De ce mergem an de an în tabăra de familie Lumea lui Momo

A fost al patra tură pentru noi în tabăra de familie Lumea lui Momo. Și vreau să scriu iar despre ea, pentru că știu că din articolele anterioare s-a ivit dorința altor familii de a participa și ele și așa se face că în tabăra de anul acesta, 9 dintre cele 17 familii cu care ne-am întâlnit acolo se aflau în tabără după ce citiseră aici despre ea, pe blogul acesta. Așa că nu mă las, vă povestesc iar cât de frumos e, poate la anul prindeți loc și voi, taberele sunt vara, trei ediții la rând, în iulie!

Anul acesta au fost familii de la Chișinău, Iași, Focșani, București, o familie a venit din Austria! Ne-am întâlnit acolo cu o familie de prieteni (nu ne vorbiserăm dinainte), cu o familie de pe grupul meu de mame, cu multe familii cititoare de cărți cu Ema și Eric (toate, cred), cu o familie a unui coleg de școală a Sofiei (fără să ne fi propus). Atât de mică e lumea asta!

Să vă explic ce este o tabără de familie întâi. Exact cum bănuiți, e o tabără în care copiii pleacă de-acasă împreună cu părinții lor, pentru a petrece timp frumos împreună la munte sau la mare, vreme de o săptămână.

Vă recomand din suflet acest gen de evadare, în care altcineva se ocupă de meniu, de activități, de tot, tu doar te duci cu iubitul și cu copiii, cunoașteți alte familii cu interese comune, faceți tot soiul de jocuri și concursuri, copiii își fac prieteni de vârsta lor, dormiți la grămadă la cort sau la pensiune, mâncați toți în aer liber la mese mari, socializați, construiți, la final bociți și visați la tabăra de anul viitor.

În tabăra Lumea lui Momo, pe lângă toate cele de mai sus, mai e și echipa, sunt ateliere deosebite pentru copii, sunte atelierele pentru părinți, care includ educație în comunicarea non-violentă, poveste la focul de tabără, multe momente de meditație, mărturisiri și ascultare adevărată în cercul de adulți, sunt familii exact ca noi, unde joaca și empatia primează, nu e voie cu telefoane și tablete, de fapt, nici semnal nu prea e.

Când am mers prima oară, Ivan avea doi ani, iar Sofia patru. Am mers doar eu cu ei, a fost greu, dar ce frumos a fost să-i văd alergând prin iarbă cu alți copii, lipind păpuși, în timp ce eu povesteam cu alte mame sau citeam pe iarbă. Am scris atunci despre experiența noastră aici.

În anul următor, Sofia s-a desprins și mai mult, Ivan a stat mai mult lipit, dar tot a fost frumos.

Anul acesta, când copiii au 5, respectiv 7 ani, a fost extraordinar!

Tabăra a fost găzduită de un loc special tare, Cabana Izvoranu, undeva lângă Buzău. Domeniul e mare, include o zonă de restaurant și terasa, o poeniță maaare de tot, o cabană cu vreo 14 camere, o căsuță mai la deal cu alte patru camere, zonă de conferință, animale, un teren mare de fotbal, un iaz pentru pescuit, încă o poiană, un drum pietruit care le leagă, multe copaci uriași, scaune de lemn recondiționate, o bucătărie iscusită, oameni primitori și răbdători cu copiii, o pădure deasă cu zero semnal la telefon, aer curat, vulpi, căprioare, mistreți, trasee de bicicletă și de plimbare la picior.

Camerele sunt spațioase și foarte curate, au mobilă tradițională, veche, recondiționată. Singurul lucru care m-a enervat a fost că toate ușile scârțâiau de-mi tremurau ochii în cap. Dar cred că nimeni în afară de mine nu a fost deranjat de asta.

Dimineața, Sofia făcea ochi prima, în jur de 7. Se îmbrăca și o zbughea afară, nerăbdătoare să meargă la joacă cu noii ei prieteni. Traversa singură podul prin pădure și ajungea în poienița de la restaurant, unde rămânea la joacă supravegheată de adulții din zonă, până ajungeam și noi.

Pe la 9 coboram și noi la masă, micul dejun tip bufet a fost variat, de la poridge de ovăz cu stafide, orez cu lapte, lapte cu cereale, clătite cu gem făcut în casă, omletă, ouă, salată de vinete, brânzeturi, legume proaspete, pâine coaptă de ei, ceai, cafea.

Nici urmă de junk food, sucuri, chipsuri la fața locului.

După micul dejun aveam un mic cerc între adulți, unde ne povesteam cum ne simțim și aflam planul zilei: drumeție, jocuri în poeiniță, concursuri sau alte minuni.

De la 10 la 1 era timp în grup (cu pauză de fructe la 11,00), toate familiile la un loc, joacă, socializare, mers prin pădure, gătit, construit.

La 1, prânz, ciorbă sau supă sănătoasă și felul doi, cu salată, plus apă rece de izvor.

De la 14.00 la 16.30, timp liber. Unii mergeau la somn, eu rămâneam cu copiii (mei și ai altora) pe păturici la umbră, ne jucam, citeam, împleteam brățări, ascultam povești, fotbal etc).

La 16,30 urma o gustare dulce, un carrot cake, o plăcinte cu caise, după care de la 5 copiii rămâneau la jocuri și ateliere pentru ei, iar adulții plecau la atelierul lor de comunicare non-violentă, susținut de Mira Loghin.

La 19.30, cina toți împreună, timp de joacă pe înserat, bucuria copiilor să alerge, să se ascundă, să descopere toate ascunzătorile. După 9 începeam să ne retragem, după 12-14 ore în care nici nu am călcat în cameră! Unii părinți, care aveau backup partenerul să stea cu copiii la somn, rămâneau la vin și distracție încă o vreme, până pe la miezul nopții. Eu n-am avut parte de acest tratament special, dar știu sigur că a fost spicy! Mă retrăgeam cu copiii la spălat și poveste, somn buștean, apoi de la capăt!

Partea mea preferată, pe lângă joaca cu mulți copii extraordinari deodată, discuțiile cu părinți care ar putea foarte bine să ne fie buni prieteni, a fost Poșta Taberei.

Adicătelea fiecare om mic sau mare din tabără putea lăsa în plicul oricărei familii un mesaj până în ultima zi, apoi plicurile erau înmânate, doldora, familiilor cu numele lor pe ele. Aceasta e comoara noastră, atâtea mesaje pline de lumină și de bucurie, le-am pus în cutia mea cu bijuterii și acolo vor rămâne! Ce bucurie pentru Sofia și Ivan să primească desene și mesaje de la copiii cu care s-au împrietenit acolo!

Ce-a mai bocit Sofia când ne-am luat rămas bun!

Nu mai mult ca mine, însă!

A fost minunat, am revenit de câteva zile și încă îmi lipsește mirosul pădurii, gustul salatei de vinete, privirea copiilor care mă rugau fără vorbe să îi ajut cu mâncarea sau cu spălatul pe mâini sau cu joaca până veneau părinții lor să îi ajute, sentimentul de comunitate, de liniște pe care ți-l dă prezența oamenilor care simt și gândesc ca tine.

Ideal este pentru copii mai mari de 4-5 ani, care sunt deja mai independenți și se pot juca în voie cu noii prieteni. Dar și cei mai mici au avut multă treabă, tura asta am avut bebeluși de două săptămâni, trei luni, un an, câțiva copilași de 2-4 ani și majoritatea de 5-7 ani, ei au făcut cele mai mari isprăvi și cred că s-au distrat cel mai bine.

Există și meniu vegetarian pentru cei interesați. Tabăra începe duminică după-amiaza și se termină sâmbătă la prânz. Costurile variază în funcție de cât de numeroasă e familia, de tipul de cazare (în unele tabere există varianta de stat la cort, care e mai ieftină). Noi am plătit pentru patru persoane puțin peste 5.000 de lei, bani în care au fost incluse: cazarea, cele trei mese și două gustări, atelierele pentru copii și adulți cu traineri certificați în comunicare non-violentă, plus materiale consumabile pentru toate cele de mai sus.

Știu că nu este ieftin, știu că este un efort, este și pentru noi, însă dacă veți calcula la prețurile unei pensiuni și ale unui restaurant oarecare de pe Valea Prahovei sau de la mare, veți vedea că undeva la 4.000 de lei pe săptămână veți cheltui doar pe cazare și masă, fără să pun orice tip de distracție. Atelierele acestea pe care le oferă tabăra sunt extrem de valoroase și merită mult peste suma repartizată lor din costul total.

Aici puteți urmări anunțuri despre tabere și materiale din edițiile trecute.

Poate la anul mă văd în tabără și cu voi!

Mulțumesc, Mira, Octavian, Andreea, Alexandra, Dana, Doina, Maia, Călin, Ștefan, Darie, echipa lui Momo, știu că e o muncă imensă să mulțumești 18 familii, dar ce bine vă iese în fiecare an! Mulțumesc pentru mesajul de la voi pe care l-am găsit în fiecare dimineață strecurat pe sub ușă, mulțumesc pentru borcanul cu amintiri cu care ne-ați întâmpinat și pentru ideea asta minunată de a ne aduna împreună vara!

Abia aștept să ne regăsim în cerc pe pajiște, în iulie anul viitor! Ce bucuroasă sunt că ne-am cunoscut, ce mult ne-au ajutat taberele voastre să creștem!