Sofia a încheiat primul ei an de școală!

Doamne, cât am mai plâns în prima zi de școală a Sofiei! Am plâns în mașină de dor că nu mai e mică, că nu mai sunt tânără, am plâns de teamă că îi va fi greu, că n-o să se descurce, că n-o să se adapteze, că o să ni se schimbe viața cea dulce, că acesta e finalul copilăriei ei, că n-o să mai fie la fel de liberă, că o să ne umplem de motive de conflict, că vom fi obosiți și stresați. Îmi venea să fug departe!

Dar a fost bine, a fost un an foarte bun!

A fost greu pentru ea, însă a fost greu mai degrabă cognitiv decât emoțional. Iar greul acesta mă sperie infinit mai puțin!

A avut noroc de câteva fete care au ajutat-o să se integreze rapid în grupul lor, au ținut-o de mână, i-au explicat cum funcționează lucrurile la școală, s-au jucat mult cu ea și au urmat-o când ea a inventat jocuri pentru ele. Suntem foarte recunoscătoare să dăm peste familii atât de frumoase!

Primul an pentru Sofia a fost Year 2, anul doi din sistemul britanic de învățământ. Nu scria, nu vorbea și nu înțelegea engleza nici cât negru sub unghie, iar predarea este în engleză.

Nu cunoștea pe nimeni.

Am primit mult sprijin din partea școlii: consiliere psihologică (și noi, și ea, ca să aibă mai multă încredere de sine), jocuri pentru acasă, ore suplimentare de engleză la școală, alături de alți colegi, multă înțelegere la clasă.

Ea a fost teribil de ambițioasă, deși la început îi era teamă să scrie și să vorbească în engleză. În unele seri îmi spunea cât îi e de greu și că îi vine să plângă când se gândește la asta. Evaluarea de la jumătatea anului a fost slabă la toate capitolele cu excepția Limbii române și a Matematicii, pentru că dacă ea nu înțelegea ce se preda, nici nu reușea mereu să termine ce avea de făcut sau să facă bine. Dar a recuperat foarte bine în al doilea semestru, evaluarea finală a fost bună, văd și eu că scrie mai bine, vorbește, înțelege mult mai mult ca în iarnă.

În seara asta am auzit-o cântând cap coadă o melodie de la radio care îi place mult, azi i-am tradus ce nu pricepea și seara deja o cânta, corect! Pentru mine asta e mare lucru, văd progres și mă bucur!

A legat prietenii și cu copii din alte clase, școala încurajează mult asta, mereu se întâlnesc ani între ei, fac proiecte împreună, se ajută și se încurajează, mici cu mari.

A înțeles mai multe despre prietenie și cum funcționează ea. Nu prea a înțeles de ce există jocurile de putere între fete și de ce băieții le aleargă mereu, bănuiesc că se va lămuri la anul. 🙂

Teme pentru acasă a avut peste weekend, sub forma unor jocuri de matematică și engleză, simpatice și nu întotdeauna ușoare. Și le-a făcut mereu sâmbătă la prima oră, ca să scape de ele, cu mine prin preajmă să o verific.

La Mate au făcut chestii care mie mi se par destul de grele pentru copii de șapte ani: fracții, mulțimi, geometrie în spațiu, numere pare și impare, jumătate din tabla înmulțirii. Dar poate fără efort prea mare, ceea ce iar e semn bun!

Stau după ea să citească în română, citim în fiecare seară în jur de zece minute. Încă nu citește rapid, dar cunoaște bine toate literele și sunetele și majoritatea cuvintelor le citește fără să le mai rostească pe litere întâi. Le scanează, cum ar veni!

Lucrăm de șase luni la citit, când o să simt că suntem gata cu acest proces, o să scriu pe îndelete despre el.

De scris scrie singură într-un jurnal al ei, îmi scrie bilețele și scrisori. Încă nu știe să folosească bine cratima și virgulele, dar scrie corect și lizibil.

Peste vară am primit de la școală două caiete mari cu exerciții de Mate și Engleză sub formă de jocuri, o să mai lucrăm de pe ele cât să nu uite ce a învățat cu atâta efort în anul doi.

Anul viitor va avea alt învățător, alt asistent și zece colegi noi, pe lângă patru, cinci colegi vechi. Așa e sistemul britanic, se amestecă în fiecare an colegii, iar profesorii se schimbă anual, la fel și sala de clasă, ca să ajute copiii să învețe să se adapteze rapid la oameni și condiții noi.

Este foarte curajoasă, optimistă, are multe resurse.

A crescut atât de mult anul acesta!

Sunt foarte mândră de ea, o admir pentru tot ce a realizat în ultimele zece luni la școală, i-am spus asta cu lacrimi în ochi, iar ea mi-a spus: Dar tu știai că o să fiu bine, mami! Vreau să mai fac o dată year 2!
Știam, dar tot am bocit ca disperata pe 5 septembrie anul trecut. 🙂

Urmează două luni de vacanță la munte și la mare, la bunici și pe coclauri, vreau să le ofer o vacanță de vară plină de nebunii și aventură, să-și dorească să se întoarcă la școală pe 3 septembrie! :))

Ce fetiță mare am! Cât e de minunată! Sunt foarte norocoasă, îmi umple inima în fiecare zi! Fetița mea va schimba lumea! Măcar un pic!

10 Comments

  • Simona spune:

    Mi-au dat si mie lacrimile la final… Felicitari, Sofia! Mi se par complicate lucrurile pe care le invata la scoala acum (fractii si multimi deja?!). Sa aveti o vacanta minunata!

  • Laura spune:

    Felicitari! Am plans si eu citind ce ati scris si gandindu-ma la Sophie a mea. Felicitari pentru tot ce faceti pentru copiii dumneavoastra si ai altora! Ma bucur atat de mult sa vad ca reusiti sa traiti din ceea ce va place sa faceti! Vacanta frumoasa!

  • Eliza spune:

    Tu mă faci să îmi vină să fac copii :)))
    O să aveți avea o vacanță minunată!

  • Cris spune:

    Si eu admir tare mult dedicatia si rabdarea celor din invatamantul britanic, desi au unele dintre cele mai mici salarii de la buget, in cazul cadrelor didactice din Anglia. Am ajuns in Anglia in februarie cand Ingrid nu avea inca 5 ani si „m-a lovit” un pic treaba ca ea va merge la scoala aici(ei incep la 4 ani Reception…un fel de trecere de la gradinita la scoala). A fost obositor pentru ea sa petreaca 6 ore printre oameni care nu vorbesc limba ei si nu o inteleg ce spun, dar dupa prima saptamana a aparut si prima propozitie mixta: „mi-e hungry” si a fost asa o mare bucurie sa stiu ca nu moare de foame la scoala(cei din ciclul primar au mesele asigurate de catre stat). Feedback-ul primit de la profesoara si ingrijitoare este consistent…mi-au spus ca s-au folosit de Google Translate pentru a ii comunica diverse chestii mai importante, iar la restul s-a aliniat la ce faceau cei din clasa cand nu intelegea ce i se cere. Acum asteptam si raportul scolar de final de an pentru a sti unde mai avem de lucrat. La partea cu fricile noastre de mame…cred ca e bine sa le expunem si sotilor. Pe mine m-a ajutat mult increderea pe care o are sotul meu in fata noastra. Din 3 septembrie voi avea emotii duble pentru ca va intra si juniorul la gradinita aici…

    • Andreea spune:

      Buna, Cris. Suntem exact in situatia voastra cu baietelul, am aterizat in UK in noiembrie anul trecut si acum termina Reception – din aprilie, primele 3 luni am optat pentru preschoolin ideea unei adaptari usoare. Unde sunteti in UK?

  • Blaga Madalina spune:

    Ooof, ca mi se umezesc si mie ochii. Din sept incepe si pitica cresa. Cel mare va fi in gradi noua ca sa fie alaturi de surioara lui ( din pacate gradinita la care mergea nu are cresa). Le-am tot spus despre asta la amandoi. Vom vedea in septembrie…am eu emotii mai mari decat ei 😁.
    Felicitari Sofiei si voua!

  • Ioana spune:

    Cat de frumos si emotionant ai scris! ❤

  • Diana spune:

    Totuși, de ce atât de multe proiecții negative la fiecare schimbare? De unde îndoieli de genul: nu o sa se descurce, nu o sa se integreze? Proiecțiile sunt foarte importante, si e bine sa fie pozitive: sigur copilul meu se va descurca! 😊
    In rest da, și eu sunt acum extrem de emoționantă pt că ceea mica trece clasa a V-a, schimbare pt noi chiar mai mare decât trecerea de la grădiniță la școală (atunci macar rămăsese in cadrul aceleiași instituții, cu aceiași colegi). Dar sunt convinsă că va fi excelent și că își va face prieteni minunați și aici

  • Liliana C spune:

    Ce mare e Sofia ta! Ai toate motivele sa fii mandra de ea.

    Anul asta e randul meu sa incalt pantofii in care ai fost si tu acum un an. Prevad multe bocete (cel putin din partea mea).

    Sistemul nostru de invatamant imi da atatea emotii 🙁

  • Dojo spune:

    Noi suntem intr-o situatie aprox. similara, Nadia s-a mutat in SUA din ianuarie si a inceput antrenamentele de tenis. Nu am inceput si pre-k (un fel de grupa mare), ca inca nu aveam asigurarile de sanatate si nu doream sa stau prin spitale pe banii mei. Dar la tenis a fost nasol, ca aia, americani fiind, nu stiau romaneste si ea stia ceva engleza. Adica vreo 300 de cuvinte, dar nu discutase prea mult in engleza, deci stia numai sa traduca niste cuvinte ca un dictionar.

    Dupa ceva timp a inceput sa o frustreze ca nu prea intelege, desi deja intelegea tot mai bine. Dar asa e ea perfectionista.

    Am inceput sa facem activitatile specifice varstei, i-am luat niste culegeri de pre-k. Si am facut exclusiv in engleza cu ea, chestii simple de numarat, cuvinte scurte, recunoscut litere.

    Apoi am trecut la chestii de kindergarten (un fel de clasa zero) pe care o incepe din toamna si a mancat si cartea aia. Acum e aproape sa termine culegeri de clasa I, ca e in stare sa faca activitati si 3 ore pe zi.

    Si zic sincer ca nu am oprit-o, macar, daca nu stie inca engleza fluent, sa stie ce e de facut.

    In acest moment citeste romana/engleza destul de bine, scrie si face spelling, face adunari si scaderi cu zeci, plus sistemul lor imbecil de common core. A realizat astea in vreo 3-4 luni, dar nu fortata, pur si simplu cere sa faca chestii si o las.

    Ce ajuta (sau a ajutat la noi).

    1. injurati-ma sau nu, dar ajuta desenele – i-am pus Peppa Pig pe youtube sau Netflix si i-am zis ca, daca tot vrea uneori sa caste ochii la ceva, acolo sa se uite. A ajutat-o enorm sa lege cuvintele si sa inceapa sa inteleaga diversele constructii lexicale.

    2. i-a luat nasa-sa Leap Frog, un creion si carti citite de creionul ala. Sunt propozitii extrem de simple, centrate pe cate o tema (vocale scurte, consoane etc.). La inceput citea niste litere disparate, apoi in cateva zile a inceput sa citeasca poticnit, acum le citeste in viteza.

    3. cont pe ixl.com. E vreo 15 dolari pe luna cred, sper ca e accesibil si din afara SUA. EXCEPTIONAL. Face acolo diverse activitati, de ma satur eu cat e in stare sa-mi tina laptopul ocupat.

    4. culegeri, fise etc. Am cumparat vreo 20 de carti de activitati si sunt super fain facute. Acopera tot felul de subiecte, plus, normal, constructii scurte in engleza, litere, trasari, colorat (ceea ce putoarea mea mica uraste, ca se plictiseste), calcule simple.

    Am realizat ca pana la urma fiecare salt il face in ritmul ei. Avea vreo 2 ani jumate cand recunoastea toate literele, le citea si recita si alfabetul. Nu a citit mai repede, pentru ca pur si simplu nu lega in cuvinte.

    Lega un pic prin ianuarie, dar numai cuvinte de 2-3 litere. Cand am inceput sa citim LeapFrog-urile, mi-a luat 2 zile numai sa-i bag in cap ‘the’. Dupa asta, parca dintr-o data, a inceput sa lege cuvintele si chiar sa simta cum se pronunta de fapt.

    Pur si simplu luam si noi totul la pas acum. Ii place sa lucreze, deci asta e bine. Efortul constant si care nu se simte chiar ca ‘lectii’ ajuta cel mai mult. Si au periodic cate o epifanie, de reusesc in 2 secunde ce nu intelegeau 2 ani inainte 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *