pot purta viață în mine, că mi-am dorit copii și că i-am croșetat în mine, eu cu celulele mele, că apoi i-am născut cu puterea palmelor mele încleștate și a uterului meu mărit de zeci de ori ca să cuprindă o bucățică ruptă din mine, apoi încă una.

E teribil de convenabil că pot purta și fuste, și pantaloni, că am la îndemână o trusă întreagă de produse colorate sub care-mi pot ascunde oboseala de pe chip, că pot să stau la povești cu prietenele mele și să chicotim ca niște porumbei încinși la soare fără să se uite cineva urât la noi.

Mi se pare simpatic că e în regulă, ba chiar recomandat și firesc să vorbesc despre sentimentele mele oricând și în fața oricui fără ca asta să sune aiurea, că mă pot juca de-a prințesa la aproape 40 de ani și mi se iartă asta. E fată, ce să-i faci…

Pe de altă parte, nu e obligatoriu să fii mereu o fată feminină, și asta mi se pare ge-ni-al! Adică încă nu m-a certat nimeni că nu am în dulapuri cinci sute de perechi de pantofi, ci numai două, pentru că prefer tenișii și bocancii. N-am pierdut puncte la băieți (sau oricum, nu la cei care au contat pentru mine) că n-am avut decolteu bombat sau fund tonifiat. Nu mi-au plăcut niciodată fustele scurte, buzele date cu luciu, unghiile prea lungi, ciorapii plasă și poșetele de lac, iar asta nu m-a făcut niciodată mai puțin fată.

Ce m-a făcut însă cel mai fată a fost voluptatea cu care am întâmpinat, îmbrățișat și de multe ori chiar amplificat emoțiile de tot felul. Mereu mi-a plăcut să exagerez ce simt. Păi, dacă e bal, bal să fie. O viață am, și-o inimă, să dăm cu ele de cer și de pământ cât mai des cu putință! Asta-mi place mie cel mai mult în calitate de femeie: să mă sfâșii de durere și să plutesc de bucurie, chiar dacă motivele nu-s mereu demne de așa extreme.

Mă bucur că sunt femeie pentru că am impresia că femeia trăiește mai intens totul. Suferă mai mult, da, dar asta înseamnă că pentru ea, mizele sunt mai mari, deci și bucuriile-s mai intense. Mă bucur că sunt mamă. Și mă bucur că am născut o fetiță. O învăț zi de zi să se bucure de ea însăși, să-și poarte rozul cu mîndrie, să iubească, să sufere, să nască, că asta e viață și nu altceva.

Așa e să fii fată. Amuzant (uneori doar pentru alții, ocazional și pentru tine, eventual la niște ani distanță). Cu miez și cu piper. Simpatic. Adorabil (în sensul ăla de ochi mari și apoși care cerșesc o îmbrățișare).

Femeia rămâne fată și după ce devine mamă de fată (sau de băiat). Plăcerea de a devora un dulce care îngrașă, bucuria de a-ți colora unghiile cu roșu, roșeața din obraji când un băiat îți face un compliment, toate acestea rămân, oricâte fire ți s-au smuls din sprânceană, de câte ori ai suferit după vreun flăcău călător, de oricâte ori ai fi născut strigând și alăptat plângând.

Pentru că fată rămâi și când ești mamă.

Ziua le ștergi lacrimile când se lovesc, noaptea ți le ștergi pe ale tale, că prea repede nu mai ești mamă de copii mici, ci de fete sau băieți mari, care acuș pleacă în viețile lor și ție singurătatea nu-ți place.

Ne întoarcem mereu la mamele noastre după un sfat și-o îmbrățișare, ne cuprindem copiii ca să-i pregătim să se desprindă, îi lăsăm să zboare cu speranța că vor reveni curând cu un zâmbet, un dulce și un compliment la femeia care i-a făcut și i-a alinat.

Să fii femeie e extraordinar. De complicat. Dar mai ales de bine. Recomand tuturor. 🙂
La mulți ani, gagici! Respect!

Fragment din colecția de texte Cum e să fii fată, apărută la Editura Univers

Sursa foto: femeie via Shutterstock.com

Pin It

Tags

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *