Primele săptămâni la grădiniță: cum ajutăm copilul să se adapteze? (articol și atelier live)

Mira Loghin, care este fondatoarea centrului de educație timpurile Lumea lui Momo, trainer în comunicare non-violentă și autoare a cărții Grădinița pentru totdeauna, a scris pentru voi un articol care să vă ajute să vă însoțiți copilul mic în adaptarea la grădiniță în aceste vremuri dificile.

Miercuri, pe 30 septembrie, vom avea un live împreună de la ora 22.00, pe pagina de FB Printesa Urbană, unde vom răspunde întrebărilor voastre pe acest subiect. Aici este evenimentul de fb, dacă aveți întrebări, le puteți posta aici în comentarii sau pe pagina eventului, dar și live, în timpul dialogului nostru.

De asemenea, cartea Mirei, Grădinița pentru totdeauna, lansată fix acum un an, este redusă cu 35%, iar transportul e gratuit pentru toate comenzile. O găsiți aici, prețul redus este de 24 lei. E o carte blândă și bună, cu multe informații despre nevoile copilului și ale părintelui și soluții pentru a le împlini în perioada de tranziție către grădiniță, indiferent de loc, vârstă, vremurile pe care le traversăm. V-o recomand, am lucrat la ea alături de Mira, o cunosc bine, știu că poate fi de folos inclusiv cadrelor din grădinițe.

Vă las cu răspunsul Mirei la întrebarea arzătoare:

Cum oferim copilului o acomodare treptată, respectând în acelaşi timp noile reguli impuse de pandemie?

Noile reguli care se impun grădinițelor nu lucrează în sprijinul nevoilor copiilor noștri de a avea o acomodare blândă și în ritmul lor. Și nici pe părinți nu îi ușurează de stres, de tensiune, rușine sau vinovăție. Să îți lași copilul în urlete în fața grădiniței îți rupe inima în două! Și oricât de pregătită ai fi pentru acest moment, tot pleci cu capul plecat și gândurile îți vorbesc despre cât de nepricepută ești ca mamă că nu poți face mai mult pentru copilul tău. E un moment bun să plângi, să alergi prin parc sau chiar să suni o prietenă să verși tot ce ai pe suflet, o prietenă despre care știi că nu te va judeca și nici sfaturi nu îți va da. E un început să îți oferi  compasiune, să te iei în brațe pentru că ceea ce trăiești acum este doar o expresie a nevoilor pe care nu ti le poți împlini. Ar putea fi vorba de contribuție la protecția și siguranța  copilului tău. Îți este teamă că nu va putea să vadă iubirea pe care i-o porți?

Oare poți vedea că despre asta e suferința ta despre frici și îngrijorări? Și nu despre calitățile tale de mamă, despre iubirea pe care i-o porți copilului tău?

Ceea ce poți face pentru copilul tău începe cu tine. Cu blândețea pe care ti-o poți oferi în toate diminețile în care copilul tău plânge în brațele altcuiva. Pentru că această blândețe va face conectarea voastră de la amiaza autentică si profundă.

Înainte să îl iei de la grădiniță încearcă să ai claritate asupra intenţiei tale: mi‑a fost dor de copilul meu şi vreau să mă conectez cu el. Pentru a trăi autentic în intenţia ta, este important ca toate acţiunile tale să reflecte acest lucru. De exemplu, îţi închizi telefonul sau îl dai pe silent, ca să fii sigură că ecranul nu îţi va distrage atenţia. Știu că este greu să renunţi la telefon, mai ales dacă ai plecat pe fugă de la serviciu, însă altminteri mesajul pe care îl vei transmite copilului este: acum eşti pe locul doi.

Îţi fixezi timpul pe care vrei să îl petreci exclusiv cu copilul, de exemplu două ore. Îl întrebi, dacă se poate cu o seară înainte sau de dimineaţă ce ar dori să faceţi împreună după grădiniţă şi îl laşi pe el să aleagă. Ai vrea să‑mi spui ce vrei să facem după grădi? Pune în geantă gustărele, mai ales dacă ştii că vei întârzia cu cina. Lasă‑l pe el să conducă activitatea pe care aţi ales‑o, iar dacă vrei să faci o schimbare, întreabă‑l ce părere are el. Mami ar dori să facă nişte cumpărături pentru cină, ai vrea să oprim joaca şi să mergem împreună? Și pregăteşte‑te cu empatie pentru un eventual „nu“. Nu sta pe bancă, sigur ţi se va face poftă să vezi ce mai e nou pe wall‑ul tău, pregăteşte‑te să stai pe jos, să alergi, să râzi, să loveşti mingea, să cari o trotinetă de care copilul se debarasează repede, să cauţi muşuroaie de furnici etc. Pregăteşte‑te pentru reprize de plâns, pentru refuzuri de colaborare.  Este felul in care el alege să descarce tensiunile de peste zi.

După grădiniță, copilul vrea să se reconecteze cu tine aşa cum este în acel moment. Nu datorează nimănui bună dispoziţie, Lucru care nu ar trebui să te întristeze sau să te decepţioneze, dimpotrivă. Copilul tău are nevoie să se simtă acceptat, pentru că, întâlnindu‑te pe tine, părintele, a ajuns acasă, aici este locul lui, aici se aşteaptă să găsească sprijin necondiționat. Oferă‑i validare şi empatie: Văd că eşti supărat, eşti trist, eşti furios. Și vreau să ştii că sunt aici, cu tine. E suficient să îl iei în braţe, să îl mângâi şi poate chiar să îi cânţi şoptit la ureche.

Încheie seara cu multă tandrețe și liniște, într-un fel în care inimile voastre să fie unite. Citește-i. mângăie-l, șopteștește-i secrete la ureche, spune-i pentru ce ești tu recunoscătoare și ce ti-a adus frumos și bun ziua de azi.  Felul în care vă petreceți fiecare minut de regăsire devine un ritual care vă amintește că sunteți împreună în fiecare zi. Și da, acomodarea poate fi dificilă si cu durere, dar devine mult mai ușor de acceptat pentru voi dacă și tu si el nu sunteți singuri.

Ne vedem miercuri seara după 10!

 

Photo by BBC Creative on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

2 comentarii

  1. Buna seara! As avea si eu o intrebare. Am dus-o prima oara pe fetita mea de un an si 7 luni la gradi. Ma asteptam sa ii fie greu, mai ales ca ea statea doar cu mine de fel. Doar pe sora mea o mai accepta, dar in rest toata ziua eram doar noi 2. Ei bine… La gradi surpriza. A luat-o doamna educatoare si dusa a fosr. Nicio lacrima nimic. Isi mai amintea din cand in cand si zicea mama, dar atat. Si la revedere, nu mi-a sarit in brate de fericire, nu nimic. Pe de-o parte ma bucur tare mult ca se simte bine si ii place la gradi, dar oare trebuie sa imi fac griji? Copilul meu deja s-a saturat de mine?

  2. Bună dimineața. Fetita mea plânge în fiecare dimineață când o trezesc! Nu mai știu ce sa ii spun. Ii tot explic ca merg după ea, dar ea e extrem de lipita de tatăl ei. Și tot.spune ca rămâne cu el acasă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *