Rochia galbenă nouă care n-a avut noroc

Sâmbătă dimineața m-am gândit să renunț la pantalonii scurți cu tricou pe care-i port mereu vara (nu pe aceleași, am mai multe pe care le rotesc, le port, le spăl, le usuc și tot așa, ce încerc să zic e că de obicei ies din casă în ținute sport) și să fac o extravaganță. Îmi sosiseră rochiile de vară comandate la ofertă de pe nu știu ce site (mă așteptam să fie niște chinezării care arată în realitate cam 20% din ce vedeam în poze, au sosit niște chinezării decente, așa că am decis să le păstrez pe aproape toate) și cum din vară nu mai e mare lucru, am zis s-o scot la plimbare pe cea galbenă. Dintr-un soi de pânză ușoară, cu ceva găurele, spate oarecum gol, îmi e o țâră mare, toate S-urile de la firma asta îmi sunt mari, dar am prins-o la jumate cu un brâu cusut de mână, m-am și pieptănat, mi-am pus cercei, m-am dat cu SPF pe figură și am scos copiii în parc.

Nu înainte de a asorta la rochița de pension rucsacul de 35 de kg de la Decathlon, plin cu păturici, sticle de apă, caserole cu fructe, cărți, dezinfectant și restul etc-urilor necesare, desigur.

Am luat și trotineta, pentru că până am ajuns eu în curtea blocului, copiii erau deja călare pe biciclete, cu căști și tot, și pe jos nu țin pasul cu ei. Decât să alerg despletită după ei în rochița de demoazelă, mai bine rulez cool pe trotinetă, m-am gândit, cu rucsacul de ghidon.

Aveam planuri mari: să trec și pe la brutărie, și pe la piață după roșii, pisica avea nevoie de boabe, iar șoricica, de așternut. Rezolvăm totul cu un drum, și parc, și cumpărături, e perfect, mă fălesc și cu rochia nouă, planul meu era fără cusur!

Ei, în drum spre brutărie, care e lângă parc, panică: juniorul mă strigă din spate că îi curge sânge din nas. Nu e ceva teribil de extraordinar, i se întâmplă de câteva ori pe lună, doar că de data asta NU aveam la mine șervețele uscate. Doar umede, dar cum să fac dop de nară cu șervețel umed? Sar de pe trotinetă, care cade sub greutatea rucsacului, scotocesc prin buzunare, dau de un șervețel mai vechi, cine știe cine se ștersese cu el la gură de ceva înghețată, era perfect, apăs presiune pe nară, el își vâră dopul de șervețel, se șterge pe față și pe tricou, dăm să mergem mai departe, băiețelul insistă să mă îmbrățișeze. Câteva degețele pătate de sânge (maximum 10) poposesc pe umerii mei galbeni. Când să pornim, se pornește sângele la vale pe a doua nară. Flocăiesc șervețelul, mai găsesc un colț curat, al doilea dop de nară, presiune, calm, ești bine, da, hai mai departe.

Iau pâine, rucsacul e mai greu cu două kilograme (avea vreo șase înainte). Din spatele meu gol nu se mai vede nimic, vă dați seama.

Mergem în parc, mă așez pe-o bancă să citesc, rochia mea superbă strălucește în soare, Sofia zgârmă în fântâna arteziană și colectează iarba broaștei pe un băț.

– Mami, dacă iau asta acasă, crezi că putem face o fermă de alge din astea?

– Sper sincer că e imposibil, zic, ea aruncă dezamăgită bățul cu maglavais verde împuțit, care zboară peste mine, privesc cu capul dat pe spate cum niște bucăți de verde din ăla lipicios cad din cer la mine-n cap și pe rochie, desigur.

Respir adânc, sistemul meu nervos simpatic se activează, dar eu nu-l las să-mi soarbă mințile, e doar un accident, se spală etc, sistemul parasimpatic se activează, sunt calmă.

Mai citesc un sfert de pagină, Ivan face offroad cu bicicleta, noroi pe roți și pe genunchii lui, vine în brațe să întrebe ce avem de mâncare. Se foiește bine sus jos. Acum sigur am noroi și în chiloți. Îi spun că nu avem nimic de mâncare (aveam caise și piersici zemoase). Serios acuma, piersici?

Am mai stat o oră, ei s-au jucat, eu am încercat să ignor petele de care aproape nu se mai vedea rochia, am mai citit, am mai privit cerul, dacă luam pantalonii scurți era mai bine, acuma știu eu dacă pot să bag rochia asta la spălat?

Am pornit apoi spre piață, am luat roșii și prune mov închis pentru un crumble, am trecut și pe la petshop, am distribuit cumpărăturile egal pe toate ghidoanele, apoi însă când să parcăm acasă, ne-am înghesuit toți la ușă (doi dintre noi aveau nevoie la toaletă), ghidonul Sofiei a spart punga cu prune de pe ghidonul meu și zeama de la ele… Mă rog, v-ați prins.

Bine însă că am avut inspirația să fac o poză cu rochia înainte să plec de-acasă.

Așa-i că-i frumușică? Adică era.

Acum văd că-mi iese lustra din cap, dar nu-i nimic, nimeni nu e perfect.

14 Comments

  1. Mihaela

    Bună, Ioana!
    Mulțumesc! Mulțumesc că exiști! Mulțumesc că te-am descoperit! Mulțumesc pentru cărțile ce le scrii și am început să le citesc. Mulțumesc, am râs cu lacrimi! Mulțumesc! Mulțumesc!

  2. Carmen

    Acum e momentul sa testezi puterea unui produs de scos petele, orice degresant turnat mult pe rochie ar tb sa isi faca treaba! Succes si mai usor cu planurile…..macar sa pornesti de la ideea, ce frumos e azi, poate ma imbrac intr-o rochie apoi dupa cum ti-o fi norocul! Multumesc ptr ca ne redai franturi din viata voastra!

  3. Diana

    Foarte tare:)) Asa patrsc si eu atunci cand ma imbrac in alb, mereu se intampla ceva, unul din cei 3 nazdravani are grija sa ma infrumuseteze:))
    De unde este braul acela superb? Imi plac mult motivele de pe el.

  4. Simona

    Dumnezeule! Te admir tare pentru puterea de a-ti pastra calmul si umorul in astfel de situatii. Foarte fain ai asortat braul la rochita.

  5. Madalina

    Ff amuzante povestioarele tale! O delectare pt suflet și minte sa te citesc! 🙂
    Acuma iarta mi curiozitatea,dar care e site ul cu lucrușoarele astea asa faine?
    Rochita e f frumoasa,iar culoarea e summerish asa…o încântare!;)

  6. Niculita florentina

    Stai liniștită, nu esti nici prima, nici ultima, atunci cand vrem ceva special atunci se intampla ceva. Norocul tau este ca iti permiti si mai poti lua alta rochie, doi la mana încearca cu vanish sau nufar solutie curatatoare sigur va iesi si o vei mai purta(sa nu te supi pe mine). Te pup si te admir pentru tot ce faci si scrii de zi cu zi, uneori ma inspiri.

  7. Lavinia

    Foarte draguta! Multe ati patit, asa se intampla de obicei cand.ti-e lumea mai draga apar lucruri neprevazute.

  8. Catalina

    Ioana, acel brâu este dintr-o panglica veche saseasca si ma indoeiesc serios ca a fost cusut de tanti. Portul meu sasesc are panglica identica, mostenire de familie, foarte veche. Tanti probabil a facut brâu din panglica care se poarta in jurul capului. Am purtat acest port duminica de duminica la biserica.

    • Printesa Urbana

      Garantat este cusut, acuma, pe ce anume, asta nu mai stiu…

  9. Carmen

    Buna Ioana!!
    Te urmaresc si -ti citesc cu drag articolele!! M am amuzat teribil!!
    Am avut si eu problema cu fetita cu sangele curgand din nas!!! Am fost la doctor ORL, a cicatrizat vasul de sange si de atunci nu mai are nici o problema!!!

    • Printesa Urbana

      Da, urmeaza sa mergem si noi la medic curand!

  10. E.

    De pe ce site e cumparata rochia? E frumoasa!

  11. AdriB

    Iti recomand Nufar pt pete. Scoate si petele de afine (experienta proprie). Iar pt cele la care Nufar da gres (desi nu prea sunt multe) DenkMit OxiPower de la dm (pt haine colorate). Eu am testat Nufarul de nenumarate ori cu succes. Ramane sa testez si DenkMit, insa am auzit numai de bine despre el.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *