E departe de a se fi terminat

În martie anul trecut, la 10 cazuri în toată țara, îmi tremura inima de frică. Am fost mai liniștită când s-au închis școlile, măcar aveam control, puteam decide noi cum și cât ne expunem. După ce a murit bunicul copiilor în spital la Suceava din cauza nenorocitului de Covid, iar bunica a trecut greu prin boală, cu sechele și spaimă mare, am hotărât să ne protejăm atât cât se poate, fără să ne sacrificăm sănătatea mentală.

Am ieșit doar pentru strictul necesar, nu ne-am văzut cu prietenii, nu am mers la niciun fel de întâlnire, nu am mers în platouri de televiziune, am anulat tot ce programasem.

Copiii nu au călcat în niciun mall sau magazin de orice fel în ultimele 11 luni, o singură dată am mers cu ei în Decathlon să le iau încălțări și haine de iarnă (pe probatelea). Nu au venit oameni pe la noi, nu am mers pe la alții. Am socializat doar cu familia, cu sora soțului, cumnatul și băiețelul lor, care nici ei nu ies nicăieri și nu socializează cu nimeni altcineva. Mergem în parc la ore în care nu mai e nimeni în zonă, ieșim cu bicicletele sau la plimbare în locuri unde suntem doar noi.

Copiii au mers la școală o lună, din septembrie și octombrie, pentru că am decis că au nevoie de asta. Au și cules ceva răceală, n-a fost covidul, dar ar fi putut fi.

Ce vreau să spun este că noi am încercat, am făcut tot ce am putut să fim responsabili față de noi și de ceilalți, în speranța că nu ne vom îmbolnăvi și, dacă se va întâmpla, nu vom îmbolnăvi pe alții, până la vaccinare sau la imunizarea naturală. La 17.000 de decese, dacă socotim o mortalitate medie de 1%, înseamnă că aproximativ 1,7 milioane de români au trecut prin boală, dar sunt deja destule cazuri de reinfectări, deci 10% din populație deja infectată, doar parte din ea imună, plus câteva procente din vaccinare, maximum 3% acum, suntem departe de 60-70% populație imună (nici nu mi-e clar cum funcționează asta, sunt multe persoane care au trecut de două ori prin boală, vaccinul oferă și el protecție de câteva luni doar, deci pare că nu vom ajunge niciodată să obținem această imunizare în masă, până se imunizează majoritatea, o luăm de la capăt cu infectarea, în fine, sper că mă înșel cu asta)

Noi ne-am străduim și continuăm să o facem cât va fi nevoie, dar ce se întâmplă în jur mă derutează și mă întristează.

Încă de la început, atât de mulți oameni se poartă atât de iresponsabil…
Acum se deschid toate cele. Înțeleg perfect nevoia afacerilor de a încerca să salveze ceva, dar e absolut clar că numărul de cazuri va crește foarte mult ca o consecință directă, și toate cele se vor închide din nou. Care este sensul pentru care deschidem tot pentru trei săptămâni? Costul e clar: vieți omenești.

Peste tot în Europa, tulpina cea nouă, alături de cea veche, au crescut enorm numărul de infecții, numărul de morți pe zi e cel mai mare de până acum, spitalele sunt depășite.

La noi, cifrele sunt mici (mă rog, au scăzut față de cum erau în vară, dar au scăzut pentru că restricțiile funcționează) și pentru că au apărut testele rapide, care sunt mult mai ieftine decât cel PCR și nici nu implică obligatoriu intervenția statului dacă iese pozitiv, așa că cifrele oficiale sunt tot mai departe de realitatea din teren.

Adevărul din teren este, cred eu, că sunt mult mai multe cazuri nediagnosticate, iar printre ele e și noua tulpină, care e cu 50-70% mai contagioasă. Există deja un focar confirmat într-o școală privată din București, 9 din cei 10 contacți ai persoanei cu pricina sunt și ele infectate.

În aceste condiții, la noi se deschid toate cele, inclusiv școlile. Vaccinarea e abia la început și la ritmul în care se întâmplă lucrurile, procesul va fi încheiat în 2-3 ani, cu un cost mare în vieți omenești care nu sunt cifre, ci sunt familia noastră.

Oamenii se înghesuie peste tot fără măști, chiar aseară am văzut la terasele de la mine din cartier (aiurea, au toți pereții, numai terase nu-s alea) zeci de oameni la mese spate în spate, respirând toți același aer, cozile de la telecabină arată ca niște swing parties, lumea stă lipită de zici că e concurs de pipăit, e plin Facebookul și Insta de relatări de pe pârtie, grupuri mari fără măști, nași și prieteni la săniuș, petreceri, nu mai înțeleg nimic.

Oamenii aceștia vin apoi la muncă, cu masca sub nas, și își vor aduce copiii la școală, iar copiii vor duce virusul acasă, și nici n-o să știm dimensiunea dezastrului, pentru că cifrele oficiale vor rămâne mici, oricum nu ne mai impresionează 10.000 de cazuri pe zi, am mai văzut asta, 100 de morți, eh, aia e, oricum erau bătrâni și bolnavi, dar dacă e unul de-al tău, dacă e părintele tău sau soțul tău sau fratele tău tânăr, atunci devine dureros și complicat, dar degeaba.

Unele lucruri nu pot fi controlate, aia e, trebuie să mergi la muncă, trebuie să duci copilul la școală, trebuie să rămâi întreg la cap, dar să păstrezi distanța, să porți masca corect, să nu iei decizii iresponsabile, să mai ai puțină răbdare și să renunți la lucrurile neesențiale care îți pun familia în pericol, asta eu sper că putem facem.

Mă tem că răul abia urmează, că mai e mult până o să fim iar în siguranță unii cu ceilalți, dar sunt optimistă, încă, pentru că nu am de ales.
Mă sperie redeschiderea a tot acum, asta va duce la un val 3 puternic și nemilos, nu știu ce va fi dacă se vor redeschide și școlile după vacanța asta de schi, în care lumea va călători în toate direcțiile, inclusiv în țări unde nu există niciun fel de control sau carantină, unde te duci de parcă nici n-ar fi pandemie, dar șansele să nu fie sunt mici, doar nu știm că este, avem nevoie să credem că nu este, ca să ne bucurăm de vacanță, dă Doamne doar să nu fie prețul prea mare.

Nu am concluzii, am simțit doar nevoia să ventilez aici.

Photo by Rob Curran on Unsplash

64 Comments

  1. Ivona

    Sunt perfect de acord!!! Sper sa ramana optiunea da a face scoala online cand se vor redeschide fizic scolile. Eu cel putin, pana nu se vaccineaza parintii mei, nu voi trimite fetele la scoala… In rest, evitam aglomeratiile umane… terase, cinematografe etc.

    • Ruxa

      Singura speranta pe care o am acum este vaccinul. Accelerarea procesului de vaccinare la bătrâni si bolnavii cronici ne pot face sa evitam decesele si supraaglomerarea sectiilor ATI. Ne ajuta sa ne punem la adapost parintii, bunicii si rudele sau prietenii bolnavi. „Where can we find light in this never-ending shade?”
      „For there is always light, if only we are brave enough to see it – if only we are brave enough to be it.” Amanda Gorman

    • Lacramioara

      Ce rost are sa se vaccineze dacă vaccinul nu te protejează cu adevărat. La un moment dat tot se vor îmbolnăvi.
      Eu cred că mai bine ne-am vaccina cu gânduri pozitive, să scăpăm de frică.

  2. Elena luiza

    Gandesc la fel, am facut sacrificii ft mari ca sa stam la distanta de virus. Ma sperie redeschiderea scolilor cu clase de 39+ copii.

  3. Andreea

    Situatia e complexa. Noi lucram cu 2 copii prescolari de acasa. Nu am avut curaj sa ii ducem la gradinita, insa ca avem prieteni care isi duc copiii la gradinita pentru ca nu au de ales. Unul dintre ei sau chiar amandoi trebuie sa mearga fizic la serviciu si efectiv nu au ce sa faca cu copiii. Lucratul cu copiii de acasa e un maraton psihic si emotional si uneori am avut senzatia ca o sa imi pierd mintile de stres. Ma intreb uneori daca nu cumva o sa scap de covid dar o sa fim atat de afectati psihic incat mai bine ne asumam covidul si o oarecare normalitate. Stiu ca suntem niste privilegiati comparativ cu cei care lucreaza in linia 1, dar fiecare are lupta lui in aceasta perioada. Deschiderea restaurantelor nu are de ce sa fie o problema decat daca o sa dea lumea buluc acolo. Inteleg ca unora le e pofta de mancarea gatita de altii, dar se poate comanda.

    • Printesa Urbana

      Problema e ca 1. Nu ai de unde sa stii ca vei trece cu bine prin Covid, e loterie. 2. Te poti reinfecta, nu e ca si cum daca faci boala, gata, ai scapat, din ce citesc, de multe ori reinfectarea vine cu forme mai grave. Nu stiu, chiar nu stiu cand si cum se va sfarsi nebunia asta.

    • Lia

      Viața întreagă e loterie, nici când pleci cu mașina spre capătul opus al țării nu ai nicio garanție că nu te omoară vreun nebun! Nu putem trăi in frică! Facem tot ce ține de noi să avem un sistem imunitar bun: dormim mult, mâncăm curat si, mai ales, nu trăim in frica si stres! eu am slăbit de la 64 kg la 55 si voi continua, pentru ca nu mai e o problema estetică, acum e o problemă de viață si de moarte. Dorm zilnic de la 9 jumate, uneori chiar mai devreme. Despre stres încă nu pot raporta nimic bun, se schimbă regulile jocului de la o zi la alta, ba deschid școlile, ba nu, ba iar da, ba tulpină nouă, nici nu mai știu ce va fi mâine, eu, care imi planificam totul la secundă sa nu pierd timp :(((

  4. little

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu am un punct de vedere un pic altfel. Eu pun in balanta efectele concrete ale virusului cu efectele limitarilor care ne sunt impuse. E adevarat ca virusul face ravagii, dar face ravagii (deocamdata) mai ales intre oameni fragili, in varsta sau cu o igiena de viata deficitara. Cei care ajung la terapie intensiva sunt, in 98% din cazuri, cu deficit de vitamina D, independent de varsta sau comorbiditati. Daca combinam asta cu varsta & comorbiditati, un tanar adult care se hraneste echilibrat si sta destul la soare sau ia destula vit D are cam 0,00001% sanse sa faca o forma grava. In schimb efectele izolarii asupra sanatatii mintale nu sunt deocamdata cuantificate de nimeni (si nici nu stiu daca vor fi vreodata), dar se simt. Cazurile de depresie printre tineri se inmultesc. Copiii de cresa/gradinita incep sa planga cand educatoarele isi scot masca la masa de pranz, pt ca sunt suprastimulati de mimicile lor cu care nu mai sunt obisnuiti (caz real, relatat de un educator la stirile televiziunii nationale franceze). Oameni care ajung sa se teama, prin definitie, de toti ceilalti oameni din jur, asta nu cred ca e de bine. Distanta fata de necunoscuti (si cunoscuti!) sa devina norma, nu mi se pare un lucru bun la nivel de civilizatie umana. Portul mastii ca norma in orice spatiu public, imi pare rau, dar nu ma voi putea eu personal niciodata impaca cu asta. Nu punand in balanta ce efecte are virusul asta cu ce efecte au restrictiile + portul mastii in generatia asta de copii si de tineri. Treceam pe strada inainte si schimbam zambete cu ceilalti trecatori. Ma uitam la o mama in transportul in comun care era in dificultate cu copilul ei si ii adresam o privire empatica, un zambet cald. Sau invers. De toate astea suntem privati acum. Sanatatea emotionala parem sa uitam ca e cel putin la fel de importanta ca cea fizica.
    Nu mai pot sa ma uit la televizor la niciun reportaj, investitura lui Biden cu toti mascati mi se parea ca e o scenarizare a unei distopii de Bradbury.
    A, si cei care ar spune ca e doar temporar, ca va trece si vom renunta la masti, eu nu sunt asa de optimista. Am renuntat la normele de securitate din aeroporturi introduse in graba dupa 11 sept? (nu contest utilitatea lor..) Am renuntat la prezervativ cand facem sex cu un necunoscut acum ca hiv/sida e mai mult sau mai putin sub control? Cred ca la fel va fi si cu masca si inca nu vreau, nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea asta.
    Pot parea cinica, dar va asigur ca ma informez din surse oficiale si spun ce spun avand in cap cifrele de imbolnaviri, de decese, de terapie intensiva. Ma intreb doar daca supunand generatia tanara si sanatoasa la asemenea restrictii pentru a salva partea aceea a populatiei bolnava si/sau la cateva luni de moarte vom avea de castigat la nivel de civilizatie umana? Ma uit la copiii mei si sincer mi-e mai mila de ei decat mi-e frica de virus… 🙁

    • little

      Pt vit D uite una din surse: https://www.nature.com/articles/s41598-020-77093-z?fbclid=IwAR284-iGw4lYLrnsnTjrt45wY1cZf6bcbkeZSoA4AUmB2xPadvhWv26qoh0
      „For non-skeletal purpose many researchers had suggested cutoff level of serum 25 (OH)D to < 30 ng/ml for defining vitamin D deficiency, on adopting this criterion the prevalence was almost 100% in critically ill patients (62 out of 63)"
      Mai sunt si altele si inca un meta-studiu pe care nu-l gasesc acum.
      Cat despre reinfectari, cazurile confirmate de reinfectari sunt minoritare in comparatie cu milioanele de prim infectari. Unele sunt intr-adevar mai grave, dar eu am citit de altele, complet asimptomatice, descoperite in aeroporturi la teste de rutina. Daca reinfectarea e complet asimtomatica e si normal sa nu auzim de ea si na auzim doar de cele cateva (la nivel mondial!) cazuri ff grave.
      Plus de asta, cam 30% din populatia generala a avut deja o raceala banala cu un tip de covid. Acestia se pare ca fac forme foarte usoare, sau asimptomatice, sau chiar nu se infecteaza deloc (cunosc mai multe cazuri in care unul din parinti e rufa 1-2 saptamani si celalalt ramane sistematic negativ la pcr). Imunitatea se pare ca nu e data doar de cantitatea de anticorpi prezenta in sange, ci si de o asa-zisa "memorie imunitara" la nivel celular, cu ajutorul unor "T-cells" care se pot gasi, de exemplu, in mucoasa nazala si blocheaza virusul direct acolo, inainte sa ajunga sa provoace productie de anticorpi in sange. Se pare ca vaccinurile de tip mARN stimuleaza si imunitatea asta.

    • little

      SI mai vroiam sa-ti spun multumesc pentru ocazia de a culca asta pe hartie (ma rog, ecran.. 🙂 ) Ma lucreaza asta de mult, mai sunt alti cativa apropiati care gandesc similar dar in general ma simt singura pt ca aici unde traim punctul asta de vedere e preluat ori de extrema dreapta ori de dez(sau ne-)informati, cum e cazul in Ro, si eu nu simt ca ma incadrez nici in prima nici in a 2-a categorie. Nu am nicio solutie, nu vreau sa critic nici sa judec, nici macar sa discut/dezbat constructiv. Sunt obosita si de asta. Vroiam doar sa exprim ceva ce rar regasesc in presa, poate mai sunt si altii care se regasesc in asta.

    • Anca

      Inteleg ce vrei sa spui. Dar partea aia de populatie deja bolnava nu e asa mica cum ti se pare. In tara unde locuiesc eu, 70% din adultii peste 45 de ani (categorie care pt mine nu inseamna batran) are o comorbiditate din cele care cauzeaza evolutia grava sau severa a Covid. 70% inseamna ca deja eu ca om sanatos sunt o minoritate. Si vorbim de o tara din UE, nu din lumea a treia. Dar sunt complet de acord, sanatatea mentala e la fel de importanta si trebuie un plan de recuperare si pe aceasta latura.

    • Elyia

      Foarte bine punctat.

    • Lia

      Bravo! Exact asta gândesc si eu si, probabil, mulți alții! Până să ne omoare covidul, ne omoară restricțiile!

    • little, inteleg perspectiva ta si in anumite puncte sunt de acord cu ea. cred insa ca este foarte subiectiva si nu e bazata in totalitate pe date, cum vrei sa crezi 🙂 e normal sa fim subiectivi, dar asta nu inseamna ca masurile epidemiologice trebuie sa fie subiective.

      si eu am obosit sa discut si sa „dezbat”, deci incerc sa fac un rezumat. vreau sa subliniez un lucru: chiar daca doar cei fragili, cum cinic spui, ajung la terapie intensiva (nu e deloc asa, e mai convenabil sa pui procente decat numarul in valoare absoluta, apropo), daca ajung toti deodata si nu exista masuri de limitare a transmiterii sau esalonare, sistemul se blocheaza. in Spania, o tara infinit mai dezvoltata ca Romania ca nivel al sistemului medical, aproape nu mai sunt locuri in paturile de ATI. ce inseamna asta? ca daca ai o apendicita, o fractura grava, un infarct etc. ai sanse minime sa fii tratat cum ai merita si cum ai avea sanse sa te salvezi.

      concluzia ta referitor la vitamina D este eronata. nu e un factor independent asa important cum ai dedus tu, nici pe departe. si, in general, ai evaluat superficial factorii de risc.

      in fine, chiar daca ar fi asa cum zici tu si se sacrifica tinerii pentru cei cu factori de risc, trebuie sa vezi poza mai mare. anume, ca de fapt nu se sacrifica nimeni pentru nimeni, ci depindem cu totii de un management ok al situatiei prezente. sincer, chiar nu cred ca isi doreste cineva sa vada cum ar fi situatia daca nu ar exista niste masuri, chiar foarte elastice cum sunt in multe locuri. vorbim, multi dintre noi, dintr-un loc privilegiat, in care avem alte probleme, valide si ele, desigur. dar trebuie inteles privilegiul de a trai asa, acum, de a spune „ne omoara restrictiile inainte sa ne omoare covidul”. cam despre asta este vorba, de fapt.

    • Madalina

      Little, inteleg ce spui, sincer eu am plans initial cand au fost introduse mastile peste tot. Totusi, tot ce am gandit in secunda aceea a fost subiectiv pentru ca ma gandeam la cum o sa se simta copiii mei vazandu-ma cu masca (pe atunci o fetita de 2a10l si o bebelina nou nascuta)…ceea ce punctezi tu despre comunicarea prin expresia fetei era ce ma stresa pe mine. Dar, felul cum a descris Cristiana lucrurile sunt si concluziile mele intr-un final. In UK au inceput sa apara mini studii despre sanatatea mentala pe timp de pandemie, sunt oameni a caror conditii deja existente se inrautatesc, sunt oameni care acum intra in depresie, dar cei din jurul lor trebuie sa se mobilizeze sa ii ajute chiar si virtual. Sunt unii copii care se panicheaza/plang dar cred ca aici probabil nu li s-a explicat destul de catre parinti ceea ce se intampla, sau pur si simplu unii sunt putini mai emotivi si sufletelul lor are nevoie de mai multa grija. Copiii mei s-au obisnuit mai repede decat credeam cu oamenii care poarta masca, cu mine cu masca si cu zambetul meu din ochi atunci cand port masca, oamenii din jur tot zambesc si cu masca pe fata si poti vedea in ochii lor, ba chiar se spune acum cate un hello si chiar se vorbeste mai mult tocmai pentru a se intelege intre ei. Cu tot cu restrictii, oamenii pot face eforturi sa interactioneze la distanta, sa se sune, sa vorbeasca online. Da, tot e sentimentul ala ca e ciudat, ca iti lipseste ceva, dar nu o sa patim nimic, considerand the big picture, daca purtam masca si pastram distanta fizica (nu sociala) pana trecem peste nebunia asta sau cel putin pana intra intr-un „normal” ca si gripa. Ideea e ca noi oamenii am luat viata ca atare, for granted, oamenii in ziua de azi nu au stiut ce e aia boala infectioasa la nivelul asta. Cei afectati mult acum sunt cei care au probleme cu sanatatea, dar inainte de pandemie nu toti veneau buluc in spital; actiunile mele sunt spre a evita sa ii bag pe ei in spital ca sa ramana paturi si medici pentru alte cazuri urgente ex cancer/operatii/fracturi/accidente.

  5. Ioana

    Buna! Ma bucur ca ai „ventilat” prin intermediul acestui articol, cred ca gandim multi la fel. Eu am colegi si prieteni care spun ca „nu mai rezista, ca sunt in depresie” pentru ca nu au mai socializat la un restaurant sau nu si-au petrecut tot weekendul pe la terase si in cluburi. Am si colegi care au mers la birou in pandemie ca sa „fuga” de acasa, ca nu mai rezistau cu copiii pe cap. Sunt convinsa ca odata ce se vor redeschide toate, acestia din urma vor uita ca exista virusul si ca se raspandeste in continuare. Oamenii sunt furiosi , unii, ca au fost „inchisi” in case.

    Am constatat ca multi isi traiau viata majoritar in exteriorul casei, in mall-uri, restaurante. Nu stiu daca e bine, nu e bine, cred ca in toate exista un echilibru (eu sunt din categoria celor mai introvertiti, pentru care perioada de lock-down a fost aproape o binecuvantare-evident nu boala si toti oamenii care au suferit-dar lucratul de acasa mi-a placut mult, bucuria caminului si siguranta oferita de casa a fost ceva ce am apreciat dintotdeauna)

    Multumesc, Printesa urbana, pentru articol si pentru ca am vazut ca macar mai este cineva care crede ca lucrurile se vor inrautati daca incep sa se deschida toate. Eu am trecut prin boala Covid19, nici greu dar nici usor, insa tot imi este teama pentru parinti si bunici si pentru toti ceilalti oameni vulnerabili pentru ca, desi am supravietuit, nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta experienta a infectarii cu noul coronavirus.

    • Lia

      Eu sunt printre aceia care își trăiau viața mai mult in exteriorul casei, de fapt acasă doar dormeam,asa ca nu era o problemă o casă prea mică si întunecoasa, ca oricum doar dormeam acolo. Nici faptul ca bucătăria e minusculă nu a fost o problema înainte, nu prea găteam oricum, copiii aveau micul dejun si prânzul la școală (privată și, in continuare, închisă), seara mâncam in oraș sau ceva luat pe drum. Chiar ma gândeam ca înainte de pandemie nu imi amintesc nicio zi in care să fi stat doar acasă, parcă a fost o zi de iarnă prin 2019 cu o ploaie înghețată, dar si atunci am fost pregătiți de ieșire, am coborât in fața blocului si când am văzut trotuarul bocnă ne-am întors în casă. Da, anul ăsta, ca se face un an de când a început, eu il consider pierdut si mi-e foarte teamă să nu mai pierd si alți ani.

  6. deea

    E exclusiv vina autorităților. Toți stiu ce se intampla, avem exemplul altor tari, se fac însă ca nu văd. Așa e, lumea își face test rapid acasa și apoi se comporta cum duce capul pe fiecare, alții nu se testează deloc. Am avut in jur cazuri grave la persoane tinere și fără comorbidități. Unii s-au protejat. Ca idee, vazutul chiar și cu familia foarte apropiată trebuie sa fie cu masca și distanțare, indiferent cât de safe cred ei ca sunt. Nu exista 100%. Noi așa am procedat cu toată familia, pana am reușit sa ne vaccinam. Parte din familie nu are încă schema completa dar se va face f curând. Odată realizată și vaccinarea, ne vom relaxa și noi, ca familie, parțial am făcut-o prin începerea grădiniței la unul dintre copii, urmeaza școala sau afterschool la copilul mai mare ( dacă nu se deschide școala legal din 8 feb, exista after, unii colegi frecventează deja). Ma resemnez cu faptul ca copiii oricum vor lua acest virus, vaccin pt ei va fi cândva spre sf anului poate, iar efectele unei izolări stricte se vor vedea. La noi deja se văd, unii colegi au mers tot acest timp in tabere ( de ce exista tabăra de ski poate sa ne lămurească cineva ? iar școlile inchise fiindcă e risc), înot, dansuri, pictura. Sunt momente esențiale pt creșterea copilului și adolescentului, pentru a exersa abilități sociale, ei au nevoie reala de asta.
    Partea buna este ca la vaccinări stam neașteptat de bine, partea proasta este ca tulpina noua este atât de contagioasa încât nu reușim sigur sa vaccinam suficient pana devine aceasta tulpina predominanta. Deja noi ii oferim toate condițiile de a se răspândi. De ce nu am avut carantina stricta in Decembrie nu înțeleg, spitalele au fost pline cu cazuri grave, zic asta din văzute nu auzite.

  7. Alina

    Nici eu nu cred ca se va termina prea curand, desi cu totii ne dorim sa revenim la o viata (mai) normala. Sincer si dupa craciun m-am asteptat la infectii semnificative si nu s-au intamplat. Cred ca lumea se ascunde (nu se testeaza, desi au simptome) ca sa nu aiba de a face cu birocratia – carantina, medic familie, dsp, verificari poltie, etc si sa poata sa iasa in continuare din casa (desi stiu ca sunt infectati)
    Abia astept sa vina primavara ca sa pot sta afara undeva pe un deal, m-am saturat de stat in casa. Si in vara sa stau pe o plaja cat mai libera.
    Cu scolile e clar ca nu se mai poate continua asa, trebuie deschise si eventual inchise alte lucruri in locul lor.

    Sper din tot sufletul ca vaccinul sa ajute pentru ca alta sansa nu vad sa scapam. Ma bucur ca vaccinarea merge bine la noi cu dozele disponibile acum. In general ne place sa credem ca la noi e mai rau ca la altii, dar in cazul vaccinarii nu suntem ultimii nici pe departe in europa. Ma bucur sa vad ca exista interes pentru vaccinare. Nu ma bucur sa vad ca se merge si aici pe pile si cunoștințe ca sa te bagi in față, dar cumva ma asteptam la asta.
    Desi ma incadrez in etapa 2 datorita unei boli inca nu am reusit sa ma programez, in etapa 2 sunt foarte multi oameni inclusi (cred ca mai multi ca in etapa 3). Sper sa reusesc in martie /aprilie sa ma programez si eu la vaccin si pana atunci sa nu ma infectez..
    Sotul s-a vaccinat deja fiind din domeniu medical, in rest eu lucrez mai mult de acasa. Sper sa fie suficient pentru a evita aceasta boala.

  8. Monica

    Și noi am făcut sacrificii în aceasta perioadă ca mulți alții. Am luat lucrurile în serios înainte să cunosc toate detaliile despre acest virus. Am fost precauți, grijulii și atenți la toate aspectele… Nu ne-am întâlnit cu persoane străine, cu prieteni… Pentru noi sărbătorile de iarnă au fost făcute cu familia prin apeluri video. Și cu toate acestea soțul meu s-a infectat cu covid cu o forma nu tocmai ușoară care putea evolua urât oricând. Dar slavă Domnului acum este bine. Nu a fost o perioadă tocmai ușoară, fiind și însărcinată. Mi-am făcut griji atât pentru el cât și pentru noi.

    Acum îmi este și mai teamă că odată cu aceste relaxări să nu mergem către un trend ascendent și programul de vaccinare pare să se desfășoare cu dificultate. Mi-e teamă că toate sacrificiile noastre să nu fie în zadar pentru că mulți nu mai pot avea răbdare să nu iasă la terase, pe pârtii s.a.m.d. Este trist că mulți gândesc așa dar și revoltător

    Din păcate eu nu mă pot vaccina, doar mă bazez pe ceilalți că vor avea grijă și vor respecta măsurile și se vor vaccina… Nu pot decât să mă încred în ceilalți că va fi bine.

  9. cristina

    Un Sfant contemporan, un mare iubitor de oameni care si-a daruit inclusiv sanatatea oamenilor, Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca daca oamenii s-ar cai de pacatele lor, Dumnezeu ar face viata asta un Rai intr-o singura zi.
    De cand a inceput nebunia asta a noii boli pe cati i-ati auzit ca vor sa isi schimbe viata? Ca vor sa nu mai urasca pe nimeni, ca nu mai vor sa barfeasca pe nimeni? Ca le pare rau pt ce au gresit in viata si vor sa se spovedeasca si se isi indrepte viata?

    • Deea

      Dupa comentariu, 100% esti penticostala sau adventista. Compari mere cu porci. Fix de asta nu e eradicat odata nenorocirea asta de virus, ca nu se pocaieste Vasilica din Bailesti.

    • Oana

      da, ai pus punctul pe I!
      iote secolul 21 ce oameni ai! :)))))))))))))))))))))))))

    • adan

      Deea, Cuv. Paisie Aghioritul este in calendarul ortodox, pe 12 iulie.
      (nu cred ca adventistii sau penticostalii il sarbatoresc).
      Ceea ce spune Cristina cred si eu ca e adevarat.
      La o adica, acest vaccin nu ofera nici el garantie, peste tot scrie in mass-media ca in continuare oamenii se vor imbolnavi, doar ca nu vor mai face forme grave ale bolii. Ba mai mult, oamenii vaccinati vor fi si ei vectori in continuare, vor transmite si ei virusul.
      Asadar …
      In loc sa traim intr-o frica care ne impietreste din ce in ce mai mult, ar fi bine sa ne privim viata si altfel decat am facut-o pana acum.
      De ce traim? Care e scopul vietii noastre pe Pamant?
      Ce invatam din ceea ce ne-a fost dat sa traim acum?

  10. Da, taman Dumnezeu și pocăirea și spoveditul o să pună capăt pandemiei… Trăiască Teodosie și lingurița și pelerinajele lui, nu?

    • cristina

      Da, Dumnezeu ar putea opri oricand orice, dar de ce ar face-o? Pt cine? Daca nici acum, cand nicio solutie omeneasca nu functioneaza si oamenii mor pe capete vorbiti cu atat dispret despre Dumnezeu, ce sa mai asteptam?

    • Ana

      Purtatul măștilor nu este o pedeapsa și nici un capăt de lume. Nu cred ca a murit nimeni pana acum de la purtat masca! Distanțarea socială, respectarea regulilor de igiena (spălat pe mâini), astea nu sunt sacrificii așa de mari. Dacă privim cu înțelepciune situația și dorim binele general, al nostru și al celor din jur, este mai ușor sa trecem peste starea grea in care suntem toti. Trebuie sa găsim in noi puterea de a merge mai departe. Copiii sunt foarte adaptabili, se adaptează mai ușor decât adultii, in orice situație. Ei preiau de la părinți fricile sau starea de echilibru și încredere.
      Un medic din prima linie spunea ca, din păcate, mulți oameni nu vor înțelege ce poate face acest virus, decât atunci când vor trece prin boala, ei înșiși sau cineva drag. Mie mi-a murit o ruda și au rămas in urma, fără tata, doi copii minori. Un coleg a murit la 50 ani, a făcut o pneumonie pe fondul infectării cu covid și a murit in câteva zile pentru ca s-a dus prea târziu la spital și nu a mai putut fi salvat. Nu avea alte boli și a crezut ca are o răceala și ca va trece.. Eu am avut virusul și spun din experiența ca simptomele sunt imprevizibile și ca încă nu m-am refăcut complet. Pentru o persoana in vârsta sau bolnava deja (poate fi un părinte, un bunic, un prieten cardiac sau cu diabet – am putea fi oricare dintre noi in locul lor), boala asta poate fi fatală. De ce este așa de greu sa înțelegem, de ce așa putina empatie? Viața poate fi trăită frumos și așa, doar sa încercam sa vedem frumusetea din orice lucru simplu. Plimbările in natura pot înlocui o zi la terasa. Putem interacționa și de la distanta cu ceilalți, de asta exista tehnologia. Doar sa alegem sa fim responsabili și sa ne pese de ceilalți (implicit de noi).

  11. deea

    Ma adresez acum autoarei: astfel de articole atrag atât de multă ura și comentarii negative, pline de conspiraționisme și prostii, încât parca mi-as dori sa nu mai existe. Pana de curând aplaudam persoanele oarecum cu influenta care alegeau sa facă public faptul ca respecta măsurile și îndemnau pe alții sa facă la fel. Recent am ajuns la concluzia ca astfel de articole dau ocazia, dacă ai interes sa citești comentariile, sa ieși din bula intr-un mod care parca doare fizic. Atât de multe prostie, ura, autosuficienta, atâta aroganta a prostiei și inculturii, atâta “libertate” de a exprima ignoranta și de a găsi alții la fel- pur și simplu începe sa doară. Parca nu imi mai doresc decât sa se termine totul, lumea și tot. Sa nu mai fim. Suntem atât de epuizați fizic și psihic ( ma refer la cadrele medicale) încât o mare parte am clacat și abia menținem o linie de plutire. Nu are sens, nimic nu ma are sens. Atât timp cât autoritățile bagă totul sub pres, cât nu testează contactii celor pozitivi ( stiu zeci de familii in care contactii nu au declarat ca au simptome, unii nici nu au fost declarați contacti), totul merge perfect. Culmea e ca eu încă am senzația ca școlile nu vor deschide oficial, de ce ar face-o? A fost o perioada prolifică pentru afterschooluri și cluburi educaționale, au venit bani mulți pe mult mai putine reguli și măsuri, profesorii ( poate nu majoritatea dar pe acolo) au avut ocazia sa facă mult mai multe meditatii decât înainte ( nu au mai pierdut timp cu drumul pana la școala și inapoi, ferestrele din orar – băgau o meditație scurta online acolo), toate spațiile de socializare pt copii au fost pline pentru ca “lipsește socializarea de la școala”, foarte multe persoane ce lucrează de acasa s-au mutat cu totul in diferite stațiuni, școala online se poate face de oriunde. Au mai fost vreodată pârtiile atât de pline de copii in mijlocul săptămânii? In timp de școala? Eu am mai mers la munte și sigur nu am văzut așa ceva vreodată. De ce s-ar deschide scoli? Pentru educație adevarata, controlată, supusa unor reguli? Doamne ferește ! Nu e de noi. Pai nu e mai frumos la mall?

    • Morera

      As vrea sa ma abtin de la comentarii pentru ca ai zis ca esti cadru medical si imi dau seama ce presiune este in sectorul asta. Dar nu prea pot, pentru ca nu mi-a placut cum ai incheiat, dupa ce ai zis ca sunt pline partiile de copii (mie mi se pare un lucru minunat, o partie plina de copii) spui tendentios: nu avem nevoie de scoli, ca e mai bine la mall. E clar ca nu toata lumea e la mall daca sunt pline partiile. Dar esti mai convigatoare daca zici ca romanii sunt rai, superficiali si prosti si vor cu totii la mall.

      Si de-aia scriu, pentru ca mi se pare ca esti asa suparata incat tii sa bagi pe toata lumea in aceeasi oala. Si pentru ca sunt enorm de multe comentarii pe care nu le inteleg. Cam cat timp oamenii ar trebui sa mai stea doar in casa, sa nu ne mai vada cu nimeni? Pana cand nu ne mai recunoastem prietenii si rudele batrane mor de batranete?
      Exista nesimtire, categoric. Dar faptul ca cineva crede, pe buna dreptate, ca “lipsește socializarea de la școala”, ca cineva merge la munte, ca te vezi cu niste prieteni – mie astea nu mi se par nici nesimtire nici iresponsabilitate.

      Eu am fost si la munte, desi nu pe partie (dar la patinoar in aer liber, da), si am fost si la mall inainte sa se inchida cinematografele. Nu mai stiu ce film era. A, ba stiu. Lassie. Eram vreo 4 persoane in sala. 4 persoane sunt mai multe decat suntem noi la birou, unde nu am de ales si merg zilnic. 4 persoane sunt cu cateva sute mai putin decat sunt in metrou, cu care trebuie sa merg. Zilnic.
      Am cunostinte care lucreaza in Horeca si inainte sa se inchida restaurantele aveau un client, doi pe zi. Acolo sunt focarele?

      Asa ca eu nu vad de ce as fi speriata ca se deschid restaurantele sau cinematografele, nu cred ca se va imbulzi lumea, si in nici un caz nu va fi ingramadeala care este, zilnic, la metrou (pe care nu il inchide nimeni).
      Cred ca oamenii trebuie sa isi pastreze bunul simt, multi nu l-au pastrat nici cand erau restaurantele inchise, pentru ca, asa cum zice si printesa, cat au fost inchise, unii nesimtiti au reinventat cuvantul „terasa” si oamenii au stat si au mancat si au fumat cot la cot in spatii inchise, ridicole (ultima dat am vazut la intrarea in Afi Palace o asemenea gluma de terasa, pe acolo nu merge politia?)

      Si, ziceam, eu am mers si la munte, pentru ca nu vad nici un motiv pentru care as sta inchisa in casa daca ma pot proteja, daca nu merg in locuri aglomerate, daca port masca etc (nu am vazut poze cu imbulzeala de pe partii, dar recunosc ca mi se pare totusi absurd sa crezi ca se poate lua in aer liber, cu masca, pe partie, dar nu se poate lua din metrou, de la supermarket unde vreo casiera tuseste in masca si apoi iti pipaie cumparaturile).

      Nu stiu cum se face, dar restrictiile afecteaza intotdeauna oamenii rezonabili, afacerile rezonabile. Pentru ca doar ei le respecta. Si tot ei sunt blamati, si tot ei trebuie sa se sacrifice si mai mult. Intre timp, pe aia care se prefac ca au terase si ele sunt inchise nu ii viziteaza nimeni. Barbershops trebuie neaparat sa existe, da-l incolo de aer de munte, important este sa aiba lumea unde sa isi tunda barba.

      Adevarul e ca si eu mi-am cam pierdut interesul sa raspund la asemenea comentarii sau articole. Mi se pare ca fiecare traieste in realitatea lui si nu vrea deloc sa vada si realitatea altora.
      Sfaturile astea cu sa ne traim viata ALTA DATA ma amuza cel mai mult. Chiar, nu puteti merge peste doi ani in vacante? Copilul nu se poate juca peste doi ani cu prietenii lor? Adica ati asteptat un an, ce mai sunt inca doi? Copilul meu mai are putin si intra in pre-adolescenta, curand nici nu se va mai juca cu prietenele ei, dar sa mai asteptam, ce atata socializare, munte, cinematograf, mai bine avem toti rabdare

    • deea

      Morera, e vorba de priorități. Poate nu s-a înțeles asta. Foarte multe tari, care chiar trăiau din turism și din sporturi de iarna, au decis sa țină pârtii inchise, au închis malluri și afaceri neesențiale dar au lăsat școlile, pana când efectiv nu s-a mai putut. Educația a fost ultima închisă și mi se pare normal sa fie așa. La noi in țara sunt copii care nu au mers nici măcar o săptămâna la școala ( cazuri pozitive in școala/clasa, scenariu roșu apoi închidere naționala). Sunt copii in mediul rural pe care situația i-a condamnat cumplit, școala nu era doar socializare și ceva educație , era locul in care poate stăteau la caldura, in care poate primeau singura mâncare pe ziua respectiva, era locul in care auzeau o vorba buna și erau feriți de abuzurile din familie. E o tragedie și sa închidem ochii mi se pare cumplit. Da, trebuia închis tot și ținuta școala. Părinții, dacă mergeau doar la munca și acasa, nu prea aveau de unde lua virusul. Copiii, dacă nu aveau deschise n-spe mii de cluburi și activități, nu aveau de unde lua. Așa școala rămânea un loc safe. Prin școala înțeleg și învățământ preșcolar. Economia nu va fi bine dacă spitalele sunt copleșite ( spitalizarea pt covid costa enorm, iar cazuri grave sunt multe și e real, oricine spune altceva delirează), dacă oamenii mor pe capete, daca copiii si tinerii nu au acces la educație corecta, echitabila. E doar o iluzie asta, ca ce am salvat noi economia. Am avut de ales între distracție și educație, între viața și bani și e clar ce am ales. Nu noi ca oameni, ci autoritățile – oamenii sunt subiectivi, aleg in funcție de moment, de emoție, eu nu condamn oamenii care sunt pe pârtie, ii înțeleg și chiar empatizez cu ei. Autoritățile însă aveau rolul ăla de părinte ferm și obiectiv, care sa ia decizii corecte pt copil.

    • Morera

      OK, am inteles ce zici. Si mie mi se pare ca deciziile autoritatilor sunt o gluma.
      Totusi oamenii nu pot sa fie facuti vinovati pentru deciziile proaste luate de autoritati. Fiecare traieste cum poate aceasta perioada, si eu am impresia ca multi respecta regulile (cel putin cele evidente, cum ar fi purtatul mastii – nu am vazut pe cineva pe undeva fara). Faptul ca ne criticam unii pe altii mi se pare neproductiv. Poate ar trebui pus presiune pe autoritati, sa actioneze cu mai multa eficienta, sa penalizeze derapajele etc.

    • Eu locuiesc in NYC, un oras eminamente turistic, care sufera din toate incheieturile. Ca aici, numa’ la bradul ala de la Rockefeller Center erau cate un milion de turisti in vremurile bune. Scolile aici sunt INCHISE din noiembrie, exceptie elementarele (K – clasa zero pana in 5 inclusiv). Alea se inchid cand sunt 2 cazuri pe scoala. Acu’ iar primii de la scoala lu’ fie-mea depesa ca luni se inchide scoala si aproape sigur urmeaza inca 10 zile de carantina. A doua din 3 ianuarie, de cand a inceput scoala.

      Eu o las la scoala doar pentru ca 50% (daca nu mai mult) au optat pentru full-remote. Merge cu busul .. 5 copii in bus de 50 de locuri. Sunt 9 elevi in clasa (de 25 in mod normal). Altfel as tine-o acasa.

      Eu stau in casa din martie. O IAU RAZNA! Ma tin departe de lume, de magazine, comandam online, trimit consortu’ la Lidl o data la saptamana, fac paine in casa etc. Plimb cainele, ies cu fata in fata casei and that’s it. Nu mai pot! Si eu is teoretic foarte efervescenta in general, dar deja mi-e tot mai greu sa fiu „responsabila”.

      Daca is partiile pline, sa fie. Pentru ca si asa copiii astia si-au busit un an de viata. Nu sunt de acord ca-s pline mall-urile, dar incep sa ii inteleg pe oameni, pentru ca o iei cucu daca stai numa’ in casa .

  12. Burtea Mihaela

    Foarte de acord! Și nimeni din cei care conduc nu vor răspunde! Toți spun ca sunt teste puține și nimeni nu schimba nimic… Se schimba azi guvernul, cei vechi pleacă liniștiți acasă, nimeni nu răspunde de nimic… Nimic…. Tara nimănui parca a ajuns România… Păcat, mare păcat

  13. Ana

    Da, si mie mi se pare ca suntem departe de final. Sa vedem insa ce fac vaccinurile astea. Urmaresc cu interes ce se intampla in Israel si UK care au vaccinat 44% (respectiv 10%) din populatie cu cel putin o doza.
    Imi doresc sa scada vizibil numarul de cazuri in cateva saptamani/luni, sa vedem ca vaccinul e eficient si impotriva noilor tulpini.

  14. Elena

    Materialul nu face decat sa manipuleze.
    Nu poti sa fii responsabil fata de ceilalti nestiind sa fii responsabil fata de tine insuti.
    Pana la urma, pana unde te poti nega pe tine pentru „protectia” celorlalti?
    Si pana unde iti vei vinde libertatea actionand avand in spate frica de moarte?
    Si, pentru cine inca nu stie, Iubirea se manifesta imbratisand, nu stand ascuns dupa un geam…

  15. Yna

    Problemele tale si ale celor care gandesc ca tine sunt anxietate, agorafobie, ipohondrie si se rezolva la psiholog sau psihiatru.
    Nu se rezolva inchizand populatia in casa doar ca sa te simti tu in siguranta.

    • deea

      Mi se pare îngrijorător sa spui așa ceva. Medicii psihiatri respecta măsurile și majoritatea sunt de acord cu ce scrie in articol, asta fiindcă au făcut o facultate de medicina, înainte de toate. Nimic din articol nu denota ceva patologic. Am ajuns sa trăim intr-o lume in care responsabilitatea fata de sine și de alții, precum și rezilienta sa fie patologice, iar delirul, inconstienta, comportamentele riscante sa fie considerate normalitate.

    • Yna

      De ce ai nevoie sa iti valideze cineva acest comportament exacerbat de protejare? De ce simti nevoia sa arati cu degetul pe cei care nu trateaza problema ca si tine? Tu iti creezi singura aceste frustrari.
      Problema e la tine, nu incerca sa schimbi lumea din jurul tau ca sa te simti in siguranta. Nu iti suntem datori cu nimic.
      Stai acasa atata timp cat te simti amenintata grav de acest virus. Ai toate mijloacele sa te izolezi pe termen lung. Este alegerea ta, asa cum e a alora sa mearga la terase si la partie. Ei nu iti lezeaza tie niciun drept. Viata merge mai departe cu sau fara frica de „loteria covid”. Daca tu esti intr-un blocaj mental, rezolva-ti problema la doctor…

  16. Ioana

    Nu pot sa nu raspund la o fraza dintr-un comentariu de mai sus: „Chiar, nu puteti merge peste doi ani in vacante? ” – Sincer, cand sotul meu avea febra 39 din cauza Covid si nu se putea ridica din pat (virus luat de la serviciu, de la colegele care au venit bolnave, netestate, dupa o aniversare), mi-am dorit o vacanta si peste 5 ani, numai sa fie el bine si sa fim impreuna.

    Poate e exagerat, insa pentru mine atat a contat. Probabil pentru cei care nu au avut virusul sau au fost asimptomatici, este o tragedie ca n-au putut sa faca niste lucruri ACUM

    • Morera

      nu prea am inteles comentariul. adica ai fi fost dispusa sa renunti cinci ani la vacante, doar sa fie bine (ca un fel de pact cu diavolul)?
      sau ca atunci cand il vezi pe cel iubit suferind, nici un alt lucru nu mai conteaza decat binele lui?
      daca da, inteleg ce spui.
      eu am petrecut un craciun in spital cu fetita care a avut gripa, si atat de speriata am fost, atat de trista si de neajutorata a fost si ea, incat de cate ori nu imi convine ceva la vreun craciun (ca nu e zapada, ca e aglomerat la cora, ca soacrei nu ii plac mancarurile mele vegane sau ca trebuie sa stam in case sau chiar ca trebuie sa lucrez de craciun) imi spuna slava domnului ca nu suntem in spital.
      dar tot nu vad de ce asta inseamna ca oamenii ar trebui sa nu se mai bucure de nimic, mai ales cand o fac in siguranta (sau in aceeasi nesiguranta in care si mergem la birou, si mergem prin tramvaie, si mergem prin viata, in fond). Iar daca pentru tine si sotul varsta de acum si varsta de peste 5 ani e cam tot aia, sa stii ca pentru copiii tai, daca ii aveti, nu e acelasi lucru. Iar eu nu vreau sa ma privez de bucuria de a merge cu copiii in concediu, la cinema, la muzeu, etc, atata vreme cat, repet, nu ma hazardez sa umblu fara masca si nu ma duc in locuri in care sa ma imbulzesc in alti turisti

  17. Me

    Astăzi m-am trezit cu gândul sa ma sui pe cel mai înalt bloc din cartier (sau unde pot sa intru subtil) cu o pancarta ca dacă nu se deschid școlile, eu ma arunc de acolo!!! La asta a a ajuns mintea mea de acum și Tristețea de a-mi vedea copiii care nu mai ies afara, pentru ca stau lipiți de tehnologie. Jur ca nu ma interesează ca mor oamenii, murim oricum, copilul meu poate sa moara pur și simplu într-un accident și trebuie sa ma obișnuiesc cu asta. Părinții mei nu mai sunt tineri și vor murii oricum mai devreme sau mai târziu. Moartea face parte din noi! Deal with that!

    • Morera

      pe mine ma intereseaza ca mor oamenii si prefer ca cei batrani sa moara mai tarziu decat mai devreme, dar inteleg ce zici despre frustrarea de a-ti vedea copiii stand lipiti de tehnologie.
      copila mea nu a stat niciodata 4 ore pe zi in fata unui ecran, cum sta acum.

    • Milena

      Ce am vrut sa subliniez prin acest mesaj dur e ca, dintr-o persoana extrem de empatica si plina de mila fata de orice fiinta umana, am devenit un monstru! adica chiar am ajuns sa nu-mi pese! Nici eu nu ma mai suport! Pobabil am nevoie de ajutor specializat, dar nu am nici chef si nici posibilitati.

  18. Milena

    Azi ma gândeam sa urc pe cel mai înalt bloc din cartier, cu o pancarta pe care sa scrie ca DACA NU SE DESCHID ȘCOLILE, MA ARUNC! Cam aici am ajuns, îmi doresc sa ma prindă covidul și sa ma țină in spital pana la vara! Cam așa suna scenariul vieții mele. Aveți cumva un vaccin?

  19. dani

    Nu am ce sa adaug, doar ca observ lipsa de empatie si de intelegere din ambele parti. cei pro lockdown (adica cei care sustin un lockdown ca masura de lupta impotriva raspandirii virusului) nu inteleg tragedia familiilor care sufera de pe urma masurilor de lockdown, si cei care nu sustin lockdownul pot fi acuzati ca nu le-a murit nimeni de covid, deci nu au de ce sa comenteze. Ca atunci cand experienta asta devine personala, e alta treaba. Si asa e.

    Eu am doar o singura nelamurire. Mortile de covid pot fi quantificate mult mai usor decat drama si dezolanta si depresia si poate distrugerea sansei de un viitor mai bun, si in utima instanta sinuciderile celor afectati de lockdown. Cine si cum poate pune treaba asta in niste grafice simple, ca si decesele de covid?

    La urma zilei, cu totii ne dorim sa se termine toata treaba asta. Macar avem un punct in comun.

  20. Claudia

    Cat egoism… sa ne imbratisam, sa aia sa ailalta. Desigur. Sa ne imbratisam si sa ne infectam unii pe altii. Sa impartim totul cu cei dragi, inclusiv Covidul (pe care poate-l avem fara sa stim).
    Am contrazis-o de multe ori pe Ioana in alte privinte, dar de data asta rezonez perfect cu ea. Oamenii sunt egoisti si iresponsabili, si asa au fost mereu – diferenta este ca situatia actuala a facut ca asta sa devina vizibil.
    Nu e vorba ca „a trecut un an si lumea nu mai suporta”. Lumea a urlat si a racnit contra tuturor masurilor inca de anul trecut pe vremea asta. Cine a inteles, intelege si acum. Cine a racnit atunci, racneste si acum.
    Racniti, fratilor. Iesiti unde va tuna, imprastiati virusul, infectati-va si voi si copiii vostri, dupa care puteti racni iar ca vaaai, nu sunteti bine ingrijiti in spitale.

    • Morera

      Eu nu cred că poate să fie egoism într-o îmbrățișare (decât In umbra marelui urs :))))
      Înțeleg tot mai puțin atitudinea asta a oamenilor astăzi. Fiica mea a avut gripă, gripa e periculoasa pentru oamenii în vârstă, rudele mele au venit să ne vadă, să ne ajute. Am făcut la 35+ ani varicelă și m-am simțit oribil și mama m-a îngrijit ca pe un bebeluș deși nu mai știa sigur daca a avut și ea și toată familia a fost speriată să nu facă și ea varicelă, dar nu s-a izolat de mine.
      Pe vremuri mureau oameni îngrijind de cei bolnavi, nu fugeau sa se izoleze!
      In momentele de vulnerabilitate, când oamenii au cel mai mult nevoie de celălalt, când sunt bolnavi sau au simptome de gripă/răceală, toți apropiații trebuie să fugă ca potârnichile?
      Chiar incerc să înțeleg atitudinea asta dar nu reușesc.
      Cum să militezi împotriva îmbrățișărilor? Cum să nu împarți totul cu cei dragi, inclusiv să le fii alaturi in momentele in care se simt rău?!

      Am o prietenă bolnavă de cancer și stă cu mama ei pensionară. Nepoata lor vine și stă la ele când părinții fetiței sunt la muncă. Nu vă e frică, întreabă toată lumea? Am întrebat și eu.
      Copilul ăla e lumina lor, a amândurora. Amândouă au zis că dacă se izolează de cea mică, de frică, poate nu mor de covid dar mor de singurătate și nefericire

    • Claudia

      „In momentele de vulnerabilitate, când oamenii au cel mai mult nevoie de celălalt, când sunt bolnavi sau au simptome de gripă/răceală, toți apropiații trebuie să fugă ca potârnichile?” – Morera, daca vrei sa-mi rastamalcesti spusele din dorinta de-a avea ultimul cuvant, va trebui sa porti discutia de una singura (si sa ai, fericita, ultimul cuvant).
      UNDE, in ce am zis eu, era vorba de a ignora pe cei bolnavi? Apreciez daca poti indica, cu citat, de unde ai tras concluzia ca trebuie ignorati oamenii bolnavi.
      Eu am zis doar de preventie. Care inca este decisiva in numarul de imbolnaviri – si, extrapoland, de decese. De asemenea, vorbeam la general. Daca o familie decide sa-si asume riscul de a se imbolnavi, este o decizie particulara, care nu trebuie generalizata.

  21. Milena

    Din pacate, efectele le vom vedea abia peste 10-20 de ani cand copiii nostri vor fi niste adulti i-responsabili, depresivi, antisociali dar cu sange rece! Putini sunt cei care isi mentin echilibru in aceasta perioada- ferice de ei! Din pacate nu pot fi obiectiva cand scriu aceste lucruri, pentru ca pur si simplu nu inteleg nici eu adevarul: pe de o parte ii numim conspirationisti pe cei ce nu vor sa se vaccineze, pe de alta, cei care vor lockdown spun ca in realitate cifrele sunt mai mari decat cele date de autoritati- de unde stiu asa bine, au niste simturi speciale? parca la ATI au scazut cazurile sau cel putin se mentin. De ce nu vedem partea buna a lucrurilor: 97% din bolnavii de covid se trateaza acasa, sunt inafara oricarui pericol, din cei 3% internati- nu mor chiar toti (n-am retinut procentul) sa fim seriosi. Cifrele astea le-am auzit la TV pe Digi 24 acum vreo luna de la managerul spitalului Victor Babes din Bucuresti (intre timp s-or fi schimbat). Dar pana una alta, cum facem sa ne ajutam unii pe altii? ca genul asta de minge aruncata la fileu scoate tot ce e mai rau din noi.

  22. Morera

    Si de fapt este foarte usor sa te izolezi si sa te vezi doar cu familia sau nici cu ea, cand ai totul in cadrul familiei, cand esti iubita de sot si tu il iubesti pe el, si ai macar doi copii care sa se joace intre ei.
    Eu am prietene care sunt singure, culmea ele lucreaza si de acasa, au peste 35 de ani si sansele de a gasi pe cineva, de a face un copil, cand LUMEA E INCHISA de un an, scad vertiginos. Pentru ele nu e totuna daca ies la restaurant sau pe partie azi sau peste doi ani.
    Nu stiu daca multa lume intelege drama oamenilor singuri, care chiar e o drama. Care in pandemie sunt si mai singuri. Drama femeilor care isi doresc un copil si timpul trece

    eu incerc sa ma gandesc si la cum traiesc altii, nu doar la cum traiesc (si mi-a creat si mie multe neajunsuri aceasta pandemie).
    Nu toata lumea poate si vrea sa stea inchisa in casa pana peste 3 ani cand te termina totul

    • Claudia

      „eu incerc sa ma gandesc si la cum traiesc altii, nu doar la cum traiesc ” – exact la altii ma gandesc cand am decis sa nu-mi vizitez familia de Sarbatori (toti peste 65). Ca sa nu-i pun in pericol. Am prietene de seama mea care au si ele rude in varsta – am decis de comun acord sa ne limitam interactiunea la sporovait pe Skype ore-n sir, decat sa ne vedem si, poate – asimptomatice fiind, cine stie – sa riscam sa plimbam virusul in propriile familii.
      In foarte multe tari din lume mor, inca, mii de oameni pe zi din cauza Covidului. Mi se pare culmea culmilor sa ignoram aspectul asta, in schimb sa deplangem pe cele care sunt sanatoase, dar nemaritate.

    • Morera

      nu am zis, mai sus, ca ai spus tu ca trebuie abandonati cei bolnavi, ma plangeam de atitudinea oamenilor de azi, care cad in extreme. pornind de la faptul ca ai zis tu ca imbratisarile sunt egoiste :))) (cum, doamne iarta-ma, cand o imbratisare este simbolul altruismului, practic)

      si da, eu plang persoane sanatoase si nemaritate, pentru ca au o singura viata. si e viata lor, nu a ta, nu a celor care mor din cauza covidului (care, cine stie, poate au avut vieti mai pline).
      Mi se pare absurd ca doar pentru ca cineva moare si/sau sufera, nevoile, mai mici, mai mari, alte altora sa fie puse pe locul 2 (sau pe locul 15)

    • Claudia

      Ok, Morera. Spune-le celor care si-au ingropat parinti, soti, sotii, frati, surori, chiar si copii, ca urmare a nenorocitului astuia de virus, ca pierderea lor e pe plan secundar, in raport cu femeile care vor sa se marite.
      Si mai vorbim de altruism… Mda. I’m done here.

    • Lia

      Dar de unde știți ca peste 3 ani se termină totul? Sunt atâția alți viruși care nu au mai dispărut niciodată! Mi se pare ca prin măsurile astea absurde dăm ani din vieților nostre (pe care sigur ii pierdem, unul l-am pierdut deja, să vedem câți mai urmează) pe o incertitudine! Mai sacrificați 2-3-5 ani sau mai mulți că apoi trece si, dacă nu muriți (de covid sau din orice altă cauză) o să trăiți atunci tot ce n-ați trăit acum. Dar dacă nu mai trece? Dacă nu e niciun atunci? Dacă imunitatea de la vaccin ține 6 luni, cât se zice acum, iar in 6 luni nu apucăm să vaccinam nici măcar un sfert din populație. Cred ca până ajungem la categoria a 3 a deja își pierd imunitatea cei din categoria 1, poate chiar si 2. Atunci ce facem?

    • Morera

      Dar de ce trebuie sa le spun ceva? Eu imi exprim parerea aici.
      Nu trebuie sa le spun eu nimic, cum nici ei nu trebuie si nici au dreptul sa spuna nimic unei femei care are 39 de ani si pandemia i-a redus dramatic sansele sa aiba un copil.

      Mi se pare o atitudine puerila, vai, du-te si spune-le.

    • Morera

      @ Lia, da, cred ca ai dreptate.

    • Claudia

      Morera, mie-n schimb mi se pare atitudinea ta ingrozitor de cinica: „ei, ce daca mor oamenii, important e sa se marite femeile si sa aiba copii”. Inclusiv de asta suntem in rahatul asta la nivel global. Prea multi sunt cei care gandesc ca tine – gen sa crape oricine, io-mi vad interesul meu sa ma marit.

    • Morera

      Doar ca nu „crapa” oamenii ca sa se marite altcineva, intelegi? Situatiile astea nu sunt interconectate. Oamenii doar isi traiesc viata si e normal sa o traiasca. Chiar daca in paralel cu asta altii mor (asa a fost de cand lumea). Fiecare traieste o singura data si nu are de ce sa isi puna viata pe hold pe termen nedefinit.

      Nici nu stiu de ce iti raspund. Dupa parerea mea, (non)argumentele tale sunt atat de impinse spre absurd ca ai dus discutia in derizoriu

    • Claudia

      Pai imi raspunzi ca sa-ti demonstrezi ca de fapt e foarte ok modul monstruos de cinic in care gandesti. De-aia.
      (eu o fac ca sa vad pana unde poti merge cu argumentul „mie sa-mi fie bine, ce daca mor oamenii, ca oricum mor de cand lumea”), dupa ce mai sus explicai asa frumos de altruism si ganditul la altii etc).
      Ei bine, nu. Ar fi fost mult mai putini morti daca lumea s-ar fi gandit, intr-adevar, la altii si nu doar la sine.

  23. cristina

    sanate mintala nu mentala. Mental vine de la mentalitate.

  24. Cora

    Deschideți școlile, închideți cârciumile! Atât am de zis…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.