Directoare de grădiniță: „I-am spus că dacă mai mușcă, îi pilesc toți dinții cu pila!”

Acest articol aparține unei cititoare anonime care și-a dorit publicarea lui aici, pentru voi.

Îmi las băiatul plângând la grădiniță. Nu au plâns în primele trei zile de grădiniță nouă, nici el, nici sora lui geamănă. Am fost printre părinții norocoși ai căror copii nu prea au plâns la intrarea în colectivitate. Într-un an și jumătate de creșă, băiatul a plâns cred că de trei ori, iar fetița, o dată. Însă astăzi e diferit. Băiatul nu a vrut să rămână de niciun fel. Știu de ce plânge și mă simt groaznic că îl las și plec. Mă gândesc să mă întorc și să-l iau acasă, când dau nas în nas cu doamna director.

– Bună dimineață! Aveți cinci minute? o întreb.

– Mmm.. Da, vă rog.

-Mi-am lăsat băiatul plângând. Nu vrea să rămână fiindcă îi e frică de dumneavoastră. I-ați spus ieri că îi piliti dinții cu pila dacă mai mușcă pe cineva.

-Ete na, ce sensibil! Dar să muște nu îi este frică?

-Doamnă, nu e în regulă să vorbiți așa cu un copil. Îl speriați și, ca urmare, reacționează și mai violent. Nu așa se abordează o astfel de situație.

– Nu mai ziceți! Știți ce se întâmplă dacă nu îl opriți? Când va crește, la stres o să scoată cuțitul!

-Dar, Doamnă…

-Nu! Ascultați-mă pe mine, că vă dau sfaturi bune! Astfel de ieșiri trebuie oprite!! Eu sunt directoare de atâția ani, dar copil violent ca al dumneavoastră nu am văzut!  (a mușcat de câteva ori și a zgâriat doi copii). Trebuie să îi impuneți condiții! Îi ziceți că dacă mușcă nu mai primește dulce sau nu va avea voie să se joace cu jucăriile preferate!

Doamna continuă cu sfaturile, iar eu ascult și mă sperii. Tot ce am citit, tot ce știu se contrazice cu această gândire comunistă menită să înhibe omulețul care abia începe să cunoască lumea. Oricum nu prea pot zice ceva, cum deschid gura, mă întrerupe imediat. Doamnei director îi place să fie ascultată, nu să asculte.

-Să vă povestesc un caz, continuă doamna, luând tăcerea mea ca aprobare la tot ce a zis. Fiica de doi ani a unei prietene mușca, dar mușca rău domne. Eram la mare cu toții și mi-a mușcat copilul. Dar tare, până la carne… Eu nu am zis nimic, prietena mea însă a bătut-o, a țipat la ea, cu nicun rezultat, fata tot mușca (evident, zic în gândul meu). Și ea știți ce a făcut?

– ??

– O dată când a mușcat-o, a mușcat-o și maică-sa. Dar domne, tare, i-a lăsat semn. Și i-a spus: “Dacă mai muști încă o dată, te mușc până te mănânc toată!”. Și a funcționat, să știți! De fiecare dată când voia să muște pe cineva începea să tremure și zicea:” Nu mușc că mi-e frică să nu mă mănânce…”

Se uită la mine foarte mândră de ideea pe care mi-a dat-o. Cred că se aștepta să zic: “Vaaai, mulțumesc, așa voi face și eu!”. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. Simt că îmi vine să vomit. Cum să îi faci așa ceva unui copil de doi ani?

-Doamnă, să nu credeți că nu fac nimic. Am citit multe cărți despre psihologia copiilor, am mers la conferințe de parenting, am apelat la psiholog, am colaborat la creșă cu educatoarele și băiatul s-a schimbat mult de atunci. Acum însă, țînând cont că e grădiniță nouă, e totul nou, e stresat din cauza asta…

– Nu mai dați banii pe psihologi, ăia doar va iau banii și nu rezolvă nimic! Haideți să va arăt fetiță zgâriată de băiețelul Dumneavoastră! Eu ce le zic părinților? Că nu am făcut nimic? Știți ce i-am zis băiețelului dumneavoastră după ce a zgâriat-o? Că o să adun toți copiii pe care i-a zgâriat sau mușcat și o să-i pun să-l muște. Și el știți ce a zis: “Nu, nu, nuu!”. Deci nu vrea să fie mușcat, dar îi place să muște…

Atunci am simțit că mi s-au inmuat picioarele… Fără să aștepte acordul meu, o ia în față și mă duce la grupa cealaltă. O scoate pe fetiță, îmi arată zgârietura, accentuând cât de gravă e. Mă simt neputincioasă, îmi vine să urlu, dar tac. Îl aud pe David plângând. De cinsprezece minute de când am plecat plângea. Probabil l-au lăsat singurel, într-un colțișor, fără să-l ajute să se calmeze.

Doamna director nu mă lasă să întru să îl iau, zice că mi-l aduce ea. Aștept cinci minute, îl tot aud plângând și intru după ea. Îl văd pe David șezând pe un dulap, în continuare plângând și tușind din ce în ce mai tare, de fapt înecându-se în tuse, iar doamna îl ținea de mâna și îi tot repeta: “dechide gura, deschide gura!”. El (evident!!) nu o deschidea.

– Vă rog să îmi dați copilul!

– Nu, doamnă, e răcit și vreau să  văd dacă e roșu în gât.

– Nu e răcit, are o sensibilitate la plămâni și tușește când plânge tare și mult.

– Nu, doamnă, circulă multe viroze, sigur a luat una!

– Era perfect sănătos dimineața, nu avea nici măcar muci. Plecăm acasă!

Seara, David a a respirat greu, a făcut febră, a plâns și a vomitat noaptea, iar eu am plâns lângă el. De neputință, de ciudă pe mine, pe sistemul care permite ca astfel de oameni să conducă o instituție de copii, o instituție unde se formează viitorul unei țări. Nu trebuia să se ajungă aici, trebuia din momentul în care am aflat că l-a amenințat să nu-l mai aduc. De ce l-am mai adus? Fiindcă am crezut că se poate discuta, se poate găsi o soluție împreună, însă am greșit.

Soțul mi-a zis din start:” Nu vei rezolva nimic, te agiți degeaba.”

Avea dreptate, trebuia să îmi fi dat seama… Țin minte cum a venit în prima zi de grădiniță, când majoritatea copiilor plângeau, iar părinților li se rupea inima acolo. Cu atitudine de general ne-a ordonat să îi lăsăm pe copii și să plecăm cât mai repede. Cum a doua zi copiii mei au cerut să îi duc la baia care se află pe hol ca să facă pipi (ritualul nostru de dimineață de la creșă), iar ea a intrat și cu voce ridicată a zis să ies de acolo, că nu am voie să intru nici în grupa copiilor, nici în baia de pe hol, ei trebuie să știe să meargă singuri la baie. Copiii instant s-au agățat de mine și nu mai voiau să rămână. Îmi aduc aminte despre ședința cu părinții unde ne-a dat pe noi că exemplu de violență și a povestit mândră la toți părinții din sala cum mi-a amenințat băiatul. I-a zis că o să ia o pilă mare și o să ii pileasca dinții până rămâne fără ei…

Unde a spus că să nu ne mirăm dacă copiii se întorc acasă cu fundul murdar de caca. Asta e până învață să se șteargă singuri. Unde ne-a spus meniul în detaliu foarte mândră de ea că și cum acesta ar fi cel mai important lucru din grădiniță. Iar despre opționale abia după ce a fost întrebată, ne-a spus că se vor reduce la o ora de engleză pe lună și atât. La înscriere ne-a spus că vom avea engleză și dans. Unde i-a făcut pe părinții ai căror copii încă nu au scăpat de pampers să se simtă într-un anumit fel și le-a spus că dacă nu scapă în două săptămâni eliberează locurile lor fiindcă e lista lungă de așteptare. Unde, după ce mai mulți copii s-au plâns că țipă asistentele la ei atunci când plâng, i-a învinuit că de la vârsta asta încep să mintă.

Lista poate continua, dar mă opresc aici. Am aflat că a două zi, la ședința cu părinții la cealaltă grupa mică ne-a dat iar ca exemplu negativ și a povestit iar, foarte mândră de acțiunile ei, despre cum mi-a amenințat băiatul că îi pilește dinții.

Când soțul a mers să o anunțe că ne retragem nici nu a întrebat de ce. Ne-a zis doar că avem un copil cu mari probleme și că ar trebui să facem ceva, altfel nu se va juca nimeni cu el.

Doamna, probabil dacă rămânea acolo ajungeam să avem un copil cu mari probleme. E un copil extraordinar și foarte sensibil. Mi-a fost foarte greu și încă îmi este să-l ajut să-și recapete echilibrul după interacțiunea cu dumneavoastră. Iar dumneavoastră, doamna director, nu aveți ce căuta la conducerea unei astfel de instituții, nu îmi dau seama cum ați ajuns acolo. Nu îmi dau seama de ce nu s-au făcut plângeri până acum, sau poate s-au făcut, dar la stadiul de plângeri au rămas.

Sora geamănă a băiatului a mai mers o săptămâna acolo până am găsit o altă grădiniță. Știu, nu ar fi trebuit să o duc, dar nu am avut de ales. Ea este genul de copil mereu iubit de toată lumea și am zis că rezistă o săptămâna.  La creșă nu avea nicio problema să fie singură, fără frățior, era foarte iubită de ambele educatoare și îngrijitoare, însă aici nu a fost așa. A început să aibă din ce în ce mai multe porniri violente, mă înțelegeam tot mai greu cu ea, iar  în ultima zi de creșă mi-a povestit educatoarea (cu o expresie că trebuie să îmi educ copilul) că a plâns mult, a aruncat și trântit jucării, farfuria cu mâncare și după s-a izolat… Am luat-o în brațe și am plecat știind că nu ne vom mai întoarce acolo.

Am făcut un efort financiar, am redus din alte cheltuieli și am ales o grădiniță privată cu oameni calzi și înțelegători. Am vorbit cu psihologul grădiniței, ne-a dat sfaturi și nimeni nu ne-a zis că avem un copil rău. Încet, încet băiatul meu depășește traumele, dar cum rămâne cu copiii rămași acolo?

Am scris acest articol ca un strigăt de speranță pentru o schimbare în bine. Voi face o plângere la Ministerul Educației, poate ni se alătură mai mulți părinți. Altceva nu știu ce aș putea face. Dar schimbarea vine cu fiecare dintre noi!

Grădinița este una de stat din sectorul 1, pot oferi în privat mai multe detalii, dacă vă exprimați interesul în comentarii.

O mamă.

 

Nota mea, în calitate de publisher al acestui text: Am solicitat în scris grădiniței pe 11 octombrie un punct de vedere asupra situației, însă nu mi-au răspuns până acum. Dacă vor dori drept la replică, îl vor primi sub forma unui Later Edit la acest articol.

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Link-uri utile pentru părinți ai căror copii mușcă sau sunt agresivi în alt fel sau din contră, sunt victimele agresiunilor altor copii:
Obiceiul de a mușca al copilului mic (mulțumesc Adriana Maria Potor pentru că l-ai semnalat)
Copilul meu lovește. Cum îl opresc?
Sunt mamă de copil care lovește
Cum îmi învăț copilul să se apere de copiii agresivi?

171 Comments

  • Andra spune:

    Doamne…nici sa ma infurii nu-mi vine…imi vine sa plang de tristete si de ciuda in fata neputintei de a schimba sistemul mai rapid, pt ca acesti copii au nevoie ACUM de respect, intelegere si un ambient adaptat nevoilor lor. Ma bucur in schimb ca ati fost atat de curajosi incat sa iesiti din acel mediu toxic. Eu sunt o mama care nu a indraznit nici sa se apropie de o gradi traditionala, de teama ca nu as fi fost in stare sa fac fata unei asemenea discutii cu doamna directoare fara sa o iau la palme…. te felicit pt rabdare si cumpatare. Sa stii ca schimbarea pe care o dorim cu totii incepe cu oameni ca voi. Multumesc mult pentru asta!

    • Mari spune:

      Fix de asta ma tem si eu…căci nu as suporta sa ii faca cineva ceva copilului meu si m-as dezbraca de orice politețuri..hmm

    • Marian spune:

      Doamna MARI
      Dar daca copilul dumneavoastra ar veni acasa muscat si zgariat? Cum a-ti reacționa? Va dezbracati si mai mult de politeturi?
      Eu ce fac cu copilul meu, care a fost muscat si zgariat? La ce gradinita il duc? Nu imi permit sa merg la particulara si aici nu mai vrea pt ca ii este frica. Ce gradinita ma primeste pe mine in mijlocul anului scolar?

    • Liviu spune:

      Este foarte frumos ca multumiti dar nu luati in considerare ca mai suntem noi, parintii copiilor din gruoa respectiva care nu multumim ca ne- au fost muscati copiii. Am mai spus si repet. Inainte sa dati inainte cu problemele altora, mai indicat e sa le vedeti/ rezolvati pe cele din curtea proprie. Doamna din cazul de fata, inainte sa se considere victima at trrbui sa se intrebe cum ne simtim noi ceilalti care ne luam copiii de 3 ani muscati si batuti de la gradinita. E clar ca pentru fiecare dintre noi problemele noastre sunt cele mai mari dar din agresor sa treci direct in agresat e cam prea mukt de inghitit. Baiatul dansei nu are niciun fel de probleme probabil, doar trebuie sa il ajute sa treaca de aceasta perioada, atata tot. Nu vad de ce e nevoie sa faca atata spectacol in conditiile in care mare parte din ‘to do’ e la dansa, nu la altcineva. Succes!

    • Laura Cirnu spune:

      Nu consider ca e normal sa se vorbeasca astfel unui copil, mai ales de catre o persoană specializată în invatamant, însă…. copilul are probleme cu siguranta. Greseala doamnei este ca nu a știut să va îndrume într-un mod diplomat, uman, nici pe dvs, nici pe copil.
      Eu sunt terapeut comportamental si va spun ca este gresit ca cel mic sa fie lasat sa muste, pentru ca , într-adevăr, e posibil ca dupa ani de zile sa dorească să facă un rau mai mare si mai semnificativ. Nu e ok sa acționăm cu violență si amenințări. E ok Însă sa reacționăm prin pedeapsă sau retragerea unor lucruri care îi plac foarte mult.
      E o simplă parere.
      Putere si noroc mamicii!

    • Printesa Urbana spune:

      Oh, eu speram ca terapeutii din ziua de azi au inteles de ce pedeapsa e o idee proasta pe termen lung. Sunt surprinsa ca inca e mai recomanda in cabinet! Sper totusi ca se intampla rar.

  • Lia spune:

    Art. 197 din codul penal: punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau orice persoana in grija careia se afla minorul, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
    Art. 206 cod penal: fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
    Asadar plangere penala la parchet (astia sunt obligati sa o inregistreze si sa faca ceva cercetari, adica macar s o deranjeze pe cucoana sa dea cu subsemnatul, spre deosebire de minister si inspectorat, care nu vor face nimic) si, mai ales, scandal mare cu televiziuni, sa se sperie si alte javre cu astfel de idei! Spor si curaj!

    • Alexandra spune:

      Dadadda, plangere la parchet! Nu lasati asa! Perpetuam un interminabil ciclu de „nu se intampla nimic, nu se schimba nimic”…

    • Liviu spune:

      Asadar inainte sa comentati in necunostinta de cauza e mai bine sa va imaginati cum ar fi sa va vina copilul acasa muscat si zgariat. Cum v- ati simti?
      Din pacate, copilul meu a patit- o exact cu copilul doamnei care se plange prin bloguri. Dar bineinteles doamna omite sa va transmita cam cati copii au fost afectati de baietelul dansei. Sunt convins ca etapa asta cu muscaturile si bataia o sa treaca dar in acelasi timp sunt foarte convins ca nu imi doresc sa stiu faptul ca copiii mei pot fi muscati si batuti oricand de alti copii fara ca nimeni sa se implice.
      In linie cu ceea ce am transmis aici si anume ca doamna in cauza a nuantat adevarul, tin sa va transmit ca gradinita despre care se discuta este una foarte buna si apreciata si discutiile descrise sunt muuuult exagerate. Asa ca, ganditi- va cum ar fi sa va vina copiii muscati, batuti si zgariati?

    • Robo spune:

      Eu nu numai ca ma gandesc, dar chiar am fost in situatia in care copiii mei au venit muscati, piscati, invinetiti si chiar cu fata plina de sange si buza sparta de a durat 2 luni sa se vindece, toate din cauza altor copii.

      Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa zic ca trebuie sa pilim dintii cuiva sau sa taiem mana cu care a impins sau mai stiu eu ce alte aberatii.

      Stiu ca nu e placut sa-ti iei copilul muscat, dar cred ca nici nu a zis nimeni ca e placut, aici e un articol despre cum o directoare de gradinita a gestionat o situatie problematica intr-un mod complet neprofesionist.

      Iar asta e important chiar pentru cei care au copiii acolo, ca data viitoare s-ar putea sa fie copilul tau cel caruia i se zice o bazaconie ca cea cu pilitul dintilor.

    • Liviu spune:

      Domnule, dupa cum probabil estimati sau stiti, sunt foarte multi oameni care au copiii la gradinita respectiva, corect? Din punctul meu de vedere, tot acest articol reprezinta o razbunare personala. Daca intradevar ar exista aceste probleme legate de personalul gradinitei, cred ca doamna in cauza nu ar fi singura care ar indraznii sa se planga si mai cred ca oricare dintre parinti, daca ar simti faptul ca ai lor copii sunt expusi intimidarii ar lua toate masurile necesare pentru ca aceste lucruri sa nu se mai intample. Apreciez faptul ca doamna in cauza actioneaza pentru bunul mers al sistemului de invatamant din tara noastra, e bine ca exista astfel de oamnei dar cred cu tarie ca problema descrisa in articol este generata in primul rand de dansa. Eu nu pot sa concep ca al meu copil merge la gradinita, musca si bate alti copii si tot eu sa fiu acela care iese apoi la atac si se plaseaza intr- o lumina de victima a sistemului transmitand trunchiat adevarul. Probabil copilasul nu a inceput sa se comporte asa doar de cand a ajuns la gradinita, nu? Din ce ati scris, dumneavoastra ati trecut prin astfel de situatii, cum ati reactionat?

    • Robo spune:

      – din articol reiese ca copilul e nou la gradinita, pana atunci a fost la cresa, deci da, e foarte posibil ca stresul generat de schimbare sa-i fi declansat sau cel putin agravat acest comportament
      – la finalul articolului sunt niste linkuri, primul din ele este un material facut de o gradinita din cluj in care se spune ca muscatul este ceva foarte frecvent la varsta aia si sunt si indrumari despre cum trebuie abordat (in nici un caz cu amenintari sau rusinari, va indemn sa-l cititi-l ca poate va va prinde bine la un moment dat, cine stie)
      – in situatii similare, eu am cerut sa discutam cu totii, sa se implice parinti/ educatori/ psihologi si pana la urma s-au gasit solutii, dupa cum de altfel zice si autoarea articolului ca s-a intamplat la noua gradinita la care l-a mutat

    • Liviu spune:

      Bine, consider ca ati actionat corect si mai am o intrebare. Dupa cele descrise de dumneavoastra, atunci cand copiii dumneavoastra s- au intors agresati, cu fata plina de sange de la gradinita sau scoala si dumneavoastra ati initiat discutii cu toate partile implicate, s- mai intamplat sa vi se intoarca copiii batuti acasa dupa aceste demersuri? Parintii copiilor care i- au batut pe ai dumneavoastra cum au reactionat in cadrul discutiilor si cum au actionat in urma discutiilor astfel incat sa rezolve problema? Poate expuneti aceste aspecte si o ajutati si pe doamna care a initiat acest articol si care isi face probleme pentru copiii nostri, cei care au ramas la gradinita a carei imagine incearca dansa din rasputeri sa o sifoneze.

    • Robo spune:

      da, s-a mai intamplat si dupa ce am discutat, ca uneori lucrurile astea nu se rezolva asa usor, doar cu o singura discutie
      de fapt, parintii celui care musca/ bate nici nu prea au ce sa faca pe termen scurt, adica pot sa ii spui acasa copilului sa nu mai faca, dar evident ca dureaza, nu e ca si cum de a doua zi gata nu mai face

      cel mai important este sa intervina educatorul in timpul in care copiii sunt impreuna si departe de parinti – iar aici trebuie facuta o strategie de la caz la caz, nu exista retete, depinde de copii si de interactiunea dintre ei;
      trebuie sa le explice tuturor la clasa de ce nu e bine sa faca asta, sa ii supravegheze mai aproape pe cei care au comportamentele astea, daca cel care musca are o tinta predilecta atunci trebuie cumva separati cei 2, de ex sa nu stea unul langa altul la masa sau la activitati care se fac in grup etc

      eu nu stiu mai multe, ca nu sunt educator si nici psiholog si nici nu am facut scoala in domeniul educatiei
      eu doar stiu ca e treaba gradinitei / scolii sa gestioneze situatiile astea (impreuna cu parintii desigur) si ca in nici un caz nu e ok sa o faca cu amenintari si cu rusinari

    • Liviu spune:

      Din punctul meu de vedere dati dovada de mult prea multa empatie pentru niste copii care v- au batut in mod repetat copiii. Nu stiu cum reusiti, eu personal nu- mi doresc ca altor copii sa le fie rezolvate micile probleme comportamentale transformandu- i pe ai mei in saci de box. Nu tolerez asa ceva si astept solutionari de azi pe maine si bineinteles discutii si planuri de rezolvare precum si actiune imediata in cazul in care se repeta agresiunea in perioada imediat urmatoare.
      Nu e normal sa iti duci copiii la gradinita si sa te intrebi toata ziua daca vor veni muscati sau batuti de un copilas care din pacate are acest tip de comportament apoi sa citesti un mare articol in care mama baietelului se victimizeaza fara macar a aminti ceva de acei copii care au fost maltratati de micutul dansei.
      Nu mi se pare greu de inteles asta. Mi se pare normal. Nu imi trimit copiii in colectivitate ca sa mi- i maltrateze alti copii. nici nu pot sa ma gandesc la asa ceva dar sa mai si accept.

    • Robo spune:

      nu va suparati, dar nici eu nu imi trimit copilul in colectivitate ca sa fie amenintat si terorizat de un adult, indiferent ce probleme de comportament ar avea copilul.
      atata ati scris sa ne gandim la copii muscati incat ati uitat ca mai exista un copil in povestea asta – sau poate considerati ca ar trebui sa-l bagam la scoala de corectie direct pentru ca musca la 3 ani.

    • Liviu spune:

      Din fericire nu se intampla ce considera fiecare din noi necesar deci nu conteaza ce consider eu in toata ecuatia asta. Daca stiti ca copilul dumneavoastra are un astfel de comportament trebuie sa il rezolvati nu sa asteptati ca acest comportament sa se reverse asupra altor copii. Dupa cum am mai spus, sunt sigur ca se rezolva dar ma astept sa se rezolve in regim de urgenta si in timpul procesului de rezolvare ma astept sa nu mai aiba loc si alte acte de agresiune.
      Legat de celalalt copil din ecuatie, de care aminteati, nu am cum sa uit, e subiectul principal tratat in articolul de mai sus, articol in care copiii nostri maltratati au fost uitati cu desavarsire.

    • Robo spune:

      Pai reprosati-i doamnei directoare ca nu a rezolvat, ca la urma urmei ea e responsabila cu ce li se intampla copiilor in timpul programului de gradinita, nu?

      Ca tot s-au facut comparatii cu caini pe aici. Daca va luati copilul de la gradinita muscat de un caine pe cine considerati responsabil? Doar pe stapanii cainelui? Omul care trebuia sa aiba grija de copil nu are nici o responsabilitate?

      Mie mi se pare ca daca copilul dvs a fost agresat in mod repetat, asta e si din cauza ca nu a fost supravegheat si protejat corespunzator. Adica, ar trebui sa va intrebati ce alte lucruri i se mai pot intampla cat e in grija gradinitei, ca poate intr-o zi o sa va spuna directoarea „pai daca a plecat de la gradinita, eu ce sa fac, trebuia sa-l educati sa nu plece singur din curte”.

      Sa stiti ca nu exagerez deloc, la gradinita la care au fost copiii mei s-a intamplat sa iasa un copil din curte, deschizand un zavor despre care se credea ca nu poate fi deschis de un copil. A doua zi au fost puse lacate, nu a dat nimeni vina pe copil sau pe parintii lui – asta inseamna asumarea responsabilitatii din partea gradinitei.

    • Liviu spune:

      Pai din fericire, dupa cum stiti, s- a rezolvat acum si nu am ce sa- ibreprosez doamnei director si niciunui reprezentant al gradinitei. Doamnei director i- au fost reprosate foarte multe aspecte in articolul acesta, articol despre care am mai scris ca reprezinta un atac direct si total neechilibrat la adresa gradinitei si conducerii gradinitei. Mamica in cauza, probabil s- a interesat de gradinita inainte sa inscrie copiii acolo si din moment ce i-a si inscris, se pare ca a primit feedback- uri bune spre foarte bune. Cum va explicati ca intr- o clipa, toata lumea de acolo s- a schimbat radical, in rau? Poate pentru ca problema nu e la gradinita si la reprezentantii acesteia, nu?

    • Robo spune:

      Doamna nu a rezolvat nimic, doar a fortat plecarea copilului care musca din gradinita.

      Eu mi-as face griji daca as fi in locul dvs, ca asta inseamna ca daca se va intampla ca al meu copil sa faca probleme, ea va proceda in acelasi mod. Va asigur ca nimeni nu e ferit de probleme cu copilul, se pot intampla oricui.

      Faptul ca doamna elimina copiii cu comportamente problematice din gradinita in loc sa le rezolvr este cel mai probabil si motivul pt care feedback-ul e bun, adica cei care sunt in gradinita nu au avut niciodata probleme iar aia care au fost nemultumiti si au plecat nu au cum sa-ti dea feedback atunci cand intrebi.

      De asta sunt bune aceste articole,ca sa stie si altii, de pe internet. Cel putin de-acum incolo nu se va mai putea spune ca feedback ul este doar bun, corect?

    • Liviu spune:

      Dumneavoastra v- ati face griji probabil din simplu fapt ca tot ce stiti despre aceasta gradinita si oamenii care se ocupa de aceasta este ceea ce ati citit in articolul de mai sus. Eu scriu ce scriu in cunostinta de cauza si cu aproape patru ani petrecuti de copiii mei la aceasta gradinita asa ca va recomand sa luati feedback- uri si din alte parti daca intradevar sunteti interesat de adevar in acest subiect si apoi putem sa discutam amandoi in cunostinta de cauza. Astfel ca stiu ca nu am de ce sa imi fac griji si pe langa asta, sincer, ii doresc mamicii in cauza sa nu mai aiba astfel de probleme si sa isi creasca copiii linistita. Adica inteleg ca poate sa fie foarte suparata dar nu consider corect modul dansei de actiune. Duoa cum stiti, fiecare dintre noi actionam altfel pusi in fata unor situatii identice sau similare. Succes.

    • Robo spune:

      In mod evident feedback ul dvs despre aceasta gradinita este pozitiv. Feedback ul altora insa este negativ.
      Orice feedback este subiectiv si la fel de indreptatit.

      Eu sincer nu inteleg care e problema dvs, adica, pare ca sunteti suparat ca autoarea articolului are o alta experienta cu gradinita asta decat dvs. Ca nu am vazut sa ziceti ca minte ref la ce s-a intamplat. Dvs doar sunteti suparat ca are alta parere despre gradinita decat dvs.

    • Liviu spune:

      Ati scris bine, doar pare ca sunt suparat ca autoarea are o alta parere. De fapt nu sunt suparat deloc, nu inteleg de unde ati dedus asta. Poate sa aiba orice parere doreste dansa exact cum eu pot sa imi exprim parerea bazata pe mai multa interactiune cu gradinita si personalul gradinitei respective.
      Mai degraba as putea spune ca dumneavoastra sunteti mai implicat decat autoarea articolului si incercati din rasputeri sa imi schimbati parerea despre aceasta unitate de invatamant, parere pe care mi- am format- o in aproape patru ani. Dumneavoastra de unde ati cules informatiile legate de acest subiect?

    • Robo spune:

      Cred ca stiti anecdota cu butoiul cu vin si picatura de fecale – se aplica si aici.

      Eu apar ideea ca directoarea nu a procedat corect si profesionist, iar pentru asta nu am nevoie de alte informatii decat cele din articol (bine, atat timp cat nu demonstreaza cineva ca sunt minciuni, ceea ce nu s-a intamplat).

      Dvs ati venit cu un whataboutism: dar la copiii muscati nu ne gandim? Si v-am raspuns ca ne gandim, dar asta nu schimba faptul ca directoarea a procedat gresit.

      In rest, eu sunt ala care aproba comentarii pe blogul asta, asa ca trebuie sa le citesc. Iar cand simt ca am ceva de raspuns la ele, raspund. Posibil sa ma fi prins mai mult decat e cazul subiectul asta, nu zic nu, fiecare avem fixurile noastre.

    • Liviu spune:

      Din pacate nu stiu anecdota amintita de dumneavoastra.
      Daca dumneavoastra validati comentariile, e de apreciat faptul ca au fost validate si comentariile cu pareri opuse celor relatate in articol.
      Ce nu apreciez insa este faptul ca sunteti implicat in gestionarea articolului si in loc sa culegeti mai multe informatii despre cele relatate, din mai multe parti, dumneavoastra asteptati sa va demonstreze cineva contrariul. Cum anume considerati ca ar fi posibil ca cineva sa va demonstreze acest lucru si pe ce anume va bazati cand sustineti articolul dispunand doar de informatiile din acesta? Adica poate sa vina oricine la dumneavoastra cu o poveste care poate in anumite cazuri sa afecteze imaginea anumitor institutii sau persoane si dumneavoastra o publicati crezand in aceasta poveste si asteptati sa vina altcineva si sa dovedeasca contrariul? Daca asa merge, o plasez la categoria ‘not ok’.

    • Robo spune:

      Pai gradinita a fost invitata sa-si spuna punctul de vedere inainte de publicare, dar nu a considerat necesar sa faca asta.

      Scrie in articol asta, la final.

      Sunt sigur ca intre timp a vazut si dna directoare articolul, dar tot nu a considerat necesar sa ne ofere versiunea ei.

      Dar nu asa functioneaza toata media si justitia? Cineva face o acuzatie, apoi acuzatul se apara, daca poate. De altfel, cum ai putea verifica ca o conversatie intre 2 persoane chiar a avut loc, logic vorbind?! Poate doar sa dai timpul inapoi si sa te transformi in musca, altfel nu vad cum.

      Dar va intreb pe dvs, ca ziceti ca o cunoasteti pe doamna directoare: ce e scris in articol pare verosimil, suna a ceva ce ar fi spus si facut ea, sau nu?

    • Liviu spune:

      Cred ca justitia si media sunt mult mai complexe decat ceea ce discutam noi aici.
      Legat de verosimilitate, cred ca nici eu si nici dumneavoastra nu detinem destule informatii astfel incat sa alegem intre alb si negru si consider ca subiectul si backround- ul discutiei precum si cadrul in care discutia se poarta, nu cer neaparat o rezolutie finala ci doar dezbaterea unui subiect ce poate afecta cel putin emotional partile mentionate. Adica, nu cred ca dumneavoastra, in cadrul acestui blog, aveti capacitatea, informatiile sau pregatirea necesare pentru a da un verdict asupra celor intamplate sau relatate. De obicei, care este finalitatea acestui tip de discutii?

    • Liviu spune:

      Va multumesc pentru discutie, eu ma retrag, apreciez dialogul pe care l- am purtat, va urez succes in continuare si spor la lucruri bune. 👍

  • Crisu spune:

    Am citit tot ce ati scris si mi-a venit sa plang!
    Ati facut foarte, foarte bine ca ati mutat pruncii!
    Tot intr-o gradinita de stat, tot din Bucuresti, ni s-a spus foarte clar la sedinta sa nu cumva sa speriem copiii, sa nu ii amenintam ca vor pati cine stie ce, ca ei nu sunt adeptii pedepselor.
    Prin urmare, a venit fetita mea de la gradinita ieri si mi a spus ca a fost lovita cu o jucarie de un baietel, iar doamna l-a pus pe scaunel si i-a explicat ca nu e voie sa lovim, ca nu e amuzant.
    Un alt copil a muscat pe cineva si a fost pus pe bancuta si la fel i s-a explicat omeneste si calm. (Asta am dedus din tot ce mi-a povestit copilul)

  • Delia spune:

    Ieri mi-a fost dat sa aud cum ingrijitoarele unei gradinite din orasul meu se plang ca au prea mulți copii in grija si este prea obositor. Deci rezolva situatia deschizand geamurile cand sr trezesc copiii, transpirati, iar saptamana urmatoare cel putin jumate stau acasa. Neputinta doare. Si e dureros si faptul ca azi, cu atata acces la informatie si formare, inca mai exista copii traumatizati de cei care ar trebui sa le ghideze dezvoltarea. Felicitări doamnei care a facut sesizarea! As fi facut acelasi lucru, chiar daca stiu ca e greu sa fii una in fata sistemului.

    • Mari spune:

      Incredibil….Doamne in ce tara traim :((

    • Ela spune:

      Ii pileam eu una peste ochi de naiba o lua.
      Ce imbecila.
      Doamne, zilnic ma rog la Dumnezeu sa nu-mi scoata in cale un specimen din asta, ca fac puscarie nevinovata,

    • Valeria spune:

      Baietelul meu in clasa 1 a, a fost stans de gat de un coleg in asa hal incat avea guler vinetiu la gat. I am facut foto cu aparatul si l am dus sa il vada si parintii lui. I am zis ca eu nu pot sa il educ, dar voi fi nevoita sa faca plangere la polite daca se mai intampla. Nu l au mai trimis o saptamana la scoala si dupa cand a venit nu l a mai lovit.

  • Ioana spune:

    Scrieti numele gradinitei. Poate asa vor raspunde. Sau poate nu, dar mai multi parinti vor deschide ochii.

    • Corina spune:

      Bună, și eu am copilul la o grădiniță în sector 1.Tare as vrea sa știu despre ce gradi este vorba?

  • Paula spune:

    Doamne…citesc si imi vine sa plang. Am o micuta de 2 ani de abia înscrisă la gradi. Merge de o luna si ii place, se joaca, mananca si doarme desi e inca alaptata si dormea exclusiv la san.
    Nici nu realizez cat de norocoasa sunt ca am gasit o gradinita de STAT in care copiii sunt iubiti, respectați si ajutati. In fiecare dimineata educatoarea imi ia in brate fetita, e ajutată sa manance iar in prima saptamana o adormeau in brate. E incurajata sa renunte la pampers, fara presiuni si certuri daca face pe ea. E o veselie ca sta pe wc si ca are chilotei ca alti copii mai mari.
    E clar…omul sfinteste locul, iar persoane de genul celor povestite de mamica nu au ce cauta. Nu ar avea ce cauta pe planeta…daramite intr.o institutie de stat in care ar trebui sa ne stim copiii protejati si iubiti. Va rog din suflet sa gasiti resurse si sa faceti reclamatii ca lucrurile sa nu ramana asa. 🙁

    • Andrei spune:

      Pt toți cei care sunt atât de ofuscați, țin să-mi spun și eu punctul de vedere. În primul rând daca Dna, mămică avea o problema ar fi fost normal sa scrie dumneaei nu o Blogarita. Ne intoarcem în timp telefonul fara fir… Dar in fine. Nu este cazul nici sa se facă hârtii la minester sau în altă parte. Este necesar doar ca Mamica X sa vină să-și ceară scuze pt ca eu cel puțin cunosc cadrele didactice din aceasta grădiniță de 25 de ani (da pt unii știu este ff mult, pt cei care suntem din zona nu…) sunt absolvent al acestei grădinițe, am fost și la After (pe vremea mea se chemea semi-internat). Nici dna Director nici cadrele de învățământ preșcolar nu sunt așa cum sunt descrise mai sus. Refuz să cred așa ceva, cum refuz sa cred ca ăstazi există părinți care fac copii doar ca sa facă (pt ca sunt corporatisti sau alte funcții) și uită de creșterea celor mici, dar in schimb au pretenții… Nu vreau să dau exemple cu nume poze etc dar atunci când ieși în parc și stai ca „vaca” pe bancă pe telefon iar cel mic face prostii văzând și învățând și de la alții l… poate… ai pretenția că-ți educi copilul?… Răspunsul este NU. Și da copilul se educa și cu puțin speriat…. O zi bună

    • Florentina spune:

      Andrei, după felul de a vorbi cred cu tărie ca ai fost foarte traumatizat în copilărie. Cum îți permiți sa spui ca unii fac copiii doar ca să fie? O fi cazut tău ca altfel nu îmi explic. Sa te sperie pe tine nu pe bieții copii un animal dinasta de om!!!

    • Liviu spune:

      Incercati sa vedeti imaginea mai in ansamblu. Eu am copilul de 3 ani in grupa cu pricina. Nu doar copilul meu a venit muscat si batut acasa, au fost mai multi. Daca copilul dumneavoastra de doi ani ar avea parte de acest tratament(muscat si batut) ati mai avea aceeasi parere? Va rog sa va ganditi bine si apoi sa incepeti sa scrieti. E foarte usor sa nuantezi, in scris, ceea ce vrei si sa castigi aliati pe parte emotionala dar corect este sa scrii si de unde pleaca toate aceste nemultumiri, nu?

  • Bogdan spune:

    Mama…nu mi vine sa cred.. asa ceva s-a întâmplat?
    Invatati sa numai cresteti domnisoare sensibile! Copiii trebuie de mici invatati ca nu o sa fie langa mami toata viata si ca oamenii sunt si rai!
    Ma uit la restu copiilor din gruoa de gradinita doar sensibili si plangaciosi. Treziți-vă la realitate mamicilor si lăsați cartile de psihologie si cursuri de parenting!
    Invatati copilul sa fie demn si integru nu o domnisoara fifilica care la 10 ani se da cu curu de pamant ca nu ii iei o masinuta.

    • Robo spune:

      pai e vorba de un copil de 3-4 ani, dupa cum poate ti-ai dat seama din articol, nu de 10 ani, ca la 10 ani nu mai merge nimeni la gradinita, cel putin eu asa stiu.

      nu e cumva logic ca pana ii invatam pe copii lucrurile alea de care zici, ei nu au cum sa fie lucrurile alea de care zici, tocmai pentru ca sunt in curs de a le invata?

      sau tu crezi ca invatarea copilului sa fie „demn si integru” dureaza 2 minute?
      adica, de pe la 1 an asa, imediat cum a invatat sa mearga, il luam intr-o zi la o discutie barbateasca si ii zicem sa fie demn si integru si el da din cap si zice „da, da, de azi voi fi demn si integru” si gata, de a doua zi e demn si integru.

      e ca si cum in timp ce tu faci scoala de soferi eu iti reprosez ca nu stii sa conduci, corect?

      greu cu logica.

    • Irina spune:

      Poate doar sa imi para rau pentru tine. Citind comentariul tau imi dau seama ca ai crescut cu foarte putina empatie si spijin din partea parintilor. Ai fost nevoita sa fii tare, ai aceleasi asteptari de la altii sa fie ca tine, probabil si de la copii tai. Tare rau imi pare rau pentru tine. Atata pot sa zic

  • Daniela spune:

    Emotionant ce ati relatat..din pacate exista astfel de cazuri..as dori mai multe informatii ca sa ma alatur si eu acestui demers

    • nilufera spune:

      Sper ca ai scris la misto totusi..hai sa ii lasam afara si sa ii batem toata ziua ca sa invete ca oamenii sunt rai sa nu fie niste plangaciosi de la 2 ani!mai mult ca sigur ca esti crescut ca atare d-asta esti asa de demn si integru la varsta asta, cu asa gandire sanatoasa!mi-e mila de tine si de copiii tai…

  • Monica spune:

    Ca mamă, aș vrea să îi mulțumesc autoarei pentru semnalare și dumneavoastră, ca publisher, felicitări pentru transparență în inițiativa de a solicita un punct de vedere de partea cealaltă a „baricadei”.
    Doar așa putem spera la modificări de atitudine.
    Sunt de părere că numele grădiniței trebuie publicat și că ei se vor gândi mai serios să își folosească dreptul la replică.

  • Roxana spune:

    Buna. Eu vreau sa stiu despre ce gradinita este vorba, pentru ca voi inscrie fetita la gradinita si NU vreau sa mearga la acesta. Vreau sa o ocolim. Imi puteti da un mesaj in privat? Multumesc

    • Udrea alina spune:

      Buna ziua, va rog sa mi spuneti si mie in privaf despre ce gradinita este vorba pentru ca fix in sector 1 vrem sa inscriem ambii copii
      Multumesc din suflet

  • Mihaela spune:

    Ma enerveaza la culme toti cei care „te iau de prost”. Si medicii, educatoarele, mesterii, mecanicii…ca si cum esti prea prost sa intelegi si sa faci cum zic ei orbeste, mai rau ca la popa. Evident nu toti, dar multi.

    Pe langa chestiile evidente, ce mi-a sarit mie in ochi:

    -parinti care i s-au plans ca de ce le e muscat copilul, parte si ei din problema

    -exemple negative in public si comparatii – nu e ok sub nicio forma, indiferent de ce face, critica se face in privat daca e musai

    -amenintarea ca nu se joaca nimeni cu el – cumva imi pare mai rea decat ca iti pilesc dintii. Stii de ce? Ca nu o sa iti pileasca nimeni dintii iti dai seama in cativa ani, dar teama ca nimeni nu va vrea sa vb cu tine nu dispare asa usor

    • Ionita Dan spune:

      „parinti care i s-au plans ca de ce le e muscat copilul, parte si ei din problema” Pe bune? Dar cum altfel ar fi putut sa isi apere copilul. Sa il i-a ei la bataie pe atacator, sa se bata cu parintii lui? Sa o invete pe fetita tehnici de autoaparare? Adica parintii copilului atacat sunt de vina nu cei al copilului violent?

    • Daniela spune:

      Subscriu, de ce părinții copiilor mușcați fac parte din problema?
      Poți dezvolta, te rog?

    • C spune:

      Cum adica „parinti care i s-au plans ca de ce le e muscat copilul, parte si ei din problema”? Adica ar trebui sa nu ne plangem daca ne e muscat copilul? Sa stam asa, degeaba? Sau sa ne facem dreptate singuri, la o adica? Asa cum nu e ok sa ameninti copilul care a muscat si poate ramane traumatizat etc., un copil muscat de alt copil poate la fel de bine sa ramana cu traume, deci e important si acel copil, nu? Totul dintr-o pozitie de respect si iubire fata de copii, evident. Dar dublul standard este periculos si pe mine una ma cam deranjeaza.

  • MADA spune:

    As fi foarte curioasa sa stiu ce gradinita este cea descrisa mai sus; exact tipologia aceasta o avea si directoarea gardinitei din sect.1, de unde mi-am retras copiii dupa maxim 2 saptamani. Copiii erau din ce in ce mai apatici, mult mai obraznicuti (fiindca asa raspundeau la modul de vorbire/ lucru/ interactiune cu ei), erau respinsi si tinuti sub observatie doar pentru a ne arata din hol…”vedeti? vedeti? – nu sta la masuta, ia jucaria altui copil etc.”, nu erau directionati sau ajutati in niciun fel sa fie inclusi in colectiv..
    Copiii au fost prima data dusi la aceasta gradinta, la grupa mijlocie, o grupa unde copiii deja se stiau si aveau anumite obiceiuri formate. Am vazut dezinteres, niciun program activ sau vorba placuta cu copiii, pentru a-i apropia sau a-i capta in vreun fel pozitiv.
    In timp ce stateam pe holuri sa vedem ce obraznici si necorespunzatori sunt copiii nostri, din alte clase se auzeau frecvent cuvinte ca:”retardat/a”, „te dau ..de perete” etc…aceste cuvinte si expresii nu pareau ca sunt auzite de directoare, asa ca erau normale, „educative” si frecvente.
    O alta discutie auxiliara, care mi-a intarit repede ideea ca este o idee proasta sa insistam cu acest loc…in timp ce eram in biroul acestei d-nei. director, care imi facea morala faptului ca baietelul meu este cel mai mare dezastru vazut in marea ei cariera (din pacate , chiar este posibil sa fi avut o lunga si bolnava cariera), a trecut o mamica cu fetita pe hol. A abordat-o si pe ea d-na directoare si i-a spus ca de fetita ei de 3 ani au tras 3 adulti sa o incalte cu alte ghetute decat cu cele cu sclipici, fiindca sa afle si ea de acum…numai tig…ii, poarta sclipici! Mamica, ca si alte cazuri – in societatea asta bolnava, a raspuns ce se doreste …ca nu ea i-a cumparat ghetutele cu sclipici, ca le-a primit… asta pt a fi copilul in continuare acolo, pt a ii ridica stima de sine si mai multe „doamnei”…
    Asa ca toti copiii trebuie pt acest tip de pedagog si formator (din pacate!!) sa fie la fel, sa stea in bancuta, sa nu spuna nimic, sa nu faca nimic sa nu aiba pareri sau dorinta de-a fi copii.. si atunci totul este bine!
    In fine, orice copil mai ales intr-un mediu (gradinita) care sustine sau de multe ori contribuie semnificativ la ceea ce primeste de acasa ca aport educativ- trebuie sa faca si alte lucruri decat joaca, dar sa fie coordonati, ghidati, implicati. In acest context orice copil va raspunde frumos, chiar si unul mai zburdalnic…cum este si baietelul meu.
    I-am mutat la o gradinita particulara, unde diferentele de informatie intre parinte-educator, copil-educator sunt complet diferite – in bine; nu am primit informatii cum ca baietelul, de ex., ar fi vreo problema nemaintalnita. Au fost integrati, vorbit frumos cu ei, iar copiii la bine si frumos, intotdeauna raspund la fel.

  • Elena spune:

    Buna!

    am si eu fetita la o gradinita in sectorul 1. Cum as putea afla espre ce gradinita e vorba in articol?

    Multumesc!

  • Mionel spune:

    Mai traieste duamna directoare ?

  • Daniela spune:

    Adevărul este la mijloc. În primul rand, mămica ar trebui să-și asume acuzele și sa dea numele grădiniței, altfel doar vorbim „vorbe”.
    În al doilea rand mi se pare inadmisibil ca acel copil sa zgârie și sa muște atâția copii. Părerea mea este ca nu era prima data când își manifesta genul asta de porniri, și cu toate astea, a fost dat în colectivitate și pus în bratele educatoarelor, sa se descurce ele. Nu e corect, mămico, la ceilalți copilași te-ai gândit cum s-au dus acasă, probabil semitraumatizati?!

    Despre directoare, s-a spus tot ce era de spus, nu am cuvinte, as adaugă faptul ca probabil are o pregătire foarte slaba, care nu a mai fost actualizata la standardele din ziua de azi. Nimic nou, genul de cucuoana superioara pe care dacă o iei la bani mărunți valorează fix 2.

  • Ionita Dan spune:

    Din punctul meu de vedere nu e chiar asa cum ziceti voi. Unii copii sunt violenti, musca, zgarie, imping alti copii. Aceste lucruri nu sunt acceptabile. Vor ajunge sa faca la fel si la scoala. In spui o data frumos, de 2 ori dar daca tot nu inceteaza trebuie macar speriat (nu l-a batut nimeni). Autoarea e foarte suparata ca a fost speriat baiatul, dar nu are nici o empatie fata de fetita atacata de el. Din punctul de vedere al autoarei e foarte ok sa o muste, zgarie si eventual bata de cate ori vrea el fara sa i se spuna nimic ce nu ii convine. Este cam absurd. Daca ati fi voi parintii acelei fetite cum ati considera? Sa fiti voi nevoiti sa o retrageti de la gradinita ca pe alti parinti ii doare in … sa isi educe copii sa nu fie violenti? Ca educatoare/directoare ai responsabilitate fata de toti copii. Iar integritatea fizica a acestora e logic sa fie prioritara fata de „jignirea sentimentelor”. Iar faptul ca la privat nu iti zic nimic e un argument egal cu zero. Evident ca vor sa i-a banii de la cat mai multi.

    • Diana spune:

      Dar nu a spus nici un moment ca e ok sa muste sau sa fie violent. Ba dimpotriva, autoarea a spus ca a mers la psiholog, s-a informat, a aplicat strategii de parenting. Copiii mici fac astfle de lucruri tocmai din teama sau frustrare de cele mai multe ori. Speriindu-i, mai mult se toarna gaz pe foc si probabil nu o sa mai muste, dar ar putea face altceva mai grav.
      De ce crezi ca nu a aratat empatie fata de copiii care au fost muscati? Sunt convinsa ca a aratat/simtit, insa nu despre asta era vorba aici, in acest articol.

    • Ionita Dan spune:

      catre CORA
      Imi pare rau dar chiar vedem lucrurile 100% opus. Pe fetita si pe mama ei o ajuta ca astfel nu va mai fi muscata, nu ii va mai fi frica sa vina la gradinita si nu va ramane ea cu traume/frica. Poti sa contesti asta?
      Mai era cineva ca scria ca „la urma urmei muscaturile alea nu erau rani grave” deci de ce se plang parintii in loc sa indure faptul ca va fi un timp (nu se stie cat) muscata in continuare. Din punctul meu de vedere numai o persoana cu probleme mari la masarda poate gandii astfel. Mai scria cineva mai jos ca o stie pe respectiva mamica din cartier, copii acesteia fiind constant foarte violenti iar ea nu are nici o treaba. Din pacate am mai vazut astfel de parinti la locurile de joaca care chiar cred ca copii lor au voie sa faca orice si putin le pasa de alti copii, deci tind sa cred ca este adevarat. Nu poti „vindeca” un copil „fizic sau psihic” prin sacrificarea „fizica sau psihica” a unui alt copil. Scuze dar ar trebui sa fie evident acest lucru.

    • o femeie spune:

      Domnul Dan, se poate corecta obiceiul copilului si fara sperietura. De la primul gest se poate lua copilul deoparte, explica ca nu e corect, eventual tinut deoparte pana se linisteste/odihneste putin.
      Exista viata si fara frica.

  • Cristina spune:

    Atitudinea directoarei este necorespunzatoare, dar si a mamei in egala masura. Orice violenta din partea unui copil este total inacceptabila.

    Majoritatea comentariile sunt foarte empatice cu mama, dar prea putini cu copiii (si parintii) agresati. Nu credeti ca si ei sunt traumatizati de astfel de copii violenti?!

    Muscatul si agresiunea copiilor sunt in primul rand responsabilitatea parintilor. Numai la gradinita musca?!

    Imi pare rau, dar copiii sunt rezultatul mediului si al educatiei primite. Sunt convinsa ca toti vrem sa fim cei mai buni parinti, ca avem cele mai bune intentii, dar trebuie sa vedem clar si cand nu ne iese chiar ca la carte.

    • Didi spune:

      Nu înțeleg de ce unii oameni nu accepta că și copiii au emoții și nevoi, iar acestea se manifesta diferit fata de adulți, care au control și experiența. Cum poti sa crezi că rezolvi o problema daca ameninți, învinovățești sau pedepsești???? !!!! Nu e admisibilă vilolenta, dar nu mai poti face sa băiețelul sa nu fi lovit, poți doar sa iei atitudine blândă și eficientă pentru a-l face sa nu mai lovească, să găsească o soluție diferită pentru a-și descărca nervii. Văd că directoarea nu a discutat cauzele incidentului, cate persoane urmăresc copiii, când se intervine, cum se intervine (in afara de violentarea atacatorului și amenințări), cum se găsesc solutii, ce probleme are copilul care ar cauza acest comportament etc. Urăsc când văd cum copiii nu sunt respectați. De aici pornesc toate traumele, nu neapărat din familie.

    • Cora spune:

      Pt Daniela, Ionita Dan si Cristina :
      La 2 ani nu se poate vorbi de violenta, ci de nestapanirea impulsurilor. Ca sa invete sa le stapaneasca, pe un copil de 2 ani nu il ajuta cu nimic sa fie batut, speriat, amenintat.
      Daca un copil de 2 ani simte furie, suparare, etc el poate tranti ceva pe jos, poate tipa sau poate musca, pentru ca nu stie sa gestioneze emotiile astea, iar asta nu inseamna ca e un copil violent. El trebuie ajutat sa nu mai reactioneze asa, dar asta nu se intampla in 5 minute.
      Si daca vorbim despre fetita muscata, cu ce o ajuta pe ea si pe mama ei sa fie amenintat baietelul?
      Pe blogul asta, pe care ati intrat, s-a scris mult pe tema…

  • Cristian Dumitru spune:

    Draga Printesa Urbana,
    Eu am 2 copii in aceasta gradinita.Si am interactionat inclusiv cu doamna director.
    Nu am fost intotdeauna de acord cu dansa ,dar mi s-a parut o persoana destul de intelegatoare si bine voita. Daca nu spune ceea ce doriti sa auziti nu inseamna ca este Hitlerista sau comunista. Iar gradinita 122 va asigur personal ca este una dintre cele mai bune , chiar comparand-o si cu unele particulare.
    Revenind la problema descrisa:
    1. Dumneavoastra , Printesa Urbana , treceti prin vreun filtru ceea ce scrieti ? Sau doar scrieti articole dramatice pentru audienta? Copilul in cauza vad ca este dus la psiholog(copilul in principiu nu are nici o vina !!!), ati intrebat-o pe mama acestuia cat timp petrece cu fiul sau ,cat timp il lasa in fata televizorului singur si cu telefonul ? Cati prieteni are copilul acesta ? Cu alti copii interactioneaza? Ce sporturi face?In orice fel de sport prima conditie este…disciplina !!!
    Ce probleme exista in familie? Daca tot facem publice cazuri de genul acesta macar sa avem si noi toate datele.
    Culmea si unul dintre copiii mei musca la grupa mica,dar dupa cateva observatii din partea educatoarelor, s-a potolit. Intr-un fel inteleg ca nu e placut si ca parinte incerci sa intelegi ce se intampla .
    2.Ce vina au ceilalti copii si parinti ??? Acestia nu pot sa inceapa sa planga si sa nu mai vrea la gradinita ? Din cauza ca exista 1 copil care ii musca si este TERORIZANT pentru ei ? Repet : ar trebui sa lasam dramatismele si sa privim obiectiv chiar daca nu ne convine.
    3. Ca de la parinte la parinte: copiii nu sunt niste bibelouri carora nu trebuie sa le interzicem nimic. Una este abuzul si violenta si alta este DISCIPLINA. Un copil indisciplinat va deveni un adult frustrat si cazut in depresie . Dar si aici se pare ca tot noi adultii o luam razna un pic si avem impresia ca copilul nostru este centrul universului .(este doar centrul universului nostru familial)
    4. ESTE O GRADINITA DE STAT !!! Unde nu exista buget pentru psihologi sau grupe speciale. Cu toate acestea stiu concret cazuri in care copiii erau foarte agitati sau violenti ,iar educatoarele impreuna cu doamna director au incercat sa rezolve. Daca nu se poate , nu se poate.Ca si observatie: cand se fac inscrieri plangeti pe la porti , la director sa va primeasca copilul (chiar daca sunt 30 in clasa) si dupa aia toti se ridica cu pretentii ; chiar anul asta au fost o gramda de parinti care AU MINTIT cum ca copiii lor nu au nevoie de pampers si surpriza ,copiii lor inca au pampers.

    Ca sa inchei , am scris acest comment deoarece am primit articolul si deja vad ca problema grava este in randul parintilor ,care au impresia ca dupa cei 7 ani de acasa unde nu au avut timp sa se ocupe de copii ,ii lasa la usa gradinitei si o sa ii ia inapoi educati si cu toate problemele rezolvate . Nemultumiri de genul asta am tot auzit de-a lungul anilor ,dar mi se pare ca deja e la urmatorul nivel sa o faci publica si sa strici imaginea unor oameni si a unei institutii ,care (parere personala) nu au gresit cu nimic.
    Va rog sa postati si gradinita unde va fi mutat acest copil si ce metoda au aplicat pentru a rezolva problema si cati sunt in clasa , daca tot facem investigatii de genul acesta.

    • Robo spune:

      Draga Cristian Dumitru, inainte de a-i intreba pe altii daca trec prin vreun filtru ceea ce scriu, poate ca nu ar fi rau sa treceti dvs printr-un filtru ceea ce cititi, ca de exemplu articolul de fata nu e scris de persoana pe care o intrebati daca l-a trecut prin vreun filtru inainte sa il scrie.

    • DUMITRU cristian spune:

      Draga Robo,
      Probabil sunteti subiectiv fiind vorba de sotia dumneavoastra, dar tocmai din cauza asta am scris ca nu a trecut prin vreun filtru.Adica nu iei ceva si il publici. Il treci prin filtrul personal, deoarece influentezi alti parinti .
      Pot si eu sa public parerile auzite despre PrintesaUrbana? De ce as face asta cand eu nu urmaresc si nu stiu despre ce e vorba si nu sunt informat?
      Asta spuneam ! Daca tot publici ceva la adresa cuiva poate nu ar fi rau sa cauti mai multe pareri si opinii.
      Si daca tot ati deschis cutia pandorei va pot spune ca doamna cu copiii au discutii de acelasi gen si in cartierul in care stau . Sunt pareri scrise chiar pe grupul cartierului , nu inventate de mine.
      Deci filtrul = o parere informata despre ce spune o terta persoana.
      Multumesc frumos !

    • Robo spune:

      Draga DUMITRU Cristian,

      Probabil ca si dvs sunteti subiectiv din moment ce aveti copiii la aceasta gradinita – oare subiectivitatea dvs o fi mai buna decat a altora?
      Eu nu v-am indemnat decat sa cititi articolul, asta-i tot, si, in subtext, v-am indemnat sa fiti ceva mai politicos, pentru ca sa intrebi pe cineva „tu gandesti inainte sa vorbesti?”, asa cum faceti dvs, nu e politicos, chit ca folositi alte cuvinte.

      Si va mai indemn inca o data sa cititi articolul, ca tot nu l-ati citit, doar ati sarit in sus si ati pus mana pe topor. Daca l-ati fi citit, ati fi vazut ca spre finalul sau scrie, destul de clar zic eu, ca gradinita a fost invitata sa transmita un punct de vedere, dar nu a considerat necesar.

      Deci s-au cautat mai multe pareri si opinii, iar insasi faptul ca vi se publica aceste comentarii nepoliticoase demonstreaza inca o data ca se cauta cat mai multe pareri si opinii.

      In rest, absolut fiecare articol si fiecare cuvintel care se publica aici este trecut prin filtrul personal al blogger-ului, ca altfel nu s-ar publica – as fi zis ca asta e de la sine inteles, dar se pare ca nu.

      Se intampla ca in cazul acestui articol filtrul blogger-ului nu coincide cu filtrul dumneavoastra – va multumim ca ne-ati informat despre acest lucru, dar prea multe nu se pot face – asta-i viata, ce sa zic.

    • Diana spune:

      Este drept ca este prezentata povestea doar dintr-o perspectiva, si in realitate intamplarile au mult mai multe nuante. DAR, din orice unghi am privi si oricum am pune problema, este inacceptabil sa ii spui unui copil (de gradinita, deci un copil mic) ca o sa ii pilesti dintii! Nici un argument nu poate justifica asta.

    • Adina spune:

      Observ o tendinta a barbatilor catre acceptarea violentei asupra copiilor. Probabil asa ati fost crescut, cu agresivitate, si desi ati uitat suferinta si umilinta din copilarie, ati ramas cu reflexe de indreptarea a furiei catre copil. In definitiv, ei nu raspund la violenta ca un adult, sunt vulnerabili si accepta orice rautate – cu cat mai multe, cu atat mai usor. E mai la indemana sa va razbunati pe un copil pentru rautatile adultilor. Dar oare o fi bine? Copiii nu sunt carpe cu care sa va stergeti mizeria sufletului…

    • Damian Levi spune:

      Draga Cristian, ce vrei tu nu prea se aplica(scuze daca te tutuiesc dar e un medium informal).
      Asta e un blog deci sa astepti calitate jurnalistica e inutil.
      Mai rau e ca sunt multi cei care citesc si iau totul de bun. Violenta asupra copiilor nu e acceptabila nici din partea altor copii. Mamica scriitoare e problema- asemenea copii cu cunoscute probleme trebuie macar monitorizati. Oricum din ce scrie e clar ca vrea sa fie doar prietena cu copii nu parinte-autoritate 0 cocolosire maxima.

    • Carla spune:

      ”Asta e un blog deci sa astepti calitate jurnalistica e inutil”.

      Tocmai, că exact calitate jurnalistică ar trebui să existe, autoarea fiind ea însăși jurnalist (cu formație academică și experiență).
      Filtrul, a cărui inexistență se reproșa undeva mai sus, tocmai în asta ar fi trebuit să conste: nu publici țaca-paca un articol doar pentru că e vorba de un cadru didactic abuzator, ci te uiți și la context, și la formulare.
      Lumea, fără excepție, a condamnat comportamentul directoarei. Dar dacă aceeași lume n-a plâns imediat în cor alături de mămica semnatară, pffff, oamenii sunt răi! Asta deși blândei mămici îi lipsește total compasiunea pentru fetița rănită de fiul său. De fapt, din felul în care scrie transpare doar agasarea că fetița aia n-a sărit în sus de bucurie că a fost mușcată de fi-su – și autoarea blogului n-ar fi trebuit niciodată să publice textul în forma asta, ci să i-l dea, eventual, la revizuit.
      Lumea s-a răzvrătit și de răceala semnatarei articolului, lumea și-a exprimat și compasiunea pentru fetița mușcată, dar desigur, dacă nu s-au încolonat cu toții să deplângă exclusiv copilul mușcător, sunt răi.

    • Robo spune:

      „Lumea, fără excepție, a condamnat comportamentul directoarei.”

      Te-ai uitat si pe comentarii inainte sa scrii chestia asta sau stii tu mai bine fara sa citesti, la fel ca si domnul caruia ii raspunzi?

    • Carla spune:

      Oh, Robo, chiar nu vreau să intrăm în dialog, pentru că ești imun la păreri contradictorii. Citesc de mulți ani fără să intervin și am văzut cum decurge o discuție în contradictoriu cu tine. Într-o vreme părea că te-ai mai ponderat, dar văd că treptat revii la stilul dinainte.

      O seară de duminică agreabilă.

    • Robo spune:

      O zici de parca cei cu care ma contrazic nu sunt la fel de imuni la pareri contrare, de parca e plin de oameni care zic „da, am gresit, ai dreptate” si aici si pe internet in general.

      Chestia e ca aici nici nu e vorba de pareri si nici nu avem ce contrazice – ai facut o afirmatie care pur si simplu nu e adevarata si oricine care stie sa citeasca isi poate da seama ca in nici un caz nu e adevarat ca lumea fara exceptie a condamnat comportamentul directoarei. Adica, chiar cel caruia ii raspunzi i-a luat partea, deci na.

      Si sincer iti spun, nici nu doresc sa mai discut cu cineva care zice ” nu publici țaca-paca un articol doar pentru că e vorba de un cadru didactic abuzator, ci te uiți și la context, și la formulare”.

      Pentru ca ce spui tu e ca pot exista scuze pentru un cadru didactic abuzator. O fi avut o zi grea, o fi zis si copilul ceva, trebuie sa intelegem cadrele didactice abuzatoare, ca si ele e oameni. Parca totusi prefer sa ma cert cu cei care zic ca scopul scolii nu e sa faca educatie.

    • Cristi spune:

      Total separat de subiect: observ ca dumneavoastra aveti pretentia sa va raspunda doamna director sau cei carora le solicitati acest lucru ,dar nu vad nici un raspuns din partea Printesei Urbane.Doar Robo raspunde. Cum am mai mentionat nu obisnuiesc sa scriu pe bloguri si nu cunosc care este abordarea ,dar mi s-ar fi parut de bun simt sa raspunda autoarea blogului.
      O zi buna !

  • Mada spune:

    In primul rand, copiii nu au nevoie de montessori, cursuri de parenting, psiholog….au nevoie de parintii lor, care sa le.explice si sa vorbeasca tot.timpul cu ei, sa stra cu ei acasa, de o situatie linistita in casa… Mai stiu eu cazuri de copii agresivi si rebeli dusi la psihologi de la.varsta de 3 4 ani, carora li s a spus ca asa sunt ei si atunci ghici ce?…asa au fost lasati si la 9 ani ajung sa vorbeasca cu un adult cu misca-te sau taci sau minti…
    Dar copilul meu care merge la acea gradinita?… si cu care am muncit non stop sa nu muste, sa nu bata, sa nu fie agresiv si vine muscat, batut, impins??? El nu ramane cu traume, el va mai vrea sa mearga la.gradinita? El.nu va avea frici si.nu va plange de frica colegilor agresivi? Pe bune??? Lasati cursurile si cartile si traiti in lumea reala!!! Si.copilul meu care la.3 ani stie sa se stearga la.fund, sa.manance singur, sa stea linistit la.masa, de ce ar trebui sa stea degeaba si sa nu progreseze si sa astepte dupa altii sa fie stersi la.fund? Ok, nu ii marginalizam afara, in parc, la.locul de joaca, dar d c nu i duceti o luna doua la.o.particulara unde este o.educatoare la 5 7 copii, nu la 30. Acesta este sistemul de stat! Prea putin personal si.prea multi copii.
    Pe mamica respectiva o stimnsi de.prin cartier…si da, copiii sunt ff agresivi, iar pe ea nu prea pare sa o.intereseze…copiii imping, bat, arunca cu nisip altor copiii in ochi..
    Daca ramane copilul.meu cu probleme de vedere toata viata, pt ca un astfel de copil i a aruncat cu nisip in ochi? Asta e ok, nu??? Atata timp.cat copiii ei sunt ok….

  • Alina_A spune:

    @Autoarei: imi pare foarte rau pentru ca a trecut baietelul tau prin asa ceva. Sunt oameni fara vocatie, oameni care nu mai au rabdarea necesara, fara inteligenta emotionala necesara unei asemnea responsabilitati. Nu exista consecinte pentru acest tip de comportament indiferent cate plangeri vom face, stiu ca suna bine ca „hai sa ne plangem poate se va schimba ceva” dar eu sunt mai pragmatica, pur si simplu mai bine imi canalizez energia spre copiii mei (+ timpul necesar unor asemenea demersuri).

    Ca fapt divers fara sa dau nume de scoli sau persoane:

    1. O persoana cere a ocupat functia de inspector general pe capitala mi-a fost o perioada prieten de familie. O alta perioada a fost secretar de stat in Ministerul Educatiei. Lua spaga. Negru pe alb SPAGA atunci cand ocupa functia de director al unui liceu din Bucuresti de la toti furnizorii de diverse servicii.

    2. Scoala generala – in primele 50 de pe capitala in functie de media tuturor elevilor in clasele 5-8 + media examenelor de capacitate/ intrare la liceu: notele in gimnaziu, in cazul in care nu sunt corespunzatoare (nu la toate materiile si nu toti profesorii accepta,atentie! Nimeni nu cere! Li se ofera doar) sunt trecute in catalog la minim 2-3 saptamani distanta pentru a avea timp parintii sa vina cu florile si plicul (da, PLIC) in care, fiecare, dupa importanta si necesitate decid ce sa puna astfel incat sa fie copii de media 8 pe undeva pe la 9.50 per total.

    3. Liceu – O prietena are copilul de clasa a 9 a terorizat (desi au trecut doar 5-6 saptamani de cand a inceput scoala) de profesoara de matematica. A inceput meditatiile, nu cu ea. Parintii se asteapta la represalii pentru ca nu se duce la pregatire suplimentara platita la acea persoana.

    Ce vreau sa spun (sunt furioasa, nervoasa, frustrata ca nu am cum sa ofer copiilor mei studii in privat la standarde bune, nu pot sa imi asum ceva ce poate va dura pana la final de liceu si sa fiu fortata sa ii mut brusc la stat inapoi) este ca dupa ce se termina gradinita nici in urmatorii ani copiilor nostri nu le va fi prea frumos sau usor.

    Nu am nicio concluzie si imi cer scuze (daca vrei nu e nevoie sa publici) daca este un mesaj prea amar.

  • Mihaela Ionescu spune:

    As dori sa stiu si eu despre ce gradinita este vorba..locuim in sectorul 1 si dorim sa ne dam copilul la o gradinita de stat…

  • Mihaela spune:

    Cum ziceam mai sus, e si vina parintilor celorlalti.

    De ce? Pai pentru ca asteapta rezultate imediate.

    Si preseaza educatoarea sa rezolve acum, acum, ca uite in ce hal e copilul meu!!! Si vin cu plangeri.

    Si nu se poate amandoua. Sa ii vorbeasca si cu blandete, si rezultate instantanee, pe loc.

    In momentul in care ii ceri sa aiba rabdare, iti asumi ca poate fi muscat si copilul tau pana se rezolva. Si nu e o tragedie musai, erau rani superficiale.

    Iata de ce e un dublu standard. Altii sa aiba rabdare, dar eu nu am, mie sa imi fie rezolvat acum!

    • Ionita Dan spune:

      1. Este absurd sa ceri parintilor sa accepte faptul ca copii lor vor fi in continuare muscani/atacati nu se stie cat timp.
      2. Nu se poate face „vindecarea” pshihica sau fizica a unui copil prin sacrificarea psihica sau fizica a unui alt copil. Este ultra evident acest lucru….

    • Mihaela spune:

      Ionut Dan, si ce solutie ai?

    • Ionita Dan spune:

      Avand in vedere ca acel copil si parintii lui au o problema (nu ceilalti), ei trebuie sa faca eforturi suplimentare cum ar fi:
      1.De mutat la o gradinita particulara unde este alt raport educatoare/copiii si pot fi mai bine gestionati. Acceptand costurile suplimentare
      2.Cum a facut o fosta colega care avea de asemeni un copil agresiv: luat concediu (da, sacrificat zilele de concediu si luat inclusiv fara plata) si stat cu el la gradinita. Nu in fundul lui dar gata oricand sa intervina cand devine agresiv. Din pacate in cazul de fata, se pare ca respectiva nu intervine nici macar la locul de joaca cand este agresiv sub ochii ei.
      3.Explicat ca exista consecinte pentru actiunile sale (interzis dulciuri/jucarii/telefon/televizor), da, in viata trebuie sa intelegi chiar si de mic, ca nu poti face ce vrei si ca trebuie sa te abtii. Daca nu invata asta poate la 15 ani va incepe sa pipaie o fata (fara voia ei), la 18 sa o si violeze ca asa simte el si ca la crescut mamica sa faca ce vrea si ce simte odorasul.
      Noi oare asa am fost crescuti, sa facem ce ne taie capul? Chiar nu poate functiona colectivitatea in felul asta. Or sa ajunga sa se bata copii intre ei si parintii la fel.
      Copii agresati raman cu sechele psihice care foarte greu se mai vindeca. Sunt foarte documentate cazurile de bulling. Prioritatea oricui trebuie sa fie protejarea victimei, nu a agresorului. Avand in vedere ca are multe antecedente de agresiune atat la gradinita cat si in cartier, este evident ca s-a incercat deja cu vorba buna.

    • Mihaela spune:

      Ionita Dan, sunt foarte de acord! Par amandoua solutii fff bune si le sustin complet.

      Mi-as fi dorit sa fie aplicate inaintea presarii educatoarei sa rezolve, si a amenintarilor acesteia si a criticarii baietelului in public.

    • Cristina spune:

      Pe bune?! Ca parinte sunteti de acord ca sa va vina copilul muscat si traumatizat pentru ca alti parinti nu stiu ce sa faca?!

    • Lia spune:

      Ba da, se poate si cu rezultate rapide si fara violenta de niciun fel! Ce as fi facut eu in locul educatoarei: de la primul comportament inadecvat al copilului i-as fi explicat mamicii ca ori ii pune insotitor permanent pana se rezolva, ori exmatriculare, sa se mute la privat, unde oricum tot la asta se ajunge. Varianta violentei este exclusa!

  • Georgiana spune:

    Povestirea este subiectivă fiind spusă doar din perspectiva mamicii. Eu sunt una dintre mamicile de la acea grupa si a unuia dintre copiii muscati, pt ca da, au fost mai multi. Nu am contactat părinții, nu am facut scandal, pt ca educatoare stia situația chiar din ziua aceea si am avut incredere ca se va discuta cu părinții si/sau se vor lua masuri. Remarca directoarei fata de copil nu a fost agresivă, ci sub forma de poveste cu analogie la personajul lupului. Nu stiu ce si daca au discutat în particular cu dna directoare, dar stiu ca copiii erau agresivi si la ședința nu am auzit scuze din partea maicii fata de părinții copiilor agresați, ci doar ca a citit cărți, a mers la cursuri si la psiholog fără vreo propunere concretă de a corecta comportamentul sau macar o asigurare ca se va încerca asta. Si nici nu cred ca părinții copiilor care nu își fac nevoile singuri s-au simțit în vreun fel altfel decat motivați să facă ceva în sensul ăsta. Pana la urma la 30 de copii o educatoare si o ingrijitoare chiar nu pot gestiona si schimbatul de scutece fara a afecta bunul mers al procesului educațional și de supraveghere. Foarte bine ca au ales mediul privat. Si noi am fost multi ani in acest sistem. Unde sunt mai putin copii, se poate acorda mai multa atentie nevoilor fiecăruia, iar părinții părinții cor sta mai linistiti auzind ceea ce vor sa audă, nu ceea ce trebuie.

    • o femeie spune:

      nu stiu cum a reusit educatoarea fetei mele, la 30 copii, de varsta 2.5 ani – > 3.5 ani, fara ingrijitoare si cel mai dificil e ca majoritatea copiilor nu puteau vorbi si nici macar nu intelegeau limba, fiind, ca si fiica mea, mutati in tara asta de curand. Dar a reusit.
      Da, si fiica mea a muscat.
      Si a avut si ea incidente (i s-a furat mancarea, alt copil a hartuit-o etc). S-a agsit o solutie, imediat, fara agresivitate/frica.

      Nu oricine ar trebui sa devina cadru didactic. Un cadru didactic nepotrivit blocheaza postul si nu lasa unuia mai potrivit, sa vina.

  • Marius spune:

    Concluzia pare sa fie mergeti la privat in loc de stat. Puneti in antiteza un caz extrem la stat si probabil o gradinita privata ce ofera servicii bune si in care evident nu agreseaza copiii.
    Noi am ales sistemul privat si lucrurile s au degradat constant in ultimii 3 ani. Educatoarele pregatite pleaca, o parte la stat pe mai multi bani, vin persoane fara studii cu maxim un curs de pedagogie sau persoane cu diploma de bac a caror singura calificare este faptul ca sunt mame(citez directoarea).
    Copiii care vin noi nu cunosc situatia, afla dupa cateva luni cand iau contact parintii intre ei dar dureaza pana schimbi gradinita daca s-a acomodat deja copilul.
    Am auzit si un caz in care au mentionat ca educatoarea este in concediu dar nu s-a mai intors si inca mai cauta replacement …
    Din pacate faptul ca dai un ban ni garanteaza automat si calitate …

  • o femeie spune:

    O imbratisare calda la mamica.
    Sunt o femeie ce la 3-4-5 ani am muscat. De vreo 2 ori. Am lasat urma vanata. Copilul adorat de toate educatoarele (si mancam tot, si blonda ochi albastri, si desteapta), dar care isi descarca frustrarile pe unde puteam si cum mi-a iesit.

    Inca nu am bagat niciun cutzit in nimeni. Desi nu garantez pt viitor. Dar fricile alea le-am dus toata viata si imi impacteaza zi de zi.
    Imi repet, ca toti, dar toti educatorii astia ce scot frica si agresarea din portofel sunt fosti copii ce nu au cunoscut altfel de educatie, si nici ca adulti nu au primit vreodata mangaiere si dragoste calda.

  • Ioana spune:

    Multumim Ioana, pentru ca transparentizezi astfel de cazuri! Intentionez sa imi inscriu copilul la o gradinita din sect. 1 de la anul. Imi poti spune in privat despre ce gradinita e vorba? Multumesc

  • Aristotel Andreea spune:

    Dacă se poate sa imi scrieti in privat despre ce gradinita este vorba, si noi avem fetita la o grădiniță de stat in sectorul 1. Ea este foarte fericită acolo, dar as vrea sa stau linistita.
    Multumesc

  • cristina spune:

    Articole ale parintilor care au astfel de copiii agresivi cerandu-si scuze celorlalti copiii care le-au cazut prada cand vor fi? Ca de victimizari ale agresivilor suntem satui. Draga mama de copil care musca si zgarie, nu stiu cat de traumatizat e al tau plod, al celor agresati e sigur. Fa-ti timp si scrie un articol cu tema: scuze, copilul i-a meu i-a agresat pe copiii dvs.

    • Anastasia spune:

      „Al tau PLOD” ???
      A sesizat cineva exprimarea? Ceri respect si empatie fata de cei agresati, dar tu il oferi, asa, in general?
      Fa.ti timp si scrie in inima ta un articol cu tema: scuze, copii dragi, agresori sau agresati, nu voi mai folosi la adresa voastra acest cuvant cu sens depreciativ, peiorativ si ironic, „plod”.

  • Adriana spune:

    Dacă eram mămica fetiței, jur ca asta i as fi spus eu băiețelului de fata cu tine, mama lui!!!! Creștere
    Exista un trend imbecil, in care avem niște așteptări imbecile… sa ne crească și sa ne educe alții copii( educatoare/ îngrijitoare/ bone)…. Nu ne mai asumam absolut nimic, de la creștere și educație la simpla masa a copiilor…
    Copilul are nevoie de părinți, ambii, ptr educație, ptr a știi ce înseamnă nu, ptr a înțelege și ptr fi inteles.
    Trăiți intr o bula absurda, din care ies și vor ieși niște generații de orice numai oameni nu vor fi!!!! Bunul simt, ceea ce tie nu ti place altuia nu i face, rușinea, empatia, ascultarea… nu mai exista ptr voi.
    Numai după ce citești comentariile realizezi ce procent mare e de acord cu tine, cât de mult ne am prostit cu toții, și cât de mult greșim …
    Nu te judeca nimeni de ce ai dat copii la o grădinița de stat, nu te judeca nimeni ptr ca simți iubire fata de copii tai, nu te judeca nimeni ca iei foc la orice vb și gest fata de copii tai… e normal, dar e normal sa fii om, sa poți creste și educa niște oameni, e o linie fina între extreme și din păcate ne ocupam timpul cu alte chestii, in loc sa ne ocupam de copii!!!
    Revin, dacă era copila mea in cauza, eram la tine la usa, sa discut atât cu tine cât și cu soțul tău, sa vedem ce vi se pare voua normal in a musca/ a arunca cu nisip/ a face rău pana la urma altui copil….

  • Corina spune:

    Am 42 de ani dar niciodată nu voi uita educatoare mea de la grădiniță.Trebuia să ne culcăm toți la prânz și ne zicea zilnic să închidem ochii ca dacă nu așa ne bate de o sa ne sară sângele pe pereti tuturor. Așa am ajuns la concluzia că adulții nu sunt de încredere deci să mă descurc singură. Over independent…nu că asta ar fi bine dar a fost calea aleasă.

  • Daniela spune:

    Nu o cunosc pe mamica si pe cei doi copii. Daca presupunem ca cei care o cunosc spun lucruri adevarate despre ei, eu tot nu inteleg cum poate justifica asta comportamentul directoarei. Adica, serios! Si eu i-as taia limba directoarei daca mai spune prostii. Am trecut cu doi copii prin gradinite si am intalnit fel de fel de copii si parinti.Acum sunt la scoala amandoi si intalnim alti copii si alti parinti. Fel de fel. Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa cer masuri drastice impotriva vreunui copil, chiar daca au mai existat probleme. Nu cred ca asa se rezolva problemele de acest gen: Haideti sa izolam copilul, sa-l excludem sau sa-l umilim! Suntem adulti si atunci cand e vorba de copiii nostri care traiesc zi de zi intr-o colectivitate ar trebui sa ne gandim si la ceilalti copii si sa intelegem ca in viata, chiar si in cea de copil, exista si lucruri ce trebuiesc indreptate. In timp, cu intelegere si putina rabdare. Oricum, traumele sunt provocate de adulti iresponsabili, nu de copii.

  • Andreea spune:

    Mi se pare reprobabila abordarea educatoarei, dar in acelasi timp vad ca toata lumea empatizeaza cu copilul-agresor si ignora victima. Adica e ok ca un alt copil sa sufere pentru copilul doamnei care a scris articolul? Ce o sa invete copilul? Ca e ok sa ii agresam pe altii daca ne simtim rau. Si ne mai miram ca in societatea romaneasca victima unui viol e blamata si agresorul un baiat nevinovat.

  • Morena spune:

    Dupa cum s-a spus mai sus: alarmant de multa empatie in comentarii pentru agresor, vai saracu‘ copil, zero empatie pentru agresati. Mai lipseste sa fie scosi vinovati ca au stat in calea dintilor copilului muscator. Mai stii, poate urmeaza si asta, vad potential.

    Cat despre „transparenta“ laudata mai sus, sa fim seriosi ;))))) Transparenta, cand nu se da in text numele gradinitei? Cica are drept la replica daca vrea, ma mir ca n-au dat fuga sa zica „daaaa, noi suntem aia cu problema, iata-ne“ :))) Abia dupa intrebari s-a spus ce gradinita este – in comentarii, nu in articol. Serios, asta numiti voi transparenta?

  • Cris spune:

    Copilul meu a inceput gradinita ca un copil agresiv:i-a dat cu un cub de lemn in cap altui copil si l-a muscat pe acelasi copil! Ca o mama responsabila am reusit sa il conving sa nu mai fie agresiv,din pacate! Spun din pacate deoarece peste cateva luni am aflat ca nu fiul meu era agresorul,el doar se apara. Baiatul celalalt a ramas un copil violent toti anii cat a fost coleg cu fiul meu,iar tatal lui se lauda frecvent cum il invata el pe fi-su sa dea cu pumnul cand nu ii convine ceva.
    Imi pare rau ca nu am avut rabdarea sa ii ascult pe fiul meu atunci,ci am ascultat-o pe educatoare. Fiul meu nici acum,la 10 ani,nu se apara daca este agresat.
    Si in scoala are un coleg care ii injura,ii ameninta ca ii bate,ii loveste,face crize de nervi… Anul trecut l-a amenintat pe fiul meu ca il bate,l-a jignit,asa ca am luat legatura cu mama lui. Mi s-a plans ea la telefon ca nu se descurca cu el,ca nu stie ce sa ii mai faca…mai ca imi cerea sa ii plang eu de mila ei. Eu i-am spus ca poate ar trebui sa il duca la psiholog,dar a fost ca si cum nu as fi spus nimic,a continuat cu plangerile ei si a ignorat sfatul meu.Asa ca am realizat ca de fapt nu o interesa decat sa ii gaseasca scuze fiul ei!
    Iar la sedinta de inceput de an ne-a anuntat ca pe ea nu o intereseaza plangerile noastre ca indiferent ce s-ar intampla fiul ei nu este vinovat si ca ne avertizeaza ca ea nu mai accepta ca fiul ei sa fie mereu batausul clasei.
    Si anul acesta l-a amenintat pe fiul meu ca il bate si l-a injurat,sfatul meu a fost sa il evite si sa nu se mai joace cu el! Si daca se repeta sa imi spuna mie sa vb cu mama celuilalt baiat. Stiti ce mi-a spus fiul meu? „E inutil mami sa vb cu ea,a vb si doamna invatatoare si doamna directoare, iar el tot asa face!” Asa ca ma simt neputincioasa si inutila!
    Asa ca mie imi pare rau ca i-am inhibat fiului meu instinctul de aparare,acum nu stie sa reactioneze si mi se pare ca este o prada usoara pt cei care sunt invatati acasa sa dea cu pumnul cand nu le convine ceva!

    • Sfat spune:

      Buna,
      Profit de asa un articol pentru a cere un sfat. Imi cer scuze pentru anonimat. Daca puteti, vedeti dincolo de asta, daca nu, ignorați mesajul.
      Se da situatia in care un parinte are o banuiala despre faptul că într-o anumita gradinita s-ar intampla lucruri destul de grave – cu mult mai grave decât cele din articol. E însă posibil, in egală masura, sa nu fie astfel, caz in care s-ar improsca aiurea cu noroi in respectiva gradinita. Care e atitudinea potrivită?
      Ma gandem sa am o confruntare directa cu cei de la grădiniță, dar daca lucrurile sunt la nivelul bănuielii confruntarea asta s-ar putea sa aiba efectul opus – sa ii faca sa se ascundă mai bine; nu e ceva pe care sa-l recunoști intr-o discutie, e destul de grav. Nici nu sunt experta in discutii de acest fel, nici nu stiu exact cum sa pun problema in asa fel incat sa nu deranjeze in caz ca nu e reala.
      Mi-a trecut prin cap si varianta in care sa fac direct o sesizare la autoritatile competente. Doar un control riguros si neasteptat ar putea sa identifice eventuala problema. Ma gandesc ca niste oameni care nu au nimic de ascuns nu ar fi neaprat deranjati de un astfel de control. Tind insa sa cred ca daca as face asta probabil nu as mai putea duce copilul acolo in viitor – in caz ca nu e nimic in neregula si sunt doar coincidente – si optiunile imi sunt limitate. Oare se poate face o sesizare anonima ?  Dar anonima pe bune.
      Eventualele dispozitive ascunse in hainele copilului sunt inutile. Doamnele sunt, aparent, dragute, vorbesc frumos. Aspectul pe care il suspectez poate fi demonstrat, sau nu doar prin urmarirea camerelor video si o verificare atenta a interiorului si vine din faptul ca am fost martora, pur întâmplător, la cateva situatii cel putin dubioase, in una fiind implicat copilul meu.
      Deci, ce faci cand ai o banuiala grava – foarte grava! – , dar banuiala asta ar putea aduce neajunsuri celor implicați, in caz ca se dovedeste a nu fi reala?
      Multumesc!

    • Adina spune:

      SFAT, nu merge cu jucarie de plus in care sa fie ascunsa camera de filmat? Stiu ca exista asa ceva…Sunt niste jucarii special, si poti spune ca este jucaria preferata, etc, sa o accepte pe langa copil.

  • Madalina spune:

    Imi place sa observ spiritul asta de comunitate pe care Ioana a reusit sa il creeze aici, in spatiul ei, atat de placut noua.
    Imi plac articolele ei, citesc mereu comentariile, de cele mai multe ori, de bun simt.
    Nu inteleg sprijinul “grupului” fata de autoarea articolului. E absolut evident ca povestea e subiectiva. Nu avem de unde sa stim ca lucrurile au stat asa, putem doar sa asociem povestea asta cu altele care ne-au trecut prin fata ochilor in atatia ani si sa ne imaginam ca da, directoarea e omul rau in poveste. Poate fi, sau nu.
    Ce mamica nu mentioneaza nicaieri e cum a incercat ea, concret, sa limiteze apucaturile copilului. Vorbim totusi despre un copil, nu vreo bestie incontrolabila.
    In locul directoarei, sincer, as fi facut un singur lucru. Dupa multiple avertismente, exclus copilul din gradinita. Simplu. Pentru ca nu-i ok sa tolerezi asa ceva, ceilalti copii n-au vreo vina ca al ei are anumite apucaturi si asa a invatat el sa-si regleze furia sau frustrarea.
    Din experienta si uitandu-ma in jur, in 7 ani de umblat prin parcuri, crese, gradinite si scoli, am observat mereu ca un copil agresiv e agresiv din cauza parintilor. Nu pentru ca ar face ei ceva anume, insa pentru ca nu fac nimic. Cel mult, le arunca un “ vai dar nu trebuie sa lovesti/musti/distrugi” cu un ochi in telefon, si cu multa nepasare fata de suferinta copiilor agresati. Nepasare care reiese de altfel in fiecare paragraf din acest articol. Egoism si indiferenta, insa foarte afectata de agresiunea care s-a produs fata de copilul ei (agresor repetat, de altfel).
    Exista multe scoli si gradinite (in afara tarii, ca doar pe alea le stiu bine), care au toleranta ZERO fata de agresivitate si bullying. Pentru ca, de cele mai multe ori, muscatorul de azi e un bully peste 2-3 ani, cand invata ca muscatul nu-i ok, dar bataia de joc e o arma mai buna pentru a-ti varsa frustrarile si a-ti “regla emotiile”. Iar toleranta zero inseamna excludere. Pentru ca institutiile astea nu pot lua locul parintilor. Degeaba educatoarea ii spune de la 8 la 12 ca nu-i ok sa muste, daca mama, intre 12 si 21 e indiferenta.
    Din nou, lipsa de empatie peste tot. Si in comentarii, dar mai ales in articol.

    • Anastasia spune:

      Pai uite, tocmai ai scris tu un comentariu plin de empatie. Bine ca nu esti directoarea, ce.ai mai fi empatizat tu cu copilul si cu mamica…of, of si mai, mai…

    • Madalina spune:

      Imi ceri empatie pentru agresivitate?! Serios? Cam cata empatie ai tu pentru unul care iti da una din senin, pe strada?
      Bai, ipocrizie maxima, pe bune.
      Nu empatizez cu agresorii, fie ei si copii. Nu empatizez cu parintii agresorilor, n-am cum. Empatia e catre victima, nu catre agresor.
      Empatizeaza tu cu asa ceva, si ignora victimele. Pana la urma, e vina lor ca i-au provocat micutului Goe suparari si frustrari, nu?

    • Robo spune:

      Madalina, vorbim de un copil de vreo 3 ani.
      Nu crezi ca e cam mult sa-l numim pe el „agresor” iar pe ceilalti victime?

      ”Agresor” eu zic ca presupune intentia de a face rau, or, in 99% de cazuri, copiii la aceste varste nu-si dau seama ce fac, tocmai de aia e nevoie sa li se explice.

      Muscatul la varste mici este ceva absolut normal si frecvent, la fel ca si lovitul, pentru ca copiii inca nu stiu sa se manifeste altfel, ei musca sau lovesc chiar si de bucurie, nu doar cand au emotii negative.
      Exista niste linkuri la finalul articolului in care se explica mai multe.

    • Madalina spune:

      Robo, copilul are 3 ani. Mama lui, zero control asupra lui. Daca la 3 ani ai copilului, nu reusesti sa ii controlezi reactiile, ce faci la 16 ani?
      Sunt 100% pentru educatie cu blandete si calm. Copilul meu are 7 ani si n-a fost niciodata abuzat in vreun fel de familie. A avut porniri, pe la 2 ani, sa loveasca si sa muste, normal, cum zici tu. L-am oprit imediat si l-am restras din situatie, a inteles ca exista consecinte pentru agresivitate.
      Copilul care la 3 ani isi terorizeaza prietenii, cu o mama mai preocupata de binele lui decat de binele comunitatii, ramane un abuzator. Caracterul se formeaza in familie si ramane cu noi pentru totdeauna. Nu degeaba exista cei 7 ani de acasa.

    • Robo spune:

      pai eu incerc sa-ti zic că muscatul si lovitul sunt chestii normale si frecvente care la majoritatea copiilor trec dupa 3-4 ani si tu ma intrebi ce o sa faca copilul la 16.
      dar inteleg ce zici tu, tu zici de fapt ca e vorba un copil rau, cu un caracter rau, si care trebuie tinut sub control.
      eu insa nu cred ca exista copii rai, deci pare ca nu prea avem teren comun de discutie.

    • Raluca spune:

      Mădălina, excelent comentariul tău. Ce bine ca mai exista oameni echilibrați.

    • Madalina spune:

      Da Robo, spun ca e un copil cu un comportament problema. Nu faptul ca a muscat e partea anormala, ci ca o face in mod repetat si isi terorizeaza prietenii.
      Si victimele lui au tot 3 ani, sa ne intelegem. Nu virbim despre un copil agresor daca el e agresiv cu adultii, acolo nu se pune problema de a fi rau, ci doar lipsit de educatie.
      Insa da, muscaturile si loviturile sunt, conform dex-ului, acte de agresiune.

    • Raluca spune:

      Pai Robo,in orice ființă umana exista și rău și bine, în doze diferite. Sau mai bine zis comportamente rele și bune, cum spunea cineva. Asta e valabil și la copii. Ai văzut copil schingiuind animale?sau copii chinuind alți copil? Sau copii bătându și joc de un bătrân? Sa știi ca exista și d-ăștia, nu toți sunt îngeri, nu trăim în rai. Adevărat, nu vorbesc de copii asa mici, ăștia de care zic aveau vreo 7 – 8 ani dar tot copii erau. Deci sa i idealizezi sa zici ca toți copiii sunt buni per se nu e realist.

  • Raluca spune:

    Simplu, copilul ala care musca și ii terorizează pe alții, trebuie exclus din colectivitate, da anu se găsesc soluții. Nu e corect sa sufere toți pt unul. Vorbesc în calitate de mama a unui copil muscat de colegii de la gradi. Da, Directoare l/a speriat cu vorba, neștiind alta soluție care sa funcționeze, ea fiind pe stilul vechi de educatie. Dar copiilor terorizați le-a făcut un bine, dacă metoda ei a dat roade. Treaba cu psihologul e de durata, și nu cred ca exista părinte care sa accepte sa i fie muscat copilu în continuare, pana se termina terapia copilului agresiv, care nici nu se știe dacă va avea rezultatele dorite. Vad aici pe blog mulți scandalizați de vorbele educatoarei, dar pe copiii terorizați putini ii compatimesc. Blândețea lui peste prăjit. Deci simplu. Copilul ala dacă are probleme, sa stea acasă și sa fie tratat, nu sa i terorizeze pe alții în colectivitate

    • Mona spune:

      Nu exista copil care sa se nasca rau, dar exista copii care DEVIN rai, sau mai bine zis cu un comportament urat si rau, datorita multor factori, si in general factorii sunt de natura emotionala si sunt legati de lipsa de atentie si afectiune a parintilor.
      Parintii nu se ocupa de ei in general, sunt copii crescuti fara limite, lasati sa faca ce vor, cand vor, cui vor, fara sa suporte consecinte, fara sa fie iubiti si intelesi de parinti si devin in timp niste mici sau mari agresori.
      Eu personal investesc fff mult timp in educatia copilului meu, si sunt mereu prezenta si atenta sa pot interveni acolo unde este cazul. Cand este nevoie intervin si-l opresc. Cand era f mic, trebuia sa-l opresc din a lua jucariile altor copii si a fugi cu ele. E normal pt un copil mic? Da, f normal. Dar la fel de normal e si pt mine ca mama sa-l opresc si sa-i explic de 1000 de ori daca e nevoie, ca nu asa se procedeaza. Nu este normal sa asist pasiva si sa explic altora ca e mic, e normal, lasati-l in pace.
      Similar cu acest baiat care musca si zgarie copii, e un copil cu un comportament rau si care trebuie indreptat, dar mai intai trebuie aflata cauza. Este clar din articolul doamnei, ca mamica nu este interesata in aflarea cauzei acestui comportament, in a gasi si a veni cu solutii concrete de a rezolva problema baiatului, nu este interesata sa vada cu ochii ei ranile provocate de copil, ba chiar este deranjata de faptul ca directoarea i le arata.
      Comportamentul directoarei e reprobabil (daca e ceva adevarat din ce scrie aceasta mamica, desi ma indoiesc serios ca e totul adevarat), dar si al ei e la fel.

  • Mona spune:

    Madalina sunt perfect de acord cu tine. In parcul unde merg eu e exact la fel, copii musca, scuipa, imbrancesc, lovesc cu jucarii, calca pe jucarii…iar mamicile lor au cam o singura reactie ” hai mai cutarica, ca nu prea e frumos ce faci”. Apoi isi vad in continuare de barfa cu alta mamica sau butoneaza telefonul
    Sunt convinsa ca autoarea acestui articol face parte din aceasta categorie, altfel ar fi avut solutii concrete de rezolvare a comportamentului nedorit, nu doar sa spui ca citesti carti.
    E f bine sa citesti si sa te informezi dar apoi treci la actiune.
    Cum ai spus si tu, multe mame sunt indiferente, nepasatoare, obosite, se asteapta ca gradinita/scoala sa le educe copii, nu ele. Ele sunt ocupate cu butonatul telefoanelor, cu telenovelele de seara de dupa job, cu barfa impreuna cu alte mamici exact ca ele si in general orice altceva excluzand a te ocupa efectiv de copil.
    Sa cresti un copil e un efort constant, e frumos si este si greu si inseamna responsabilitate. Educatia propriului copil este responsabilitatea parintilor, nu a cadrelor didactice sau educatoarelor/ingrijitoarelor. Sistemul vine doar sa completeze si sa intregeasca educatia primita acasa.

  • Cartisoara spune:

    In urma lecturii comentariilor, am concluzionat ca imi voi invata copilul sa muste si sa riposteze cand e agresata in vreun fel. Se pare ca beneficiaza de mai multa empatie decat daca o invat sa fie blanda si intelegatoare fata de supararile celorlalti. Reactia directoarei n-a fost cea mai inspirata sau empatica, copilul e mic si nu are nicio vina, dar ca parinte cum poti sa ceri soludaritate de la alt parinte al carui copil e victima alui copil care face ce face al tau? Cu cine sa empatizez mai intai: cu copilul meu sau copilul care l-a agresat? Este foarte dificil cand copilul tau e in postura agresorului, dar apelul la empatie isi are limitele sale, iar povestea din articol este subiectiva, nu cunoastem ambele variante ale situatiei. Unii parinti se plang ca nu gasesc intelegere pentru copilul lor aflat in postura de agresor, eu ma plang ca nu gasesc intelegere pentru copilul aflat in pozitia victimei. Cine are dreptate?

    • Ionita Dan spune:

      In mod normal, ambele parti au nevoie de intelegere. In acest caz insa, autoarea demonstreaza ca nu merita asa ceva.
      1. In tot articolul scris (destul de lung) nu este nici macar un cuvant prin care sa isi ceara scuze fata de copii/parintii copiilor agresati.
      2. Este foarte deranjata ca educatoarea ii arata ranile fetitei. De parca aceste rani sunt irelevante si doar fengshul ei si a lui fisu conteaza
      3. Sunt mai multe postari de la persone care o cunosc din gradinita/cartier care spun ca exact asa se poarta si la locurile de joaca sau la gradinita. Nici o scuza si total indiferenta chiar si cand fisu e agresiv sub ochii ei, nici nu il ia de acolo, opreste agresiunea.
      In aceste conditii ce mai este de spus? Nu pot sa concluziunez decat ca persoanele care se pozitioneaza de partea ei (care de asemeni nu au scris un cuvant despre victime) sunt facute din acelasi aluat si procedeaza exact in la fel. Din pacate da, trebuie invatati copii sa se apere/sa riposteze impotriva agresorilor. Daca fetita muscata ii dadea si ea o palma zdravana sa vezi cum nu o mai musca. La aceasta varsta diferenta de putere fizica intre sexe este minima deci si fetele pot fi invatate sa se apere fara probleme.

    • Mona spune:

      Poti empatiza cu un parinte de copil agresor cand vezi ca face eforturi concrete de a indrepta comportamentul nedorit al copilului, ca accepta faptul ca are o problema de comportament si incearca sa afle motivul pt care copilul se comporta astfel: emotii, frustrari, neglijenta si indiferenta parintilor, suparari. Dupa ce afli motivul si cauza atunci poti sa si gasesti rezolvarea: sa-i acorzi mai mult timp, sa-l asculti, sa te joci cu el, sa schimbi anturajul, etc.
      Si baietelul meu a fost agresiv acum un timp cu o fetita cu care este prieten bun, a incercat sa o loveasca cu piciorul (nu a reusit pt ca am intervenit imediat si l-am oprit ). M-a surprins comportamentul lui deoarece era ceva nou, insa am cautat cauza agresivitatii lui din ultimele zile si am gasit-o: tatal lui nu petrecuse timp cu el deloc datorita unor pb la job care l-au retinut la munca inclusiv in weekend. Odata gasita cauza am si rezolvat-o. Sotul meu a petrecut din nou timp cu el in fiecare seara si problema agresivitatii lui s-a rezolvat. Este din nou baietelul bland si cooperant de dinainte care imparte jucariile si e tolerant si bun cu alti copii.
      Parintii sunt singurii care stiu ce se intampla acasa cu copiii lor, prin ce trec, ce nemultumiri au si sunt singurii capabili sa si rezolve eventuale probleme. Daca nu pot singuri, atunci exista ajutor specializat la care se poate apela. Dar este inacceptabil sa permiti copilului continuarea comportamentului neadecvat fata de alti copii, indiferent de cauza. Niciun copil nu trebuie sa sufere din cauza altui copil la nesfarsit, cu explicatia: asa e al meu, n-am ce sa-i fac.
      Ca de exemplu ieri in parc: copil de 3.5 ani, calca cu bicicleta intentionat, de repetate ori, peste jucariile unor copii, iar mamica lui se uita foarte pasiva la el, zambeste si ii spune : nu e frumos ce faci. ATAT, asta a fost tot. Iar baietelul, dupa aceasta lectie de educatie, a continuat sa calce cu bicicleta jucariile, pana cand unul din ei l-a impins si l-a daramat de pe bicicleta. Evident ca tot el a inceput sa urle si sa planga ca vai uite ce i-a facut baietelul, l-a impins.
      Deci da, acesti copii sunt dovada clara a lipsei de educatie si atentie din partea parintilor. Si desi n-au nicio vina ei per se, nu se vor integra social si nu-i va primi nimeni cu bratele deschise niciunde nicaieri.

  • Georgeta spune:

    Dar copilului care a fost muscat sau zgâriat nu i-a provocat o trauma?? de ce te gândești doar la copilul tău egoist-o? și al meu a venit muscat acasă în condițiile în care el își respecta toți colegii din grupa,tu ca părinte trebuie sa iei atitudine și sa înveți copilul cum sa se poarte și sa ii vorbești foarte mult. Nu a procedat bine directoarea nu sunt de acord cu comportamentul abordat de aceasta dar în postarea ta nu am citit nici urma de empatie fata de copilul muscat de către fiul tău.

  • Marinas Valentina spune:

    Eu cred ca parintii inteleg total gresit ideea de disciplina, reguli si limite. Este nevoie de ele in educatia unui copil. Nu poti sa pozezi in victima tu si copilul tau care a agresat alti copii, si sa afirmi ca tot copilul tau este cel traumatizat. Parintii au impresia ca ai lor copii sunt niste bibelouri, si ca ideea de “ lasa-l sa faca ce simte, ce doreste” este un principiu bun de urmat. Total gresit. Copilul trebuie sa stie clar ca exista reguli, iar regulile trebuie respectate. De aceea vedem peste tot copii la clase de gimnaziu care nu au pic de respect pentru cadrele didactice, care nu inteleg ideea ca existe reguli si ca toti suntem obligati sa respectam aceste reguli.
    Libertatea de exprimare a copiilor de aceasta varsta nu inseamna sa aibe libertatea de a face ce vor si cum vor. Astfel de comportamente gresite trebuie corectate din timp, si nu este datoria educatoarei sa faca asta, ci a parintelui. Parintii sunt responabili de educatia lui, ei sunt primul exemplu in relationarea cu ceilalti.
    In situatia de fata este vina clara a parintilor, care cred ca daca il lasa la gradinita este suficient si ca acolo trebuie sa invete tot.
    Degeaba faci cursuri de parenting si citesti carti de specialitate daca nu esti in stare sa le si aplici in mod corect. Nu sa interpretezi tu cam cum ar trebui sa procedezi.
    Cadrele didactice sunt in postura de a suporta toti acesti parinti care vin cu fel de fel de idei si principii de genul mentionat mai sus ( copilul trebuie sa se exprime cum doreste- chiar daca el isi exprima sentimentele si frustarile muscand alti copii spre exemplu 🤦🏻‍♀️), dar “lasatul asta” sa faca ce doreste nu cumva imi ataca dreptul copilului meu la o dezvoltare normala si in armonie?! Cum este atunci cand iti iei copilul muscat de la gradinita pentru ca parintii acelui copil au considerat ca ei au facut tot ce se poate si ca de fapt traumatizat e copilul lor, in nici un caz ceilalti?!?
    Nu exista parinti perfecti, cu toti incercam sa facem ce e mai bine pentru copii nostri, insa ar trebui sa avem mai multa atentie si sa le oferim mai mult timp. Ei de asta au nevoie, de timpul nostru petrecut cu ei. Astfel de frustrari apar cand clar exista o carenta undeva in relatia parinte-copil.
    Sunt mama a doi copii, iar baiatul meu este la gradinita mentionata, la grupa mare. Cunosc foarte bine gradinita si cadrele didactice de acolo. Atat eu cat si sotul am fost acolo , surorile mele si nepotii mei, iar fata cea mica va merge tot acolo anul viitor. Am incredere in aceasta gradinita si in personalul ei.
    Mamica in cauza nu a facut decat sa-si arate frustrarea esecului in controlarea copilului ei, pe cadrul didactic si pe gradinita.
    Sa nu mai spun de situatiile mentionate despre copilasii care inca au pampersi. Dragilor, este o gradinita nu o cresa! Regula este ca atunci cand intra la gradinita sa fie “potty trained “. Nu este pregatit, da-l la cresa. Dar nu aduce dupa aceea acuze de genul, in situatia in care absolut toti parintii care isi inscriu copii la gradinita sunt atentionati de acest aspect.
    Iar legat de disciplina, ma intreb daca voi cei care strigati sus si tare ca vai, copilul meu sensibil, in bula lui, caruia nu ai voie sa-i pui limite si reguli ca plange, intelegeti ca de acum se formeaza caracterul copilului. Daca ii cresteti cu ideea ca este liber sa faca si sa spuna ce doresc, cand doresc, cum doresc, ma intreb cand ajung la varsta adolescentei, cum gestionsti atunci situatiile?
    Sunt multe de spus, eu insa raman la parerea ca ar trebui ca parintii sa inteleaga ca totul porneste de la ei, si ca nu este nimeni obligat sa suporte consecintele unei educatii gresite.

    • Andrei spune:

      Pt @Florentina
      Doamnă îmi doresc sa mă cunoașteți și apoi sa faceți afirmații de genul „ai fost foarte traumatizat în copilărie”, traumatizata este gandirea dvs, iar dacă în percepția dvs Directorul unei grădinițe este „animal“ vă declar traumatizata pe viață!!! Ma bucur ca ți dai cu parerea dar nici macar nu faci partea din comunitatea grădiniței. Hai PA

    • Alexandra spune:

      Unde anume este precizat ca un copil TREBUIE sa faca la olita la inscrierea la gradinita? Exista vreun regulament? Exista cadru legal pentru a pretinde asa ceva?
      Copiii sunt diferiti. Si adultii sunt diferiti, unii mai priceputi, altii mai stangaci, unii mai implicati, altii mai relaxati. Insa, in cadrul unei institutii de stat avem toti dreptul la servicii egale. Nu poti sa respingi un copil pt ca, din diverse motive, nu l-au invatat parintii sa faca la olita.
      Si, din pacate, suntem cu totii mereu obligati sa suportam consecintele educatiei gresite a unora din jurul nostru. Nu ne convine, dar nu prea avem de ales.

    • Marinas Valentina spune:

      Alexandra,
      Da, este specificat in regulament si in contractul pe care il semnezi la inscriere. Gradinitele nu au personal extra pentru a putea schimba toti copii de pampersi, pentru asta este creda. Daca copilul tau nu este pregatit sa faca la olita dau wc, clar nu este pregatit sa intre in colectivitate, unde trb sa te imbraci singur, sa te speli singur pe maini sau sa mananci singur. Acest regulament este inclusiv in UK, unde sunt clar specificate toate aceste aspecte.
      Este logic ca nu toti copii se dezvolta neurologic la fel, si da, partea de potty trained este o abilitate care apare mai tarziu, undeva in jurul varstei de 2 ani jumate- 3. Insa faptul ca un parinte nu a considerat necesar sa invete treptat asta si il arunca in grafinita si are pretentia ca educatoarele sa stea sa schimbe pampersi, mi se pare total absurd. Gandeste ca toti 30 de copii ar avea pampersi? Ce inseamna asta? Inseamna 0 activitati didactice, inseamna ca feneile alea stau si schimba pampersi toata ziua! Despre ce vorbim??? Mie una nu imi convine ca al meu copil sa nu poate beneficia de activitatile din programa, si de o conduita normala la grupa, pentru ca alti copii nu sunt inca pregatiti si trebuie asistati la niste activitati care trebuie facute singure de catre copil. Este o educatoare pe tura, si o ingrijitoare pe tot etajul. Aceasta este structura pe care o are o gradinita de stat.
      Vrei ca cel mic sa fie schimbat de pampersi, il duci la cresa, acolo sunt grupe mici cu putini copii si cu mai multe ingrijitoare.
      Este total absurd ce pretentii ai, pretentii de parinte care crede ca regulile sunt doar asa, ca doar copilul tau este special si inca nu face la olita, deci hai sa chinuim pe altii, ca e dreptul meu. Nu! Este o regula, o respecti! De aceea suntem unde suntem, ca aveti impresia ca dorintele voastre sunt mai presus de drepturile celorlalti.

  • T spune:

    Copilul tau sălbatic nu are ce sa caute in grădinița,ai putea sa il închizi intr-o cusca.cum adică sa muste alti copii si tu sa fii revoltată:)))))) asta chiar e buna si mamicile disperate gen „” in ce lume trăim „”
    Pana si cățelul meu stie ca nu are voie sa muste pe nimeni:))))
    Ne te supăra domnisoara anonim cu copilul tau sălbatic ar trebui sa va revizuiti niste compartimente.
    Eu vreau sa stiu unde ii COPILUL inscris sa nu imi înscriu si eu acolo copilul ca ma trezesc ca vine muscat si zgariat

    • Raluca spune:

      Hahaha. Între atâtea sensibilitățuri (pt copilul mușcator, evident) comentariul tău, T, e ca o ploaie răcoroasă într-o zi torida de vara.

    • Robo spune:

      Adica plina de praf si de particule toxice de la esapamente.

      Vezi tu, exista un moment in care ignoranta nu mai poate fi o scuza. Adica, intreaba tu pe cine vrei tu care e in domeniu si o sa-ti zica ca muscatul la varsta aia e foarte frecvent si e o etapa normala, pt ca copiii mici exploreaza lumea cu gura.

      In conditiile astea, sa vorbesti de „agresor” si de „copil salbatic” nu inseamna decat ca pur si simplu plesnesti de rautate.

      Rai mai sunteti, mai oameni buni.

    • Anastasia spune:

      Bine ca ai tu un copil ne-salbatic, care desigur, e meritul educatiei primite de la tine, despre care educatie putem trage o singura concluzie din comentariul tau(care, ce sa zic, ce ne.a mai racorit…), si anume:e cam pe la subsol asa…

  • Alexandra spune:

    Am trecut prin aproximativ aceeasi situatie la o gradinita din sectorul 3, gradinita scolii 88, unde “doamna” directoare Ene are de ani intregi un comportament total necorespunzator cu functia pe care o detine si cu domeniul in care profeseaza. Atitudinea superioara si jignitoare fata de parintii copiilor “cu probleme” este menita sa-i determine pe acestia sa-si retraga copiii de la aceasta gradinita, pentru a-i usura, astfel, dumneaei, munca. De remarcat este ca a avut intotdeauna preponderent fetite in grupa, numarul de baietei fiind net inferior dar chiar si de aceia scapa relativ repede. Nu a avut niciodata intentia de a incerca sa ma inteleaga, sa ma ajute, sa ma sfatuiasca in mod constructiv, ci doar sa-mi reproseze ca e needucat copilul si ca nu-si poate desfasura activitatea didactica (????) din cauza lui, cu tonul ridicat si cu exprimare “de mahala”, incheind apoteotic cu “tineti-l acasa”. De remarcat este, insa, ca astfel de probleme nu sunt decat la grupa dumneaei, celelalte educatoare se descurca foarte bine, am stat de vorba cu parinti foarte multumiti, care o cunosteau pe “doamna” directoare si se fereau de ea, optand inca de la inceput pt alte educatoare.
    Nu inteleg insa de ce autoarea articolului nu precizeaza despre ce gradinita este vorba. Nu cred ca vreun demers legal va avea succes atata vreme cat nu exista dovezi concludente. Plangerea la minister/inspectorat din nou nu cred ca va avea vreun rezultat, din pacate.
    Nu stiu ce anume doriti sa protejati si de ce nu spuneti clar despre ce gradinita este vorba. Ma gandesc ca, daca as fi stiut si eu despre directoarea gradinitei 88, m-as fi ferit si eu. L-am consultat pe google inainte de inscriere, insa nu mi-a comunicat mai nimic. Ulterior, insa, am aflat de la alti parinti din cartier, ca “doamna” are notorietate (pentru mine, care sunt mai retrasa, ar fi fost util sa gasesc cateva opinii la obiect in mediul online).

  • Anastasia spune:

    Din acest puzzle lipsesc cateva piese f.importante pt a avea imaginea de ansamblu, ca de ex:
    1.ce a facut mamica pt a corecta comportamentul copilului?
    2. Ce a facut educatoarea pt a se corecta comportam.copilului? A discutat cu mamica strategii de aplicat acasa? A spus ce strategii aplica la gradi pt a putea lucra cu acest copil?
    3. Directoarea e si educatoarea copilului? Daca nu, de ce educatoarea a mers cu acest caz la directoare? A aplicat tot ce stia pt a rezolva prb sau e regula sa nu faca nimic si sa mearga mai sus cu prb, doar-doar il da afara pe copil si scapa de griji?
    4. Copilului i s.a facut o fisa de observatie, in care sa se treaca de cate ori musca, cand musca( in ce parte a zile, pe cine, in ce contexte- de ex.cand i se ia jucaria, cand are o suparare, etc)? S.a trecut in fisa comportamentul initial si comportamentul dupa aplicarea strategiilor de indreptare(daca au fost)?
    5.de ce s.a discutat acest caz in sedinta cu parintii? Sa o umileasca, sa o rusineze pe mamica? La sedinta era si directoarea prezenta?
    6. Parintii copiilor muscati au vorbit cu mamica in particular? Au spus educatoarei/directoarei sa rezolve prb?
    O rog pe mamica, daca vrea si poate sa ne lamureasca aceste aspecte importante.

    • Ecarulan spune:

      Dupa cum vad eu articolul asta, nu lipseste nici o piesa din puzzle – bine, una singura, punctul de vedere al gradinitei.
      Pentru mine, articolul este despre ce a spus directoarea unei gradinite unui copil – chiar si invaluit intr-o poveste moralizatoare – sa-l avertizezti ca-i pilesti dintii, nu e acceptabil.
      Mie ca adult, daca imi spune cineva asa ceva, fug mancand pamantul, ca de un psihopat.

      Restul, ce trebuie sa faca sau sa nu faca un parinte cu un copil agresiv, despre cum ar trebui sa se desfasoare lucrurile intr-o gradinita cand in colectiv este un copil agresiv, este vorba despre alta discutie/alte articole etc.

      Mie mi-a crescut tensiunea cand am citit ca o fost scoasa o fetita din sala si adusa spre exemplificare, ca un exponat la muzeu. Experientele astea pot fi traumatizante pentru copii.

  • alexandra spune:

    Te rog nu mai posta astfel de articole, ma sperie cat sunt oamenii de rai.

    In zilele noastre se promoveaza atat de mult toleranta, acceptarea si ajutorarea semenilor, dar condamnam un copil pentru niste comportamente pe care sigur nici nu le intelege.

    De regula, oamenii astia marginalizati, care au niste dificultati in a fi acceptati cand sunt mici ajung sa ii angajeze pe copiii ‘model’ la gradinita!

  • Alexandra spune:

    @ Marinas Valentina
    Nu am scris nicaieri ca vreunul din copiii mei a purtat pampers la gradinita. Stiu doar ca la cresa nu se mai primesc copii dupa varsta de 3 ani. Asadar, presupunand ca nu as fi reusit sa-i dezvat de pampers nu i-ar fi primit nicio gradinita. As fi dori sa imi spuneti care este cadrul legal pentru acest ipotetic refuz, pentru ca va vad foarte categorica in opinii. De asemenea, va rog sa-mi spuneti si care este cadrul legal pentru a “da afara” un copil agresiv (din diverse motive). Dvs spuneti ca ceilalti copii nu sunt obligati sa … diverse. Ba sunt, pt ca sistemul de stat, asa, in halul in care e, e pentru toata lumea. Am fost si sunt de ambele parti ale baricadei, deci eu inteleg ambele puncte de vedere, sa stiti, si nu am nicio pretentie de la nimeni.

  • cristina spune:

    Robo, iesi un pic din bula ta si mai vino printr-o scoala de stat. Nu exista copii rai? Nu stiu cat de rai sunt, dar vorbesc si actiuneaza cu multa rautate. Nu mai generaliza atata ca de-aia se si inflameaza lumea. Ia, pofteste unde predau eu sa vezi ce auzi la clase de a 2-a(nu mai zic de a 3-a si mai sus ca o luam razna): nesimtitule, saracio, te imbraci de la second hand, esti un tampit, esti o grasa urata, injuraturi nu pot scrie aici. Cam asa isi vorbesc intre ei copii de 8 ani. Eu te cred ca iti place sa citezi din carti, dar realitatea te contrazice cu suturi. Scoala de top, zona centrala. Cu cati copiii ai lucrat in viata ta? De unde iti tragi generalizarile? Vino in lumea reala, te asteptam oricand doresti.
    Stii cum reactioneaza parintii copiilor violenti cand le spui(in calitate de cadru didactic) ca al lor copil bate tot ce prinde? „e mic, doamna, eu am copil extraordinar, se mai enerveaza si el”, cam ca mama din text. Weekend placut in bula!

    • Robo spune:

      Aia nu sunt copii rai, sunt copii in privinta carora sistemul de educatie, din care inteleg ca faci parte, a esuat.

      Si in loc sa-i educi sa se poarte cum trebuie, ti-e mai usor sa zici ca sunt ei rai, adica stricati, deci tu nu ai nici o responsabilitate, nu e vina ta. Tu te astepti sa intalnesti copii gata educati fara sa-ti treaca prin cap ca educatia lor este fix treaba ta. E greu, stiu ca e greu, dar asta nu poate fi o scuza.

      Somn usor si succes in fuga de responsabilitate pe mai departe.

    • ONICO spune:

      ,,Vai, ce rai sunt cei care comenteaza!”….inclusiv faptul ca s-au format doua tabere de comentatori, iti arata masura realitatii, care e la mijloc! Legat de ce i-ai raspuns Cristinei, modul in care un copil de 7-8 ani se poarta tine de educatia din familie.

    • Robo spune:

      Chiar asa, modul in care un copil de 7-8 ani se poarta tine de educatia din familie? De ce, copilul ala nu a mers la gradinita? Ca uite, la gradinita i se zice ca i se pilesc dintii, asta o fi educatie sau la gradinita ii ducem doar ca sa ii puna cineva la desene?

      Dar de la ce varsta se considera ca felul in care se poarta un copil e si rezultatul scolii? De la 18 ani? Sau de la cat?

      Dar parintii acestor copii de ce nu sunt capabili sa si-i educe, oare? O fi tot din cauza ca sistemul de educatie a esuat si in cazul lor sau e vina parintilor lor si asa mai departe pana la stefan cel mare?

      Dar scoala, in general vorbind, are dupa parerea ta vreo responsabilitate in ce priveste educatia sau ea exista doar ca sa ia profesorii salarii?

    • cristina spune:

      @robo
      Eu nu ma astept la nimic, ti-am relatat un fapt real. Nu are importanta daca sau nu sunt rai copiii, ci ca faptele lor care sunt rele. Stii de ce sunt probleme si nu reusim nimic? Pt ca intampinam parinti ca tine, care in loc sa colaboreze cu noi, dau vina pe scoala. Cand ti se spune ca ai o problema, cauti sa o rezolvi, nu dai vina pe altii sau te faci ca nu exista. La ce freci toata ziua internetul daca atata lucru nu mai pricepi?

    • Robo spune:

      Ti se pare ca am zis eu pe undeva ca nu exista comportamente care nu sunt ok la copii sau cum? Mie mi se pare ca ma contrazici doar de dragul de a contrazice.

      Eu nu dau vina pe nimeni, mi se pare ca tu esti cea care da vina pe parinti. Cu siguranta si parintii sunt lipsiti de educatie, insa articolul este despre un caz in care educatorul nu si-a facut treaba.

      Altfel, e ridicol sa te plangi ca copiii nu sunt educati cand jobul tau este chiar acela de a-i educa, ca practic ce faci este sa recunosti ca ai esuat.

    • cristina spune:

      Eu nu sunt nici educator, nici invatator. La matematica, engleza, franceza, fizica sau orice alta materie nu se face educatie si scoala nu are ca scop acest lucru. Amesteci lucrurile sau esti ignorant. La scoala se face predare si insusire de cunostinte, nu educatie. Bineinteles ca profesorii nu sunt de acord si incearca se explice si de ce nu sunt ok comportamentele agresive sau jignitoare, dar nu asta e jobul lor. Educatie se face in familie, prin exemplul parintilor, nu cu teorii goale pe care nici macar parintii nu le aplica. Daca tu ca parinte esti certaret, corupt, iti barfesti acasa colegii de la job, ce sa faca scoala pt copilul tau? Sa ii spuna ca esti un prost si sa nu ia exemplul tau? Sistemul de educatie are hibe pe partea de predare, orar stufos, examene neconcludente, nu pe educatie care e nu treaba lui.

    • Robo spune:

      Ma bucur ca ai scris negru pe alb ca la scoala nu se face educatie si ca nu asta e scopul scolii.

      Am banuit de la inceput ca asta e ceea ce crezi, dar a trebuit sa te fac sa o spui tu.

      Te informez ca art 2 din legea invatamantului insa spune altceva:

      „Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.”

      Dupa cum poti citi, se vorbeste si despre valori si despre capacitati, nu doar despre cunostinte.

      Este trist cand cei care fac parte din sistemul educational nu inteleg sau nu vor sa inteleaga de ce exista de fapt invatamantul public, iar asta este principalul motiv pentru care la noi in tara el esueaza sistematic si pe scara larga.

    • cristina spune:

      Pai nici din legea citata nu reiese ce vrei tu, ci reiese ca scopul principal e cel descris de mine. Eu cred ca nu aveam acelasi inteles pt cuvantul educatie. Pt mine un om educat nu bate, nu minte, nu insala, nu jigneste, e serios in ceea ce fa ce, etc. Nu avem o materie la scoala dedicata lucrurilor acestora, dar fiecare profesor se straduieste sa insufle aceste valori elevilor. Nu inteleg ce doresti exact de la scoala. Sa nu predam decat maniere? Scrie ministerului si poate reusesti.

    • Robo spune:

      da, da fiecare profesor se straduieste sa insufle valori elevilor, cum face si doamna din articol care ii spune unui copil de 3 ani ca o sa-i pileasca dintii.
      te contrazici de la un post la altul Cristina, mai intai scopul scolii nu e sa faca educatie, apoi profesorii se straduiesc sa insufle valori etc

      ce doresc de la „scoala” e sa inteleaga ca majoritatea covarsitoare a parintilor nu au cum sa fie semnificativ mai educati decat au iesit din scoala la randul lor, deci sa te plangi ca parintii nu-si educa copiii este ilogic si contraproductiv: nu au cum sa le dea o educatie de buna calitate copiilor lor daca ei la randul lor nu au primit-o – sunt de acord ca au obligatia asta, dar repet, e absurd sa te astepti ca toti sa o faca

      chiar si lucruri simple cum sunt „de ce trebuie sa respecti legea” sau „de ce trebuie sa fii politicos cu altii” nu sunt intelese, tocmai pentru ca nu se fac la scoala.

      ce doresc de la scoala este sa-si asume rolul pentru care exista, acela de a forma oameni si cetateni, nu de a le indesa copiilor in cap cu forta niste informatii – apropo, chiar si la asta esueaza cu brio invatamantul nostru.

      e inutil sa scriu ministerului, pentru ca ministerul nu exista, exista doar oameni care lucreaza in sistem si care nu inteleg de ce exista invatamantul public – asa ca tine.

      invatamantul public exista tocmai pentru ca nu ne putem baza pe parinti sa le faca copiilor educatie.
      ca daca ne puteam baza, nu ar mai fi fost nevoie de invatamant public obligatoriu, gen, am fi invatat tot ce ne trebuie acasa de la parinti.

    • Mona spune:

      Robo, vorbind exclusiv de scoala, la ce materie crezi ca are timp un profesor sa discute cu elevii despre principii si valori de viata si sa faca educatie? La matematica? La chimie? La biologie?
      Poate doar la dirigentie sa se discute adtfel de subiecte, si ar fi chiar normal sa fie asa, in rest nu inteleg unde anume in cadrul unei ore de fizica sau geografie, de ex, sa faca educatie un profesor.
      Probabil la scolile particulare, unde se merge cu totul pe alt sistem, acest lucru este posibil si poate chiar sa fie asa, nu stiu. Insa in sistemul de stat, in forma lui actuala, nu este loc pt asa ceva.
      Mi se pare ca minimizezi mult rolul parintilor in educatia copilului.
      Ca sa iti dau un exemplu concret: la gradinita li s a vb de toleranta rasiala, de faptul ca nu are importanta etnia, rasa etc, toti oamenii sunt egali. Fetita ii arata tatalui, uite o fata neagra tati, e copil ca noi asa ni s a spus, nu conteaza culoarea. Replica tatalui, un domn foarte aranjat: v a spus o prostie, e o cioara africana si saraca. Tu te joci cu cei ca tine doar.
      Cand aceasta fetita o sa strige dupa colega ei ca e cioara africana, a cui va fi vina? A sistemului?

    • Robo spune:

      bineinteles ca va fi vina sistemului.

      esecul sistemului de care vorbesc eu sta chiar in lucrurile pe care le-ai zis tu, mi se pare incredibil ca nu vedeti asta.
      da, e gresit ca avem mai multe ore de chimie si de matematica decat ore de educatie civica, de educatie sexuala, de igiena, de bune maniere si asa mai departe.

      iar lucrurile asta pot si trebuie sa le schimbe in primul rand chiar oamenii din sistem – cu conditia, bineinteles, sa inteleaga care e scopul unui sistem de invatamant, nu sa dea la randul lor vina pe oricine altcineva (pe sistem sau pe parinti).

    • Alina spune:

      Eu vad situația în felul următor: copilul respectiv a fost 3 zile la grădiniță (din spusele mamei… ). În primele 3 săptămâni de grădiniță are loc acomodarea copilului cu spațiul, personalul unității și cu cadrele didactice care încearcă sa cunoască fiecare copil etc…Cum sa fie educat un copil în primele 3 zile, când cadrul didactic abia asociază numele copiilor cu chipul lor și cu părinții care ii iau de la grădiniță ? Din punctul meu de vedere, comportamentul copilului nu poate fi redus la zero în 3 zile de grădiniță. Părintele ce a făcut 3 ani cu acel copil, ca înțeleg ca a mai avut acest comportament și în alte circumstanțe, deci nu declanșat de grădiniță ? Un cadru didactic are 25-30 de copii care plâng în primele zile de grădiniță, este greu sa ii împaci pe fiecare, cu atât mai greu când ai copii agresivi care ii mușcă /lovesc. Gândește-te cum percep grădinița acei copii muscati/loviți în primele 3 zile. Pe ei cine ii plânge? Vor mai vrea sa vina la grădiniță de frică ? Părinții copiilor mușcați ce sa facă cu copiii lor dacă aceștia nu mai vor la grădiniță? Situația este destul de delicată.
      Probabil copilului i-a fost atrasa atenția cu blândețe de vreme ce 3 zile a frecventat grădiniță fără sa planga… Iar din ce înțeleg din comentariul unei mămici care este la grupa respectiva lucrurile nu stau chiar asa și de fapt a fost inventata o poveste cu un lup care musca copiii. Nu cred ca l-a amenințat nimeni direct ca ii va pili dinții. Totuși, imi vine greu sa cred ca la grădinița unde a fost mutat nu are același comportament…. Rolul grădiniței/scolii este de a continua educația primita de copil în familie, nu de a educa de la zero în 3 zile. Unii chiar nu își asuma faptul ca au copii problema și cauta alt vinovat pentru problemele lor.

    • cristina spune:

      Vad ca ti-au explicat si altii, dar o dai inainte cu aberatiile. Ori atat pricepi, ori pur si simplu simplu simti nevoia sa acuzi pe cineva si nu stii pe cine. In alte state ale lumii se preadau lucrurile enumerate de tine in cantitati uriase si tot probleme sunt. In SUA de ce se omoara elevii cu pistoalele? Din cauza scolii? Se sinucid de la bullyingul colegilor ca ce? Crezi ca nu li se spune ca nu ok ce fac? Ba da, dar nu poti invata una la scoala si alta acasa, in cercul de prieteni sau la tv. Cu gandire absurda ca a ta vom avea din ce in ce mai multe probleme. Slava Domnului ca macar comentatorii de la aceasta postare au inteles cum stau lucrurile. Tu musti si la varste mari, educatoarei tale cum de nu i-a venit ideea sa iti pileasca dintii cand erai mic? 🙂

    • Raluca spune:

      Robo, tu musti mai ceva ca un pitbul, când cineva are alte idei decât ale tale. Conform teoriei tale, ești întruchiparea perfecta a eșecului sistemului educational, inclusiv de învatamant.

    • Robo spune:

      Pai am stabilit deja ca e absurd sa ceri scolii sa faca educatie, conform parerilor voastre, deci nu e de mirare.

      Apropo, atentie la limbaj si pt tine si pt Cristina, ca eu n-am zis despre voi genul de lucruri pe care le ziceti voi despre mine si in momentul asta ati cam depasit cota la mahalagisme.

    • Mona spune:

      Robo, e clar ca tu ai dreptate cand spui ca sistemul de invatamant de stat este complet esuat si depasit. Cred ca deja toti stim si ne-am si convins de acest aspect. Asa este de cateva zeci de ani si cel mai probabil va mai continua cateva zeci de ani in acelasi mod.
      Si tocmai pentru ca deja toata lumea stie ca scoala la noi in tara inseamna si se bazeaza exclusiv pe insusiri de cunostinte (care mai de care mai inutile), este uimitor cum un parinte se mai poate astepta ca scoala sa-i educe copilul si sa-i inspire valori si principii de viata. A avea astfel de asteptari contrazice realitatea.
      In alta ordine de idei, un copil pretuieste cel mai mult ideile si parerile propriului parinte, in special ale aceluia cu care are o relatie mai apropiata sau pe care doreste sa-l imite.
      Degeaba ar incerca scoala sa te invete ce inseamna un comportament civilizat si fara violenta, daca acasa autoritatea suprema te invata ca e bine sa lovesti daca te deranjeaza ceva, e ok sa injuri si sa jignesti cand esti suparat, ca profesorii sunt niste idioti si nu merita respect si etc, etc.
      Recent scria o mamica la comentarii ca si-a invatat baiatul sa bata tot ce prinde ca sa nu fie victima, inclusiv sa-i impinga pe scari sa le sparga capul. Crezi ca pe acel baiat il mai poate invata scoala altceva? Aproape imposibil.

    • Madalina spune:

      Robo omite un fapt, nestiut de el si de multi altii, care au copii dusi exclusiv la privat.
      Diferenta dintre stat si privat e facuta in primul rand de bani.
      La privat exista ambitia de satisfacere a clientului platitor, care e parintele.
      Spun din experienta cu ambele sisteme.
      Scoala are scopul de a educa si contribuie la formarea caracterului unui copil, insa nu actioneaza in izolare. Familia si scoala contribuie impreuna la asta.
      Sunt insa familii unde nu se poate face mare lucru, si e lipsit de sens sa ceri scolii sa preia complet atributiile parintilor, la fel cum e lipsit de sens sa ceri parintilor sa preia total rolul scolii.
      Pentru mine, simplul act al mamicii de a se concentra in articol exclusiv pe problema ei si a copilului ei, dar ignorand complet problema pe care ea si copilul ei p cauzeaza altor familii, e reflexia perfecta a societatii, condusa de “ba pe a ma-tii”, “decat sa planga mama mai bine sa planga ma-sa” si asa mai departe.
      Mentalitatile de genul asta nu se vor vindeca vreodata, pentru ca rolul unui ministru (Politician de altfel), fie el si al “educatiei”, nu e sa instaureze bunul simt, decat prin crearea unui cadru legal care sa aduc bunul simt cu forta. Iar asta nu se va intampla prea curand, pentru ca ei se vor a fi votati, iar votantilor nu le place disciplina.
      In rest, discutam discutii, vorba aia…

    • maddy spune:

      Sunt de acord cu Cristina. Educatia se face acasa, la scoala te duci sa inveti, sa memorezi si sa socializezi. Nu profesorul iti face educatia, ci parintele.
      Robo, spuneai ca parintele nu a fost nici el invatat la randul lui si de aia nu stie nici el. Pai oamenii evolueaza de-a lungul vietii, invata, isi schimba ideile, se adapteaza, realizeaza greselile si incearca sa nu le repete.
      Copilul e oglinda parintelui si multi nu recunosc asta ca se uita in oglinda si nu le place ce vad in ea.

    • Daria spune:

      @Robo – „Bineinteles ca va fi vina sistemului”? „E gresit ca avem mai multe ore de chimie si de matematica decat ore de educatie civica, de educatie sexuala, de igiena, de bune maniere si asa mai departe”??? Sa fie oare din cauza ca se pleaca de la presupunerea ca de-aia ai parinti, sa-ti dea lectii de educatie civica, sexuala, de igiena, de bune maniere si asa mai departe? Sa fie oare pentru ca se presupune ca tu, ca parinte, chiar ai o responsabilitate de educatie fata de propriul copil?

      Deci propunerea ta ar fi sa se scoata o ora de chimie sau de fizica sau de mate (materii cu oaresce importanta in educatie), ca sa faca loc orelor de bune maniere? Serios? De ce nu, sa avem si un manual de bune maniere. Ar fi excelent, am avea o generatie de copii foarte manierati si politicosi, cu spirit civic, dar care nu pot fi ingineri, doctori, farmacisti, matematicieni, etc. Sau sugerezi sa se creasca numarul de ore petrecute la scoala? Eventual chiar sa muti copiii cu totul in scoala, sa-i invete profii tot.

      Vii cu solutii utopice, care nu se pot transpune in viata reala, pentru ca ai un numar limitat de ore in care trebuie sa bagi cat mai multa informatie in cat mai multe domenii. E absolut ridicol sa ceri ca sistemul, care deja e coplesit si are multe hibe, sa se reformeze in sensul de a reduce orele la materiile pentru care te duci de fapt la scoala si a le inlocui cu cei 7 ani de-acasa, care cad in responsabilitatea parintilor.

      E incredibil cum incerci sa pasezi responsabilitatea catre sistem, catre educatori, invatatori si profesori – ei au cate 30 de copii in clasa (in cazurile fericite), cu personalitati diferite, niveluri de cunoastere si de intelegere diferite, cu abilitati si talente diferite, pe care trebuie sa-i invete de preferat in acelasi timp aceleasi lucruri. Tu ai unul, doi, trei copii de educat, si tot ti-e greu, din motivele pe care tocmai le-am enumerat. Si sunt AI TAI, deci se presupune ca ai rabdare infinita, intelegere, blandete, etc.Si tot iti pierzi rabdarea uneori si dup-aia regreti. Dar vrei ca oamenii aia sa fie sfinti? Te-ai gandit vreodata ce pret emotional platesc oamenii aia pentru privilegiul de a-ti educa copiii?

      Nu zic, sunt destui profesori, invatatori, educatori incompetenti si care n-au ce cauta in sistem. Dar sunt si unii minunati, care dau dovada de o rabdare ingereasca si care chiar formeaza caractere in locul parintilor.

      Sistemul de invatamant e facut sa te invete chestii pe care parintii nu stiu sa ti le predea, cum ar fi chimie, mate, fizica, limbi straine (de multe ori chiar si limba romana), etc. Nu e facut sa-ti invete copiii sa se poarte civilizat in societate. Asta e treaba ta, ca parinte, si asa a fost de cand lumea – si, mai important, asa ar si trebui sa fie. Nu mi se pare normal sa cedezi (sau sa impingi) aceasta responsabilitate catre stat, pentru ca atunci sunt copiii statului, nu ai tai.

      Si zicand aceasta chestie tocmai ce-am avut un flashback din perioada comunista, cand aveam lectii de pregatire pentru apararea patriei, economie socialista si alte porcarii sinistre pe care din fericire le-am uitat repede si care erau de fapt indoctrinare si nimic mai mult, in detrimentul materiilor care chiar aveau o importanta.

      Doamna din articol e super ofuscata de atitudinea directoarei, dar e complet lipsita de empatie fata de copiii care au avut de suferit de pe urma comportamentului propriului copil. Tu pari sa simpatizezi/empatizezi cu ea. Eu empatizez mai degraba cu copiii muscati si zgariati si cu parintii lor. Si cred ca noi, ca parinti, avem o responsabilitate mai mare decat sistemul de invatamant. Infinit mai mare. Deci din punctul meu de vedere e responsabilitatea mamicii in cauza sa rezolve problemele comportamentale ale copilului sau.

      Daca mama rezolva problema, directoarea n-ar fi trecut la amenintari. E foarte simplu. Daca, asa cum sugereaza destule comentarii, se poate face educatie si fara frica, atunci era treaba parintilor sa faca acest lucru, ei avand acasa doar doi copii, dintre care unul nu are probleme. Nu era treaba educatoarei, care avea, pe langa copilul cu probleme, si copiii agresati – si da, agresati este cuvantul adecvat in acest context – plus parintii acestora, plus alti copii pe care ii avea in grija, plus o viata personala, ca nu-i robot si nu poate lasa toate problemele la usa cand intra in clasa. Aaa, daca directoarea sau educatoarea treceau la corectii fizice, batai, etc, aveam alta discutie, pentru ca asta mi se pare intolerabil si la copii mai mari, darmite la trei ani.

      Oricum, sunt 100% de acord cu Cristina, traiesti intr-o bula unde totul e frumos si roz – asa, ca experiment, incearca o data sa iei mai multi copii (nu 30), hai sa zicem vreo opt, noua, sa ai grija de ei vreo trei-patru ore, la playdate-uri, sa vezi cum te descurci, inainte sa dai cu bata in sistem. Eventual ia si un copil cunoscut ca are probleme de agresivitate. Si explica-mi cat de calm ai fost dupa ce ti-a muscat/bruscat/zgariat copiii proprii si cum i-ai luat cu duhul blandetii si i-ai educat in cateva ore, avand in acelasi timp grija si de toti ceilalti copii.

  • Valeria spune:

    Baietelul meu in clasa 1 a, a fost stans de gat de un coleg in asa hal incat avea guler vinetiu la gat. I am facut foto cu aparatul si l am dus sa il vada si parintii lui. I am zis ca eu nu pot sa il educ, dar voi fi nevoita sa faca plangere la polite daca se mai intampla. Nu l au mai trimis o saptamana la scoala si dupa cand a venit nu l a mai lovit.

  • ONICO spune:

    Da, Robo, scoala si gradinita educa, pe un fundament pus in familie. Nu cred ca vorbitul urat si lovitul sunt comportamente care ilustreaza esecul cadrului didactic. Astea chiar tin de educatia de acasa, nu de faptul ca mai exista cate un director sau profesor care spune ce n-ar trebui. Crede-ma ca majoritatea cadrelor didactice isi fac treaba,
    unii mai norocosi, in scoli cu copii civilizati, altii intre copii care isi jignesc si ameninta colegii si profesorii, care isi agreseaza fizic colegii etc.
    In educatie exista triunghiul copil-profesor-familie. Nu cade intreaga raspundere pe umerii cadrelor didactice. Culmea este ca in scolile de centru, de ,,top”, in care parintii sunt ,,persoane importante”, copiii manifesta cel mai frecvent comportamente inadecvate. Deci este evidenta legatura cu mediul familial.
    Sigur ca reactia directoarei, amenintarea ei, denota incapacitatea de a gestiona problema si este condamnabila, reactia mamei se justifica…dar ea, mama, trebuie sa isi puna problema si din perspectiva parintilor copiilor agresati.

    • o femeie spune:

      Ce ma deranjeaza este ca in cercul asta e nevoie de implicat si mama si copilul agresor si educatoare si directoare si parintele de copil muscat intr-o discutie de „conciliere si educare”. Ei bine, in acest cerc al educatiei educatoarele si directoarea sunt cele care au pregatire si diploma, de la ele asteptam o solutie umana si o discutie umana, nu de injosit copil.
      Am emotii ca in asemenea gradinita, ce o sa obtina directoarea este un mod de a elimina toti copiii cu dificultati de adaptare si tinut cei umili si care stiu de frica.

      Si fiica mea a fost lovita si stransa de gat timp de un an, la scoala. Cadrul didactic nu a oferit niciun suport, solutia mea a fost sa zic direct mamei copilului agresat ca urmatorul pas al meu este protectia copilului. Din a 2a zi situatia s-a schimbat dramatic – regret ca nu am avut discutia mai devreme.

    • Robo spune:

      „Am emotii ca in asemenea gradinita, ce o sa obtina directoarea este un mod de a elimina toti copiii cu dificultati de adaptare si tinut cei umili si care stiu de frica.”

      Eu sunt convins ca asta se intampla, copii cu probleme de comportament absolut rezolvabile sunt eliminati ca sa nu-si bata capul gradinita cu ei, la locul urmator se intampla la fel si dupa aia ne plangem ca nu i-au educat parintii desi realitatea este ca sistemul educational nu a miscat nici macar un deget pentru ei.

  • Liviu spune:

    In primul rand trebuie sa isi bata capul parintii cu ei. Repet, nu a muscat un copil ci mai multi copii. Putea sa fie copilul dumneavoastra cel muscat si nu odata. Tuturor le era frica de acel baiat. Stiu ca se rezolva dar nu e normal sa ai o situatie pe care nu ai rezolvat- o pana lab3 ani si sa te astepti sa o rezolve gradinita si ceilalti parinti sa accepte cuminti sa isi ia copiii muscati si speriati de la gradinita. Daca considerati ca e corect asa, este strict opinia dumneavoastra. Daca nu, ganditi- va putin ca nu e neaparat adevarat daca e scris frumos si se tinteste latura emotionala. Puneti- va putin si in situatia parintilor carora le e frica sa isi lase copiii la gradinita ca sa nu vina muscati, batuti si zgariati acasa.

  • OK spune:

    Copiii mei au fost muscati, loviti, zgariati la gradinita de multe ori, in diverse circumstante.
    Le explic de fiecare data ca acei copii sunt tristi/frustrati/nervosi si nu se pot gestiona, ca nu sunt rai. Si ii invat sa spuna „STOP, nu face asta, ma deranjeaza/doare, etc” si sa caute un adult daca respectivul copil nu inceteaza.
    Pentru fiecare situatie am avut o discutie detaliata cu copiii mei, apoi cu parintii copilului in cauza. In anumite cazuri a fost nevoie de implicarea cadrelor didactice si/sau a psihologului gradinitei/scolii. Unele s-au rezolvat rapid, altele mai greu, la unele inca mai lucram. Comunitatea de parinti de la gradinita si scoala a contat enorm, oamenii se mobilizeaza pentru a oferi ajutorul, iesim in parc cu copiii care nu se inteleg pentru a le urmari comportamentul, cautam strategii impreuna. Compasiunea si empatia ajuta cel mai mult in rezolvarea acestor situatii. Si asta este ceea ce ne dorim, nu? Sa se rezolve problema, nu sa scoatem din sistem un copil care va trai in continuare in aceeasi societate si va ramane cu probelme nerezolvate, riscand sa „explodeze” la adolescenta/maturitate. Sau ne prefacem ca nu este si problema noastra, ca societate, ci doar a parintilor in cauza?

    Nu exista copii rai! Si nu exista agresori de 3 ani, oricat de grave ar fi lucrurile pe care le fac. Vorbim de lipsa de discernamant, totusi.
    Da, este simplu, si ne face sa ne simtim atat de bine cand aratam cu degetul spre esecul altcuiva (sau ceea ce percepem noi ca fiind esec), ne face sa ne simtim parinti mai buni pentru ca sigur este meritul nostru ca nu experimentam astfel de probleme… Dar vedeti voi, abuzul nu este acceptabil si nici nu poate fi justificat de faptele altcuiva. ABUZUL este abuz, umilinta, amenintarile, frica, aplicarea fortei NU AJUTA. Pe nimeni. Nici chiar pe colegii de gradinita. Pentru ca acel copil nu va invata nimic din abuz decat ca este acceptat un astfel de comportament (din moment ce doamna la gradi o face).
    Citind comentariile am trecut prin furie, frustrare si o imensa tristete…

  • MADA spune:

    Am avut copiii pentru scurt timp aici, la gradinita 122.
    Din pacate, pierdere de timp. La propriu, fiindca in fiecare dimineata sotul meu a fost acolo numai sa vada ce problematici sunt copiii nostri. Copii care pana atunci nu fusesera in colectivitate, copii care au fond bun –  daca sunt indrumati si directionati in mod pozitiv.
    Am vazut clar acest lucru, fiindca ne-am mutat in alta parte, totul este bine, copiilor le place sa mearga acolo. Acolo, unde dimineata sunt intrebati ce fac, imbratisati etc. Unde intreb punctual si constant despre „problema” care nu mai este…asta numai fiindca i s-a vorbit frumos, educatoarele / oamenii de acolo, au fost deschisi si prietenosi, iar copiii simt aceste lucruri.   
    Cat am fost acolo, nu am vazut sa vorbeasca in vreun mod direct un educator cu ei pentru o coordonare a activitatii lor (fiindca fusesera inscrisi la grupa mijlocie, intr-un loc unde copii avea obiceiuri formate deja din anul precedent). Doar ni s-a atras atentia, de catre d-na. directoare  ca este o problema grava cu baietelul, care trebuie eradicata numaidecat…fiindca altfel, va da oamenilor in cap, mai tarziu.. asta de fata cu el.  Privit rece, dezaprobator – fara a vorbi placut, cu moderatie sau explicativ, cu el.
    Copiii mei inca nu vorbesc bine, datorita unor probleme initiale (nu are rost sa detaliez), insa totul este rezolvabil, merg la logoped etc.. ; nu au probleme altfel, sunt inteligenti, prietenosi. Baietelul insa, din cauza ca nu este f „vorbitor” avea tendinta (capatata chiar vara aceasta) sa atraga atentia copiilor impingand usor. Problema se accentuase insa aici, intr-un mod neplacut cu cat noi ii atrageam atentia acasa, iar acolo nu era coordonat in niciun mod, ci doar lasat fara niciun reper, doar pt a-i vedea noi comportamentul defectuos de la usa …
    Si fiindca se vorbeste aici de cei 7 ani de acasa… cei 7 ani nu inseamna 3-4 ani…inseamna ca exista o etapa de pana-n 7 ani, o zona in care si educatorul, apoi invatatorul  – trebuie si este necesar sa isi lase amprenta pozitiva asupra copiilor. O zona in care, daca sunt probleme, parintii si educatorii (teoretic, in plan coordonat), ar trebui impreuna sa ajute copiii sa se dezvolte, sa schimbe partile mai putin pozitive.Asta fiindca nu toti copiii perfecti de acum vor fi geniile „de maine”, cum nici toti copiii imperfecti la aceste varste in care invata, sunt deschisi si cel mai probabil „ascultatori”, daca relationezi corect cu ei, daca esti un pedagog care inca nu ai uitat de ce ai ales acea meserie, daca esti om in primul rand  – nu vor fi deviatii „de maine”.
    Aceasta meserie de educator (pe langa cea de medic sunt meserii ce cer vocatie, grija si compasiune) si este absolut necesar mai ales intr-o structura de stat, sa existe aceste atribute din plin. Fiindca, da…toti ca cetateni ai acestei tari, contribuabili fiind, in mod logic am avea dreptul la incadrarea copiilor nostri in aceste institutii.
    Ce este grav insa ca sunt parinti care nu au nici posibilitatile noastre financiare si nu au copii „perfecti” (* vorbitori, nemuscatori, desenatori innascuti, stat pe scaunel la cerere, vorbit/scris/ citit la 3 ani etc… ), intr-o stare initiala, dar care pot fi corectati / invatati, doar printr-o metoda de lucru umana si corecta –  sunt „eliminati” .
    Nu direct, dar metoda persuasiva, cu siguranta formata din ani de experienta, exista.Ce se intampla cu acesti oameni? Oameni care nu isi pot muta usor copii in alta structura?  Care poate au probleme mai grave (autism/ sindrom Down etc.)? Ii aruncam?! Nu ii ajutam deloc?! Nu exista?! Nu ne batem capul deloc?! Sa se ocupe altcineva de astia ca noi aici nu avem nevoie de asa ceva?!…
    Sunt sigura insa ca acest tip de educatori,daca cineva foarte apropiat ar fi avut o problema de orice fel nu aplica aceste non-metode, ci ar fi facut lucruri constructive.Fiindca cu copii atat de mici si cu mintea atat de curata, nu prin forta si vorbe deplasate se rezolva problemele.
    Nu cunosc exact pregatirea doamnei, dar daca exista (fiindca sunt niste criterii si teste care o mentin acolo), atunci este rea-vointa.
    Iar mama care a scis povestea de aici sunt sigura ca nu este indiferenta fata de ceilalti copii, insa pleci de acolo satul de sicane si vorbe spuse aiurea, incat ajungi sa te gandesti punctual la problema ta, nerezolvata.Te gandesti ca stii alti copii care fac aceleasi lucruri (sigur nu bune, sigur nu cele mai logice …dar ei sunt totusi niste copii, inca sunt destul de neformati cat nu realizeze concret urmarea actiunilor lor gresite intotdeauna, dar sigur nici de parinti dorite) merg la gradinite/ scoli , unde s-au rezolvat situatiile acelea – si au fost norocosi ca au gasit persoana porivita locului..cum de altfel, a fost si cazul nostru – este adevarat, cu costuri suplimentare.
    Te gandesti ca ai incercat si te-ai izbit de un zid care a vrut sa-ti arate ca este tare.
    Sistemul de stat  – poate ca generalize, din pacate.. mi-a aratat inca o fata fata obtuza, seaca si saraca in umanitate si dorinta de a ajuta, in mod real.
    Ca o concluzie, dragilor, eu cred si vad ca toti copiii sunt perfecti, daca relationezi corect cu ei, daca esti acolo pentru ei si daca acolo ti-e locul!

  • Mihaela spune:

    @Robo: „Pentru ca ce spui tu e ca pot exista scuze pentru un cadru didactic abuzator. O fi avut o zi grea, o fi zis si copilul ceva, trebuie sa intelegem cadrele didactice abuzatoare, ca si ele e oameni.”

    Super, deci dupa 18 ani cand devine adult, e ok sa imi pocnesc copilul? Abia astept sa tip si sa il umplu de jigniri. O sa fie socat ca 18 ani nu am zis nimic, dar ii explic ca ai facut 18 ani, haha! loviturile sunt la liber acum ca esti mare.

    Empatia nu e doar pentru copii. 🙂

    Da, si educatorii e oameni. Mai ales ca aici, inventat o poveste cu pilit dintii nu e ideal, nici atitudinea fata de mama nu e ideala, dar nu e nici chiar un abuz. Altfel isi pierde sensul cuvantul abuz.

    In cazul asta, nimeni nu s-a gandit ca trebuie sa faca fata parintilor furiosi. Nu s-a oferit nimeni sa vina sa vorbeasca cu ceilalti. Nu am auzit de oferit sa vina sa stea cu copilul cateva zile de acomodare. Nu am auzit nici macar de oferit alternative de procedat, jucarii de ros etc.

    „Sa se descurce, ca d-aia e educatoare!”. Iti dai seama ca e identic cu „sa se descurce, ca d-aia e parinte!”, sau „sa se descurce, ca d-aia e copil, nu caine!”.

    O lume mai buna cred eu nu e una in care ne izolam copiii intr-un balon de blandete si in rest ne facem albie de porci intre noi, ci in care ii integram in blandete in general. Cand se poate.

  • Cristina spune:

    Din pacate aceasta este doar versiunea mamicii despre incident.

    Nu mentioneaza ca copii ei sunt evitati la locul de joaca si ca nu vrea nimeni sa se joace cu ei. Ca violentele sunt vechi, nu au legatura cu gradinita.

    Eu personal am dubii acum daca sa aleg gradinita in cauza, dar aceasta este doar o opinie din zeci chiar sute de pareri pozitive pe care le am primit/citit despre gradinita in cauza.

    Sunt dezamagita ca Printesa a postat aceasta opinie, probabil de dragul traficului, fara sa cerceteze putin inainte.

    • MADA spune:

      Buna, exista undeva vreun forum pe care ai vazut zeci/ sute de pareri pozitive? Eu chiar am cautat, eram curioasa de perceptia oamenilor vizavi de gradinita? Poti pune link ? Merci!

  • Oana spune:

    Buna ziua tuturor,

    Mai intai, mentionez ca este foarte greu sa fii obiectiv mai ales cand esti implicat si direct. Eu am copilul la aceasta gradinita si va asigur ca dna director nu este absolut deloc genul care sa se exprime: „mușca rău domne” 🙂 Poate nu o cunosc eu suficient, dar mi se pare o persoana extrem de calma, echilibrata si, mai ales, educata. Deci „domne”!? Niciodata! Acestea fiind spuse, copilul meu a facut parte din categoria celor care au venit muscati, cu buza sparta, genunchii juliti s.a.m.d., pentru ca in grupa erau copiii care muscau si loveau mereu. Ce observ insa, e ca acest comportament al copilasului din articol e cel putin recurent daca mamica a fost nevoita sa ajunga si la psiholog cu el. Recomand cu toata caldura multe imbratisari dar si fermitate. Nu stiu cum s-a exprimat dna director, dar incerc sa ma pun si in locul dneaei care probabil primea reclamatii de la toti parintii ai caror copii au fost muscati sau loviti, poate pur si simplu a avut o scapare pentru ca e om. Stiu, functia o interzice. Insa imaginati-va ca unii parinti nu pot gestiona un singur copil acasa. Cum gestionezi o clasa sau o gradinita? Inevitabil vor fi scapari sau greseli. Nu incerc sa scuz, insa incerc sa inteleg. Eu personal, cand copilul meu venea lovit, initial am discutat cu dna educatoare. Ulterior, cu parintii. Cred ca, oricat de important ar fi educatorul, nu ii putem pasa toata raspunderea cand in clasa sunt 20 si ceva de copii de controlat. Este fizic imposibil sa ii observi pe toti in orice secunda. Daca s-ar uita numai dupa copiii problematici, i-ar priva pe ceilalti de atentia care li se cuvine si nu ar fi just. Astfel ca este esential, ca parinti, sa intervenim cu toate puterile si resursele asta insemnand, mai ales, sa facem un lucru extrem de greu: sa recunoastem ca si problema si solutia s-ar putea sa fie la noi. Sunt absolut convinsa ca si la o gradinita privata noua, ar fi fost aceleasi probleme de adaptare ( apropo, faza cu plansul puiului: dna nu avea de unde sa stie ca asa pateste el cand plange. E o reactie normala sa verifice daca are rosu in gat. De fapt, e chiar o reactie responsabila. Nu a vrut nimeni sa ii faca rau, ci sa vada daca e bine. Tot de noi, parintii, tine sa comunicam cu cadrele didactice).

    Cat priveste optionalele, mereu ni s-a spus ca acestea sunt sponsorizate sau finantate de primarie daca nu ma insel, deci depind de acestea. Sa nu uitam ca este o gradinita de stat. La privat se platesc intre 30 si 80 de lei pentru ora de optional. Copilul meu a facut si dans, si engleza si chiar la serbare ne-au si cantat din cantecele invatate.

    Da, doamna director vorbeste si despre meniul copiilor, si mie chiar mi se pare important. Este echilibrat si foarte bine gandit.

    Acestea fiind spuse, as vrea sa subliniez faptul ca nu sustin agresare copiilor sau traumatizarea sau orice fel de actiune de acest fel. Dar de ce cand copilasul ii musca pe ceilalti trebuia inteles si sustinut,dar cand s-a incercat empatia cu el, intrebandu-l cum ar fi daca ceilalti l-ar musca (cred ca asa scria in articol…scuze, am citit si celelalte pareri si spera sa nu fac o confuzie) i se aplica un comportament inadecvat? Eu mereu il i treb pe copilul meu: „dar tu cum te-ai simti daca….?” Nu cred ca poate intelege va actiunea lui e daunatoare altuia daca nu empatizeaza. Si, poate sunt parinte rau, dar si eu il amenint pe copolul meu cu luatul jucariei preferate sau cu lipsa desertului… sa arunce prima piatra cel care nu face asta. Intr-adevar, nu e cea mai buna solutie, dar este una dintre ele. Cat priveste comportamentul dnei director, chiar m-ar surprinde. Dar sunt sigura ca, vorbind, se rezolva totul. Mai ales la aceasta gradinita.

  • UN TATA spune:

    PHEW … nu ma pot abtine sa fac al doilea comentariu in vreo 4-5 anisori de cand consoarta ma pune la curent cu noutatile in materie de parenting modern de pe acest site.

    Sunt tata de gemeni, baieti, si avem copiii in grupa mare la aceasta gradinita.
    Fiind in cel de-al 3-lea an, cu 2 copii, cred ca suntem un pic mai calificati sa fim pareristi amatori pe acest subiect decat marea majoritate a celor ce comenteaza, ba chiar imi permit sa spun, mai abitir decat autoarea acestui articol.

    SPOILER ALERT!
    Gradinita este DE STAT. Si este SUPER. Si la fel sunt si doamnele educatoare, si doamna directoare.

    Si copiii nostri au trecut prin faza cu muscatul, nu este capat de lume. Avantajul a fost ca s-au muscat intre ei, si am gestionat in familie incidentele. Cum?! Anularea privilegiilor (da, tot o pedeapsa), stimularea empatiei („daca te-ar musca el pe tine, nu te-ar durea? cum te-ai simti? daca te-as musca si eu pe tine ar fi OK”). Norocul lui ca in ziua aceea tineam post, si a scapat (ironie?)

    Daca tu ca mama alegi sa iei „mot a mot” aluzia la povestea pilirii dintilor lupului drept amenintare la adresa copilului mi se pare un pic exagerat.

    Mamica respectiva putea alege sa faca o introspectie, sa vada unde greseste, poate chiar sa dea dovada de deschidere si la parerile celor prin mana carora au trecut sute, chiar mii de copii, toti lovindu-se de aceleasi probleme.

    Un exercitiu de imaginatie: eu am doi copii, baieti; daca viitorul ii pune in calea celui ce azi musca, maine bate, si daca aleg sa-mi cresc copiii la fel ca ea, fara reguli, fara disciplina, fara pedepse (GO WOODSTOCK!!!), cred ca este doar o chestiune de timp pana cand va fi nevoita sa scrie un alt articol despre cum copilul sau a fost agresat la scoala, liceu, etc. Intotdeauna se va gasi unul (sau doi) mai puternici decat al tau.

    Ma bucura doar sa vad in comentarii ca mai sunt si alti parinti de la aceeasi gradinita care considera totusi ca familia are un rol primordial in calauzirea copilului prin viata.

    Acum, un sfat pentru printesa si bravul aparator al demnitarii acesteia (Hi there, ROBO): faptul ca ati cerut un punct de vedere va exonereaza doar partial; un pic de discernamant in analiza faptelor, un pic de detasare fata de simpatia si amicitia ce va leaga de autoarea articolului, ar fi trebuit sa va opreasca sa deveniti instrumentul de razbunare al unei mame suparate (jurnaliste parca, si din cercul vostru de amici?)

    • Printesa Urbana spune:

      Nu o cunosc pe autoarea articolului, nu stiu ce meserie are, nu ne-am intalnit niciodata. Mi-a trimis mesajul pe facebook, am discutat putin, am mai investigat eu putin, am trimis mesajul integral gradinitei, am editat, am publicat, pentru ca din pacate practicile acestea sunt foarte comune si pentru ca foarte multi parinti nu stiu ca ele sunt abuzive si deloc obligatorii. Dorinta mea este ca parintii sa ramana de partea copilului, sa il creasca in valorile proprii si sa nu permita altor adulti, chiar daca sunt educatori, dascali etc sa ii umileasca, sa ii sperie, sa ii ameninte si asa mai departe. Astfel de tehnici sunt imorale si ilegale si trebuie sa inceteze. Acesta este scopul meu, nu e nicio cardasie prietenie etc la mijloc. Cine v-a oferit aceste informatii este fie prost informat, fie rau intentionat.

  • Deria spune:

    Valeu, ce am citit aici.

    ROBO, nu stiam ca asa gandesti.

    Sa ma ierti, dar de la o varsta incolo, hai sa zicem 21 de ani, sa fie majoratul american, nu mai ai nicio scuza ca „parintii nu m-au invatat sa”, „scoala nu m-a invatat sa”, „pumnii mei minte nu are”. Exista moralitate, simt civic si in afara scolii, for fuck’s sake. Nu cred ca m-a invatat scoala ceva in privinta asta – educatie civica, adica, bun-simt, desi acum avem si materia asta, alaturi de dezvoltare personala.

    Nu stiam ca tu crezi ca scoala e de vina pentru comportamentele antisociale preluate de copii din familie sau din diverse anturaje, ca vezi-Doamne scoala nu si-a facut datoria fata de generatiile anterioare si stra-stra-stra-anterioare.

    • Robo spune:

      Deria, nu te supara pe mine, dar la articolul cu karatele ai zis ca multi dintre noi/ dintre copii nostri traim printre „animale”.

      Iar aici zici ca parintii, nu scoala ar trebui sa faca educatie (din asta de baza).

      Cum sa o faca, daca sunt „animale”? Cum sa iesim altfel din mocirla asta in care traim daca nu cu ajutorul scolii?

      Pe bune.

      A, ca ar trebui sa o faca? Da, sunt de acord ca ar trebui. Doar ca nu o fac, deci ce facem, stam asa si ne plangem ca traim printre animale sau cerem scolii sa faca ceea ce de altfel scrie si in legea educatiei ca ar trebui sa faca?

  • Deria spune:

    Am zis si ca dupa 21 de ani nu mai ai nici o scuza… Da, stiu ca sunt destui tineri care devin parinti inainte de 21 de ani… Chiar si dintre acestia, unii au bun-simt, unii din familie, altii insuflat de biserica… Am zis unii, da? 🙂

    Dar sunt asa de multi care nu au… educatie sociala, in schimb au… telefoane performante. Sa ai acces la informatie si sa nu te autocizelezi este o alegere. Sa consideri ca esti OK asa cum esti si sa raspunzi la „nu mai arunca ambalaje pe jos, uite, cosul e chiar acolo, la 2 pasi” razand ca proasta sau replicand „fmm” sau altele mai „grele” este o alegere. Sa aduni „clanul” si sa lasi seara de seara o mare de coji de seminte, de pahare de cafea, de sticle de bere la coltul blocului, sa tii copii mici si mari in fumul tau de tigara este o alegere. Sa duci copiii la scoala fix cat sa nu pierzi alocatia este o alegere.

    Nu sustin transformarea orelor de Educatie Civica in ore de Matematica sau de Romana, asa cum se intampla in unele scoli din Romania. Dar nici nu consider ca scoala e de vina pentru ca vecinul meu de 60 de ani nu strange rahatul de caine in care pot calca in orice dimineata cand ies din bloc, pentru faptul ca vagabondul cartierului se caca unde isi parcheaza vecinul masina sau pentru faptul ca prietena mea de 38 de ani arunca cu nonsalanta ambalajele peste umar stand pe banca si la fel face si fiul ei.

  • Oana spune:

    Tineti minte orele de educatie civica? Ma enervau maxim cand le faceam la scoala pentru ca mi se pareau o pierdere de timp. De ce? Tocmai pentru ca eu invatam toate lucrurile acelea acasa! Eu am avut o revelatie trista cand am constatat ca NU toata lumea le invata acasa si ca ele chiar sunt necesare, uneori – sau, de cele mai multe ori- si pentru adulti. Ma intristeaza sa vad ca s-au format aici doua tabere, desi multi dintre voi incurajeaza, ca si mine (dupa cum am scris mai sus), echilibrul! Poate ca simplificam atunci cand numim copilasul „agresor”. Dar el totusi comite un act care, daca ar fi comis de un adult, ar fi considerat o agresiune. Este un copil care, cum e specific varstei, INTR-ADEVAR, musca! Asta nu inseamna ca e un copil rau, dar trebuie sa i se explice ce e bine si ce nu. Eu doua saptamani am fost ca o moara stricata explicandu-i copilului meu de ce nu este bine sa lovesti. Am continuat sa ii spun asta si cand a venit cu buz sparta si plina de sange. II spuneam: „Daca te loveste, pleci. Daca te loveste a doua oara, ii spui ca nu vrei astfel de prieteni, si pleci. Daca te loveste a treia oara, ii spui doamnei educatoare (care sigur va fi obsrvat pana acum acest comportament). De FIECARE DATA imi spui mie,” Daca eu vad ca se continua si nici dna educatoare nu face nimic su nu poate face nimic, CLAR voi vorbi diret cu parintii….(fac o paranteza: mama a fost profesoara si nu avea voie sa le spuna nimic copiilor. A venit intr-o zi un copil de 16 ani la ea, i-a pus un prezervativ pe catedra si i-a spus: „Ia fa, ca ai nevoie!” Mama nu a putut sa spuna nimic pentru ca e cadru didactic. A rezolvat cu parintii in schimb. Le-a spus ce s-a intamplat si ei au luat masuri.) Ideea este ca eu am vazut cum este sa fii si de cealalta parte a baricadei. Mama aducea toate problemele copiilor acasa, se gandea mereu cum sa ii ajute si cum sa ii faca oameni. A avut copii din familii destramate, cu probleme de comportament de tot felul, si nu va puteti imagina cat de dificil este sa gestonezi asta. Voi repeta ce am spus si in primul meu comentariu: poate nu este corect sa punem toata presiunea asupra cadrelor didactice. Cand se spune ca un copil vine cu cei 7 ani de acasa, nu se spune pentru nimic. Noi, parintii, suntem cei mai responsabili pentru ei. Inainte sa citesc comentariile parintilor despre comportamentul mamicii in parc, mi-am dat seama ca acolo poate nu exista suficienta comunicare. Implicare clar exista. Pentru ca altfel nu s-ar fi dus la psiholog si nu ar fi incercat sa comunice, insa poate implicarea nu este unde trebuie. La facultate invatam despre ID, EGO si SUPER- EGO. ID-ul este instincul nostru primar. Cu acesta ne nastem si acesta se educa. Normal ca acel copil nu are nicio vina, pentru ca el nu intelege unde greseste. SI o spun din experienta: mama este reperul lui. Mama este modelul lui. Daca si tatal este implicat, este si mai bine. Atunci copilul va gasi echilibrul. Copilul care ii facea rau baietelului meu si nu numai, avea o mama care era mereu plecata si era crescut de un tata semi prezent, care statea mai mult la tv. Nu incerc sa fac psiho- analiza, si nici nu ma pricep, dar chiar ii recomand cu toata caldura mamicii sa lase psihologii si cartile pe planul 2, si sa joace fotbal cu copiii in parc. Sau sa culeaga frunze, sa numere masinile sau oamenii imbracati in…ce stiu eu…in rosu! E un moment greu pe care trebuie sa il gestioneze EA. Daca dna director a spus asta (si imi reiterez indoiala), nu a fost ok. Dar sa duci toata problema catre aceasta scapare sau greseala, e si mai rau! Solutia a fost sa FUGA din mediul acela catre un loc in care, sunt sigura, copilasul tot va musca, pentru ca el nu intelege de ce nu trebuie sa o faca…. Sper ca nu supar pe nimeni cu comentariul meu. De fapt, ce imi doresc cel mai mult, e sa ajunga la mamica. EI vreau sa ii spun ca ii doresc sa isi deschida mintea si sufletul, sa inteleaga faptul ca si un parinte al carui copil A FOST agresat in mod repetat, pricepe ca poate este ceva temporar, DAR ca este necesar ca si ea sa faca ceva, pentru ca nici eu nu voi accepta mereu acest lucru. Se numesc „cei 7 ani de acasa” dintr-un anumit motiv….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *