Cum e viața unei fete de 17 ani într-un liceu oarecare din România?

Am hotărât să continuu seria de articole despre viața adolescenților noștri, îmi asum riscul de a vă plictisi. Eu cred că e important să deschidem ochii și să acceptăm că nu le știm pe toate, iar când vine vorba despre copiii noștri și colegii lor, e important să știm cât mai mult.

Dacă ești adolescent și vrei să-ți spui povestea despre cum e pentru tine viața acasă sau la școală, îmi poți scrie mesajul tău pe ionouka@gmail.com, iar eu îl voi publica anonim. Voi publica și părerile profesorilor, diriginților sau părinților care vor să se exprime pe acest subiect, anonim sau asumat, cum doresc.

Istoria acestei serii este următoarea:

Mai întâi am publicat o rugăminte a unei fete de 13 ani pentru părinții de copii mici (acesta). Articolul a ajuns la zeci de mii de părinți, profesori și adolescenți. Fata spune, pe scurt, că băieții trebuie să fie educați de mici să respecte dorința celorlalți de a nu fi atinși, spune că nu mai poartă fuste la școală de la 10 ani, că primește poze cu organele intime ale colegilor și i se cer poze nud sau în lenjerie. Școala și părinții agresorilor nu iau măsuri.

Imediat după ce am publicat acest text, am mai primit alte două scrisori pe email de la două fete mai mari (unul dintre ele e cel de mai jos, următorul va apărea peste câteva zile). Una dintre ele mi-a trimis și mesajul unui tânăr de 17 ani, pe care l-am publicat aici și care a făcut valuri și mai mari. Pe scurt, el spune că fetele nu sunt sfinte și că de ce nu acceptă să fie pipăite, că doar nu le doare.

Știu de la cineva din liceul acestor copii că s-au întâmplat lucruri acasă și la școală, diriginta a venit acasă să discute cu părinții, fetele s-au apropiat de mamele lor, s-au spus lucruri, s-au promis lucruri.

Mai jos e povestea altei fete.

Știam că nu e ușor, nici mie nu mi-a fost. Mâini pe sâni, fuste ridicate, palme la fund pe stradă, de la 12 ani în sus le-am trăit pe toate. Dar lucrurile sunt mult, mult mai rele. Fetele nu mai poartă fuste deloc la școală. Nu se duc la toaletă de frica băieților. Nu își schimbă tampoanele la școală, pentru că se aude și apoi toată lumea râde de ele. Inclusiv alte fete. Fetele sunt pipăite, amenințate, profesorii intervin rar sau deloc, părinții nu cred, nu vor să vadă.

Recunosc că nu știam că lucrurile sunt atât de grave.

Nu știu ce putem face să le ajutăm pe aceste fete. Eu le încurajez să ceară ajutorul adulților din viața lor, profesorului care pare mai interesat și mai uman, părintelui cu care are o legătură mai bună. Trebuie ca oameni educați să meargă în școli și licee să le explice acestor tineri ce înseamnă respectul și limitele personale. Iar noi, cei care avem copii mici, să ne învățăm copiii cum să se poarte cu cei din jur, să nu abuzeze, să nu accepte abuz.

Îmi pare foarte rău. 🙁

Îi mulțumesc acestei tinere pentru încredere. Nu voi permite niciun comentariu jignitor la adresa ei sau a familiei ei. Copiii aceștia trebuie încurajați și susținuți cât încă nu s-au întors complet împotriva societății sau a lor înșiși.

Mă numesc Monica și sunt elevă în clasa a zecea la un liceu din București.

În școala generală aveam un coleg care ne povestea ce le făcea el fetelor. Nu îl întreba nimeni, dar el venea, se punea în banca din față noastră și ne povestea lucruri de care îmi e rușine să le scriu. Tăceam și așteptam să se sune și să plece.

A început să se joace lapte gros în școală și de la un joc s-a ajuns la gesturi ce imitau sexul, că îl călăreai pe cel de sub ține. Nu am mai jucat niciodată.

Apoi adevăr sau provocare unde totul era erotic: ridica tricoul, fă un 8 pe perete, spune câți iubiți ai avut. Indiferent de răspuns erai ironizat, dacă refuzai o provocare erai apoi tachinată mereu. Nu am mai jucat și am stat singură în bancă în timp ce ceilalți se jucau în cerc în fața clasei. M-am retras la timp, în curând s-a ajuns la dans în poală și săruturi.

Când un băiat te striga pe stradă, îți trăgea de bluze (nu mai port fuste), îți dădea palme la fund și gemea te făceai că nu vezi.

Am sperat că ajung la liceu și trece. La liceu se face selecția pe medii și nu mai e ca la școală de cartier, dar și la liceu la fel.

În baia fetelor sunt mereu băieți care fumează. Eu nu mai merg la școală la baie. Doar o dată m-a durut burta și am plecat acasă. E un chin să mergi să îți schimbi absorbantul, că aude toată lumea ambalajul cum se deschide și când ieși strigă tare pe hol “Ai sânge în cur?” Pun vată peste absorbant, nu mă ridic de pe scaun și când plec de la școală îmi leg un hanorac de mijloc.

Colega mea de bancă are pieptul mai mare și stă mereu cocoșată. Nu ridica mâna și nu răspunde la clasă, că nu vrea să se uite nimeni la ea. Odată era la tablă și scria, iar când a trebuit să șteargă un rând un coleg a zis să folosească balcoanele. Profa a zis doar”liniște” și s-a făcut că plouă în timp ce colegii și unele colege râdeau. La sport e aiurea rău să faci orice, că toți se uită la ține și gem și fac semne. Profesorul de sport mai suflă din fluier și le spune să își vadă de exercițiile lor.

Până să se închidă școala din cauza virusului o colegă a fost înghesuită pe hol, i-au luat telefonul, au pipăit-o, erau trei băieți. Au râs toată ziua de ea și când plecam acasă au mers în spate și strigau la ea, și când a venit autobuzul lor și au trecut pe lângă noi au dat fiecare câte o palmă la fund și ei și mie, că stăteam cu ea. Erau oameni în jur, dar nu au zis nimic. Poate mi s-a părut, dar alți băieți de la altă clasă se uitau la noi și zâmbeau așa urât parcă se gândeau să încerce și ei.

Colega i-a spus mamei ei și mama ei a venit la școală , a vorbit cu diriginta și directoarea și acestea i-au spus să îi evite. Au fost chemați și părinții băieților la școală și atât. A doua zi, unul dintre băieții a povestit ce amuzant a fost și cum mama lui a zic că “mă cheamă pentru toate proastele și prostiile”. Și cum râdeau acolo îi strigă și colegei “Vezi, proasto, că puteam să te ### și tot nu pățeam nimic, că sunt șmecher și am valoare”. Niciun coleg nu a intervenit vreodată. Era frumos ca măcar să nu radă cu ceilalți.

Într-o seară în parc, eram cu două prietene și le spuneam că aveau dreptate cei care cred că femeile s-au masculinizat, femeia-bărbat, că doar așa te lasă în pace. Dacă te razi în cap și porți pantaloni de rocker te lasă în pace, dacă porți rochie de vară la școală ești curvă (rochie lungă). Sunt și fete care umblă cu acești colegi, stau pe lângă ei și râd la tot ce spun ei, se pisicesc și chicotesc când le bagă mână în sân.

O colegă mi-a spus că iubitul ei de care știa toată lumea și cu care se etichetează pe Facebook e inventat, ca să nu o mai bage băieții în seamă. Că nu vine niciunul să spună “Ești drăguță și aș vrea să mergem să bem un suc”. După ce îi refuzi cu nu pot sau nu mă lasă mama, spun peste tot că ești urâtă, proastă, curvă, doar după bani. Unul mai insistent îți da și tag pe facebook cu o poză jignitoare.

Când am citit împreună cu mama postarea fetei de 13 ani care povestea lucruri asemănătoare, mama a spus că nu există așa ceva. Eu nu am povestit niciodată acasă, îmi era rușine și frică, mai ales că mama mai spune când aude de astfel de cazuri că “Eh, uite că lu’ Popească nu i se întâmplă”. M-am supărat și i-am zis că se întâmplă și la noi la școală. Am întrebat-o de ce nu s-a întrebat niciodată de ce nu am vrut să merg la balul bobocilor sau să chem pe cineva la ziua mea. Că îmi place să mă uit la haine colorate în magazin dar nu cumpăr niciodată. Mama a spus “Ei și ce nu te las eu?”. Parcă am vorbit singură. 

Acum câteva luni am scris despre cazul fetelor de 11-13 ani care au fugit de acasă să facă videochat.

Aici am scris despre cât de important este să ne învățăm copiii de mici despre consimțământ.

Aici și aici am scris despre educația sexuală. Și aici.

Despre cultura violului în România am scris aici.

Despre prădătorii sexual de pe internet am scris aici.

Aceasta este cartea pentru copii de 3-7 ani despre intimitate și limite personale pe care am scris-o acum patru ani: Adevărul gol goluț.

 

Imagine de Marco Wolff de la Pixabay

30 Comments

  • Morera spune:

    Uneori ma gandesc ca poate lumea ar trebui sa revina la invatamantul separat, al fetelor si al baietilor

    • oana spune:

      Eu cred ca ar trebui sa revină la învățământ. Ce se face acum, numai învățământ nu e! Iar copiilor li se permit prea multe, sunt prea fara reguli, nu i ok.
      Gândește te ca apoi urmează un job…

    • Andreea spune:

      Asta e o idee foarte bună, chiar ma gândeam cum de la mine la liceu nu se întâmpla asa ceva, m-am gândit inițial ca e pentru ca era un liceu foarte bun, dar acum imi dau seama ca, de fapt, erau 3 băieți in clasă, dintre care un fiu de preot, cam habotnic si foarte cuminte, si inca doi, din aia cuminti si timizi, care scriau poezii, ca de aia au dat la filologie.

    • Daniela spune:

      si cand vor creste mari si vor merge la facultate sau la lucru, tot separat vor fi? halal gandire! hai sa inchidem femeile in casa, de ce nu?

  • oana spune:

    Nu pot sa cred asa ceva! Cum sa se comporte baietii, asa? Nu i educa nimeni? Nu au parinti, nu au profesori?! Știu ca sunt camere pe holuri, in clase
    exista profesor de serviciu. Da mitocani cretini au fost mereu dar trebuie educate și fetele sa riposteze, sa nu taca, sa spună acasa, la scoala. Asa, ii dau spray paralizant ingeanta, ca e legitima aparare, sa vad cum se descurca apoi scoala, mai inchid ochii?

    • Simina spune:

      Păi cine să ii educe doamnă dacă acasă părinții fac la fel? Tata ii da palme peste fund mamei, vorbește urât cu fiica, sau chiar profită sexual de propria fiică! Ca-s mulți dezaxați pe lumea aceasta! Ferească Dumnezeu ce am ajuns! Vai de noi!

  • Ana spune:

    Eu nu înțeleg un lucru. De ce nu reacționează profesorii, diriginții și directorii? Nu mai există notă la purtare? Atunci când aveam eu 13-14 ani aveam sâni destul de dezvoltați și un sutien model vechi adus de mama de la o rudă care era croitor și atunci când m-am ridicat în picioare să citesc ceva un coleg a început să vorbească cu altul despre forma sânilor mei. I-am spus dirigintelui că nu mi se pare normal ca sânii mei să fie subiect de discuție între colegi în timp ce eu răspund la oră și a avut nota scăzută la purtare. Cum se poate ca acum să nu fie nicio consecință când se întâmplă lucruri mult mai grave?

    • o femeie spune:

      Si asta e unul din cauzele durerilor de spate la atatea femei in romania, problema ce ar putea fi prevenita prin implicarea adultilor.

    • Ioana spune:

      Amandoi parintii mei sunt profesori la licee din provincie, licee nici slabe, dar nici cu foarte mari pretentii. Este incredibil ceea ce povestesc. Si este foarte dificil sa iei atitudine ca profesor. Dincolo de faptul ca nota scazuta la purtare nu mai impresioneaza nici un elev, risti sa fii agresat dupa terminarea orelor de curs. La liceu deja isi spune cuvantul foarte puternic lipsa educatiei de acasa si anturajul nepotrivit.

    • Robo spune:

      sa iei atitudine nu inseamna neaparat sa pedepsesti post factum.
      in capul meu, sa iei atitudine inseamna sa le vorbesti elevilor de ce nu este ok sa faca anumite lucruri – fara sa nominalizezi si fara sa astepti sa se intample ceva.
      si in felul asta nu mai risti sa te agreseze nimeni dupa curs.

  • Martha spune:

    Faptul că profesorii, adulți în toată firea, asistă inutil și privesc, fără să sancționeze aceste comportamente absolut dezgustătoare, spune multe despre societatea noastră actuală. Faptul că Aceste eleve, care au aceleași drepturi la o educație fără Hărțuire și Complicitate din partea profesorilor în abuz, traiesc cu spaimă intr-o instituție de învățământ, este dezgustător. Este vorba de o generație întreaga subjugată și bănuită de abuz psihic, emoțional și fizic. Iar profesorii îndrăznesc să întrebe de ce performanța elevilor este delăsătoare? Cum v-ați simți dvs in situația in care sunteți pândită, hărțuită, cenzurată și învinovățită zilnic pentru ceva ce nu puteți controla? Pentru că părinții acelor indivizi nu și-au socializat bine copiii? Pentru că nu i-au învățat că nerespectarea genului opus înseamnă nerespectarea propriilor mame, surori, mătuși, bunici, fiice, nepoate? Acea mama care a spus ca este chemată la școala pentru toate proastele și prostiile: ce ați spune dacă dumneavoastră erați victima fiului dumneavoastră? Sau fiica dumneavoastră era victima altuia? Va așteptați ca Lucrurile sa se schimbe in viitorul apropiat? Diagnosticul meu este malign. Atâta timp cât părinții și dascălii nu vor demonstra,reproduce o interacțiune respectuoasa între cele doua genuri și pedepsi abaterile de la aceasta, nimic nu se va schimba.

  • Capsunarita spune:

    Interesant cum oamenii au setat sistemul de memorie, uitând din conveniență multe lucruri. Nu mă miră ce se întâmplă, pentru că lucruri similare s-au întâmplat și acum 20 de ani în școala din România. Părinții adolescenților de acum au trăit pipăielile, palmele peste fund, violențe, poate nu la gravitatea de acum, dar ele au existat. Școala separată pe sexe nu rezolvă problema, ci educația părinților, a cadrelor didactice și a copiilor. Din povestea acestei fete rezultă o formă de abuz continuă a băieților asupra fetelor care nu cooperează. Nu știu cum va fi pentru fiica mea când va ajunge la adolescență, dar nu îmi imaginez că așa ceva s-ar putea întâmpla în sistemul educațional de aici. Îmi pare tare rău pentru România că lucrurile merg într-o direcție tot mai defectă.

  • o femeie spune:

    adaug ca multe reactii se invata de acasa: “trage-o de codite, nu fi fraier”, “da-i tu una, vezi ca ii place”, “o meritat sa fie batuta”, “daca umbla asa dezbracata”, si astea cateva pe care le-am auzit de la adulti la adresa copiilor si celor din jur….si stiti ce e grav? mi se pareau normale si nu o data le-am zis si eu.

  • Lia spune:

    Ca mama de fată (si de băiat) deocamdată prea mici pentru astfel de probleme, cred ca o relație apropiată intre părinți si școală (si, bineînțeles, între părinți si proprii copii) ajută foarte mult. Sa știe toată clasa ca mama si tata vin des la școală, discuta cu toti de pe acolo, sunt prezenți si vizibili. Nu știu dacă vreun golan de asta se ia de o fată după ore, știind ca tatăl ei ar putea fi la poarta școlii. Dar da, e o idee foarte bună si separarea copiilor in școli de fete si școli de băieți, unde probabil se vor bate oricum, dar măcar dispar celelalte probleme.

    • ELENA spune:

      Imi pare rau sa iti spun, Lia. La liceu cand iti intra copilul, trebuie sa semnezi Contractul de scolarizare…und esrie clar regulamentul: parintii NU au voie in incinta scolii decat la ora programata cu dirigintele (o data pe saptamana, doar cu dirigintele – ulterior converstaiei se poate programa o alta zi, ora pt discutia cu un profesor…atat!! ). CUM sa vada copiii si profesorii ca esti implicat? Am fost eu la scoala neanuntat si a iesit mvaaai scandal ca ce caut?? Toata lumea se spala pe maini de orice, fara responsabilitati va rugam, asta e 80% din profesori. Degeaba esti un parinte mai implicat, psiholog…degeaba!

  • Virginia spune:

    Buna, pana cand legile nu se vor inaspri si se vor aplica, pana cand sistemul de justitie nu va stabili ca obiectiv “0 toleranta fata de bulling si viol” lucrurile nu se vor imbunatati prea mult. Bunul simt in astfel de situatii nu exista si ce este mai suprinzator este ca multi chiar incurajeaza astfel de indivizi/individe fie ei adulti sau adolescenti sau copii sau sau. Atata timp cat educatia este la limita de jos, Dumnezeu cu mila pentru lumea in care traim. Trebuie ca toti cei care suntem de un simt sa avem curajul sa intervenim ori de cate ori vedem sau suntem martori la incidente de acest gen, fie ca este vb de violenta copiilor asupra copiilor sau a adultilor asupra copiilor. Trebuie ca toate persoanele care au o influenta asupra publicului sa faca presiune sa se schimbe legile si sa se aplice; sa educe si sa se implice in actiuni de constientizare/educare etc Si asta tb sa inceapa din scoli.

  • Andreea spune:

    Numai prin educație se mai poate rezolva ceva, pentru ca ei pur si simplu nu conștientizează că fac ceva rău! Chiar de curând am discutat cu mai mulți bărbați din generația mea (30 de ani), oameni serioși, cu familii, unii tați de fete care ar fi revoltați dacă fiicele lor ar păți așa ceva, oameni moderni, care susțin toate ideile progresiste, donatori de sânge si practicanți de voluntariat. Majoritatea au făcut astfel de lucruri in adolescență! Cei foarte puțini care nu au făcut, au fost oricum martori, iar ei nu au făcut pentru ca nu au avut curaj, nu pentru ca ar fi crezut ca e ceva greșit. Sau ceva atât de grav, oricum. Considerau pipăitul ăsta o formă de tachinare, cam ca trasul de codite la clasa 1. Nu se vedeau nicicum ca potențiali violatori. Si nu, n-a ajuns niciunul la pușcărie sau ceva. Asta e grav, ca nu le explică nimeni!

    • Morera spune:

      Da, eu cunosc oameni progresiști, cu slujbe respectabile, cu copii, care și-au abuzat surorile sau vecinele minore (și nici ei nu sunt în închisoare!). Ce vezi tu din afară nu e mereu adevărul suprem. Nu vreau să spun că prietenii tăi ar fi violatori, pentru că habar nu am cine sunt, dar mi se pare greu de crezut că bărbații de ieri, la scară mare, pipăiau fetele, le hărțuiau, și apoi au devenit toți fără excepție adulți exemplari.
      Parcă ar fi o etapă prin care trec toți, și imediat după se fac minunați.

    • Rox spune:

      Numai pe mine m-a șocat replica mamei de la sfârșit?
      La cine pot apela adolescenții in astfel de situații daca atitudinea părintelui este asta?! 🙁

    • Andreea spune:

      Astfel de lucruri se intamplau si pe vremea mea (am 34 de ani) in scoala generala din cate imi amintesc, cam de pe la clasa a 5-a. Eu in generala am fost o tocilara, ma imbracam cu haine lejere si chiar nu imi doream sa fiu atinsa de baieti asa ca am scapat usor. Altor fete, desi pareau ca sunt revoltate, cred ca le facea placere sa isi descopere feminitatea si sa vada ca sunt apreciate de baieti. In ceea ce priveste liceul, am urmat un liceu de elita din Pitesti si la noi erau doar 4 baieti in clasa. Acolo nu am vazut niciodata pe cineva sa fie atacat, batjocorit sau sa i se vorbeasca urat. S-a vazut diferenta fata de scoala generala, chiar daca mai erau cativa baieti de pe la alte clase mai mistocari (am avut o mica experienta intr-o vara, cand eram in tabara la Costinesti cu un baiat din alta clasa) dar nu pot spune ca am trecut prin ceva traumatizant. Eram toti adolescenti cu bun simti, atat baieti cat si fete. Pe la 16 ani am avut primul meu prieten – un coleg de clasa, apoi a urmat al doilea, coleg din liceu. M-am inteles foarte bine cu amandoi, nu au facut niciodata ceva obscen cu mine sau in prezenta mea. Atunci am invatat cum se saruta (doamne ce rusine imi era, mamei si tatalui nici nu le-am spus). Dar nu m-a agresat nici unul niciodata, au fost niste sentimente nevinovate de adolescenti.
      In schimb ceea ce se intampla in zilele noastre e pur si simplu revoltator. Asa cum bine se spune, educatia trebuie facuta in familie inca de mici, atat pentru baieti cat si pentru fete. Pe de alta parte cred ca si educatia sexuala in scoli ar fi benefica, nu ca sa invete copiii cum se face sex, ci sa afle despre limite, despre ce vor fetele, despre ce vor baietii, ce se este o agresiune sexuala, cum sa ne comportam cu cei din jur. Dar degeaba facem educatie daca nu avem pedepse, iar cei care agreseaza, traumatizeaza sau chiar violeaza pe altii raman nepedepsiti.

  • Morera spune:

    Că dacă ar fi pe-așa, de ce să le mai explicăm? Nu oricum cresc mari și progresiști?

    • Andreea spune:

      Pentru ca, in timp ce pentru ei nu pare nimic grav in tinerețe, pentru fete e nasol. Si nu, nu vorbesc despre tineri din familii disfuncționale, cu părinți prin inchisoare sau ceva. Erau copii normali, care poate in caz de ceva grav (gen o infracțiune pe stradă) ar fi intervenit. Problema e ca ei nu vedeau palmele la fund date fetelor din școală ca pe ceva rău,pentru ca nu li s-a explicat. Sunt din București, dar colegii mei cu care am vorbit sunt si din provincie.

  • Morera spune:

    Andreea, ești din București?
    Eu am terminat liceul în provincie. Absolut din senin mi-am amintit cum făceam practică in facultate, la un liceu de elita pe calea Dorobanți, și în spatele clasei se pupau un adolescent cu o adolescentă. Câțiva băieți ne fluierau admirativ. Nu știu unde era profesorul, dar sigur era și el pe undeva.
    Cam atunci am decis că nu am de gând să fiu profesoară în viața asta.
    Poate Bucurestiul/orașele mari sunt problema..

  • Teodora spune:

    Draga Monica, daca citesti comentariile a big virtual hug for you. Ce pot spune, va fi mai bine la facultate, altfel nu stiu cum pot ajuta desi tare mi-as dori. Te rog din tot sufletul sa insisti sa discuti cu mama ta subiectele acestea si mai ales, da-i linkurile sa citeasca aceste articole si comentariile aferente, lipsa de reactie a dansei m-a dezamagit. Cum vad eu lucrurile, tot ce putem face in viitor este sa ne educam responsabil copiii.

  • Alex spune:

    Wow! Sper ca ne vei spune si ce consecinte au existat si ce masuri s-au luat. E greu de digerat situatia asta!Felicitari pentru seria de articole!

  • Cami spune:

    Acum 20 și un loc de ani, ciclul gimnazial, eram hărțuită zilnic de colegii mei ( clasa majoritatea băieți). Părinții îmi tot spuneau să îi ignor, dar nu reușeam. Când în sfârșit mi-am făcut curaj să cer mutarea în altă clasă, diriginta i-a convins pe părinții mei că nu are sens.

  • Carmen spune:

    Nu comentez de fel. Sunt un fan care mereu sta in umbra. Dar acum nu ma pot abtine. Ce minunat e ca exista oameni ca tine, care ofera posibilitatea tinerilor de a-si spune oful, dar si sa trezeasca parintii la realitate (sper eu!). Felicitari Ioana, esti de vis!
    Dar ce povestesti tu ma infioara si ma sperie. Noi ne-am hotarat dupa ani buni de strainatate sa ne intoarcem acasa si pare ca totul e impotriva acestei decizii. Suntem de o luna inapoi in Romania si nu am auzit o persoana ( in afara de familia care te vrea langa ea si ti-ar da si luna si stelele) care sa vorbeasca frumos despre tara noastra, despre oamenii din ea. Dar eu inca mai cred, iar oamenii ca tine imi dau speranta ca lucrurile se pot si se vor schimba.
    Monica, daca citesti ce spunem noi pe aici, vreau sa te rog ceva. Sa nu te schimbi pentru ca asa vrea lumea, societatea sau mai stiu eu cine. Sa nu accepti ceva ce nu vrei doar pentru ca altii o fac. Iti transmit o imbratisare calda pentru curaj si pentru ca esti o fata grozava! Si iti doresc tot binele din lume!

  • Cristina spune:

    Nici nu stiu ce este mai revoltator : lipsa de implicare a mamei, indiferenta profesorilor, rasul sau apatia colegilor care sunt martori la aceste comportamente primitive.
    Dar imi permit sa spun ca baza pleaca de acasa, de la parinti. Un parinte informat de iesirile nepotrivite ale propriului copil care nu ia nici o masura, practic lasa drum liber manifestarilor de orice fel, pentru ca este singura autoritate recunoscuta de copil. Ar trebui ca si cadrele didactice sa aiba autoritate in fata elevilor, dar tot din cauza parintilor care isi permit sa ii desconsidere in fata copiilor , acestia nu mai au nici un cuvant de spus, nu unul cu greutate cel putin.
    Educarea propriului copil necesita timp, implicare, rabdare si multa, multa dragoste. Suntem prea grabiti in ziua de azi, asa ca pasam responsabilitatea pe bunic, bone, gradinite, scoli, afterschool, dar din pacate copilul care nu a invatat de la parinte ce este respectul,putin probabil sa il invate din alta parte.
    Ce pot sa certific din calitatea mea de mama a doi baieti este ca mai rau decat sa fii fata in scolile romanesti este sa fii baiat cuminte ,bun si empatic ! Un astfel de copil este calul de bataie al tuturor, deopotriva fete si baieti !
    Traim intr-o societate bolnava in care adultii care ar trebui sa preia fraiele sunt pierduti in goana dupa bani si nu mai au timp sau nu mai vor sa vada ce se intampla in jurul lor si ca urmare a absentei lor din viata propriilor copii !

  • Carmen spune:

    Bună,
    Sunt mama de băieți și de fata… Mi se pare cumplit ce se întâmplă!
    Cu atâtea cursuri de alăptat, crescut, iubit, educat copii cred ca am uitat esenta: însăși copiii noștri, legătură care ar trebui sa existe între noi și ei.
    Alergam după validarea materiala uitând lucrurile de valoare: respect, bun simt. Aceste valori nu le dau școlile de renume, profesorii, ci cei șapte ani de acasă.

    • Cristina spune:

      Hei, Monica, esti minunata! Felicitari pentru integritatea ta! Imi pare rau ca esti pe modulul de supravietuire. Zilele senine sa ai si viata frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *