OK, pentru că am făcut (din greșeală) furori cu lasagna ieri pe story, poftim și rețeta mea, dar vă spun cinstit din capul locului că o fac rar, pentru că mi-e lene. Prefer rețetele simple, pentru care nu trebuie să vizitez aragazul și cuptorul de zece ori!
Iese excelent, puteți să impresionați soacra cu ea, dacă e, sau vecinii de orice naționalitate.
Eu am făcut-o iar după o pauză de vreo patru ani pentru că în vacanță am văzut cu copiii un film pe Netflix cu niște indivizi care găteau la greu bucate italienești, care arătau de-ți venea să leșini înecat în bale. Până și fiulică al nostru, care e mega fițos la mâncare (mănâncă cu plăcere vreo șase chestii gătite pe care le tot rotesc de opt ani încoace), a zis: vreau ce mănâncă domnii și doamnele astea, din toate vreau.
Începem cu lasagna!
Așa că imediat ce am ajuns înapoi acasă, am cumpărat cele necesare și l-am invitat să mă ajute. A dat ochii peste cap, a comentat, dar a venit. Iată un caz rar în care pofta a bătut lenea!
Bun, sunt patru etape mari și late la lasagna.
Sosul de carne.
Sosul bechamel.
Asamblarea.
Coptul.
Pentru sosul de carne, l-am pus pe fecior să curețe usturoi, morcov și țelină, a comentat că asta e exploatarea minorului și nu e legal, apoi imediat a întrebat unde se poate angaja și el să mai facă niște bani de buzunar.
Paranteză: pun legume multe în cam orice, pentru că altfel nu le mănâncă. Le toc mărunt la robot și nu comentează. Știe că le pun și nu se plânge. Avem, cum ar veni, o înțelegere.
Am pus la călit într-o lingură de ulei de măsline trei căței mari de usturoi tocați, apoi am turnat peste ei 800 de gr de carne de vită macră, tocată, slabă. Peste ea, pac, sare și oregano.
Când s-a albit carnea, zbang în capul ei cu sosul de roșii. Muuult, aproape o sticlă întreagă de pasata de bună calitate. Peste toate, un litru de apă fierbinte.
Două frunze de dafin și le las la fiert o oră. Mai pun apă, dacă scade.
Secretul unei lasagna moi și delicioase este un sos de carne mai lichid, să aibă de unde trage foile zeama de fiert.
După o oră, gust și dau și fiului să guste. Mai punem sare, oregano. El mai vrea sare, eu mă opun categoric.
Lăsăm să se răcorească un pic.
Acum trecem la faza doi, sosul alb, și încingem cuptorul.
Dacă vă grăbiți, puteți sări peste sos, eu mulți ani am făcut lasagna doar cu foi, sos și mozarella deasupra, dar cu bechamel iese mult, mult mai bună.
Trei linguri de unt sau ulei de măsline în crăticioară, când se încălzesc, adaug treptat vreo șase linguri de făină (eu pun fără gluten) și amestec continuu cu telul. Îl pun pe fiul să continue să amestece vreo 5-6 minute, până se face auriu amestecul, să vadă și el că e greu la bucătărie, de ce să facă scurtă la mână doar de la controler.
Apoi adaug jumătate de litru de lapte cald (de vacă sau vegetal) treptat și fiul amestecă continuu, scopul e zero cocoloașe. Adaug sare și un praf de nucșoară, foarte important. Gustăm, e bun, trecem la pasul următor.
Asamblarea.
Aici i-a plăcut fiului, zice că a fost ca la Lego.
Alegem vas dreptunghiular, cu pereții groși.
Punem la bază nițel sos de carne, să nu se ardă foile. Stropim cu bechamelul.
Punem un strat de foi de lasagna (sunt și fără gluten), nu suprapunem foile, le rupem să completăm etajul cu foi una lângă alta.
Apoi reluăm: sos de carne, bechamel, foi, câte intră sau până se termină ingredientele.
La 800 de gr de carne, eu folosesc o cutie și un pic de foi.
Încheiem cu bechamel, apoi dau la 180 de grade 15 minute.
După sfertul de oră, scot lasagna, presar deasupra cheddar ras sau mozarella sau parmezan, ce am.
Mai las 5-6 minute la cuptor, pe ventilație.
Gata.
Neapărat de mâncat cu o salată de rucola alături, cu puțin balsamic și ulei de măsline.
Teoretic ies opt porții, practic azi mai avem doar două, pentru că fiul a mâncat deja o jumătate de tavă ieri și a mai ciugulit și bărbatul.
Aștept la masă olandezii, sunt curioasă dacă se abonează și la lasagna, că la ostropel și pește cu mujdei deja dau bilete de ordine.
#lasagna#cufrunze#mancaresanatoasa#IvanZice
