Să nu uităm cum am fost, jurnal de pandemie. Prima pagină: 23 martie

Vreau să vă propun un joc, un fel de jurnal de pandemie, ca să nu-i zic dezastru, pentru că știu că multă lume nu e pregătită să accepte  încă acest scenariu.

Ce am observat este că în fiecare săptămână constat că săptămâna trecută, în aceeași zi și la aceeași oră, eram mai bine decât sunt acum.

Și că acum nu reușesc decât în puține momente să conștientizez asta și să mă bucur de ce am, fiind prea concentrată la ce am pierdut.

Acum o lună eram cu prieteni la schi, plănuiam cele opt conferințe.

Acum trei săptămâni, începeau primele semne că vine peste noi tăvălug. Începea să apară îngrijorarea.

Acum două săptămâni a fost ultima zi când copiii au mai mers la școală, era clar că urmează ceva serios.

Acum o săptămână, încă mai speram că la noi n-o să fie rău. Mă bucuram că merge școala online, că încă aveam conversații despre proiecte, că oamenii începeau să doneze pentru spitale și că am putut contribui și eu la asta. Am ieșit de două ori la pădure.

Acum știu sigur c-o să fie rău. Și mă gândesc oare ce-o să simt lunea viitoare la ora asta, ce vom mai fi pierdut până atunci, ce voi regreta atunci din ce am acum.

Nu mai ieșim deloc din casă. Ne-am făcut provizii serioase. Ținem aproape cu familia și prietenii. Încă mai sperăm, râdem, ne încurajăm. Frica e acolo, povești din alte țări, din spitale, ne sfătuim cum să ne pregătim.

Așa că am hotărât să fac un fel de jurnal de coronavirus, în fiecare zi de luni la ora 10.oo dimineața o să povestesc cum mă simt, ce am pierdut, ce am câștigat, o să-mi fac o poză și o să mă cântăresc (for fun, sunt curioasă dacă o să mă îngraș sau nu în carantina asta, eu de obicei la stres slăbesc, dar acum, pentru că gătesc încontinuu pentru copii și bărbat, mănânc mai mult decât îmi vine, și îmi vine foarte puțin, deci probabil mănânc normal, nu mult).

So, this is me, no filter, no make-up, 23 martie, 433 de cazuri, 3 decese.

Sunt speriată, îmi este foarte milă de medici și de bolnavi, vreau să ajut, nu știu cum în afară de a dona și de a mobiliza comunitatea să doneze, ne facem planuri apocaliptice, ne așteptăm la rău, dar totuși speram, sperăm mult să se întâmple o minune și să scăpăm cu puține cazuri. Îmi gestionez cât de cât bine anxietatea.

Am 47,5 kg, fac sport în fiecare zi, 30 de minute pentru spate și restul grupelor musculare. Dorm bine, de la 00.00 până după 8, un somn greu, ca un leșin. Visez foarte colorat și viu, mă trezesc obosită, dar mă mobilizez repede să începem școala. Mă țin departe de știri, însă țin legătura cu prieteni din Italia, Spania și Belgia.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

28 comentarii

  1. Din pacate viitorul nu pare prea luminos si nici nu am fost vreodata pregatiti pentru un scenariu atat de gri. Imi poti spune ce masuri ati luat pentru lipsa curentului si a gazului?

    • nu stiu sa existe masuri eficiente pe termen mediu/lung pt lipsa gaz/curent/ apa in afara de cazul in care stai la casa si ai put si generator electric pe motorina/ benzina plus stocuri de motorina/ benzina.
      eu nu cred ca o sa fie intreruperi semnificative de utilitati, deocamdata asta e ceea ce cred.

      pentru paranoici:
      – exista arzatoare de camping cu care sa zicem ca poti sa fierbi niste apa si sa faci o supa instant – nu ca te-ar ajuta cine stie ce, ca gazul e putin (buteliile sunt mici) si daca ai 4 persoane in familie, e cam degeaba
      – exista solutii tip UPS, care tot nu te ajuta decat pe termen f scurt

      va rog nu ma intrebati de care ca nu vreau sa creez panica si sa se goleasca nu stiu ce magazine

      cine nu stie deja ce trebuie sa faca in privinta lipsei utilitatilor este mai bine sa stea calm, pentru ca nu exista solutii ieftine sau rapide sau simple si deci n-are sens sa cumparati acum lucruri aiurea, mai bine iei niste conserve si aia e.

      adica ori esti prepper, caz in care ai deja raspuns la acest gen de intrebari, ori nu esti prepper, caz in care nu are sens sa te apuci acum, ca nu vei face decat sa cheltui bani aiurea in cel mai bun caz sau sa pornesti un val de panica in cel mai rau caz.

  2. O intrebare ce e un pic in afara subiectului: sigur e corecta expresia „tinem aproape”? Nu am mai intalnit-o nicaieri in afara acestui blog. Poate ma insel dar suna cumva…nenatural. Parca suna mai ok ” ne tinem familia si prietenii aproape” decat ” tinem aproape cu…”

    • Inseamna ca nu-l urmareai pe Sorin Ovidiu Balan:-))) despre crime elucidate din Romania. Sfarsea fiecare emisiune cu TINETI APROAPE!

  3. In acest moment, o „minune” ar putea sa apara doar daca am izola complet toti batranii si categoriile de risc pentru o perioada cat mai indelungata. Din toate ideile pe care le-am auzit zilele acestea, cea din UK mi se pare cea mai buna si cea mai evidenta (nu si partea cu herd immunity). Toate categoriile de varsta sunt sensibile la acest virus, dar Italia este in situatia actuala (cu sistemul sanitar la pamant, spitale pline pana la refuz, ATAT de multi morti si cazuri extrem de grave) tocmai pentru ca majoritatea bolnavilor sunt batrani sau sufera de boli grave, adica necesita mai multe zile de asistenta medicala, tin ocupate paturile saptamani in sir, au nevoie de foarte multe resurse medicale.
    Daca aceasta categorie ar putea fi izolata complet (tinand cont de faptul ca oricum nu au obligatii legate de munca, nu sunt productivi din punct de vedere economic, primind desigur ajutor din partea noastra si a autoritatilor), paralel cu izolarea tuturor cetatenilor (in masura in care se poate, unii inca se duc la munca), impactul asupra sistemului sanitar si numarul deceselor ar fi muuuuult mai mic. Desigur ca se imbolnavesc si cei mai tineri de 60-65+, dar timpul si resursele necesare vindecarii sunt mult mai mici in cele mai multe cazuri, astfel incat medicii ar avea timp sa-i trateze pe toti.
    Mie mi se pare uimitoarea lipsa de comunicare si de reactie din partea autoritatilor statelor, nu trebuie sa cauti in analele istoriei, este suficient sa te uiti la ce au facut (sau nu au facut) in ultimele 2-3 saptamani statele care sunt cele mai afectate: ce masuri au ajutat, s-au luat aceste masuri la timp, ce pune presiune pe sistemul medical etc.
    Sa speram ca o sa fie bine curand, dar la cum se desfasoara lucrurile in Romania (OMS insista pe testare! testare! testare!, doar asa poti identifica si izola la timp cazurile, in timp ce noi asteptam sa treaca de la sine, ne incuiem in case pana in 2021 si poate pana atunci trece fara sa mai facem noi nimic…), nu cred ca se va rezolva problema in urmatoarele 3-4 luni. Fara testare masiva nu cred ca facem decat sa prelungim la nesfarsit situatia aceasta. 🙁

    • Si cum izolezi batranii din Romania? Avand in vedere ca romania nu are infrastructura de livrare la domiciliu si majoritatea batranilor iau virusul ori la spital ori la doctor. Sau supermarket? Uk zice aberatii are mainile murdare de sange

    • II izolezi asa cum ai izolat deja si restul populatiei, dar ii verifici mai bine. Exista servicii de livrare la domiciliu si exista asistenta sociala chiar si in sate. Costul unor livrari si a verificarii lor este clar mult mai mic decat costul tratamentului si a vietilor pierdute.
      UK zice aberatii in ceea ce priveste herd immunity (cu care am zis deja ca nici eu nu sunt de acord, nu poate avea loc fara un vaccin), dar vazand care este categoria de varsta care pune cea mai mare presiune pe sistemul medical (vezi statisticile din Italia, care sunt de altfel valabile la nivel mondial), e clar unde e problema si ce duce de fapt la colapsul acestuia. Atata timp cat tinerii stau in casa, dar batranii umbla pe strada cand le tuna, se plimba prin parcuri si alearga sa linga „sfanta lingurita”, eforturile noastre sunt inutile. Se vor imbolnavi ei intai, vor ocupa toate paturile si vor pune sistemul medical la pamant. Iar cand un tanar sau un batran care au avut binevointa sa stea in casa se vor imbolnavi (de Covid sau de alte afectiuni, ca nu s-a pus pauza pentru acestea) nu vor mai fi paturi sau medici disponibili.

    • Asta cred si eu ca era cea mai buna solutie…din pacate poate e prea tarziu acum..din cauza netestarilor avea asa putine cazuri nu pentru ca romanii au stat inchisi in casa. vom vedea asta cand intr-o saptamana doua vor exploda numarul deceselor. din pacate degeaba avem noi idei ca se pare ca cei care sunt in masura sa decida, repeta aceleasi greseli ca in italia, Spania, etc…daca la noi sunt deja zeci de mii de infectii dar asimptomatici, netestati?? E prea tarziu acum…ce e in Spania, Italia va urma si la noi….bine mersi ca stau inchisi cei cu risc mic de complicatii iar cei care au risc, zburda pe afara…De ex, tata are aproape 70 de ani..i-am tot zis sa nu mai iasa, el in schimb e toata ziua afara, lucreaza(noroc ca omul asta nu a stat nici o zi in spital si munceste mai bine ca unul de 40 de ani) dar se vede ca degeaba spui…oamenii isi continua viata. Nu s-au facut mesaje tintite pe grupele de risc, cele generale nu au eficienta!!!
      Ca fapt divers, eu nu ma uit la tv ca nu am cum cu 2 copii mici insa acum 2 zile mi-a sarit in urechi cum ca zilnic in tara noastra sunt 150 de avorturi …zi de zi. Mie mi se pare o cifra enorma…dar mesajul ala a schimbat oare cuiva perceptia? Eu am ramas traznita…pt mine inseamna peste 50.000 de copii ucisi(nu pornesc o polemica, e doar parerea mea). Dar inca o data se demontreaza ca daca nu ne arde pe noi, nu conteaza cum ii e vecinului.

    • claudia, moise guran chiar a scris un articol pe tema asta, mie mi se pare niste recomandari de bun-simt si responsabile. Din pacate greu de pus in aplicare atata timp cat cei in varsta stiu ei mai bine…e mentalitatea noastra, a romanilor, a oamenilor.. Si pe aici si peste tot, fb, forumuri tot am intalnit idea ca izolarea tuturor este solutia. Ei bine…s-a demonstrat cred ca nu e chiar asa…sau se va vedea cand ce e pe dincolo va fi si la noi…D-zeu cu mila spune un ateu.

    • Suntem deja constienti ca nicio tara nu va fi capabila sa ofere asistenta medicala in acelasi timp (de regula, de durata, caci tratamentul pentru cazurile severe se intinde pe 4 pana la 6 saptamani) unui numar extrem de mare de oameni, de ordinul sutelor sau miilor. Ne aflam astfel in pozitia de a limita IN PRIMUL RAND numarul cazurilor severe, care pun cea mai mare presiune pe sistem (izoland categoriile de risc) si apoi de a limita numarul total al imbolnavirilor (indemnand toata populatia care are aceasta posibilitatea, sa stea cat mai mult in casa si sa lucreze de acasa). Prioritatea este ca sistemul medical sa ramana functional cat mai mult posibil.
      Din tabelul de mai jos se vede clar care sunt categoriile care pun probleme:
      https://pbs.twimg.com/media/ETuMzdBWAAgzf-T?format=jpg&name=medium

      Daca nu se iau masuri drastice curand (izolare si, la fel de important, TESTARE masiva), va trebui sa ne punem la un moment dat si problema crizei economice. Izolarea si „inghetarea” mediului de afaceri vor fi posibile o vreme, probabil ca se gasesc solutii pentru a ajuta afacerile si angajatii pentru 1-2 luni, daca doar ne facem ca luam masuri si situatia se intinde pe 6-7 luni, cred ca se va ajunge la probleme cu aprovizionarea, furnizarea serviciilor, multi oameni vor ramane pe strazi, ne putem astepta la conflicte si revolte (multi romani traiesc de pe o luna pe alta, o ardem noi cu hashtag-uri pe FB, dar pentru o mare parte din populatie faptul ca sta acasa si ramane fara salariu o luna sau doua este o adevarata tragedie, nu toti pot sta acasa). Izolarea intregii populatii, fara alte masuri de combatare si masuri economice, nu este pur si simplu o solutie pe termen lung.
      Nu aud pe nimeni venind cu solutii, toata lumea striga sa stam acasa, de parca daca stam acasa este de ajuns, o sa dispara de la sine virusul intr-o luna (ar disparea in situatia ideala in care TOTI am sta acasa, pana la ultimul locuitor, fara sa parasim vreodata casa timp de o luna, ceea ce nu este posibil, altfel orice interactiune presupune un risc).

  4. Eu sunt mai bine decat săptămâna trecută, am reusit sa anulez prin booking o rezervare foarte scumpa, non-refundable, la Paris. Pana acum stam acasa, m-am ingrasat 3 kile pe fond nervos, halesc continuu de stres, ieri s-a luat curentul vreo 10 min si m-a apucat panica. E extrem de liniște, acum o luna am sunat la politie noaptea ca era un chef la clubul de lângă blocul nostru. mi-e dor de tot de dinainte. tata e in zona rosie in italia, e bine, inca lucreaza. ma tem si de criza economica ce urmează, sunt si copiii speriați, e greu.

  5. Stau in torino. Deocamdata suntem bine toti. Nu cunoastem pe nimeni bolnav de virus (inca). Stam in casa. Azi incepe a 5-a saptamana. Ne panicam cand o sa fie momentul nu inainte. Deocamdata ne bucuram de ce avem si suntem constienti ca inca nu e asta cea mai nasoala situatie. Citim tot felul de articole si teorii si conspiratii fara sa avem inca nici o concluzie. Mai trimitem cate o glumita la neamuri in romania sau alte tari. Pana nu e rau nu plangem

  6. de la mijlocul lui februarie am fost panicata, suparata si am decis sa ne autoizolam, am nou nascut si doi copii 3, 6 ani. Sotul lucra de a asa si dinainte de pandemie. Cumparam online si dinainte. Am obosit sa incerc sa gasesc solutii. Am avut prea multe nopti nedormite si pot sa spun ca de doua zile sunt calma, pur si simplu resemnata. Nu am renuntat la protocoalele de dezinfectie a alimentelor, pachetelor si igiena, stam tot izolati dar nu mai sunt asa panicata. Pur si simplu dorm noaptea, ziua stau cat de bine cu copiii si ma rog mult, ma rog sa ajute pe cei care sunt in sistemul medical.Eu sunt eroii si cu adevarat salvatorii nostri. Singura mea scapare ar fi fost daca eram undeva izolati la tara, in sat alaturi de o comunitate si impreuna sa putem planta, creste animale, sa fim un sat sustenabil. Dar asa ceva nu exista. Cine e a tara, cu gradina si incepe sa creasca ceva, are cat de cat ceva n caz de rau. Noi in zilele moderne depindem doar de supermarket, mi e jena. Am crescut la tara si stiu cr inseamna sa poti sa ai hrana proprie, e un vis pentru ine viata la tara. Sunt resemnata, ma salveaza iubirea fata de sot si copii. Sper la o minune, ma rog mult, chiar ma ajuta. Cica cloroquine/hidroxycloroquine ar ajuta ca medicament, desi e experimental, e cunsicut din anii 40 si nu ar trebui sa aiba efecte negative daca e folosit cu masura. In italia nu l au folosit, nefiind aprobat oficial, dar au inceput si acolo sa il foloseasca, de curand. La noi (Cehia) sunt 1165 cazuri, o fatalitate, de 95 ani. Remdesivir si cloroquine sunt printre terapiile promovate aici. Densitate populatiei e mica. Numerele cazurilor reale e de 10 ori mai mult, cel putin. Toata lumea poarta masti. Imi da speranta sa vad ca incercam sa ne adaptam, purtam masti, manusi si stam distanti cu totii. Daca trece totul cu bine, noi vom incepeun sat sustenabil, undeva, cumva…Avem nevoie sa invatam vechile moduri de supravietuire

  7. Pentru personalul medical deja este dezastru și cred ca aici ne va lovi crunt. Nu vorbesc de majoritatea celor ce citesc acest blog, dar in general lumea asta nu pricepe: nu poți îmbolnăvi medicii. Eu de asta am cerut acum câteva zile sa fie blocate persoanele care aveau atitudine de tipul “hate speech” la adresa medicilor: acele persoane sunt genul care se roagă probabil zilnic pentru moartea personalului medical și instiga permanent împotriva acestora, sunt sigura ca in aceste zile, dacă ar avea puterea, ar face in așa fel ca personalul medical sa fie îmbolnăvit. Asemenea atitudini nu trebuie tolerate, nu suntem in situația in care sa mai acceptam toleranta. E vorba de viețile tuturor. Rezultatul faptului ca unii au dispreț pentru personalul medical este exact numărul mare de îmbolnăviri in rândul acestora ( ma refer la noi in țara). Nu are sens sa detaliez dar intr-un anumit procent, faptul ca s-au îmbolnăvit deja atât de mulți este consecință a urii pe care au atras-o asupra lor și care a fost lăsată sa se rostogolească. Deci, va rog: nu mai aprobați mesaje de genul “roata se întoarce” și “ sa vadă și ei cum e sa fii pacient”. Mulțumesc!
    Acum, consecința faptului ca deja sunt mulți medici bolnavi: se închid toate ambulatoriile, de stat și private, iar spitalele aj externat orice nu e urgentă și nu vor mai primi decât urgente. Va dați seama ca nu avem voie sa avem nicio problema medicala perioada următoare? Înțeleg ca inclusiv controalele pentru sarcina s-au sistat, ecografiile, analizele, doar nașterea declanșată are parte de îngrijire și probabil aceea se va realiza in condiții surpriza pentru gravida. Va dați seama, dacă se respecta la sange recomandările astea, câte tragedii vor exista in perioada următoare? Fără legătura directa cu covid.
    Eu sper la măsuri drastice. La închisoare pentru cei ce ies din casa fără motiv întemeiat. Chiar și astăzi bantrani pe străzi, cu tot frigul și ninsoarea, și nu se duceau sa se aprovizioneze cu strictul necesar. Am auzit din zeci de guri “ am o vârsta și multe boli, cât mai am de trăit doar nu o sa trăiesc închis in casa”. Pe o parte ii înțeleg pe acești bătrâni care cumva stiu ca moartea va veni dar pana atunci vor sa trăiască, dar cineva trebuie sa le explice ca, indirect, vor lua cu ei și persoane ce mai au ani mulți in fata. Ca ei au luat acum dreptul unor persoane de a-și alege medicul sau clinica care sa le ofere servicii medicale, ca au luat dreptul unor mame de a naște copii sănătoși, ca au luat in unele cazuri chiar dreptul la viața ( cine mai merge sa își facă papanicolau sau mamografie sau orice alta investigație ). Nu doar ei, și cei ce nu respecta indicațiile, toți care nu respecta carantina, izolarea. Măsurile ne omoară și sincer, uneori as vrea sa se termine cu ele și sa fie “care pe care” pentru ca e clar ca încă nu sintem suficient de Civilizați ca sa ne protejam reciproc. Oricum zilele astea s-a luat dreptul la îngrijirile cele mai bune și persoanelor din categoriile de risc, oricum deja i-am omorât. Suntem niște idioți.
    Intr-o nota mai optimista: spitalele au promit echipamente. Foarte mulți medici sunt conștienți de pericol. Nu avem încă cazuri multe și totuși s-au făcut multe teste. Avem încă putini in stare gravă, in secții de ATI. Cu excepția spitalelor care au personal infectat in număr mare, in rest situația e din control. Colegii mei din prima linie sunt ok, sunt tineri, muncitori, cu spirit civic și foarte orientați. Am încredere in ei, cu ochii închiși. Vorbim și ne susținem între noi. Problema este corupția din sistem , care i-a lăsat descoperiți, dar mâna de la mâna ne ajutam și rezolvam. Sa își facă și populația partea, cât timp nu e totul pierdut.

  8. Îți multumesc pentru raspuns, Robo! Cand am citit articolul Ioanei, pur si simplu mi-am pus intrebarea daca am luat in calcul toate variantele. Intr- adevar, nu sunt pregatita de dinainte. Mintea mea putea prevedea la orizont doar un razboi conventional/ informational/ hibrid si atunci as fi fost in miezul actiunii, si nu facand provizii.

  9. Ma gândesc acum la educație. Când apăreau articole și teorii despre educația cu blândețe, eliminarea pedepselor, unii aduceau in discuție faptul ca putem vorbi de asta fiindcă pur și simplu traversam cea mai buna perioada din istorie. Avem luxul de a alege, de a risca, de a ne asuma. Ca atare, nu putem deloc blama pepărinții noștri și toate generațiile anterioare ca și-au crescut urmașii cu pedeapsa ( chiar fizica), cu “ordinele se executa nu se discuta”, cu “știutul de frica”. Am fost mereu de acord cu aceasta teorie. Eu spun ca acea perioada , cea mai buna, tocmai s-a încheiat. Trăim cea mai neagră perioada din ultimele câteva zeci de ani. Și ce cerem cu toții? Ce credem sigur ca ne va salva? Pedepsele drastice, ordinele care nu se discuta. Nu a mers cu vorba buna, cu explicația. Pana și pe noi, cei oarecum educați și pro-blândețe, tot frica ne tine in casa. In astfel de vremuri ne vor salva exact măsurile care nu ne plac. Copiii noștri vor creste intr-o lume a conflictelor, a bolilor și a fricii. Educația cu blândețe ii pune la adăpost, pe ei și pe cei din jur?

    • Un om educat cu respect si blandete respecta regulile pentru ca e responsabil, pentru ca intelege de ce ele trebuie respectate. Eu sunt un om crescut cu bataia, care a lucrat ani de zile cu sine ca sa se vindece de frica. Acum sunt responsabila nu pentru ca am crescut cu bataie, ci in ciuda acestui fapt. Pot sa iau singura deciziile bune, pentru ca am invatat cum.
      Restul, cei crescuti cu frica, nu sunt in stare sa decida pentru ei, asa ca respecta regulile numai de frica. Ceea ce vedem din plin acum. Lipsa de educatie, educatia cu palma.
      Popoarele care practica educatia cu respect de multe decenii au alta disciplina si asta se vede foarte bine inclusiv acum (in Elvetia, de exemplu, unde oamenii au inchis firme foarte devreme din responsabilitate sociala, unde voluntariatul si donatiile sunt parte din firesc).

  10. Eu nu pot da verdicte, probabil vom trai și vom vedea. Pe termen scurt, mediu și lung. Lumea copiilor noștri nu va fi deloc una ferita de pericole și griji, dimpotrivă. Nu va fi o lume a speranței și a curcubeelor, va fi greu și nedrept și probabil periculos. Poate ma copleșește pe mine acum toată situația, as da orice sa ma înșel. Nu de mine imi este frica, ci de viitor, de ce le lăsam lor. Și tare imi e ca, intr-o lume a viitorului, vor fi lupte pentru supraviețuire, la propriu. Și multă selecție naturală.

    • Ma termina articolele astea panicarde despre cum asta e sfarsitul lumii! gripa din 57 a omorat vreo 2-3 milioane si nu s-a oprit nimic, probabil acum masurile astea vor omora mai multi oameni decat virusul. daca nu ni se spunea nimic mureau mai putini oameni, batrani, in casele lor, cu familia aproape, lumea continua asa cum o stim, iar in sezonul urmator se vaccinau mai multi antigripal si aia era. dar nu, ne-a trebuit sa punem toata viata pe pauza!

  11. Lia, sunt medic, stiu ce spun. Pe mine ma termina cei ce au astfel de exprimări “articole panicarde”. Apoi, in prima linie, cine este? Tot medicul, alături de personalul medical. Dacă lumea ar asculta de specialiști ( ma refer in absolut orice domeniu), dacă ar realiza cât de serioase sunt unele situații și nu ar mai avea atitudine de genul “ eu aleg sa gândesc pozitiv, fac trei scheme de Yoga și gata” lucrurile ar merge mai bine, mult mai bine. Aceasta pandemie este tocmai din cauza atitudinii oamenilor fata de viat, natura, aceasta atitudine nu se va schimba și da, vor fi mai dese. Exista studii, e o realitate. Așa cum vine omul ăla de îți pune bulina roșie pe bloc, chiar dacă îți strica tie zenul și optimismul, așa e și aici. Suntem cu bulina roșie, epidemiologic vorbind, și trebuie sa ne gândim foarte serios la asta. Pe lângă toate, avem conflictele, razboaiele, dezastrele naturale…majoritatea sunt făcute de mâna noastră iar prețul da, îl vor plăti copiii noștri. Dacă luam acum măsuri corecte, poate strănepoții vor fi ok, dar ce creștem acum in casa posibil sa fie o generație de sacrificiu.
    Măsurile luate acum sunt absolut necesare, nu ar trebui sa mai sugerați vreo secunda ca nu e așa. Nu știți cum e in linia 1, chiar vreți o lume fără medici și asistente medicale? Atunci puteți testa asta pe o insula pustie. Mor toți, nu realizați? Mor și oamenii care acum nu mai au acces la serviciu medicale decât dacă sunt urgente-unii vor deveni prea târziu urgente. Dacă se luau măsuri extrem de drastice din timp era mult mai bine dar nebunia trebuie oprită. Greu ne va fi tuturor, consecințe vor fi, dar ce putem face acum? Sa lăsam efectiv bolnavii de covid sa moara pe strada și sa le aruncam leșurile in foc? Iar noi ceilalți sa avem in continuare acces la servicii medicale și sa nu ne pese deloc? Medicii și-ar dori acum sa aibă viața de înainte, concedii de odihna, sa trateze bolile pt care s-au pregătit, sa nu tremure de frica, de oboseala, de ziua de mâine. Dar cum sa întorci spatele bolnavilor ?

    • Imi raspund tot mie, fiindcă alta metoda de a adauga ceva la mesajul inițial nu găsesc: nu mai faceți comparație cu gripa sau cu orice altceva întâlnit pana acum. Nu exista nimic asemenator și sincer, ma gândesc ca acest virus a beneficiat tocmai de acest atuu, e doar o răceala, o gripa”. Boala este extrem de contagioasa și asta e cel mai important acum. Procentual, 80% vor face forma ușoară ( asta nu înseamnă asimptomatic, unele forme ușoare sunt chiar destul de neplăcute și te scot din circuit 7-10 zile ), 20 % forme mai grave și apoi acel mic procent de forme foarte severe. Dar, fiind atât de contagioasa, practic fără distanțare socială toți oamenii se vor infecta. Calculam deci procent din populație și vedem care forme grave și foarte grave am avea, câte decese etc. Țineți cont de faptul ca oamenii cu forme ușoare oricum vor avea concedii medicale, pana la apariția simptomatologiei oricum își vor îmbolnăvi toți colegii- pare ca economia ar merge perfect așa? Nu vorbesc aici de formele grave, care duc sistemul medical in colaps complet. In UK, de exemplu, nu au vrut sa ia măsuri, nu au închis școlile și grădinițele. Rezultatul a fost ca foarte multe cadre didactice s-au îmbolnăvit iar o parte nu mai doreau sa vina la munca de frica. Zilele trecute chiar a murit o directoare de școala, alți profesori sunt in stare critica. Unele scoli s-au închis înainte de hotărârea de guvern fiindcă nu mai aveau profesori. Cu ce a fost buna atitudinea asta? A costat vieți și tot in același punct s-a ajuns.
      Cât despre comparația cu gripa: pentru aceea avem vaccin, avem un antiviral eficient, nu este nici pe departe atât de contagioasa, copiii sunt grupa de risc ( asta e rău pt copii dar cumva bine fiindcă se iau măsuri la nivel de colectivități), boala are perioada scurta de incubatie (1-4 zile), nu stiu dacă exista atât de mulți purtători de virus gripal asimptomatici. Pur și simplu nu putem face comparație.

    • deea, fiecare ar trebui sa isi asume riscurile cand isi alege o profesie. Eu ma intreb cum macar sa te gandesti „sa intorci spatele bolnavilor”. Daca nu vrei sa iti asumi riscul ca te poti imbolnavi fiind alaturi de oameni bolnavi, ar trebui sa te reorientezi spre alta profesie.
      Da, acum medicii si asistentele sunt in risc maxim. Am si eu 2 surori asistente medicale(nu la urgente) si chiar si eu am facut sanitara. Insa nu am profesat niciodata, nu mi-a placut asa ca m-am reorientat. Eu una as fi la pamant psihic sa vad zi de zi bolnavi…sa ii vad murind.
      Toti ne-am dori sa avem vata dinainte, eu una mi-am programat 4 concedii anul asta..posibil sa nu ajung nici macar in sept. in turcia. …asta e, viata merge inainte.
      Si eu fac parte din grupul care crede ca viata merge inainte. Oamenii mor si vor muri…ieri vream sa calculez statisticb cat e riscul de a deceda, raportat la populatia Romaniei, la rata de mortalitate si apoi la riscul pe care il are un om sanatos de 40 de ani…am renuntat. Ma consolez ca riscul e mic insa sunt constienta ca exista.
      Insa nici panica extrema ca gata, murim toti, viata ni se termina nu e ok…ne luam masuri de precautie si speram sa nu avem ghinion sa fim printre cei 1 la 10000 sau cat o fi riscul de a ni se sfarsi viata. Oare viata nu e o lupa continua? Riscam mergand si pe strada si mancand prosti si fumand si luand medicamente si facand vaccinuri..
      Eu in ultima saptamana am iesit o data din casa, sincer daca n-as avea copii nu m-as autoizola insa ma ganesc la ei…catodata ma gandesc ca mai bine as contacta si eu virusul asta ca sa imi pot continua viata…chiar cred ca pana la urma ne vom imbolnavi toti in decurs de cativa ani…chiar daca va exista vaccin oare toti vor avea acces la el???
      Si ma mai gandesc la statistici..la miile de copii care mor zi de zi pentru ca nu au ce manca..oare pentru ei cine ia masuri? Copii nostri au ce manca, au unde sta, sunt ingrijiti…altii nu au nimic dion toate astea si tot noua ni se pare ca e sfarsitul lumii.

    • Ce se intampla acum NU ESTE unul din riscurile pe care ti le asumi cand iti alegi meseria de medic.

      Riscurile pe care ti le asumi cand alegi medicina sunt lucruri de genul nopti nedormite, chemat la orice ora, martor la suferinta oamenilor, salariu mic (daca esti in .ro), conditii proaste, posibil si o infectare cu o boala cunoscuta, dar in nici un caz nu iti asumi riscul ca va veni o pandemie ca asta si ca tu vei fi aproape complet neprotejat si pe partea de munca si pe partea de familie.

      Come on.

  12. Lucia, nu stiu exact la ce te referi, unde am spus eu ca oamenii ar trebui lăsați sa moara. Dimpotrivă, cineva sugera ca măsurile sunt exagerate, adică trebuia sa lăsam selecția naturală sa își facă treaba, oamenii sa moara liniștiti in sânul familiei și cam atât. Oricum unii vor muri din cauza suspendării multor servicii medicale ce nj sunt urgente, ma uit acum numai la gravidele din Suceava care nu au unde sa își monitorizeze sarcina și nu au nici unde naște. Probabil vor naște acasa, habar nu am…dar na, e o gripa și trebuia sa fim toți calmi.

  13. Cred ca si medicii aia si asistentele, infirmierele care si-au dat demisiile in bloc ti-ar multumi acum. le multumim si alora?
    Veti spune ca nu toti sunt asa, ca juramantul ala lui Hipocrate conteaza pentru unii. Si sunt de acord. problema e ca eu la aproape 40 de ani nu i-am intalnit pe aceia. fug ca sobolanii acum. iar daca guvernul le va permite asta chiar ne meritam soarta. Ce ar fi daca in timp de razboi ar dezerta si soldatii? A da..nicvi ei nu si-au asumat riscul ala. Nimeni nu isi asuma nimic in tara noastra.
    Ma intreb daca si in alte tari…Italia, Spania au fost demisii. Sigur si acolo au decedat medici. Si acolo s-au sinucis, s-au infectat cu miile poate. Insa deontologia profesionala la noi in tara e total altfel ca in alte tari. Nu ma convingeti veci ca 99 % dintre medici, asistenti, etc nu au primit spaga in urma muncii lor. Poate acum ar trebui sa scoata banii aia si sa faca si ei donatii. Eu una nu donez nimic spitalelor, ani de zile merg contributiile la stat…ce au facut cu banii mei si a sotului meu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *