Primul dintre secretele stării mele de bine

Una dintre întrebările pe care le primesc des de la oamenii care mă văd sau mă aud este: Cum reușești să fii mereu atât de liniștită și de optimistă?

Răspunsul scurt e: Nu sunt mereu așa, dar mă străduiesc să fiu cât mai des. Momente în care sunt speriată, nervoasă, dezorientată, epuizată, am și eu, uneori mai des decât mi-ar plăcea. Dar am învățat să-mi țin bine hățurile.

Am câteva trucuri pentru starea mea de bine, și o să vă povestesc despre fiecare pe rând.

Precizez din capul locului că șmecheriile acestea care mă ajută zi de zi, de câteva ori pe zi, vin peste și după mulți ani de terapie, lucru cu mine, meditație, timp, citit, introspecție, efort voluntar de a-mi corecta comportamentele greșite.

Ce vreau să zic este că dacă în voi e furtună, sunt acolo multe răni vechi nevăzute, multă furie, frustrare acumulată, multe relații rămase cu capetele nedesfăcute, multe nevoi ignorate și neîmplinite, degeaba veți aplica treisutecincizecidemii de trucuri. N-or să ajute.

Întâi stingem incendiul.

Apoi așteptăm să se răcească ce-a rămas în picioare.

Apoi reconstruim zidurile.

Apoi văruim.

Apoi punem uși.

Și abia apoi punem draperii și ghivece cu flori.

În metafora aceasta, trucurile mele zilnice sunt draperiile și ghivecele. Nu le putem arunca într-o casă care arde.

Despre furie și suferință am mai scris aici. Și aici.

Azi vreau să vă scriu despre muzică și podcasturi, adică despre cum urechile mele devin o sursă de bine atunci când simt că mi-e greu.

Muzica m-a încărcat mereu cu bine și m-a ajutat să mă descarc de greu. Când eram mai tânără și sufeream din dragoste, mereu mă închideam în cameră și puneam cea mai tristă muzică din lume, pe repeat, ore în șir. Plângeam până se uscau toate lacrimile, apoi mai stăteam acolo o vreme ascultând toată tristețea, mă ridicam și vedeam altfel lumea.

Prețuiesc și liniștea, mai ales de când sunt mamă.
Dar când îmi e greu sau nu știu cum îmi e, îmi pun muzică.

Partea bună cu asta e că o poți face oricând.

Ieși cu copilul în parc? Muzică într-o ureche. Culci copilul? Muzică. Speli vase? Muzică lângă chiuvetă. Împăturești? Muzică.

Poți să și dansezi în timp ce asculți.

Nu ai la ce să-ți pui muzică?

Cânți.

Când glasurile copiilor se aud tot mai tare, fie că se ceartă între ei sau protestează față de mine, creierul meu începe playlistul de Crăciun. Încep să fredonez Fa la la laaaaaa, urmată de Jingle Bells și Feliz Navidad. Cum mă aud, copiii fie încep să râdă, fie își dau seama că au exagerat, fie fug în treaba lor, să nu-i virusez cu colindele, apoi le cântă și ei toată ziua.

Când am disponibilitate să ascult conținut, îmi dau play la un discurs TedX sau vreun podcast. Nu contează că nu prind tot. Contează că fac ceva al meu, pentru mine.

Îmi dau pauză. Îmi creez micul meu spațiu în care eu am control, iar controlul e acesta: eu decid ce vreau să aud. Nu decid ce e cu covid, nu decid dacă rămâne școala deschisă, nu decid nici măcar dacă o să avem sau nu vacanță anul ăsta, dar ce curge în urechile mele eu decid.

Și asta îmi aduce mult bine. Mă încarcă. Mă încurajează. Îmi umple un rezervor. Mă binedispune.

Uneori ascult muzică de-a noastră, contemporană. Om la lună sunt grozavi. The Mono Jacks. Alteori am chef de Freddie și ascult Queen. Alteori pun jazz și copiii zâmbesc, le place. Am și serile clasice, deja recunosc marile simfonii și opere, deși nu e despre asta, nu e despre educația lor muzicală, e despre mine, doar despre mine, cu ceva beneficii. Ascult Depeche Mode, Michael Jackson, Imagine Dragons, Wax Taylor, Black Sabbath, Joe Dassin, uneori pun aiurea ceva de pe Spotify și doar ascult.

Nu e mare brânză, așa-i? Oricine poate face asta. N-ai nevoie decât de orice pereche de căști. Nu costă mai nimic. Nu e nevoie să pleci de acasă. Muzica poate fi cu tine oricând vrei.

Pe mine mă ajută mult, nu știu ce mă făceam în ultimii nouă ani dacă nu aveam muzica.

Dacă nu rezonați la muzică, poate e altceva acolo. Desenul. Scrisul. Privitul pe geam. Toți avem zonele noastre care ne pun în contact cu noi, cu natura, cu viața. Uitați-vă după ele, sunt surse de putere și de liniște. Și găsiți soluția să aveți sursa asta de putere mereu cu voi.

Mai am și altele. Revin cu ele încet, încet, când apuc să scriu. Sunt vremuri nebune, muncesc atât de mult… Și cânt mult, normal, cânt la telefon când mă enervează vreunii, cânt în zoomuri cât aștept conexiunea, cânt cât le citesc copiilor, cânt și iar cânt…

 

Photo by Haley Powers on Unsplash

11 Comments

  • Mary spune:

    Crezi ca furtuna din noi poate fi potolita si fara terapie?
    Oare ne putem stinge singuri incendiul? Ma refer prin multa munca interioara, meditatie, introspectie si dorinta de a schimba comportamentele nebenefice.

    • Laura spune:

      Sigur poate fi… si masina poti sa ti-o repari singur, daca ai rabdare si ocazia sa inveti cum, si cumperi sau imprumuti uneltele potrivite. Dar cu un terapeut bun, acest travaliu are sanse mai bune de reusita. Un alt aspect e ca e bine sa ai si o opinie exterioara, impartiala asupra a ceea ce se intampla in tine. Uneori ne invartim in cerc.

    • Alina spune:

      Cred ca e foarte greu sa potolește furtuna din interior singur. E nevoie de cineva care știe strada de ieșire, evident strada ta, dar o persoana care știe sa pună întrebările corecte ca tu să-ți poți da răspunsurile de care ai nevoie.

    • Andreea spune:

      Poate se poate, dar e greu. Cand vorbesti doar tu cu tine ai tendinta sa iti dai dreptate si sa nu vezi cercurile in care te invarti si motivele obiective din spate. Ai nevoie de cineva care iti ofere si o alta perspectiva, sa iti arate ce tu nu vezi, fie ca nu esti in faza in care sa poti, fie ca nu vrei. Acea persoana poate fi un terapeut, sot, prieten. Oricine e apropiat cu tine si cu care poti avea discutii de genul.

  • MrsGreenFoot spune:

    Off topic: ai un articol cu recomandari de carti, pe care nu reusesc sa il gasesc nici cu search. Poti sa imi dai link-ul te rog?
    Recomandai acolo niste scriitori nordici de romane politiste… Mersi

  • Geo spune:

    Adaug eu – o baie calda dimineata – ma incarca pentru intreaga zi. Furtunile le-am potolit cu ajutorul cartii Magia de Rhonda Byrne, programare neuro-lingvistica cu ajutorul recunostintei.

  • Vilma spune:

    Si eu ascult muzica. Ma ajuta sa ma linistesc si sa ma concentrez. Si in bucatarie ascult muzica. Si in birou cand lucrez. Imi place foarte mult canalul Klasik Radio – muzica clasica, au mai multe genuri. Au si aplicatie pe telefon. L-am descoperit cand era baietelul meu bebelus si am ramas in continuare fidela. Preferatul meu este “Klassik für Kinder” – probabil este pentru copilul din mine.
    Si cand alerg ascult muzica. Am mai multa energie sa alerg, imi pun mai bine gandurile in ordine daca am si muzica in casti.

  • o femeie spune:

    Pe mine ma ajuta mici rutine:
    – un fel de jurnal al recunostintei seara, cu copila, cand numaram ce a fost fain peste zi;
    – morning pages cand ma fortez, diminetzile, sa imi scriu gandurile timp de 3 pagini, si asa imi pun piticii de pe creier in ordine, imi vad prioritatile in scris si cuvintele imi sar in fatza, dar mai ies si din durerile si frustrarile si gandurile auto distructive afara si asa descoper incet incet ce ma apasa si frustreaza si sa stiti ca nu e usor;
    – sa simplific viata si treburile, de ex de cand am renuntat la tv, la majoritatea hainelor, la machiaje, am lista de cumparaturi si gatesc simplu si in avans, sa evit persoanele ce nu imi convin, renuntzat la facturi si drumuri ce nu imi convin etc (astea ce la un moment dat au devenit o rutina de ani de zile, fara sa imi aduca nicio fericire), mi se pare ca am mai mult timp si dorm mai bine si ca sunt cu mintea mai usoara si am viziune si focus pe alea mai calde mie.
    – muzica linistitoare. Am casti mari si mai nou ascult deseori zgomotul marii. Pe youtube. Inainte era ceva zgomot de pasarele. Alte dati muzica din aia de adormit copiii. Pe colocatari deja ii enerveaza asta asa ca am casti. Nu o data am spalat baile si frecat chiuvete si toalete si cada (urasc treburile astea) cu marea in casti – serios, merge treaba mai bine si nu imi mai vine sa injur.
    – ies cu prietenele. Deseori doar vorbim chestii superficiale, sau ne vaicarim sau punem tzara la cale. E relaxant pt mine si un ceai baut.
    – ies la alergat/plimbare. Nu as fi crezut cat de calmant poate sa fie, pt minte, un 30-40min de alergat lejer, pana cand am reusit sa alerg iar multumita kinetoterapeutei.
    – tricotat, cusut, colorat, gradinarit etc

  • A spune:

    Teatru radiofonic aici. Ma afund în povești, recunosc vocile; uneori, cand citesc cate o operă literară a cărei reprezentație radio am auzit-o, Am senzatia ca pe acele personaje le-am văzut undeva. Atât de vii sunt poveștile.

  • Adina spune:

    Si eu ascult muzica, tot timpul, de diverse genuri. Intr-o perioada furtunoasa m-au ajutat niste podcasturi, “Meditatii de Virginia Satir”, le gasiti pe canalul lui Rivadu. Sunt unele de doar cateva minute, dar vocea plina de calm si mesajul profund pe mine ma ajuta sa ies din orice stare pe care nu o vreau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *