Ce mai citește soțul meu pe internet (ep. 22) – Dave Chapelle, litiu și plictiseală cu Lucian Croitoru

1. Puteți să săriți peste ultimul show al lui Chapelle, ”Sticks and Stones” (sursa)

Este nou apărut pe Netflix, l-am văzut și eu și da, sunt de acord cu poziția din articol.
Acum, niște precizări preliminare: dacă nu știți cine e Dave Chapelle, mergeți acum pe youtube sau netflix 🙂 Omul este senzațional, unul din cei mai buni din toate timpurile. S-a lăsat de stand-up în 2006, în culmea gloriei, pentru că i s-a părut că prețul plătit pentru faimă e prea mare. A lipsit vreo 10 ani, timp în care a trăit în Africa și, după cum zice aici, s-a odihnit, a fost atent la el însuși și a construit relații cu copiii lui.
Apoi a revenit pentru că Netflix a plătit niște zeci de milioane pentru 3 show-uri de câte o oră. Apoi au mai urmat două, deci Sticks and Stones este al cincilea.

Stand-up-urile lui Chapelle au fost întotdeauna pe teme sociale, în principal pe rasism, droguri, sărăcie. De când s-a întors, s-a poziționat cum să zic, nu știu dacă anti-progresist, dar așa, sceptic în legătură cu teme cum sunt #metoo, misoginismul sau persoanele trans. Eu nu am o problemă cu nimic din ce spune un actor de stand-up, cred că în cazul comediei standardele trebuie să fie mult mai laxe. Dar cu o condiție: să mă facă să râd. Ceea ce show-ul de față, ca și celelalte făcute de când a revenit, nu prea reușeşte.

Nu am o problemă când zice că el nu îi crede pe cei care au fost abuzați de Michael Jackson, apropo de Leaving Neverland, dar pur și simplu nu râd când continuă cu ”chiar și dacă au fost abuzați, vă dați seama ce bine ar fi trebuit să se simtă a doua zi la școală când au povestit că le-a supt-o tocmai regele popului”?
Nu am o problemă când îi apără pe Kevin Hart sau pe Louie CK, oameni care-mi plac enorm de mult, dar a mai făcut chestii de genul ăsta, e repetitiv și în continuare nu râd. În plus, da, e clar că bărbații celebri care au făcut tâmpenii sunt exact genul de persoane care au cea mai mare nevoie să fie apărați, săracii de ei.
Nu am o problemă când face gluma cu ”cum ar fi de exemplu dacă eu m-aș identifica drept chinez”, dar chestia asta e atât de răsuflată, încât realmente mă întreb cum dracu’ poate să facă Chapelle așa ceva (Ricky Gervais de exemplu cred că face de 10 ani gluma asta iar internetul e plin de ”eu mă identific drept elicopter” etc)

Deci nu știu, după ce am văzut acest show, mi s-a făcut poftă să revăd stand-up-urile mai vechi ale lui Seinfeld, pentru că am obosit de toată lupta asta împotriva ”progresismului”, adică împotriva unor lucruri de bun simț până la urmă, așa că mi-a venit chef să râd când cineva se întreabă, de exemplu, de ce pijamalele sunt croite ca un costum (vezi aici).

2. Cum a ajuns litiul să fie folosit în tratarea tulburării bipolare (sursa)

Imediat după război, un australian pe care îl chema John Cade și care era medic psihiatru, voia să vadă dacă în urina oamenilor cu boli mintale există ceva care ar putea fi corelat cu simptomele lor. Pentru asta, injecta urina de la acei oameni în burta unor porcușori de guinea și mărea doza până aceștia mureau. A observat că urina maniacilor era deosebit de toxică pentru porcușori și, prin încercări, a descoperit că carbonatul de litiu reducea această toxicitate. A observat de asemenea că porcușorii care primeau litiu erau mai calmi și mai docili, așa că s-a întrebat dacă nu cumva litiul ar putea avea același efect și pentru oameni. A testat mai întâi pe el însuși si apoi pe niște pacienți cu manie, iar rezultatele au fost spectaculoase.

Dar acesta nu e finalul poveștii. Rezultatele lui Cade au rămas aproape necunoscute în comunitatea științifică iar Cade însuși a abandonat litiul în 1950 după ce un pacient a murit, pentru că doza terapeutică de litiu este foarte aproape de doza toxică. De-abia în 1970 un psihiatru danez a reușit să demonstreze prin experimente stricte că litiul stabilizează simptomele tulburării maniaco-depresive (astăzi se numește tulburare bipolară).

Partea interesantă din această poveste este că în prezent nu se cunoaște exact cum anume funcționează litiul și nici care sunt cauzele precise ale tulburării bipolare, deși se știe că există o componentă genetică. De asemenea, se pare că concluzia pe care a tras-o Cade cum că litiul calmează porcușorii de guineea era probabil greșită, cel mai probabil fiind că porcușorii erau letargici, nu calmi, acesta fiind unul din primele simptome ale intoxicării cu litiu. Practic, nu prea erau motive să tragi concluzia că ar funcționa la oameni, a fost mai mult o chestie de noroc. Iar genul de experimente pe care le-a făcut el atunci nu ar fi permise astăzi, deci bine că le-a făcut :-).

3. Lucian Croitoru de la BNR scrie de ani de zile articole incredibil de plicticoase (sursa)

Și totuși nu se lasă de scris. Eu nu îi înțeleg pe oamenii ăștia, cum naiba să scrii atât de slab de ani de zile și să nu-ți zică nimeni ”boss, scrie și tu mai scurt și mai inteligibil”. De exemplu acum s-a inversat curba randamentelor în SUA, lucru care în trecut s-a întâmplat de fiecare dată înaintea unei crize, cam cu 1-2 ani. Deci e probabil că va veni o criză la anul sau peste 2 ani. Și-am vrut să aflu și eu ce înseamnă asta mai precis pentru România de la oameni mai deștepți decât mine, oameni cum este dl. Croitoru – consilier al guvernatorului BNR. Ei bine, nu s-a putut, am adormit după primul paragraf și asta mi se întâmplă la absolut toate articolele lui Lucian Croitoru. Nici măcar nu știu dacă omul are ceva în cap sau nu (pare că are), pentru că realmente nu reușesc să citesc nici un articol de-ale lui din care să și înțeleg ceva. Și aș vrea, tare mult aș vrea să citesc articole de analiză economică pe România, numai că mi se pare că nu am ce. Dacă știți autori citibili, ascult.

Poftim mostră de analiză economică:
Rostul exercițiului pe care l-am făcut atunci a fost să argumentez că politicile noastre macroeconomice trebuie să respecte anumite cerințe pentru a asigura stabilitatea macroeconomică, dacă nu din cauza legităților economice obiective, care sunt mai greu de înțeles, atunci măcar pentru că am putea fi prinși pe picior greșit de o recesiune care ar putea apărea în SUA, cel mai probabil în vecinătatea rezonabilă a anului 2019.”

OK, să respecte anumite cerințe, nu zice nimeni să nu respecte. Ce rost are paragraful ăsta, pe cuvânt că nu înțeleg. Ce rost are să scrii într-un articol că ai scris mai demult nu știu ce într-un alt articol?!! Șamd.

Asta-i tot, vă urez un weekend de relaxare, că nu mai e mult și începe dezastrul de toamnă cu traficul.

PS Dacă ați ratat episodul trecut, îl găsiți aici. Aproape 90% dintre respondenții la sondaj cred că trotinetele electrice ar trebui interzise pe trotuare.

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *