Erori de argumentare (6) – panta alunecoasă (slippery slope)

Panta alunecoasă este o eroare de argumentare în care se afirmă că un pas mic într-o anumită direcție va declanșa o reacție în lanț care va avea ca rezultat un efect negativ semnificativ.

Forma acestei erori este:
P1. Dacă A, atunci B.
P2. Dacă B, atunci C.
P3 – P24 …
P25. Dacă Y atunci Z.

Concluzie 1: Dacă A atunci Z.
Premisă: Dar Z este rău.
Concluzie 2: A trebuie respins pentru că duce la Z.

Iată cum se poate argumenta că pierderea stiloului atunci când ești student duce la moarte (găsită pe internet):
”Dacă îți pierzi stiloul, nu vei mai putea lua notițe la școală, deci nu vei putea învăța pentru examene, deci nu vei putea termina școala, deci nu vei putea să te angajezi, deci nu vei avea bani să cumperi mâncare, deci vei muri de foame. În concluzie, nu pierde stiloul, că o să mori!”

Un astfel de raționament este de obicei greșit pentru că fiecare din propozițiile intermediare de la P1 la P25 de mai sus trebuie să fie adevărate și de obicei nu sunt. Dacă chiar și una singură nu este adevărată, tot raționamentul pică. Dacă însă fiecare este adevărată, atunci raționamentul e corect, nu mai vorbim de o pantă alunecoasă ci de un argument de tipul ”consecințe neprevăzute”.

Problema este că de cele mai multe ori propozițiile acelea intermediare nu sunt nici adevărate nici false, ci sunt posibile și fiecare are o anumită probabilitate să se întâmple. Având în vedere că oamenii, în general vorbind, nu sunt deloc buni la a evalua probabilități, acest argument eronat are șanse de succes pentru că face un apel la emoții, mai precis la frică. Respingi propoziția A de frică că s-ar putea întâmpla concluzia Z, fără să știi de fapt cât de probabil este să se întâmple Z.

Vă propun totuși o regulă simplă pentru a evalua probabilitățile în cazul pantei alunecoase: se știe că probabilitatea combinată a două evenimente independente este produsul probabilităților individuale ale celor 2 evenimente. Cum probabilitatea este un număr între 0 și 1, rezultă că produsul a două sau mai multe probabilități este întotdeauna mai mic decât fiecare dintre probabilități individuale. Cu alte cuvinte, cu cât lanțul de propoziții intermediare este mai lung, cu atât probabilitatea lui Z scade mai rapid până la valori atât de mici încât sunt absolut neglijabile.

De exemplu, să zicem că probabilitatea ca mâine să plouă este 50% iar probabilitatea ca eu să fiu nevoit să ies afară din casă în orice moment al zilei este tot 50%. Ei, probabilitatea să mă prindă mâine ploaia este produsul celor 2 (trebuie și să plouă, și să fiu eu pe stradă când plouă), adică 25%, deci mai mică decât probabilitățile individuale. Dacă probabilitatea să uit umbrela este şi ea tot 50%, atunci probabilitatea să fiu plouat scade mai departe la 12.5% şi aşa mai departe.

Revenind la panta alunecoasă, unul din argumentele foarte frecvent aduse cu ocazia referendumului Coaliției pentru Familie de anul trecut era ceva de genul ”dacă permitem căsătoriile homosexuale, o să ajungem să permitem poligamia sau zoofilia sau pedofilia sau incestul sau căsătoria unui om cu un copac”.
Sau ”dacă permitem căsătoriile homosexuale, atunci tot mai mulți oameni vor fi încurajați să fie homosexuali, deci lumea nu va mai face copii și omenirea va dispărea” (nu râdeți, linia asta de argumentare e reală, dacă e nevoie pot să caut pe blog).

Pentru a contracara un asemenea argument, avem mai multe căi:
– fie atacăm propozițiile intermediare, în cazul de mai sus spunem că nu există discernământ sau acord neviciat pentru pedofilie, zoofilie, căsătoria cu copacul și majoritatea cazurilor de incest; de asemenea, putem spune că nu cere nimeni să se legalizeze lucruri cum sunt poligamia;
– fie atacăm ideea că consecința este rea, de exemplu rămâne de demonstrat că poligamia este ceva rău, de nedorit;
– fie trolăm un pic zicând că ne asumăm noi sarcina dificilă de asigura perpetuarea speciei umane prin însămânțarea a cât mai multe femei în caz că majoritatea bărbaților vor deveni homo imediat ce se legalizează casătoriile între persoane de acelaşi sex 🙂

Asta-i tot, duminică plăcută!

PS Toate articolele din seria despre erori de argumentare se găsesc AICI. Episodul anterior a fost despre falsa dilemă.

Pin It

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *