Copiilor le lipsește joaca cu prietenii lor, îmi dau seama după disperarea cu care stau în capul meu clipă de clipă.
Ca să le ofer cât de cât un contact cu colegii, am încercat să țin legătura cu unii dintre părinți, ca cei mici să se vadă pe apel video. Nicio zi fără o discuție video cu un prieten!
La început au fost super stângaci, stăteau și unul și altul și se uitau la ecran fără să zică nimic. Încet încet, lucrurile s-au dezmorțit.
De câteva zile, Sofia face petrecere de joacă cu mai multe prietene deodată. Se sună două întâi, apoi fiecare adaugă încă o prietenă.
Încep prin a se întreba ce mai fac, ce au mâncat, dacă și-au făcut temele, apoi colorează împreună în același timp, își arată una alteia ce au colorat și se laudă una pe alta. Observ că sunt foarte generoase și drăguțe unele cu altele!
Apoi se joacă v-ați ascunselea, una dispare, când apare, celelalte au dispărut de pe ecran, se găsesc, râd.
Apoi una întoarce telefonul invers, celelalte stau în cap (așa pare). Râd. Apoi întorc și celelalte. Apoi una stă de-a binelea în cap, că face podul. Eu pregătesc masa, le aud râzând. În camera vecină, Ivan vorbește cu prietenul lui. Discută despre filme cu Lego.
Îi las aproape o oră. Mi-e foarte drag de ei, cum găsesc metode să se joace în orice condiții. Să le aud râsul la un loc, chiar dacă e puțin distorsionat. Să le aud cum își zic: Ne vedem mâine la 7 jumătate, acuma trebuie să ies, mami zice că mâncăm cina, paaaa!
Acum o lună, niciunul nu avea acces la ecran deloc.
Acum am scos de la naftalină laptopurile noastre vechi, copiii fac școală cam patru ore în fiecare zi, fiecare la un laptop, apoi mâncăm, apoi se uită la un film (eu lucrez în timpul ăsta), apoi ieșim undeva în pustietate, după care revenim, eu fac sport, ei se întâlnesc cu prietenii, tot la ecran. În mod normal aș face un tantrum dacă mi-ai zice că ai mei copii or să stea la ecrane 7 ore pe zi, dar ne adaptam, ne alegem bătăliile, renunțăm la reguli pentru altele noi, important e să mergem mai departe, să nu pierdem ce e important (școala, prietenii), să rămânem bine la cap.
Și o să mai vedem apoi cum ne întoarcem la viața noastră dinainte de știm-noi-ce, dacă asta o mai fi posibil.
Este foarte, foarte greu cu copiii zilele astea! Fetitei mele ii lipseste enorm interactiunea cu prietenii ei si este atat de frustrant sa nu stii cat mai dureaza situatia asta, mereu ma intreaba si nu stiu ce sa-i spun. Ce este nedrept in povestea asta este ca, de Paste, mii de romani vor veni din Italia si Spania, drept pentru care noua ni se va impune sa stam in izolare cine stie cat in continuare, cu scoli inchise, cu copii cu care nu stii ce sa mai faci! Cat credeti ca rezistam asa?
Sarim sa judecam oamenii razleti pe care-i vedem pe strada sau in parc de la balcon ,,ia uite nesimtitul cum nu sta in casa, raspandeste virusul si omoara batranii!”, stiind ca 90% din cazurile din Romania sunt persoane venite din Italia, sau contacti ai lor.
Stiu ca trebuie respectate drepturile omului de libera circulatie, suntem in UE, dar este totusi profund nedrept sa-i lasi sa vina si apoi sa fie tara in carantina luni de zile. Toti vorbim de prabusirea economiei, dar se gandeste cineva la implicatiile psihologice, sunt oameni care sunt singuri si le reduci la zero socializarea, sunt persoane depresive, anxioase, cu ei ce facem, ca nu-s putini? Si pentru o persoana echilibrata este greu de suportat, dar pentru ei?
Faptul ca se intorc cei care lucreaza in alte tarii in Romania de Paste sau doar de frica bolii printre straini e cu dus si intors. Daca nu au un contract de munca, daca nu au acces la ajutoare sociale si si-au pierdut locurile de munca in urma pandemiei, nu isi permit sa plateasca chiria, singura lor optiune este acasa in Romania unde mai toti si-au trimis banii pentru a isi construi case. Problema nu este ca se intorc romanii in tara, problema e ca nu respectam indicatiile autoritatilor de a ne auto-izola. Toti, de la mic la mare, vom suferi de pe urma autoizolarii, niciunuia nu ii pica bine sa stea inchis in casa, dar daca nu intelegem ca asta este singura sansa de a limita raspandirea virusilor….atunci avem o problema.
Pentru o persoană cu anxietate nu e grea izolarea, e insuportabil gândul că s-ar putea îmbolnăvi. Izolarea din punct de vedere psihic îi (ne) ajută pentru că reducere riscul de îmbolnăvire. Iar referitor la criza economică, cei depresivi şi cei anxioşi o vor suporta foarte greu. Dar să scăpăm noi de mizeria de epidemie şi să ajungem până acolo, să putem să ieşim din casă să ajungem la doctori să ne tratăm.
În rest de acord cu comentariul.
Ce aplicatie folosesc copii intre ei? Buna idea cu videochat-ul in grup, as vrea sa o incerc. Multumesc
Whatsapp, intra maximum 4. zoom pentru mai multi.
Si ai mei se vad pe Zoom cu colegii sau prietenii. Se pot folosi astfel laptopurile si tabletele – mai mari decat ecranele telefoanelor mobile si pot intra multi copii deodata. Noi il folosim si pentru a se vedea cu invatatoarea pana va fi gata platforma nationala aflata in lucru pentru scolile de stat.
As recomanda Zoom pe tableta versus ecranul minuscul al unui telefon.