Despre cum și de ce ne tot scărpinam în cap

Cu niște săptămâni în urmă, Sofia mea se tot scărpina în cap. Dar vârtos, nu așa. La fiecare trei cuvinte rostite, hop, un scărpinat. Ba la ceafă, ba la frunte. O avea păduchi, îmi zic. Mă uit pe net la poze cu păduchi, cu ouă de păduchi pe firul de păr și pe scalp, investighez, nimic, nici mătreață nu avea, nici un fel de roșeață, bube sau pete.

E pe fond emoțional, clar, concluzionez la mine-n cap, are o colegă care insistă să o lovească, să o facă proastă, și pe ea, și pe ceilalți colegi, probabil că de asta, hai că discutăm cu psihologul, vorbim la școală, astea.

Doar că de la o vreme, mă mânca și pe mine capul. La început mai puțin, după niște zile, deja mă scărpinam la ceafă discret pe la ședințe și filmări, că nu mai puteam cu mâncarimea.

Măi, ce bine conectată sunt cu fie-mea, auzi, să mă contaminez de mâncărimi emoționale de cap, mă gândeam, mândră de mine și de relația noastră.

Până într-o seară când, nemaiputând să suport mâncărimile, mi-am făcut un amestec de ulei de măsline cu ulei de arbore de ceai, care mă ajută în micoze, prurit, herpes, astea. Mi-am masat toată pielea capului cu amestecul ăsta care mirosea ca o turmă de câini plouați care au scăpat dintr-o cadă cu formol.

Când mă uit în oglindă, o insectă maro, mică și lunguiață, se învârtea lent, năucă, pe fruntea mea.

Omule, zic, ia vino, ăsta o fi un Doamne ferește, P Ă D U C H E?

Nu pare, zice el, și se întoarce la treaba lui.

Peste un minut, altă insectă la mine pe frunte.

Pesemne păduchii, căci da, despre ei e vorba în acest film, se refugiau de mirosul insuportabil de arbore de ceai la mine pe frunte, unde era locul lor de întâlnire în caz de dezastru natural. Când s-au adunat trei, deja a fost clar!

– Sofia, Ivan, om, cu entuziasm vă anunț că AVEM PĂDUCHI!

Sofia a început să plângă brusc, Ivan nici nu s-a deranjat să aibă vreo recație, făcea în duș bule de săpun, omul trăgea pantalonii pe el să meargă la farmacie.
Am dat buzna la sertarul cu rezerve strategice, unde aveam, just in case, două șamPoane tratament de la Paranix și un spray tratament. Nici un pieptene însă. E nevoie de pieptene ca să curățăm ouăle, îmi amintesc că am scris în articolul despre tratarea păduchilor pe care l-am publicat pe blog acum doi ani. Am scos telefonul din geantă și am căutat pe propriul blog, să văd ce am de făcut.

Nu avusesem niciodată păduchi în trecut. A fost… interesant.

Ne-am dat toți în cap, care cu șampon, care cu spray. Ne-am pus pungi deasupra, să se facă acolo zeama bună.

Apoi ne-am clătit și a început operațiunea cea mai amuzantă: despăduchirea. Iei câte o șuviță super subțire de păr alunecos și parțial slinos și treci cu pieptenele super des prin ea de la rădăcină până la vârf. Pe pieptene rămân înfipte ouăle de păduchi, dar și păduchii înșiși, deja decedați în urma aplicării tratamentului pe scalp.

La Sofia a fost simplu, nu are părul foarte lung. Am găsit două bucăți păduchi și ceva ouă.
La Ivan, și mai simplu, păr puțin, scurt, o bucată păduche anemic.
La mine a fost ceva mai complicat, a abandonat omul după douăzeci de minute și m-a lăsat cu jumătate de cap, aia de la spate, nedespăducheată, de a trebuit să-mi verific singură ceafa. Am prins patru bucăți. Deja decedate.
A doua zi am mai aplicat o tură de șampon tratament, ca să fim siguri.
Apoi am umblat prin lume două zile cu părul lipicios și mirosind oarecum neobișnuit.

Ce a fost interesant e că multe lume mi-a admirat coafura, wooow, te-ai vopsit, ce interesant, ce textură, ce spumă de păr folosești, eu am tăcut mâlc, căci nu am știut cum să gestionez. Se zice așa în gura mare că ai avut păduchi?

Sofiei i-am făcut spic, care a stat nemișcat 24 de ore întregi, acum gata, pentru că știm sigur că am scăpat, după ce ne-am verificat toți de multe ori cu pieptenele și am observat că nu ne mai mănâncă deloc capul, putem să vă spunem toată povestea.

Sigur că am anunțat la școală chiar din seara aceea, a urmat o verificare a tuturor colegilor, s-au găsit ceva plantații de păduchi, s-au rezolvat și acelea. Nu avem idee care de la cine a luat și cui a dat mai departe. Cert e că am scăpat fără să trebuiască să ne tundem sau să ne izolăm în casă.

Ce voiam să vă zic. Căutați cu atenție, eventual cu pieptene foarte des, îndeosebi în spatele urechilor și la ceafă. Nu e nevoie de mulți ca să vă ronțăia tot scalpul. Se înmulțesc destul de greu, Sofia după trei săptămâni de scărpinici avea doar doi păduchi, or mai fi căzut câțiva la spălat, maximum 10 cu toții, să zic.

Dacă folosiți șamponul tratament, el lasă părul ca orice șampon, parfumat, pufos.

Dacă folosiți sprayul tratament, el lasă părul un pic lipicios. Sunt, amândouă, foarte eficiente.
A fost ciudat după, că mi se părea că mă mănâncă toată pielea și eram și destul de nervoasă și stresată la gândul că heeei, am avut păduchi, adică niște ființe reale au mâncat din mine în timp ce eu dormeam și mâncam și etc.


Dar ce bine că există soluții și n-a trebuit să mă tund sau ceva.
Părul arată acum ca înainte, nu mi-a căzut, nu s-a îngrășat.

Copiii au trecut foarte ușor peste episod.

Hai c-am făcut-o și pe asta. Am avut păduchi și am supraviețuit. A trecut o lună de atunci. Nu au revenit. Am repetat tratamentul cu șampon o dată la 7 zile, am spălat la 70 de grade așternuturile, căciulile, plușurile, eșarfele, hanoracele, am spălat periile de păr, elasticele, am aspirat bine canapelele. Pare că am scăpat tura asta.

Habar nu am de unde i-am luat. Poate i-a cules Sofia de la școală, nu am dormit pe la alții, nu am fost în tabere, nici la tuns de curând, n-am nici cea mai vaga idee. Sper să nu-i fi împărțit cu nimeni, totuși.

31 Comments

  • Horia Nicola spune:

    Been there, done that. În clasa a șaptea. La noi s-a știut sursa: eram coleg de bancă cu Ana, care stătea la orfelinat, ea i-a „importat” și mi i-a dat și mie, iar eu i-am dat maică-mii, generos cum sînt. Pe-atunci, „cura” era cu ceva soluție ce puțea sinistru a petrol. Și consecința a fost prima mea frizură punk 😀
    Mama mi-a întors generozitatea în trimestrul doi, aducînd de la vreunul dintre elevii ei o frumusețe de scabie (rîie adică). Oh, the fun we had 😀

    • Alina spune:

      Noi ne-am pricopsit cu păduchi de la spitalul de pediatrie . Și nu o dată , ci de trei ori în decursul a șase luni de zile. La școală nu a mers , doar acasă a stat și la spital .

  • Mara spune:

    Doamne ce ma mănâncă pielea capului după ce am citit 😅

    • Ionela spune:

      Ce m-a amuzat articolul asta!
      Am avut si eu paduchi in copilarie, de mai multe ori chiar. In fiecare toamna, la cateva saptamani dupa ce incepeam scoala se stia😂. Imi amintesc si acum cum ma tundea tata, cum ma pieptana mama cu pieptanul ala de imi lua si pielea capului cu el apoi imi punea gaz in par si un fes deasupra. Era cosmar caci pielea ma ustura si ma manca ingrozitor dar trebuia sa rezist. In urmatoarele zile stateam cu orele cu capul in poala mamei pana lua fir cu fir la cules de oua. In total lipseam de la scoala cam o saptamana.
      Culmea e ca fratele meu, desi dormeam amandoi in acelasi pat, nu lua niciodata paduchi de la mine, eu eram singura norocoasa din familie😂😂😉

    • Rodica spune:

      Exaaaact 😂

  • carmen spune:

    Dragut ca ne-ai povestit aventura voastra. Am trecut si noi prin aceasta aventura cam acum un an. Nici eu habar n-am de unde i-am luat. Samponul/solutia nu trebuie reaplicat a doua zi ci dupa 7 zile, timpul de ecloxzare al oualor.

    • Printesa Urbana spune:

      Dap, stim, am facut un pic de exces de zel, plus ca noi ne-am dat cu sprayul tratament, care e mega uleios, ne-am spalat a doua zi mai mult ca sa scapam de uleiala aia. Cu samponul a fost mult mai bine!

    • Reves spune:

      Bună,
      Și noi am trecut prin asta și nu în țară, într-o țară care s-ar credea mai civilizată :-).
      Recomandarea de la farmacie a fost, pe lângă tratamentul specific, să închidem jucăriile care nu pot fi spălate în pungi de plastic și sa le lăsăm așa vreo doua săptămâni să sufocăm potențialele amenințări ramase în mediul apropiat.
      Noi am făcut extra-super-curatenie și nu venea Paștele 😀 – spălat lenjerie, perne, izolat multe jucării, perne, aspirat tot, inclusiv saltelele.
      Nu vreau sa transmit panică, dar e bine sa fim atenți :-)))

  • Luiza spune:

    Prima: are omu’ o fata cand te despaducheste de nu se poate. E in extaz total!
    A doua: avea deja 2 experiente la activ- icky icky poo!!! Ii urasc din suflet. Pe dansa mica am tuns-o deci e mai usor acum, nu ca mi-as dori, dar eu am claie cu tone de par si nobody sa ma despaducheasca… 😭😭😭
    Bine cu Paranixul si pieptanul, ca nu mai bagam gaz sau spray de gandaci ca in copilaria mea.

    • Alina spune:

      Ohoooo!!!! Eu sunt experta in așa ceva…și locuiesc in Spania. Fie-mea are parul super-cret și lung și joaca fotbal. Până acum un an, de cate ori mergea la meci cu autocarul cam tot de atâtea ori îmi aducea păduchi…că de…ne place sa și umblam cu parul desfăcut…dar am descoperit ceva uimitor. Aici îi spune “árbol de te” in traducere copac de ceai…sau cam așa ceva. Se găsește și la Oriflame. Nu fac reclama dar e genial. O sticluță in bidonul de șampon și inca una la îndemână și la 2 zile ii pun 2-3 picături la ceafa, in creștet și după urechi. Adio păduchi!!!

  • deea spune:

    De la școala clar, mai ales ca au mai găsit și la alții. E ciudat ca nu fac control periodic, la școala copilului meu ( privată) se face ca pe vremuri, regulat la cabinetul medical. Un minus pentru școala . Am avut alerte de paduchi și de la școala celei mari și de la grădinița celei mici, am urmat tratamente preventive in astfel de situații , nu au luat niciodată. Cred ca știți și măsurile de luat la nivel de locuința și mașina, altfel nu scăpați. Ce mi se pare însă cel mai uimitor este ca voi, părinții, nu aveți experiența cu aceste ganganii. Sunt din aceeași generație și am luat de la școala paduchi de vreo trei ori, pe vremea aia era tragic ca nu găseai nimic in farmacii, familia mea făcea rost de undeva din afara de niște chestii dar nu toată lumea avea posibilitatea asta. Nu cunosc persoane născute in anii ‘80 care sa nu fi avut păduchi.
    Cât despre cauzele psihologice ale unor simptome, încă o data ma simt nevoită sa spun ca se exagerează in ultima vreme. Nu de alta, dar la grădinița unui cunoscut a izbucnit o epidemie de rotavirus fiindcă o mămica a considerat ca problemele digestive ale copilului sunt pe fond de emoții de adaptare la grădinița. Nu trebuie sa facem analize și investigații complexe la orice dar nici sa ne ducem in zone ciudate și obscure, de genul mâncărimile care se iau, fără substrat organic ( doar dacă era o gluma asta și atunci o voi trata la atare).

    • Robo spune:

      eu sunt nascut in anii ’80 si nu am avut niciodata paduchi pana acum.

      si chiar daca as fi avut cand eram mic, nu prea inteleg cum as fi putut capata experienta cu asta… adica, putin probabil sa-mi fi amintit mancarimile de exemplu, ca de despaduchire s-ar fi ocupat parintii, deci nu aveam ce experienta sa fi dobandit in legatura cu ea.

    • Lia spune:

      Tot anii 80, tot fara paduchi vreodata! Va admir pentru curajul de a impartasi experienta, eu doar sub anonimat as fi vorbit despre asa ceva, mi-ar fi prea teama sa nu fie ironizati la scoala.

    • Cristina spune:

      Subscriu, născută in noiembrie 1980, niciodată păduchi. Chiar mă mir și eu cum am scăpat, că în rest am avut toate bolile care circulau pe atunci.

    • deea spune:

      Robo, când am spus de a avea experiența respectiva nu ma refeream la a deveni expert in așa ceva ci pur și simplu de a fi trecut prin asta. Oricum eu ceva experiența in sensul de cunoștințe am de atunci, ii stiu cum arată, cum arată ouale, stiu ce măsuri trebuie luate…e destul de vie toată treaba in mintea mea. Eu aveam in clasa minim 4 colegi de etnie roma constant ( rămâneau repetenți și in fiecare am erau alții) și ei erau sursa pe vremea aceea. După revoluție niciun rom nu a mai venit la școala, nu au mai apărut nici păduchii. Noi asociem păduchii cu igiena precară dar nu prea au treaba cu asta de fapt, in alte tari înțeleg ca e normal ca copilul sa aibă și din ăștia din când in când.

  • Ana spune:

    Vaaai, n-o sa uit niciodata cum eram eu cu fii-miu in avion (!) si il vad ca se scarpira. Zice: mami, ma mananca pielea capului. Eu ma uit in par, il avea scurt, am zarit o chestie care semana a paianjen. Paduchi nu vazusem niciodata in viata mea, internet n-aveam, doar eram in avion…am zis ca o fi vreo insecta.
    Nu s-a mai scarpinat vreo 2 zile, eu am uitat complet de intamplare.
    In mall la Baneasa fiind, il vad ca iar se scarpina. Imi aduc aminte de insecta din avion, ma uit iar, vad mI multe insecte. Zburam catre prima farmacie si rog asistenta din farmacie sa se uite si ea, ca mie pe Google imi parea ca paduchii aia din poze aratau diferit decat ce misca la el in par. Ea se uita, zice ca nu-i sigura, ca nu mai vazuse nici ea, dar doar asa, in caz de ceva, cel mai bine sa ii iau un tratament si sa-l aplic acasa.
    Iau tratamentul si aterizez cu omul mic fix in baia minunata de mama si copilul de la mall, unde am stat vreo 2-3 ore. A iesit copilul de acolo paduchi-free. Nici pana azi nu-mi dau seama cum de n-am luat si eu paduchi, ca dormisem impreuna in acelasi pat.
    Disclaimer: toti paduchii ramasi in urma erau decedati, plus baia a fost igienizata in urma noastra la cererea mea catre echipa de curatenie!

  • o femeie spune:

    Fiica mea in ultimii ani a adus de mai multe ori. Si noi avem par des (si lung, in anumite parti ale familiei). Ultima data au venit din tabara. A trebuit sa aplicam produsele de mai multe ori, la acteva zile, am spalat ttoata lenjeria si curatzat scaunul la masina, izolat jucariile de plus, etc.
    Alternez produsele, pt ca vazut ca dupa paranix am gasit oua vii.
    partea faina e ca m-a tratat de matreata (uleiurile minerale au si partea lor buna :inmoaie pielea si curatza bine)
    Data viitoare eu ma rad in cap 😀

  • Mirona spune:

    Vineri a venit Malvina acasă că o mănâncă capul. Și că are două colege care au păduchi. Ioi. Mă uit pe net, mă uit la ea în cap, parcă… Bărbatul declară că îs nebună. Copila plânge că o mănâncă capul.
    Hai la baie. Dăm cu șampon cu balsam și pieptănăm cu pieptenele foarte fin de la trusa de tuns. Nu se limpezește părul după balsam.
    Sâmbătă nu mai avea nimic. Acum urmez eu.
    Că o fi avut, că nu, nu știu. Eu zic că da. Vedem în câteva săptămâni.
    Dar măcar am pieptănat copila. LOL

    • o femeie spune:

      Si noi aplicam metoda balsam – pun din belsug ca ii sufoca, pieptam ca se duc vietatile, uneori si ouale mai aluneca.
      A 2a zi insa spal balsamul. Si purec ou cu ou, ca inca gasesc vii(sau sunt cumva moarte si alea care la strivit cu unghiile pocnesc? 😀 ) .
      Repet la cateva zile.

      Pur si simplu la unii trag la unii nu. Habar nu am care sunt diferentele, dar sunt copii care nu aduc niciodata si altii care “strang” tot.

  • Ica spune:

    Am avut si noi, anul trecut, prin preajma Craciunului. SOC si GROAZA!
    Paranix nu mi se pare de efect, chiar deloc, a doua zi tot mai aveam paduchi vii, nu murise nimic. Am cumparat Parasidose, la fel, nu l-as mai cumpara, dar pt pieptenele din cutie merita investitia, o periam cate 30 de minute cu el zilnic, pe par ud si am scos toate ouale. Pe acestea doua nu le-as mai cumpara deloc, prea multa reclama pentru nimic.

    Mi s-a recomandat un sampon de 16 lei de la plafar. Sampon antiparazitar de la Dr Soleil. E intr-un flacon alb, scrisul este roz. Simplu. Este genial. Ne-am spalat toti (bine, de spaima zilnic vreo 5-6 zile, poate mai mult, apoi la 2, apoi mai rar). Tot de acolo am luat balsam antipaduchi – Pedex de la Herbagen (e o intreaga gama), vreo 13 lei, pe fetita (8 ani atunci) am dat-o doar pe lungime, nu de multe ori. Eu am pus pe tot capul, dar in primele doua minute simti ca ia foc scalpul, e din ulei esential de rozmarin si cuisoare…poate puneam eu prea mult 🙂 dar dupa se potoleste senzatia, e fantastic, lasa parul senzational.
    Tot de la plafar am luat si un sampon elvetian, din pacate nu retin cum se cheama, e vreo 80 lei, se sta 45 de min, cu masca. Merita si acesta toti banii, ne-am dat o singura data, ca nu ajunge un flacon daca sunt doua persoane cu par mai lung.
    Repet, eram socata, asa ca ne-am spalat muuuult si des, cu cel roz si cu pedex-ul, desi nu cred ca mai era cazul dupa primele dati, dar nu am avut efecte adverse, dimpotriva, am ramas cu par matasos si stralucitor.
    Sper sa va fie de ajutor 🙂

  • Loredana spune:

    Sigur ati scapat? Sigur, sigur, noi ne-am chelit, de obicei recidiveaza. Paranixul nu a functionat, copilul nu a stat prea mult la despaducheat, piaptanul special nu lua oualele bine infipte, copilul era stresat si numai cand vedea piaptanul plangea. Eu eram stresata, cu bebe mic in plin puseu numai de despaducheat nu ai chef, eu am bagat fara remuscare masina, de fapt sotul ca el se pricepe, in 10 min am scapat. Ea nu a vrut, am mai continuat cu despaducheatul, in a treia zi a hotarat si ea ca se tunde. Parul creste. La gradinita dupa o luna au aparut iar. Noi suntem ok. Avem freza punk cu totii, niste poze funny, si pana in vara o sa aiba iar codite.

  • Danuta-bel spune:

    Oh, si noi suntem in plin proces. Sau sper pe la final. Si eu am descoperit la fii-mea (dupa ce se tot scarpina in cap) paduchi, si bineinteles ca am luat si eu, ca doar dormim cap langa cap de cateva ori pe saptamana. Cel mai greu a fost pieptanatul, are parul pana in talie si e f.des. Ne-am spalat deja de 2 ori cu sampon(la 7 zile distanta). Aici(in Belgia) sa ai paduchi e o chestie banala :))

  • Alina_A spune:

    A inceput sa ma manance capul doar citind. 🙂
    Si ai mei sunt la scoala unde in fiecare an sunt cuiburi…Deja suntem in anul nr 4 de scoala si inca vreo 4 de dinainte de gradinita.
    Din fericire la afterschool sunt verificati zilnic si am luat Paranix preventiv acum 2 ani dupa articolul tau. E o idee buna sa le inlocuiesc, presupun ca au expirat dar nu le-am folosit, nici macar preventiv.
    Acum ca ma mananca scalpul…:) parca vad diseara o tura daca nu a expirat intre timp.

  • Alina spune:

    Pfff.
    In Ianuarie – Februarie 2019 baiatul meu care era clasa 0 se scarpina de zor in cap. Zic catre sot: “Cred ca are locatari.” Il verific: Soc si groaza! Copilului ii gasesc un paduche. M-am dus la farmacie si am luat 3 tipuri de sampon, sparay preventiv etc am dat 200 de lei. Copilului i-am gasit doar 2-3 adulti, semn ca erau proaspat colectati. Eu, sotul si cel mic – 0.

    Am zis sa nu fiu scarba si sa anunt parintii pe grupul de special creat pentru parinti. Pentru ca preventia este mai buna in grup. Si abia atunci mi-am dat seama cu cine am de-a face. La intoarcere din vacanta parintii au cerut copiilor sa il marginalizeze pa baietelul meu. Interesant ca nimeni nu a recunoscut ca a gasit ceva, dar majoritatea baietilor au fost rasi in cap (eu nu am facut acest lucru pentru ca nu era infestat) fetele erau cu frizuri mai scurte.

    Daca o sa mai gasesc vreodata “locatari” o sa o rog pe D-na invatatoare sa ii anunte pe restul parintilor. Unele subiecte sunt considerate TABU.

    “Locatarii” se pot lua de la scoala, gradinita, coafor, mijloace de transport, sala, teatru, dr. etc. Sa ai paduchi la un moment dat in viata nu este o rusine.

    Ioana, te felicit pentru articol si pentru ca ai impartasit din experienta familiei tale.

    • o femeie spune:

      La scoala copilei vad periodic anunt pe usa scolii: ALERTA, PADUCHI. Atat, 2 cuvinte, mari, dedesupt scris marunt: va rugam verificati-va copiiii.
      Un anunt lipit anonim face 1000 de puncte – eu nu m-as fi gandit sa lipesc, dar cine a inventat asta a facut-o sigur de timiditate.

  • Veronica spune:

    Sunt generatia anilor ’80 dar n-am avut paduchi in viata mea, pana anul trecut cand a adus fiica-mea cea mica de la scoala , jale a imprumutat cativa si lui sor-sa de am spalat si despaduchit o luna casa si fetele…. nu mai zic ca au parul cret si foarte foarte des…de o saptamana avem iar recolta 😰😰😰 Deja dau in depresie si groaza , noi curatam si ea tot aduce de la scoala unde nu se iau masuri cum ar fi normal , nu mai zic si de o parte de parinti care nici nu vor sa auda ca copilul lui ar putea avea paduchi si sa ia masuri😤 Doamne bine ca vine vacanta si scap pt o vreme 😥😦😡

  • Bratrice spune:

    Faceam lectii cu fiica-mea cand s-a scarpinat si a cazut un paduche pe caiet..cand am realizat ca are copilul paduchi..asa m-am pus pe plans..cred ca de mila mea cu gandul la ce ma asteapta cu despaducherea..ea avea si atunci parul lung si des.

  • Laura spune:

    Pentru adulti varianta cea mai usoara este vopsitul…merge si la fetele mari.Nu mai e nevoie nici macar de pieptanat, arde peroxidul ala tot.Pacat ca pe copiii mici nu putem sa ii vopsim…:)))

    • Gabi Sto spune:

      Asta cu vopsitul m-a facut sa rad.
      Am 2 fete si am avut de 2 ori paduchi. Fata cea mare are par lung, des, cu fir subtire. Mama mea m-a invatat sa pun putina vata pe un pieptene, sa inmoi in gaz si sa perii suvita cu suvita. Gazul irita pielea capului si atunci mi-a venit o idee, sa masez pielea capului cu ulei de ricin. Uleiul de ricin este foarte onctuos, dar face bine si la par iar pieptenele aluneca usor. Acum in 2020, doctora scolii, nu mi-a primit fata cea mica, pe motiv ca are paduchi. Ba chiar mai mult, si asta m-a enervat maxim, mi-a cerut aviz epidemiologic. Nu stiu sa faca diferanta intre matreata, boala contagioasa (pentru care e normal sa se ceara aviz la revenirea in comunitate) si paduchi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *