Povestea ursulețului care nu putea să adoarmă (p)

Cu entuziasm public astă seară Povestea ursulețului care nu putea să adoarmă,  basm scurt pentru copii scris de copii, în două versiuni: versiunea inventată de Sofia și versiunea inventată de Ivan.

Suntem toți în mașină dinspre kinetoterapie către casă, destul de storși.

– Copii, ce ziceți, ați vrea voi să faceți o poveste despre un ursuleț care nu putea să adoarmă?

Sofia sare prima, ca de obicei:
– Desigur, chiar aveam chef de o poveste nouă. Imediat ți-o spun:

A fost odată ca niciodată un ursuleț pe nume Leon. Și Leon nu putea să adoarmă. Apoi a venit mămica lui și i-a dat un pup, el și-a luat păturica în brațe și s-a culcat. Sfârșit.

Sofia doarme singură de când se știe. E foarte simplu la ea.
– Sofi, ce să zic, e cam scurtă povestea ta, încape pe o singură pagină…
– Foarte bine, pentru că oricum copiii se uită mai mult la desenele din cărți decât la cuvinte.

– Lasă, mami, că fac eu una mai lungă, intervine Ivan. Ești pregătită?
– Oarecum…

Ivan nu a dormit nicio clipă singur în toată viața lui, adoarme greu, se foiește, vorbește în somn, e complicat cu el la somn.

Aceasta e varianta lui de poveste, pe care a înșirat-o singur în timp ce eu conduceam (și înregistram, dar el nu știa asta) și el se uita pe geam, afară în întuneric:

 Era acest ursuleț drăguț pe care-l chema… ăăăă…. Andrei și care nu putea să adoarmă. Mai întâi a încercat să închidă ochii, dar n-a reușit, ei se tot deschideau. Apoi a chemat celelalte plușuri să îl ajute, dar ele nu au venit, că deja dormeau. A încercat să ia în brațe o păturică, ca sora lui, dar n-a mers. A încercat să se gândească la gânduri frumoase. Dar astea îl făceau să vrea să danseze, nu să doarmă. A mai băut niște apă. S-a așezat pe burtă. Apoi i-a venit să facă pipi, s-a dus la toaletă. Când s-a întors, și-a spus o poveste în cap. I-a plăcut mult, așa că a mai spus-o încă o dată. După o vreme, a adormit.

– Ce interesant, dar cum a adormit? Ce l-a făcut să adoarmă? Ce soluție a funcționat până la urmă?
– Nici una. Atunci i-a venit lui somnul și așa a adormit.

Dap. Cam așa merg lucrurile. Orice am face noi, să-i adormim nu putem. Ei trebuie să adoarmă. Le putem crea condiții, dar să le dăm somn când vrem noi, nu se poate.

Și uite-așa m-au mai învățat copiii mei de 5 și 7 ani ceva prețios. Și ce frumos au făcut-o, printr-o poveste! 🙂

Apoi am ajuns acasă și am pus la somn cei doi ursuleți pe care îi primiserăm de dimineață, Leon și Andrei.

Nu după mult timp, după masă și citit și spălat pe dinți, Sofia nu s-a dezmințit. L-a luat în brațe pe Leon și au adormit amândoi repejor. 🙂


În caz că vreți să faceți și voi cu copiii povești despre ursuleții care nu puteau să adoarmă, să știți că frații lui costă 19,99 lei de pe 8 noiembrie pe 31 decembrie, lei la SMYK All for kids, reduși de la 39,99. Se găsesc în multe culori. Și am înțeles că nici nu sforăie. 🙂

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *