Ce mai citește soțul meu pe internet (ep. 19) – stat eșuat, numărăm cu Arafat și animale de companie

1. Este România un stat eșuat?

Zilele astea am văzut în presă și pe FB păreri care ziceau că România este un stat eșuat (exemplu 1) (exemplu 2). Nu poți să nu fii de acord, dacă te uiți la știrile din ultimii ani ai impresia că statul este într-o disoluție continuă și că țara nu mai are mult până o să ne cadă în cap. De la poduri care stau să cadă până la incompetența revoltătoare a poliției, de la spitale care te omoară până la falimentul Radet-ului și al Bucureștiului, e greu să zici că lucrurile se mișcă în direcția bună … cel puțin serviciile publice e clar că sunt toate la pământ și problema cu adevărat gravă este că nu e din cauza lipsei banilor. Bani ar fi: salariile celor care lucrează în aparatul de stat, de la medici la profesori și polițiști, au crescut în ultima vreme, nici măcar politicienii nu mai zic că nu sunt bani de autostrăzi, Bucureștiul are de asemenea sute de milioane de aruncat pe salariile celor angajați la companiile municipale etc, deci nu asta e problema.

Problemele ar fi două, se pare:
1. Deprofesionalizarea instituțiilor publice
De exemplu, în ultimii ani PSD-ul a forțat pensionarea a mii de polițiști și magistrați, i-a invitat cu pensii grase să se retragă la vârsta de 45-50 de ani, vârstă la care în mod normal un profesionist în aceste domenii este la maximă putere de muncă (sursa 1) (sursa 2). Agenții aceia din Galați lucrează în poliție din 2016 și 2017. Academia de Poliție este zguduită de scandaluri de plagiat la cele mai înalte niveluri. Să nu ne mirăm atunci că polițiștii de proximitate nu sunt în stare să recunoască după descriere un anumit loc dintr-un orășel cu 30,000 de locuitori (mă refer la Caracal), deși normal ar fi să poată, o zice chiar un baron PSD din Olt. Dacă adăugăm la această deprofesionalizare faptul că caracatița PSD a adus în locul celor care au plecat nu doar oameni slab pregătiţi, ci oameni al căror singur merit este că sunt ruda sau sluga cuiva, avem imaginea completă a unui stat capturat de rețele clientelare, stat care este incapabil să asigure servicii publice la standarde minime.

2. O dezumanizare a angajaților din aparatul administrativ, cum se zice în acest articol
Oamenii din administrație care au ieșit în prim plan în cazul Caracal nu numai că par să nu înțeleagă motivul inițial pentru care există slujbele lor, anume să ajute oameni aflați în dificultate, dar pare că le lipsește o minimă empatie omenească pentru cetățenii pe care ar trebui să îi ajute, le lipsește umanitatea. Știți la ce mă refer: de la felul cum i-au răspuns cei de la 112 fetei care a sunat, la minciunile și bâlbele șefilor poliției, la sinistra aia de fostă ministresă care insistă că pe ea a învățat-o mama să nu se urce în mașini cu necunoscuți, la ăla care a zis că la 14 ani fata a făcut sex consimțit șamd

Nu văd cum s-ar putea îmbunătăți ceva pe termen mediu în ce privește serviciile publice, pentru că problemele de mai sus se rezolvă în generații.

Ce m-a interesat pe mine în legătură cu statul eșuat a fost să văd dacă e vorba doar de un fel de-a spune sau e un concept definit în științele politice. Am aflat că deși nu e un concept bine definit sau asupra căruia toată lumea e de acord, se pare totuși că există 4 criterii pentru a identifica un stat eșuat (sursa):
incapacitatea de a furniza servicii publice (clar e cazul la noi)
pierderea controlului asupra teritoriului sau pierderea monopolului asupra folosirii forței fizice (hai să zicem că nu, deși periodic apar știri despre găști de interlopi care se bat parte în parte fără ca poliția să intervină)
erodarea legitimității autorităților de a lua decizii în nume colectiv (este cazul de multă vreme)
incapacitatea de a interacționa cu alte state ca membru plin al comunității internaționale (hai să zicem că nu e cazul)

Conform acestor criterii, România ar fi cel puțin un stat semi-eșuat. Nu știu cu ce mă ajută că am stabilit asta, dar na, acum știu 🙂

2. Să număram din cinci în paișpe cu Raed Arafat (sursa)

Nu aș mai fi vrut să scriu nimic care ar putea avea legătură cu cartelele SIM pre-plătite, dar chestia asta cu Arafat m-a iritat, am impresia că ne ia de proști.

Acestea sunt faptele:

1. Pe 1 august Arafat a zis, citat:
„Una dintre problemele identificate este problema cartelelor prepay, pentru că 70% din apeluri sunt apeluri false sau abuzive la 112 şi sunt făcute de pe telefoane fără număr. Fără număr înseamnă că nu poţi să iei nicio măsură. Înseamnă că îţi blochează tot 112.”(sursa)

Afirmația e dubioasă, că la noi nu se poate suna la 112 fără număr, adică fără cartelă în telefon, dar să zicem că s-a exprimat greșit, voia să zică de pe cartele anonime. Ideea transmisă însă e clară: Alexandra a murit pentru că 112 e blocat de apeluri făcute la mișto, deci trebuie să introducem identificarea cu buletinul la cumpărarea cartelelor pre-paid.

2. A doua zi, a apărut un articol în Libertatea în care se demonstrează, cu cifre oficiale de la STS, că cifra de 70% apeluri false este… well, falsă. (sursa)

Nici pomeneală de 70% apeluri false. De fapt, pe datele de până în februarie 2019, 55% din apeluri sunt non-urgențe. Non-urgențe nu înseamnă apeluri la mișto, adică farse, înseamnă non-urgențe și atât.

Din aceste 55%, 2/3 sunt apeluri din greșeală (din buzunar mai precis), care nu s-ar rezolva nici dacă te duci la magazinul de cartele pre-paid cu buletinul, certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, declarație legalizată în dublu exemplar și doi martori.

Deci rămân 1/3 din 55%, adică 18% apeluri care sunt non-urgențe dar nu sunt greșeli. Despre ele, STS-ul zice „cealaltă treime cuprinde apeluri prin care cetăţenii solicită sau vor să ofere diverse informaţii, care nu sunt de competenţa Serviciului de urgenţă 112 şi apeluri repetitive”. (sursa)

STS-ul nici măcar nu pomenește despre apelurile farsă, ceea ce indică că nu e o problemă pentru ei. Acele 18% sunt din vina chiar a lui Arafat, de fapt, că el ar trebui să educe oamenii să nu sune la 112 când au probleme cu returnarea unui produs sau vor să afle unde e gara.

3. STS-ul revine cu precizări, și-au actualizat datele și acum procentul apelurilor non-urgente a scăzut de la 55% la 47%. În continuare nimic despre apelurile farsă. (sursa)

4. Arafat insistă și persistă: nu numai că nu-și bagă coada între picioare, dar revine și zice „Cât de mult contează dacă procentul apelurilor false sau „non-urgențe” este 70% sau 47%?” (sursa)

Nu știu boss cât de mult contează, unii ar zice că e o diferență de vreo 50% între ele, dar să lăsam aritmetica. Ce știu este că manipulezi în continuare, odată pentru că acel procent de 47% nu reprezintă farse, și a doua oară pentru că acel procent a scăzut constant din 2005, când era 97%.

Referitor la apelurile farsă, nu știm decât că intră în acea treime din apelurile non-urgente, adică nu pot fi mai mari de 16% (1/3 din 47%) sub nici o formă, și cel mai probabil este că sunt sub 10%.

Cât de mult contează diferența dintre 70% și 10%?! Suficient cât să fie vorba despre un non-subiect, după umila mea părere, dar ce știu eu.

Hai mai bine să vedem care e procentul apelurilor non-urgente/ farsă în alte state din Europa, acolo unde cartelele SIM se vând doar cu buletinul.

„Toate serviciile de urgențe din lume, nu doar cel din România, se luptă cu apelurile non-urgente. Pe site-ul EENA (European Emergency Number Association) există un document din 2012, intitulat “False Emergency Calls”, care menționează procentele de apeluri non-urgente/false/abuzive raportate de diverse țări: Austria – 30%; Grecia – 99%; Slovacia – 85%; Spania – 55%; Suedia – 58%; Ungaria – 75%; Irlanda – 65%; Italia – 53%; Olanda – 70%. România figurează, în tabel, cu 61%; cca. o cincime din totalul apelurilor – 18,63% – intră în categoria “hoax” (date din 2011/2012)” (sursa)

Concluziile le trage fiecare.

3. Primăria Capitalei vrea să facă, începând cu anul 2019, recensământul animalelor de companie din oraș (sursa)

Conform unui proiect de hotărâre, proprietarii animalelor trebuie să declare ce fel de animal deţin, ce rasă este, specie, culoare, talie, sex, vârstă. De asemenea, trebuie să anunțe şi dacă acesta dispare, e înstrăinat, moare sau face pui.

În principiu nu e un lucru rău, e bine să existe o evidență a animalelor, fie pentru a controla abandonul, fie pentru a avea evidența proprietarilor de câini periculoşi, fie pentru a restricționa deținerea de animale cu potențial invaziv, că în lume există multe cazuri în care oamenii au abandonat pești/ șerpi/ broaşte și după aia s-au trezit că fauna locală a fost aproape exterminată de acești nou veniți. Bine, probabil CatastroFirea vrea să facă asta ca să impoziteze într-un fel deținerea de animale de companie, nu că nu mai poate de grija animalelor, dar să zicem.

Partea amuzantă a acestei propuneri este că se referă la orice animal, pentru că capetele de cretă de la primărie nu pot concepe că un om poate avea și alte animale în afară de pisică sau câine. Eu de exemplu am pești. Cine are sau a avut pești știe că ăștia, când fac pui, fac cu zecile. Nu numai că am pești, dar în acvariile alea trăiesc o mulțime de alte animale pe lângă pești, de exemplu acum am niște zeci de melci, în trecut am avut peste o sută de creveței, plus o mulțime de viermișori și alte mici viețuitoare care sunt indispensabile pentru eco-sistemul care este un acvariu.

Colac peste pupăză, am și corali. Coralii nu numai că sunt animale, dar de fapt sunt colonii de animale, că fiecare polip de coral este un animal separat de celelalte. Cu alte cuvinte, în orice moment eu am în acvariu un număr de câteva sute de animale. Pe care ar trebui nu numai să le declar, dar să și dau detalii despre ele, de exemplu vârsta. Ar trebui să notez undeva vârsta melcilor, de exemplu. Nu doar atât, ar trebui să și declar la primărie moartea unui melc și care dintre ei era el, iar pentru asta ar trebui să-i număr din 2 în 2 săptămâni, că ăsta e termenul de raportare. Probabil va trebui și să le pun microcip, fiecare melcișor cu microcipul lui. Bine că nu am colonie de furnici totuși, că era un pic mai dificil cu microciparea fiecărei furnici, că alea sunt rapide și fug în timp ce melcii sunt tolomaci, se mișcă încet.

Așa că m-am uitat cu atenție în propunere, ăștia chiar sunt idioți? Da, sunt, peste tot se vorbește despre animale și atât, ba este și o definiție care zice că prin „animale” se înțelege orice animal pe care îl ai pe acasă, pentru agrement sau companie. Vedeți și voi aici, dacă sunteți curioși.

Asta-i tot, astăzi nu fac sondaj, pentru că intuiesc cum veți răspunde dacă întreb despre statul eșuat. Vă urez în schimb un weekend în care s-aveți momente de relaxare fără număr.

PS Dacă ați ratat episodul trecut, îl găsiți aici. 55% dintre cei 422 de oameni care au răspuns la sondaj sunt împotriva vânzării de cartele pre-paid doar cu buletinul, 26% pentru și 19% nu se pot decide. Pe Facebook scorul a fost 99-1 în favoarea acestei măsuri, adică o diferență semnificativă în sensul celălalt. Cum de s-a întâmplat asta it’s anyone’s guess.

Pin It

5 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *