Margo, 17 ani, Cluj: Cum e la noi în liceu

Margo vrea să povestească pentru voi cum este atmosfera la ea în liceu. Mai jos aveți integral mesajul ei.

Mărturiile anterioare primite de la adolescenți pot fi citite aici: #AdolescentînRomânia

Ți-am urmărit cu interes toate articolele din seria cu adolescenți, simțeam îmi dau un sneak-peak într-o lume necunoscută pentru mine, și un pic tristă. M-am gândit ți scriu și perspectiva mea, deși nu atât de șocantă, dar oricum, altfel.

Sunt o fată de 17 ani și merg la un liceu maghiar din centrul Clujului. Clasa noastră este faină, suntem destul de uniți. De multe ori când simțeam vreun coleg a fost neîndreptățit am sărit în apărarea lui. Unii dintre colegii mei au părinți “intelectuali”, și drept urmare un pic mai înstăriți.

Tata este paznic și mama lucrează la un magazin, dar nu sunt o excepție, și nu m-am simțit niciodată outsider din cauza asta. La noi în clasa e la modă  mergi la teatru, citești literatură contemporană și mergi la festivaluri, însă fetele care sunt mai pițipoance și băieții care-s mai mult cu jocuri și fotbal au și ei clicul lor, și ne înțelegem bine cu toții. Am media peste 9, dar majoritatea profesorilor nu plac pentru sunt eu mai rebelă și sunt vocală atunci când nu-s de acord cu ei.

Majoritatea profesorilor nu-mi plac nici mie, dar am câțiva favoriți printre care și diriga, cu care avem o relație de prietenie. Eu sunt mai introvertită, dar o colegă a discutat cu ea despre problemele ei personale, și ea a fost foarte înțelegătoare.

Profesorii trebuie înțeleagă de multe ori adolescentul poate nu are părinți cu care poată vorbi, și ei pot fi de ajutor.

Părinții unui coleg s-au mutat brusc anul trecut într-un alt județ, într-o localitate mică. Colegul voia rămână la Cluj, aici fiind prietenii lui. Cu multe discuții, dezbateri și certat cu părinții lui, care n-au fost dispuși -l ajute financiar, împreună cu diriga și câțiva profesori am reușit -l ținem aici.

S-a mutat la o colegă în camera de oaspeți, iar noi și profesorii implicați strângem 30 de lei/lună pentru el, îi aducem de mâncare cu rândul și astfel va reuși termine liceul aici.

Acum, nu rămâneți cu impresia suntem îngeri. Eu și prietenii mei fumăm, chiulim, mergem la club, la festival/concerte și consumăm alcool. Dar trebuie recunosc am fost oripilată de povestea băiatului care credea e normal atingi o fată fără acordul ei. Când mergem la club, băieții din clasa mea de multe ori ne-au luat apărarea când vedeau unul mai în vârstă insista, daca vreo fată bea mai mult o duc acasă cu taxiul etc. Asta-i singurul motiv pentru care ai mei lasă am o viață socială, ei cunosc băieții din clasa mea.

Sper n-a fost prea aiurea și random, ți-am scris așa, dintr-un foc, și poate sunt și dezacorduri sau greșeli de exprimare, deși fiind unguroaică sper se scuză.

Dacă textul acesta va ajunge pe pagina ta, îți multumesc.

Toate cele bune!

Margo

Imagine de Luisella Planeta Leoni de la Pixabay

17 Comments

  • Oana spune:

    Da, asta seamănă cu ce eram noi în liceu, îmi place, mi-a redat speranța că va fi bine pentru copilul meu.

    • A. spune:

      Same here 🙂

    • Anca spune:

      Asta am simțit și eu, povestea seamănă cu viata mea din liceu. Deci mai exista o speranța spre normalitate, sau cel puțin ce consideram noi normalitate, prin prisma experientelor noastre.

    • Gocan Simona spune:

      Da așa este! Am simtit si eu ca sunt tineri absolut normali cu bune si rele.💗
      Felicitări Margo pentru curajul de a vorbi de viata ta si felicitări pentru felul în care va înțelegeți si va sustineti când apar situații mai grele in această junglă numită viața!!!
      Numai bine Margo si succes pe mai departe ❤

  • Altaioana spune:

    Wow! Felicitari pt ca va ajutati colegul! Empatia, altruismil si.bunatatea va ajuta sa deveniti adulti buni, cu o.viata buna. Aveti grija de sifletele voastre.
    adolescentii sunti f tari! Imi plac maxim cum se poarta, chiar daca unii par inabordabili, ca si cand “le pute”. Eh, etapele vietii.

  • Ioana spune:

    Felicitări, Margo, în sfârșit o poveste frumoasa, pozitiva și cât se poate de autentica. Ma bucur ca am citit, îmi da speranțe ca mai exista normalitate în tara asta, prietenie și bun simt.

  • Irina spune:

    Astfel de clipe am trait si eu in liceu. Daca as sti ca fiica mea, ce acum are 12 ani, va avea un colectiv atat de protector si astea ar fi printre cele mai “nasoale” activitati, as dormi linistita.

  • Monica spune:

    Experienta mea din perioda liceului este una similara, probabil ca a contat mult faptul ca am urmat un liceu cu predare in limba germana si fiind “minoritari” eram mai uniti decat ceilalti colegi din liceele cu predare in limba romana. Ieseam destul de des in gasca si a contat faptul ca parintii imi cunosteau colegii, parintii colegilor. Nu retin niciun episod de hartuire la adresa colegelor, chit ca baietii observau si taxau cu un comentariu in gura mare daca se intampla sa nu porti sutien / sau sa fi nimerit niste pantaloni mai transparenti. Dar remarcile erau mai degraba percepute ca intre frati si surori.
    Am mai citit si in comentariile la articolele tale anterioare si cred ca daca ai o relatie solida cu parintii, un scop bine conturat, in sensul in care sa stii ceea ce iti doresti de la anii de liceu, determinare si curaj in a reactiona cand te deranjeaza ceva, atunci toate acestea iti ofera incredere, stima de sine si astfel nu vei ajunge tinta colegilor care incearca sa atraga atentia, admiratia ca ar fi “cool” sau ca apartin unui anume grup.
    Le doresc multa incredere parintilor, sa-si sustina si sa fie alaturi de copiii lor care vor parcurge niste ani de liceu memorabili!

  • Alina spune:

    Asa imi amintesc și eu liceul in clasa mea, baietii si fetele nu erau grupuri separate rivale, eram prieteni. Ca sa nu mai zic ca am prieteni acum care sunt căsătoriți de multi ani si s-au indragostit in liceu.
    Da, cand ieseam in oras baietii ne duceau acasa (pe jos mergeam), nu ne lasau singure noaptea.

    In povestile anterioare cu baieti care ating fete fara voia lor sau fac misto cand fetelor le cresc sanii/vine menstruatia imi amintesc mai mult de perioada de scoala generala cumva. Acolo e perioada aia bizara cumva cand dsscoperi sexul opus si vrei sa pari mai adult decat esti.
    Cred ca parintii si profesorii ignora perioada critica in care sa intervina cu educatie sexuala in clasele primare crezand ca e prea devreme sa discute anumite lucruri. Dar atunci poti interveni astfel incat in scoala generala sa nu degenereze lucrurile in povestile horror prezentate in aceasta serie

  • Irina spune:

    Ma bucur sa descopar ca sunt si adolescenti care imi aduc aminte de generatia noastra. Nu eram usi de biserica, insa majoritatea ne respectam si ne ajutam. Binenteles, si eu am amintiri urate din adolescenta cu bullying, shaming, pipaieli, nicknaming, insa multi dintre colegi/prieteni faceau front comun si condamnam astfel de comportamente. Cred ca totul porneste de acasa, iar cand acasa nu e bine, sa ne gasim acei unu-doi prieteni de nadejde, repere pentru o casa mai buna de valori.

  • Simona spune:

    Bună dimineața.
    Am citit povestea si comentariile. De felul meu sunt mai pesimista, nu în sensul rău al cuvântului, ci asa mai radicala. Îmi pare rău s-o spun, dar nu cred poveste Margai, despre colegul pe care îl sponsorizează, profesorii și elevii. Sorry asta simt. Povestea nu-și găsește locul în realitatea din viata liceenilor de azi.

    • Ilinca spune:

      Mie articolul asta mi se pare autentic, comparativ cu primele din serie. Probabil depinde de realitatea pe care a trăit-o fiecare.

  • Carmen spune:

    Felicitari Margo, ai scris un mesaj frumos si corect. Tu si colegii tai sunteti niste tineri asa cum trebuie sa fie tinerii.

  • Andra spune:

    “sunt rebela și vocala”
    fraza următoare “sunt introvertita” :)))))))

    • Cristina spune:

      Poți fi în mai multe feluri în același timp, mai ales când ești adolescent.
      Mie îmi place de Margo!

  • deea spune:

    Eu comentasem la un anumit articol, scris de o fata, ca nu pare autentic. Imi mențin părerea. Asta in schimb, pare exact de acolo.

  • Ioana spune:

    Articolul e pura fictiune. Predau la liceu de multi ani si am citit mii de compuneri si eseuri. Nu are nimic din specificul, stangacia varstei. Aici e scris cu maturitate, din alta perspectiva, una imprumutata oRecum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *