Articol scris de soțul patroanei în cadrul rubricii săptămânale creată special pentru a arăta femeilor și bărbaților ce mai citește un bărbat pe internet.
Săptămâna asta a fost bună, am urcat pe munte cu copiii și-a fost fain, chit că a fost zăpadă și ne-am udat toți.
1. Cum să scapi de dependența de telefon în 5 pași (sursa)
Bună, sunt Robo și cam sunt dependent de telefon. Articolul zice că un american petrece în medie vreo 4 ore pe zi pe telefon și probabil asta e valabil și pentru mine. Problema e că-l verific tot timpul, chiar și când nu e nimic de verificat, așa că se adună. Și nici măcar nu am Instagram. Petrec destul de mult timp și pe youtube, mă uit la clipuri legate de hobby-urile mele.
Sunt multe articole de genul ăsta pe internet, ce mi-a plăcut la acesta e că zice din capul locului că soluția nu este nici să ștergi toate aplicațiile de social media, nici să te forțezi să nu mai folosești telefonul. Motivul este că atunci când renunți la un obicei prost prin voință/ fortă brută, motivația sau declanșatorul pentru acel obicei este în continuare acolo, așa că șansele să obții o schimbare durabilă sunt mici. Soluția este să înlocuiești obiceiul prost cu unul bun.
Strategiile propuse în articol pornesc de la identificarea aplicațiilor care sunt toxice și a celor de care nu ai nevoie. Apoi, e bine să grupezi aplicațiile similare în foldere, pentru că în felul ăsta le faci mai puțin vizibile și sunt șanse să le folosești mai puțin (despre asta pot confirma că funcționează). Un ecran de pornire curat și organizat ajută de asemenea și, bineînțeles, e important să închizi toate notificările care nu sunt esențiale pentru tine. Ultimul sfat e să instalezi aplicații care sunt „sănătoase” (de exemplu cele educaționale), adică dacă tot stai pe telefon, măcar să rămâi cu ceva, că după ce scrolezi absent ore întregi pe Facebook sau Instagram de cele mai multe ori nu rămâi cu nimic.
Voi sunteți dependenți de telefon? Vă invit să votați în sondajul de la final și să ne spuneți cum faceți să nu fiți.
2. Un proprietar american obligat să plătească 675.000 de dolari pentru discriminare (sursa)
Tot timpul când văd o asemenea știre pe un site românesc simt nevoia să o verific, pentru că ăștia mai traduc prost sau greșesc cifrele, dar în cazul ăsta știrea e reală. Într-adevăr, o femeie din Denver care a fost înregistrată spunându-i chiriașului ei să nu subînchirieze unui tată și fiu musulmani, care doreau să își deschidă al doilea restaurant, ci să găsească „o persoană americană… bună, ca tine și ca mine” va trebui să le plătească bărbaților 675.000 de dolari, așa s-a decis în urma unui proces.
Mi se pare mare suma, mă întreb cum au stabilit-o, dar dincolo de asta, da, asemenea lucruri chiar se întâmplă în America, se pare că au legi foarte clare în sensul ăsta. În principiu cred că e o chestie bună, dar totuși e un pic înfricoșător să te gândești că se poate întâmpla ca în urma unei conversații pe care o credeai privată să te trezești cu o asemenea pagubă (se pare că în statul Colorado e legal să înregistrezi în secret o conversație dacă măcar un participant la ea este de acord).
3. Religia ca motor de gândire critică – Cum poți preda dileme de etică aplicată la orele de religie (sursa)
Un articol despre o profesoară de religie cu studii de filosofie, care predă la un liceu din București și care are discuții foarte interesante cu copiii la ora de religie, despre lucruri cum ar fi extremismul religios, sinuciderea asistată medical, etică, bio-etică, suflet, din astea. E foarte bine că există și asemenea ore de religie și sunt convins că efortul ei este bine-intenționat.
Totuși, în timp ce citeam articolul am avut niște nedumeriri. De exemplu, mi se pare că dacă vrei să dezvolți într-adevăr gândirea critică la copii, prima ta datorie în calitate de profesor de religie este să discuți cu copiii despre de ce este nevoie de ora de religie (poate discută și despre asta, dar nu zice nimic în articol). Apoi, mi s-a părut că unele din afirmațiile prezentate în articol pe post de argumente nu sunt de fapt deloc argumente, or, capacitatea de a discerne între ce este și ce nu este un argument e chiar fundamentul gândirii critice. De exemplu, afirmația „persoanele religioase argumentează că viața este un dar de la Dumnezeu, așadar este sacră” nu are cum să fie un argument, ci este o dogmă, un postulat, pentru că nu are nici o valoare de adevăr pentru o persoană non-religioasă sau, eu știu, pentru o persoană care e adepta unei religii care are altă concepție despre viață.
Așa că, deși e de apreciat, întreaga poveste mi-a lăsat un gust amar, pentru că mi s-a părut un fel de „ne jucăm, dar în incintă” (unde incinta este perspectiva creștină asupra lucrurilor) și m-a făcut să mă întreb totuși de ce nu facem gândire critică la ora de gândire critică, dacă chiar vrem să facem asta, de ce trebuie să o facem la ora de religie?!
În fine, asta-i tot pentru azi, nu uitați să votați în sondaj, eu vă urez un weekend în care să folosiți telefonul în mod critic.
[interaction id=”5ccbf719bb6fb09f94179c3d”]
Sursa foto: dependența de telefon via shutterstock.com
PS Dacă ați ratat episodul de săptămâna trecută, îl găsiți aici.
Aproape 90% dintre oamenii care au votat la sondajul de săptămâna trecută referitor la înfrumusețarea în pădure au spus ca ar acorda mai puțină atenție sau nici o atenție aspectului lor exterior dacă ar trai izolați – au votat 640 de oameni (mulțumesc!).
Ah, ora de religie.
Mie mi se pare un pic ilogic sa predai etica. E foarte bine ca discuta intrebarile pe care le au ei gen atacuri teroriste etc, dar ideea e sa predai dogmele religiei.
De ce? Pai pentru ca apare intrebarea de ce te trimit parintii la ora de religie. Si avem:
1. Sunteti toti ortodocsi in familie, de mic ai fost la biserica sa te inchini, ai tinut post, te-ai rugat, si acum te duci sa afli mai amanuntit ideile religiei pe masura ce cresti
2. Ai tai sunt cam agnostici-atei, dar te trimit sa afli mai multe despre religie si iti zic ca poti renunta oricand doar sa le spui, tu iti alegi religia
Eh, astea 2 sunt ok si nu au nevoie de de ce predam religia, sau alta perspectiva inclusive pentru toti, e ora de ortodoxie.
Problema apare la punctele urmatoare:
3. Ai alta religie/ateu, iar scoala nu te lasa sa te retragi de la ora de religie ca nu ai ce face in rest sau cu ce inlocui – nasol, sper sa nu mai existe cazuri asa prea multe.
4. Parintii nu vor sa se faca de rusine si te pun sa mergi la ora ca sa nu rada lumea, desi nici ei nu au mers la biserica de ani de zile si nu prea practica nicio religie – mda, complet gresit, dar simt ca inca se intampla…
Apropo de orele de religie, am o prietena musulmana al carei copil a participat la ora de religie exact pe motivul ca nu are cine sa il supravegheze, copilul ascultand a devenit interesat, s-a pus pe studiu si a ajuns sa ia premiu la olimpiada nationala:)) asta doar ca fapt divers, poate trezi tot felul de simtaminte in copii.
Ora de religie nu este obligatorie, faci o cerere la secretariat ca esti de alta religie sau ca nu crezi si copilul e scutit de aceasta ora. Prin urmare, nu vad niciun impediment al acestei ore, daca crezi- iti trimiti copilul la ora de religie, daca nu crezi- nu-l duci. In general orele de religie la clasele mici sunt fie prima ora, fie ultima, deci nu e mare scofala, la clasele mari e mai dificil pentru ca pot fi la mijlocul programului, dar copiii care nu fac religie pot fi trimisi pe terenul sau sala de sport.
Nu am notificări setate la Facebook, am anulat cât de multe am putut. Pe wall din când în când dau „nu mai urmări” la chestiile needucative, astfel încât în timp am ajuns să aflu numai chestii interesante când intru. Măcar pierd timpul cu folos. Nu știu cât e depedență la mine, cât mai mult procrastinare, iar procrastinare poți face cu orice, de exemplu fi-mea își privește mâinile, creioanele, gumele, când trebuie să facă lecții 🙂