Șapte ani împreună, mica mea fetiță mare!

Era duminica Paștilor, undeva pe la 9 dimineața, când am știut că nu mai e mult până o să-ți văd moaca șifonată în brațele mele.

Mi-era frică? Da, pentru că-mi doream enorm să fim amândouă bine la sfârșitul zilei, pentru că nu aveam încredere în mine, pentru că nu știam cum o să fie pentru noi în ziua aceea, în anul acela, în viața asta.
Mă durea? N-o să te mint. M-a durut al naibii de tare. Dar nu regret nici o clipă, a meritat.
Eram bucuroasă? Nu mai știu. Eram multe lucruri.
Nerăbdătoare? Da, nerăbdătoare. Să te pot îmbrățișa, mirosi, să te văd, să te aud, să-mi crești în brațe, să nu mai fiu gravidă, să fiu, în fine, mamă.
Năucă? Da, mai mult decât orice, eram năucă.

Următoarele ore s-au amestecat în capul meu. Tot ce mai știu e zâmbetul tău lat când te-am pus la sân pentru prima oară. Disperarea cu care te-ai lipit de mine. Încă o mai simt, deși tot mai rar.

Au trecut șapte ani. Șapte ani. M-am schimbat atât de mult! M-ai schimbat, tu m-ai schimbat. Mi-ai arătat ce nu mergea în mine, unde și ce doare, cum și de ce trebuie să repar.

Nimic n-a fost mai frumos în viața mea ca noi două împreună. Felul în care ai avut mereu încredere în mine, felul în care adormi când sunt lângă tine, felul în care râzi, felul în care încetezi să plângi când te așezi în brațele mele.

Felul încăpățânat în care cauți dreptatea, chiar și atunci când eu nu ți-o pot oferi.

Felul în care inventezi mereu jocuri, povești, personaje, iar ceilalți copii te urmează.

Felul în care nu te lași când ți-e greu. Citești cu lacrimi de frustrare în ochi, dar citești până la ultimul rând de pe pagină. Pentru că știi că e greu la început, dar o să merite efortul.

Încrederea pe care o ai în tine și în noi.

Faptul că nu minți. Că nu spui mai departe secretele altora.

Că ești băiețoasă, că te cațeri, că alergi, că preferi să culegi râme în loc să piepteni păpuși.

Că ești îndemânatică, lipești, decupezi, înșiri mărgele, pe care le porți apoi mândră la școală.

Că dai totul, că ești atât de vie, că îmi semeni atât de mult în părțile mele bune și câ ești atât de mult mai bună ca mine în toate celelalte.

Te iubesc și-ți multumesc!

Ce călătorie extraordinară mi-ai oferit! Abia aștept să văd ce urmează!

La mulți ani, Sofi!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

14 comentarii

  1. 7 ani de cand eram cu mama la masa de Paste si am aflat ca vine Sofia. SAPTE?! SAPTE!!! 🙂 Sa fiti sanatoase, fete dragi! La multi ani! Hugs! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *