Ce drăguță ești! Cât ziceai că ai, 11 ani? Vrei să vezi o poză cu penisul meu? (pericolul prădătorilor sexuali online)

De ce ar trebui să amânăm prezența online a copiilor noștri până la vârsta la care pot înțelege pericolul pedofiliei online?

De obicei nu preiau pe blog articole din publicații străine, prefer să îmi construiesc singură conținutul, însă acest experiment făcut de o agenție din SUA mi se pare mult prea relevant și cutremurător să nu-l abordez aici, pentru părinții români, mai ales că articolul original e în engleză și poate nu toată lumea citește ușor în altă limbă decât română, mai ales că în România copiii au acces pe Internet mult prea devreme, copii de 5-6 ani au deja telefonul lor, conectat la internet, mai ales că la noi mai puțin de 5% dintre copii beneficiază de educație sexuală în școală, iar acasă foarte puțini primesc informațiile de care au nevoie pentru a se putea apăra de pericolele sexuale care apar online.

Așadar, pe scurt, ideea e asta: Sloane, o femeie de 37 de ani (mamă, șef al echipei de proiecte speciale pentru o companie de tehnologie care luptă pentru siguranța online a copiilor, Bark.us) și-a făcut un cont fals de Instagram, pretinzând că e o fetiță de 11 ani. A postat un selfie banal, cu copila zâmbind și purtând un hanorac, nimic senzual. Ce s-a întâmplat în următoarele zile arată foarte bine jungla care este internetul astăzi și cât de mare este pericolul ca fetele și băieții noștri să devină victime ale agresorilor sexual.

Aici este articolul original, mai jos este un sumar al lui tradus de mine, în română. Mi se pare TERIBIL DE IMPORTANT să știm ce se poate întâmpla din momentul în care copiii noștri devin activi online. Am văzut cu ochii mei fetițe de 8-9 ani povestind în parc cum primesc like-uri pe Insta de la bărbați maturi și cât de mult le încântă asta. Acest fenomen există și nu-l putem controla. Putem însă amâna momentul în care copilul nostru intră online până când el devine responsabil și conștient de pericole și de cum se poate apăra, până când copilul își dezvoltă gândirea critică, poate înțelege când se află în pericol și poate cere ajutorul.

Prădătorii sexual online nu sunt ca cei care răpesc copii în filme. Sunt foarte subtili și știu cum să vorbească cu un copil astfel încât să-i câștige încrederea, să-l facă să nu spun nimănui, să-l ademenească, să-l facă să-i trimită poze cu zonele intime, să se întâlnească, să fie racolat în vreo rețetea de victime ale pedofiliei sau așa mai departe. Știu că e greu să ne imaginăm așa ceva pentru copilul nostru, dar e bine s-o facem, ca să înțelegem pericolul și să ne învățăm copiii să se ferească de el.

Sloane și-a ascuns sânii cu fașă, s-a îmbrăcat ca o preadolescentă, și-a pus elastice colorate la mâini și ojă neon, un coleg i-a făcut o poză, altul a prelucrat imaginea astfel încât la final să aibă o poză credibilă a unei fete de 11 ani. Bailey.

Bailey este un copil inventat. Ea nu a avut încă prima menstruație, încă își cumpără haine de la copii, nu poartă sutien, nu e interesată de sex sau organe sexuale. Cam asta e descrierea generală a unei fetițe de 11 ani din zilele noastre.

Poza cu Bailey zâmbind a fost urcată pe Instagram cu un text care spunea ceva de genul: super fericită să mă văd cu prietenii mei la petrecere din weekend, de la Carly! urmată de niște emoticoane.

La mai puțin de un minut de la publicarea pozei, au venit două mesaje private. De la bărbați adulți. Apoi au urmat altele. 15 în primele două ore.

Mesajele erau așa:

Bună, mă întrebam de când ești model.

Nu sunt, a răspuns Bailey.

Nuuu cred, minți. Ar trebui să fii, pentru că ești atât de drăguță!

Tipul acesta are 40 de ani și îi spune lui Bailey că are 19 ani, iar când ea îi spune că are doar 11, tipul continuă conversația de mai sus.

Mai vorbesc puțin, apoi, în mai puțin de 5 minute, tipul îi trimite fetiței un clip cu el masturbându-se și o întreabă:

Îți place? Ai mai văzut așa o chestie înainte?

Altul:

Bună, ce faci în seara asta?

Bine, tu? răspunde Bailey.

Sunt bine, mulțumesc. Ești o fată foarte frumoasă.

Wow, mulțumesc.

Chiar ești, îmi place poza ta. Părinții tăi te lasă deja să ai un prieten?

Nu, zice Bailey.

Poate aș putea fi eu iubitul tău de Insta? Tu decizi. Asta înseamnă că putem vorbi aici, că ne putem trimite selfieuri unul altuia și să fim aici unul pentru altul. Și dacă tot suntem împreună, ești gata să ne trimitem niște poze sexi?

Ea are 11 ani, nu știe despre ce e vorba cu pozele sexy, dar află curând, pentru că el îi trimite imediat o poză cu penisul lui în erecție și îi cere o poză fără tricou. Apoi îi scrie:

Băieților le palce când fetele, prietenele lor, le fac sex oral. Știi ce înseamnă asta?

Nu știu, răspunde Bailey. Vedeți mai jos conversația integrală.

Curând un alt bărbat inițiază un apel video prin Instagram. Sloane răspunde și se preface că e Bailey. Un bărbat cu accent britanic respiră greu:

Bună, ce faci? Vreau să te văd. Pe ecran se vede tipul ăsta, întins în pat, fără bluză.

Sunt timidă, zice Bailey.

Vai, drăguță, nu fi timidă, zice el.

După două ore și jumătate, Bailey a primit:

  • șapte apeluri video
  • a ratat alte 24 de apeluri video
  • a conversat pe chat cu 17 bărbați
  • 11 dintre ei i-au trimis poze cu penisul lor

După o săptămână:

  • 52 de bărbați au contactat-o pe Bailey pe Insta, niciunul cu intenții onorabile.

Toți au același tip de scenariu. Bună, ce drăguță ești, ar trebui să fii model, hai, vorbește cu mine, nu fi timidă, hai să ne mutăm pe un chat video, să te văd mai bine.

Nu doar pe Insta, și pe Facebook, Youtube, TikTok, Snapchat, peste tot online.

Ce e important de reținut este că internetul face posibil ca acești prădători să fie oriunde în lume, doar acces la internet să aibă. Copiii noștri pot fi abuzați la noi acasă, în camera lor. Și băieții, și fetele. Fără ca noi să știm. Cu noi în camera vecină.

Este responsabilitatea noastră să nu lăsăm așa ceva să se întâmple.

Imagine de Anemone123 de la Pixabay

38 Comments

  • Ramo spune:

    Doamne sfinte! Lumea asta înnebunește din ce în ce mai tare! Cum puii lui Moș Crăciun sa ți se para ok ție ca adult ca o puștoaică de 11 ani să-ți facă diverse chestii sexuale? Cum sa te excite asa ceva???!!! În ce lume bolnava am ajuns sa trăim?

    • Liv spune:

      Lumea a fost dintotdeauna foarte bolnava, inainte era chiar mai rau, pentru ca in general copiii nici macar nu erau considerati fiinte umane cu drepturi depline, ci un soi de animalute, sau proprietatea adultilor. Iar despre relatii cu copii nici nu mai vorbim…

    • Oana spune:

      LIV, hai sa recunoastem erorile societatii din ziua de azi. Ma exaspereaza sa tot aud cand critici ca ceva ce a adus „evolutia” nu e bun, gata, se activeaza progresistii. Intotdeauna sa zica ca inainte era mai rau. Eu nu cred ca era mai rau, acum pe internet se gasesc materiale pornografice care pot fi accesate de oricine, sexualizarea incepe de la varste din ce in ce mai mici, acele materiale (care dupa parerea mea ar trebui interzise cu desavarsire), pervertesc mintea in asa hal incat unii ajung sa vada in oamenii de langa ei, nu niste suflete, ci niste obiecte folosite pt satisfacerea propriilor placeri. V ati uitat in ultimul timp la videoclipurile celor mai ascultate piese, la tv? femeile isi pun silicoane, acid hialuronic, etc. Oare de ce? nu cumva societatea noastra este hiper-sexualizata?

  • Iosif spune:

    Foarte bun și util acest articol! Internetul chiar este periculos și lucruri rele (adevărate traume pentru copii) se pot întâmpla dacă părinții fug de datoriile lor părintești, abandonând copilul în brațele tehnologiei. Educația este extrem de importanta și necesară dar, chiar și așa, tot trebuie să fie foarte atenți părinții. Au fost studii care au arătat naivitatea copiilor chiar și având educația potrivită din partea părinților. Naivitatea vârstei poate fi redusă prin educație doar parțial, de aceea părinții trebuie să fie atenți mereu.

  • Alina_A spune:

    Citisem articolul de aseara, nu mai tin minte pe ce blog l-am vazut prima oara…Cel mai mare copil al meu are spre 10 ani si cere constant telefon mobil pentru ca, evident, vede la toti colegii de la scoala. La afterschool nu exista conceptul 🙂 si nici acasa.
    Nu are treaba cu social media si nici nu va avea (mi-ar placea sa spun „cat oi trai” dar din pacate stiu ca nu este asa) prea curand.
    E de rau, de foarte, foarte rau.
    Nu am concluzie pozitiva, eu cel putin nu o vad.

  • Relu Ricsa spune:

    ok, si care e solutia? articolul asta pare pe jumatate terminat, daca nu ofera si solutii. Exista ceva app-uri pentru supraveghere, sau metode de blocare a anumitor site-uri?

    • Printesa Urbana spune:

      Exista multe variante de control parental, cum ar fi Family Link App, Kaspersky, Android vine cu aplicatie proprie de control parental, gasiti cateva variante si reviews la ele daca dati un search pe google. Insa mi se pare ca asta e doar parte din solutie. Restul este educarea copilului in spirit critic, valori morale, incredere fata de parinte, lucruri despre care am scris in articol. Plus introducerea copilului online prin cumpararea de smartphone propriu cu internet dupa 12-13 ani, cand copilul are deja informatiile relevante si isi poate purta de grija singur.

    • Alexandra spune:

      Pana si Youtube are control parental incorporat, e o chestie care blocheaza continutul nasol. Solutia e sa cauti solutii care ti se potrivesc dar solutia primordiala este sa inveti copilul despre TOT. Inclusiv sa ii arati acest articol. Noi din fericire traim intr-o tara unde scoala face asta tot timpul. Informeaza copiii. Informatia e putere. Copiii stiu de mici despre limitele atingerilor, stiu ca nu are nimeni voie sa ii atinga in zone sau moduri nepotrivite. Scoala ii invata de foarte mici de toate. Parintii ar trebui sa ii invete restul si sa nu ii lase de mici pe internet. Iar cand sunt mai mari sa ii supravegheze, sa verifice ce fac ei acolo, cu cine vorbesc si ce anume vorbesc. Pe langa pedofili e la mare moda taiatul, sinucisul, bulinguiala de tot soiul. Iar prin tari din astea si indoctrinarea extremista. De stanga sau de dreatpa ca nici nu conteaza, e la fel de nasoala.

    • Tati spune:

      Cred că cel mai relevant ar fi interzicerea copiilor în mediul online fără verificarea în prealabil a site-urilor accesate.

    • Clt spune:

      Scoate ruterul din priza. Daca are nevoie de internet il poate folosi cu control parental activ in prezenta ta. Simplu.

  • Mihaela spune:

    Smartphone dupa 13 ani??? E imens de tarziu.

    Majoritatea copiiilor au acum imediat dupa ce pot citi cat de cat. Sigur ca sunt exceptii cand nu isi permit parintii.

    Nu mi se pare un lucru rau. Da, se pot intampla chestii din astea. Dar e important sa stie ce sunt si sa zica nu si sa dea block.

    Sper ca oricum toti parintii explica copiilor despre pedofili. Ii poti intalni in autobuz, in parc, la scoala…oriunde. Instagramul e doar un loc in plus.

    • Dana spune:

      Ai mei au 6 ani jumătate si nu au telefon mobil, si nu pentru ca nu ne permitem, ci pentru că la vârsta asta chiar nu ii vad rostul. Băiețelul se joacă cu masinutele, fuge toata ziua pe afara, practica diverse sporturi când se poate, fetița cu păpușile si cărtile. Sunt foarte fericiți asa. Au acces la youtube in weekend, cate un film, diverse jocuri pe calculator, dar pe care sa le vad eu inainte. Totul cu o limita de timp. Au prieteni care au deja telefon mobil, dar nu au nicio problemă cu asta, nu cer si ei. Am început deja discuțiile cu avantajele si problemele pe care le poate aduce internetul, din clasa a 5a probabil le vom lua fie ceasuri cu gps, fie telefoane mobile. Pana atunci, cu riscul sa fiu considerată bătrâna si cu gândire demodată, nu vad rostul telefonului mobil la un copil de varsta asta.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, sigur ca poti intalni pedofili oriunde, insa sansele sa te gaseasca ei online sunt de zeci de ori mai mari, pentru ca internetul te pune la un loc cu toata lumea. Fata asta fictiva a fost abordata de 57 de pedofili intr-o saptamana. In ce autobuz intalneste copilul tau atatia care sa o abordeze unu la unu?

      Smarphone in mana unui copil de 6, 8, 10 ani este ceva rau. Este ceva rau din teribil de multe puncte de vedere. Imi pare tare rau ca unii parinti nu inteleg pericolul, iar cand o fac e de multe ori prea tarziu. 🙁

    • Mihaela spune:

      Tipa din articol ii si cauta, fix ca sa ii demaste. In mod normal nu sunt 57 de oameni pe saptamana.

      Esti mai predispus la asa intamplari in online, corect, dar ai si mai multa putere – efectiv nu ai de ce vorbi cu ei, le dai block si gata.

      Nu stiu, mi se pare o situatie pe care trebuie sa invete sa o gestioneze. Daca nu poate da click pe un block, cum o sa aiba curaj sa tipe si sa il reclame in viata reala?

    • Printesa Urbana spune:

      Tipa din articol nu a facut altceva decat sa posteze o poza pe Insta, nu a cautat nimic anume. A facut cr fac milioane de adolescenti din toata lumea pe Insta, Fb, Snapchat, TikTok si ce alte aplicatii or mai fi.

    • Laura spune:

      Multe măsuri se pot lua… dar văd că toate sunt pentru victime (și sunt bune)… dar măsuri împotriva agresorilor? Ei sunt cei ce trebuie prinși și pedepsiți… despre ei nu se prea vorbește. Chiar nu cred că nu pot fi depistați.

    • AdiC spune:

      „Smarphone in mana unui copil de 6, 8, 10 ani este ceva rau. Este ceva rau din teribil de multe puncte de vedere. Imi pare tare rau ca unii parinti nu inteleg pericolul, iar cand o fac e de multe ori prea tarziu. 🙁”

      Lasă-mă să corectez eu paragraful de mai sus: „Smartphone în mâna unui copil de 6, 8, 10 ani este ceva rău, CONSIDER EU/PĂREREA MEA”. Gata, am rezolvat.

  • Deria spune:

    [quote] Plus introducerea copilului online prin cumpararea de smartphone propriu cu internet dupa 12-13 ani, cand copilul are deja informatiile relevante si isi poate purta de grija singur.[/quote]

    Asta daca nu au toti ceilalti din jur. Si au. Mult mai des au decat nu au.

    • Printesa Urbana spune:

      Pe mine nu ma impresioneaza deloc acest argument. Am vazut destui copii band cola de la 4 ani. Alor mei nu le-am dat. M-au intrebat de ce, le-am spus ca eu nu consider ca e sanatos, fiecare familie are regulile ei. Or sa ceara, o sa le explic ca nu le pot da telefon pana nu ii consider pregatiti si nu o sa le iau telefon. Eu decid pentru copilul meu, nu altii. 90% dintre parintii pe care ii cunosc isi tin copiii neasigurati in masina. Treaba lor. Eu nu-mmi vreau copilul mort. Daca toti parintii din jur iau decizii aiurea pentru copiii lor (ca sa duc asta la extrem), asta nu e un argument sa fac si eu la fel. Ce fac altii este irevelant pentru mine, imi cresc copiii sa inteleaga argumente rationale si sa ia decizii bune pentru sine, iar ce fac altii sau parerea lor despre ce fac eu nu este relevanta, asa cum nici numarul de like-uri nu e relevant pentru valoarea ta umana. Iar a NU le lua telefon doar pentru ca altii au este fix ce predic. Decidem pentru noi cu capul nostru. Ce fac restul e doar treaba lor.
      Asa am auzit si cand am decis si am scris ca nu se vor uita la televizor si ca nu or sa manance dulciuri din magazine. N-o sa ai cum, ca restu fac si una si alta. Uite ca au trecut multi ani si copiii nu mananca dulciuri din magazin si nici la TV nu se uita, nu se joaca pe telefon niciodata, au inteles, nu au fost niciodata exclusi, au multi prieteni, sunt sociabili, la curent cu lucruri, nu fac pe desteptii, au gustat din cam toate, pot decide daca ceva e sanatos sau nu si nu insista sa le dau cand stiu ca ce cer nu e ceva ce se potriveste principiilor noastre.
      Da, suntem in minoritate cu multe lucruri, dar asta nu ne deranjeaza cu nimic.

    • Geo spune:

      La școală ,în clasa a 5 a ,se uitau la filmulețe interzise minorilor …chiar dacă fetița mea nu avea acces la smartphone,aveau cei din jurul ei acces și la net si la smartphone…A fost un șoc pentru mine să văd că așa ceva se poate întâmpla la școală.
      Noroc că i-am explicat anumite lucruri din clasele primare și face diferența între bine și rău.
      Asa că e binevenit articolul tău .

  • Rodica spune:

    Nu faptul ca are telefon e problema , n are el, are colegul sau colega, copii trebuie educați de mici , in limita vârstei, dat explicații referitor la pericolele care i pândesc la tot pasul, fie pe strada, fie online . Pentru copii ai căror părinți sunt la serviciul , chiar necesar telefonul sa poată tine legătura unii cu alții, grija mare cu educația , niciodată nu sunt prea mici..

  • Irina spune:

    Vreau să știu ce pot să îi spun copilului meu de 9 ani când mă întreabă care este pericolul pe internet? De ce nu are voie să aiba cont de FB, Insta, TikTok?
    Răspunsurile la aceste întrebări nu pot omite subiectul “sex”. Cred că am nevoie de o recomandare de carte/blog etc. de unde să aflu cum să vorbesc despre sex cu copiii, în funcție de vârstă.

  • MIHAELA spune:

    Pedeapsa maxima si desfiintarea penisului pentru cei care au violat un minor. Ulterior tratament psihiatric si munca la camp

    • o femeie spune:

      acum 4-5 ani parlamentarii romani au votat contra castrarii chimice a pedofililor (tratament injectabil, periodic, pe tot restul vietii – le anuleaza functiile sexuale). Intre timp au scos si pe unii din inchisori.
      La unii mintea e distrusa.

    • Ioa_3k spune:

      Sa nu-i dai copilului acces la internet nu e o solutie, vei face netul fructul oprit. Solutia e sa vorbesti cu copilul si sa-i explici din timp ce-i cu sexul si ca oamenii mari straini care stau de vorba cu copiii in privat pe net au intentii necurate. Stiu copii de 8 ani, bine protejati de tehnologie, carora le-au aratat colegii pornografie pe telefoanele lor. Nu-i poti feri de lume, trebuie invatati sa se fereasca singuri de ea. Si mai ales, trebuie reactionat cu calm daca un copil vine sa spuna parintilor ca a fost abordat de un posibil pedofil pe net – primul impuls e panica si confiscarea device-ului respectiv, ceea ce va face copilul sa se simta vinovat si pedepsit si sa nu mai aiba incredere sa vorbeasca cu parintii despre asta alta data…

  • o femeie spune:

    in tara unde sunt profesorii au recomandat telefon dupa 12 ani. Ne-am apropiat de cifra asta, si intre timp copiii in scoala au inceput sa aiba (primii – evident, est europenii, interesant ca fix aia cu o situatie financiara mai slaba). Mi-a cerut si copila si i-am luat – au un grup de fb si jumatate din clasa e acolo.

    Avem control parental pe telefon, tot ce instaleaza e aprobat de tata, am incurajat-o sa stam impreuna pe tel. ei sau pe al meu (nu ne ferim). Eu in casa nu scot telefonul (il folosesc in metrou sau daca ma suna cineva, vb f. putin de genul 10-20min pe luna) asa ca e important si sa fim un bun exemplu, nu doar buni politisti. Si la scoala s-a discutat despre asta, s-au dat pliante, am vorbit si acasa, i-am aratat ca sunt tzacanitzi carora le plac poze cu femei dezbracate (nu i-am zis ce colectie de playboy a avut taica su 😀 ca noi suntem perfecti, ce plm mea )

    • Aurelia spune:

      Eu am patit-o adult fiind! Cand mi-am creat cont de facebook nou, unde am trecut ca sunt casatorita, am pus poza cu sotul, am scris mai multe postari ca nu sunt interesata de conversatii/relatii. E super socant. Nu imi pot imagina cum e pentru un copil!

  • Sorici Carmen spune:

    Prădătorii sexuali pot fi oriunde si pe internet şi la colţul şcolii, pot fi adulţi sau adolescenţi, uneori chiar colegi. Ce putem face? Să ne păzim copiii şi să nu intre în contact cu nimeni străin sau să-i învăţăm să denunţe orice tentativă de acest gen? Pentru că îmi este ruşine şi nu ştiu cum să vorbesc cu copilul meu despre o hărţuire sexuală, despre abuzul sexual cu scuza de a nu îi ucide prea devreme ,,inocenţa” îl pot transforma în victima unor nebuni. Cu cât le vorbim mai mult copiilor despre aceste lucruri şi le arătăm lucrurile bune şi rele cu atât reuşim să-i protejăm mai mult. De cele mai multe ori copilului îi este teamă să spună că a fost abuzat sau habar nu are ce i s-a întâmplat şi preferă să tacă, dacă ar şti că este gratificat când poate sesiza un comportament nepotrivit poate că nu ar ezita să-l denunţe. În mare problema este tot la noi părinţii care ne ruşinăm să vorbim despre biologie umană, despre cum am apărut pe lume, sub titlu ,,este ruşine.”. Nu, ruşine este să furi, să minţi, să nedreptăţeşti, să vorbeşti copilului despre biologie lui nu este ruşine, să îi prezinţi modul prin care a venit pe lume nu este ruşine şi odată cu acestea îi prezinţi şi regulile societăţii umane, printre care intimitatea, dreptul de fi stăpân pe corpul său. Nu ne arătăm părţile intime în public nu doar de ruşine, ci pentru că suntem oameni şi nu căţei, pisicute sau ursuleţi şi oamenii în societate au reguli. Părinţii din ce în ce mai ocupaţi pierd contactul cu copiii, nu pot discuta cu ei, aşa pur şi simplu, cu sinceritate şi onestitate, prea preocupaţi de a-i creşte bine, de a îi educa, uită să le vorbească despre viaţă sau le-o prezintă în roz, total nerealist. Societatea este pusă în faţa unor noi şi mari provocari pentru că există o suprasexualizare a omului, o vedem peste tot, în limbaj, în haine, în reclame, o obiectificare a femei, o explozie a industriei pornografice şi aici legile sunt putine , insuficiente pentru că sexul vinde cel mai bine, iar misiunea unui părinte începe să se transforme în ,,misiune imposibilă” dacă nu există legi ferme împotriva agresorilor sexuale virtuali, pentru că nu este de ajuns să nu aibă copilul meu acces la telefon, poate colegul său are şi îi arată şi lui.

  • maddy spune:

    Articolul asta trebuie citit de parintii care fac conturi de Instagram copiilor lor minori. Cum se trezeste una ‘influencer’ cum face conturi si pentru copiii ei ca sa prinda si ei niste campanii platite. Nu se gandesc ca pun material gratuit pentru pedofili, conteaza ca primeste niste like si followers.
    Copiii trebuie protejati, nu trebuie sa le expunem intimitatea pe tot netul. Cand generatia cu toata copilaria imortalizata pe Facebook, Instagram, grupuri de ‘mamici’, va creste si isi va da seama ca toata viata lor a fost pusa pe net, oare le va multumi parintilor pentru expunerea pe care poate nici nu o doresc?
    Treziti-va, oameni buni, si nu va mai puneti viata pe net ca nimanui nu ii pasa! (exceptie familia si prietenii cu care se presupune ca te vezi personal).

    • Gabriela spune:

      Ft bun articolul. Cred intr adevar ca traim intr o lume nebuna si cred intr adevar ca amanarea contactului copilului cu lumea virtuala este benefica. Si da multe tre explicate de acasa in familie.

  • Iulia spune:

    Problema este ca un telefon se poate dovedi extrem de util. Sunt foarte multi copii care merg singuri la scoala. copii de 7,8,9,10 ani. Probabil stau si aproape de casa. Cine si-ar putea lasa copilul de 8 ani singur pe strada fara a putea fi contactat?
    Telefonul a fost inventat in primul rand pentru a facilita comunicarea intre oameni.
    Ceea ce vreau sa subliniez este sa nu eliminati total telefonul din viata copilului mai ales daca acesta merge singur la scoala. Exista telefoane mai vechi cu butoane pe care nu pot avea acces la internet. Iar pe smartphone vor avea nevoie de o adresa de mail . Aici pot interveni parintii pentru ca daca tu ca parinte ai acces la acea adresa automat vei vedea ce face copilul.si cred ca exista si aplicatii pentru control .

  • Iulia spune:

    Draga printesa,
    Nu este vorba de a fi sau a nu fi impotriva curentului, ci despre inutilitatea acestei atitudini. Ce faci cand copilul nu are telefon (si al meu nu are si nu va avea curand) dar au majoritatea colegilor si ii arata filme de groaza (ma astept in curand si la filme porno) si asta la scoala!! Nu va fi abordata de pedofili online, dar va vedea pe telefoanele altora imagini care-i vor afecta dezvoltarea emotionala. Cum ne luptam cu indiferenta scolii, a cadrelor didactice si a sistemului, in general? Ca o solutie, nu vad decat interzicerea prin lege a accesului elevilor in scoli cu dispozitive cu acces la internet, ceea ce nu cred ca se va intampla prea curand, cel putin nu in timpul vietii noastre.

    • Printesa Urbana spune:

      In scoala noastra copiii nu au voie cu telefoane. Nici in pauze, nici in ore.
      Da, parintii trebuie sa puna presiune, elevii nu au ce cauta pe reteaua wi-fi a scolii, iar telefoanele trebuie predate la sosirea la scoala si inmanate copiilor la finalul orelor.
      Cat despre ce va vedea la altii, asta desigur ca nu pot controla, dar ii pot oferi instrumentele de a gestiona ce va vedea la altii, am inceput deja sa discutam despre fake news, surse rau intentionate, imagini trucate etc.

  • calin spune:

    vai de puii mei, ce discutie a initiat ala. Eu am copii mici, nici nu vreau sa ma gandesc la ce va fi peste cativa ani si cate tentatii imbecile.

  • adela spune:

    „Ce s-a întâmplat în următoarele zile arată foarte bine jungla care este internetul astăzi și cât de mare este pericolul ca fetele și băieții noștri să devină victime ale agresorilor sexual.”
    Gresit, asta este de cand lumea si pamantul. Pradatorii incearca, mieii cad…

  • Andra spune:

    Pentru noi, solutia la astfel de probleme a fost pana acum una drastică: nu doar ca nu trimit copiii la o institutie educativa unde este permis uzul telefoanelor dar nici nu socializez cu familii care ofera copiilor sub 12 ani tot felul de device-uri. Familiile cu care socializam sunt toate pe aceeasi lungime de unda, mai apar si exceptii dar pe alea le toleram. E drept si ca traim intr o tara unde e mai usor sa gasim familii ca noi… in romania mi s-ar parea extrem de dificil sa creez o zona sociala sigura pt copii. Dar incet incet poate se inmultesc parintii care vor fi suficient de puternici sa reziste presiunii sociale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *