Ce mai citește soțul meu pe internet (ep. 13)

Articol scris de soțul patroanei în cadrul rubricii săptămânale creată special pentru a arăta femeilor și bărbaților ce mai citește un bărbat pe internet.

Săptămâna asta a fost bună, am fost la mare.

1. 85% dintre angajații americani sunt fericiți cu slujbele lor (sursa)

Majoritatea forței de muncă din America este mulțumită la locul de muncă, conform unui sondaj recent făcut pe 8,664 de angajați din diferite sectoare de către postul cu profil economic CNBC. Conform sondajului, principalii factori care contribuie la fericirea la locul de muncă sunt ca munca să aibă un sens („meaningfulness”), ca angajatului să i se recunoască meritele și să existe un echilibru între viața profesională și personală.

Wait, what?! 85% sunt mulțumiți și zic că munca lor are sens?! Aș fi zis că se întâmplă exact invers, că cei mai mulți oameni sunt nemulțumiți și că unul din principalele motive este tocmai faptul că multe munci din ziua de azi sunt lipsite de sens sau de valoare pentru societate.

De exemplu, aici unde lucrez eu, tot ceea ce facem noi este să învârtim exceluri cu cifre și să ni le trimitem unii altora ca să facem alte exceluri cu alte cifre. O mică parte din aceste exceluri ajung la oamenii din vârful piramidei, care teoretic ar trebui să le folosească pentru a lua decizii, dar care foarte rar le folosesc pentru asta, din diverse motive, unul din ele fiind acela că pur și simplu sunt prea multe exceluri cu prea multe cifre. De asemenea, se întâmplă deseori să petrecem o bună parte din timpul de muncă încercând să înțelegem de ce exceluri diferite spun lucruri diferite despre același subiect, ceea ce nu ar trebui să se întâmple, teoretic vorbind, numai că viața e plină de complexități. Revenind, scopul pentru care facem aceste exceluri este ca să îi ajutăm pe alți colegi de-ai noștri să vândă aer (sau iluzii, după cum preferați), iar scopul mai general pentru care mergem cu toții la serviciu este ca să facem bani pentru acționarii noștri. Aceștia vin și ei la serviciu ca să facă bani pentru acționarii lor, și tot așa.

Sigur, din punct de vedere individual treaba are sens, pentru că fiecare din noi trebuie să câștige o pâine. Însă, dacă privesc imaginea de ansamblu, cu greu îmi pot închipui o activitate umană mai absurdă și mai lipsită de sens, iar faptul că mai și primim bani pentru ea mi se pare uneori complet inexplicabil. 🙂

Acum, să luăm cazul unui tâmplar care face un scaun: în primul rând, l-a făcut el cu mâna lui și are cum demonstra că nu a trăit degeaba, pentru că scaunul există datorită lui. Apoi, scaunul ăla nu numai că există, dar are un sens și o valoare pentru că îi permite cuiva să mănânce fără să stea în picioare, de exemplu.

Ok, poate am exagerat un pic mai sus ca să transmit o idee, dar mai sunt și alții care cred la fel ca mine, să știți. De exemplu acest articol spune că „Prea multe slujbe par lipsite de sens pentru că chiar sunt lipsite de sens”.

Mult din ceea ce se întâmplă într-o corporație modernă nu are de-a face cu producerea de lucruri folositoare sau cu rezolvarea unor probleme adevărate, ci cu lupta pentru influență și controlul resurselor, atât din interiorul cât și din exteriorul corporației. De exemplu, e ceva normal pentru o corporație mare din zilele noastre să se implice indirect în politică prin donații sau lobby (sau direct mită, adaug eu) pentru a-și putea asigura avantaje economice față de concurență sau față de consumatori. Eu de exemplu am lucrat mai demult la o întreprindere nou înființată ai cărei acționari numiseră pe postul de președinte pe o rudă a unui potentat al zilei, dafuck.

În articolul al doilea se face referire la niște sondaje făcute în UK și Olanda în care 37% și respectiv 40% dintre respondenți au spus că slujbele lor sunt lipsite de sens. Se vede că la americani o fi altfel. Se pare că cei mai mulți angajați care cred așa ceva despre slujbele lor lucrează mai ales în sectorul serviciilor (finanțe – bănci, resurse umane, relații publice, consultanță, marketing etc). Asta în condițiile în care ponderea serviciilor în economia mondială este tot mai importantă – de exemplu numai sectorul serviciilor financiare este estimat undeva la 17% din Produsul Intern brut la nivel global (sursa), și există studii care spun că o parte importantă din activitățile financiare sunt doar un joc cu sumă nulă care nu are nici o noimă, sunt doar bani care se plimbă de la unii la alții în loc să ajungă la companiile care chiar produc ceva util pentru societate. Să mai zic că banii nici măcar nu există de-adevăratelea, doar ne prefacem noi că există? :-))

În sondajul de astăzi vă întreb dacă sunteți mulțumiți cu locul vostru de muncă și dacă considerați că munca voastră are sens, este folositoare pentru societate. Știu că sunt întrebări la care răspunsul nu este în toate cazurile evident, pentru că nu suntem toți medici sau profesori și pentru că lucrurile de obicei nu sunt nici albe nici negre, dar asta nu e o cercetare sociologică adevărată ci doar o discuție ușoară de weekend, așa că puteți să răspundeți cum vă vine prima dată în minte.

2. Guvernul Noii Zeelande își propune să-i facă pe oameni fericiți, nu bogați (sursa)

Ultimul buget al Noii Zeelande, apărut săptămâna trecută, pune pe primul plan starea de bine a populației („well-being”) în loc de indicatori economici cum ar fi PIB-ul. Bugetul acesta alocă niște miliarde de dolari în plus pentru sănătate mintală, suicid și sărăcie în rândul copiilor.

Interesant, se pare că cineva acolo la ei înțelege că scopul ultim al unui guvern e să facă să le fie bine oamenilor în viața lor și că asta nu înseamnă doar creștere economică per ansamblu. Eh, noi aici la România suntem mulțumiți doar cu creștere economică, să ne ferească sfântul să n-o avem nici pe aia, chit că e pe bază de creșteri de salarii la bugetari și importuri. Există desigur și probleme legate de cum anume măsori îndeplinirea acestui obiectiv de well-being, dar schimbarea de optică este notabilă.

3. Statul New York nu va mai accepta libertatea religioasă ca justificare pentru refuzul vaccinării (sursa), via hotnews

Statul New York a anunțat joi că nu va mai accepta excepțiile legate de decizia părinților de a nu-și vaccina copiii, chiar dacă acestea se bazează pe credințe religioase, ca urmare a faptului că se confruntă cu cea mai gravă epidemie de pojar în niște zeci de ani. Se pare că atunci când ai epidemie ești nevoit să recunoști că libertatea individuală (cea religioasă în cazul ăsta) are și ea limite.

Bineînțeles că s-a lăsat cu văicăreli că asta e stalinism de-a dreptul, după cum sugerează un nene cu rădăcini rusești care zice că ăsta e exact genul de lucruri pentru care oameni ca el au plecat din Rusia.

Chestia e, după cum zice senatorul care a sponsorizat legea (evident democrat), că nicăieri prin Biblie sau Coran sau Tora nu scrie să nu-ți vaccinezi copiii. Așa că lucrurile sunt destul de clare: cei care refuză vaccinarea invocând motive religioase o refuză de fapt pentru că știu ei de pe internet că vaccinurile sunt nocive, nu pentru că ar fi contrară religiei lor.

Adică asta cu religia e doar un pretext, problema adevărată fiind aceea că lumea are din ce în ce mai puțină încredere în știință. Iar asta este super interesant, pentru că se poate spune că în nici o altă epocă a lumii oamenii nu s-au bazat atât de mult pe știință ca acum. Adică, uitați și voi, nici să plec acasă azi de la muncă nu mai pot fără știință: trebuie să-mi sun nevasta de pe telefonul mobil înainte să plec și trebuie să mă înghesui la metrou. Acum 100 de ani aș fi plecat pur și simplu pe picioarele mele, fără să dau nici un fel de raport și fără să fiu nevoit să stau foarte aproape de oameni necunoscuți. Hm, poate că nu e chiar neîntemeiată reticența asta față de știință…

Asta-i tot, vă rog să votați în sondajul extraordinar de mai jos, eu vă urez un weekend în care să nu vă preocupe altceva decât starea voastră de bine.

Sursa foto: Pexels

PS Dacă ați ratat episodul de săptămâna trecută, îl găsiți aici.
La sondajul de săptămâna trecută au răspuns peste 410 de oameni (mulțumesc!) iar 86% dintre ei au zis că da, li s-a întâmplat ca un loc de muncă să fie diferit față de cum li se părea: pentru 55% a fost mai rău, pentru 31% a fost mai bun.

Pin It

15 Comments

  • Oana spune:

    Buna, pot sa intreb ce faci cu rezultatele sondajelor?
    E doar curiozitatea ta personala sau datele au vreo destinatie? Nu ca as avea o problema either way.

    • Robo spune:

      Nimic concret, sunt pentru voi, cititorii, sa ne cunoastem mai bine :-). Ok, e si o modalitate de a va tine mai mult pe site :-)) dar nu mi-e clar daca functioneaza

    • Anca spune:

      Da, este adevarat ca in USA, majoritatea oamenilor lucrează ceea ce le place, noi ne-am mutat dintr-un capăt al Americi in celălalt doar pentru job (Atlanta, GA in Arizona ). In 2009 am vizitat si Noua Zeelanda, sora mea a locuit acolo, timp de 10 ani, este o țara superba! Imbratisari tuturor🤗🤗

    • Mar spune:

      Nu m-am gândit vreodată dacă chiar are sau nu valoare pentru sicietate…..fac project management in domeniul IT bancar. Dacă ma gândesc bine cred ca nu ajuta pe nimeni :))) si nici nu mai apuc sa ma gândesc dacă imi place sau nu….cred ca da

  • Maria spune:

    1. din experienta mea nu grozav de lunga in campul muncii in america, nu imi vine greu sa cred ca 85% sunt multumiti cu munca lor. Majoritatea cauta sa faca ceva care are sens pentru ei, iar ca munca ta sa aiba sens este un scop in sine si o chestie pe care nu o ratezi de obicei cand iti prezinti job-ul sau un proiect. Daca nu e asta, sunt banii (Netflix – Minimalism). Majoritatea oamenilor nu stau in locuri in care nu le place sau se simt rau, si schimba foarte usor spre confort personal.
    3. yey

  • Jana spune:

    ‘Gross National Happiness’ a pornit din Bhutan. Nimic nou în ceea ce privește NZ. În plus, dacă ai fost în NZ, pai oamenii aia erau ei mai Zen asa de felul lor. Numai sa trăiești pe acolo și devii Zen la cât de faină e natura lor (munți, vai, ocean, plajă – – – tot într-o singura tarisoara). Și, da, PM-ul lor e pe val👍
    Cât cu vaccinarea : care-i treaba asta cu copiii nevaccinati în USA? La ei e o chestiune ca Big Pharma pierde bănuți, zic aceleași ziare care analizează situația – – nu zic eu și nici nu întru aici în discuție ce e bine și ce e rău, zic doar ca tot ei sunt și împotrivă la legile votate (ca de altfel peste tot)

  • Anca spune:

    Pentru punctul 1, poate ar trebui sa incercati Tableau in loc de Excel ^_^

    • Robo spune:

      Avem, avem QlikSense/ View :-))
      Partea interesanta e ca a fost surprinzator de dificil sa conving lumea sa il foloseasca, il avem deja de 4 ani si „rata de penetrare” 🙂 tot nu e mai mare de 30%. Lumea e foarte atasata de excel si acces. Le e greu sa invete ceva nou, chiar daca asta le-ar salva enorm de mult timp dupa aia. Destul de trist.

  • o femeie spune:

    interesant cu statistica americanilor care sunt fericiti/multimiti de jobul lor.
    Sunt intr-un grup de americance si educatie financiara si am vazut nu o data persoane care au mentionat ca au schimbat dramatic cariera (ba si de mai multe ori). Cred ca au mult curaj si asta e ce face diferentza intre multumit si nemultumit la munca.

  • Ecarulan spune:

    Cred ca e o chestie de mindset la punctul 1. Joburile sunt cam peste tot la fel, utile si inutile, atitudinea oamenilor fata de job, si viata in general, e probabil mai diferita de la natie la natie, decat sunt joburile.

  • Ank spune:

    Lucrez pentru una din cele mai mari corporatii din lume, care la nivel global face lucruri misto in toata lumea. Jobul meu insa, denumit pompos In engleza, nu e neaparat inutil, insa daca cineva s-ar gandi putin cum sa optimizeze procesul, ar merge treaba foarte bine si fara departamentul meu:)) sau poate chiar mai bine:)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *