Se anulează ziua de miercuri!

Miercuri dimineață. Eram încă în Grecia.

Sofia și tatăl ei au ieșit deja din cameră, ei sunt mai matinali. Eu și Iv nu suntem deloc harnici, lenevim până când nu se mai poate și încă 5 minute după asta. Sofi se joacă în curte cu pisoii, omul citește știrile, la cafea.

Eu moțăi în patul mare, Ivan încă doarme în patul lui, la un metru de mine.

La un moment dat, se ridică brusc în picioare și vine buluc peste mine.

Nu spune nimic, doar se cuibărește lângă mine și se învelește cu cearceaful meu.

Adoarme.

Mă uit la el cu coada ochiului, fără să mă mișc.

E așa de frumușel!

Deschide ochii:

– Iar te uiți așa la mine?

– Păi dacă ești așa de drăgălaș!

– Semăn cu tine, îmi zice, și mă trage mai aproape.

– Hai, zic, ne ridicăm să mergem și noi la plajă? Putem mânca acolo laptele cu cereale, îl fac rapid…

– Nu. Nu ne ridicăm deloc.

– Bine, zic, și mă lipesc de el.

Brusc, își aduce aminte de soră-sa. Se uită spre patul ei, gol.

– Unde e Sofia?

– A ieșit în curte.

Sare din pat, aprinde lumina, deschide sertarul cu lucrurile lui. Răscolește printre tricouri.

– Unde e ăla roșu?

– E murdar, ai pus sos de creveți pe el. E în punga de murdare, deja miroase urât, pfiu. Dar mai ai altele curate, vreo cinci.

– Îl vreau pe ăla roșu.

Greu acceptă haine noi. Are tricouri care i-au rămas scurte, le poartă de 2-3 ani, i se vede burta din ele, dar deloc nu vrea să renunțe. Îi cumpăr tricouri identice cu cele pe care le are deja, doar că mai mari, și tot le acceptă greu, chiar dacă le alege doar el din magazin.

Închide sertarul, se duce înapoi la el în pat, se învelește și se face liniște.

– Ce faci, puiule?

– Anulez ziua de azi. Ce zi e?

– Miercuri.

– Perfect. Ziua de miercuri e anulată din motivul că nu am tricou curat care îmi place. Somn ușor, ne vedem mâine, adică vineri!

Și s-a culcat. A mai dormit jumătate de oră, după care am luat-o de la capăt cu mutat la mine-n pat, alintat, lăudat, dat jos, deschis sertar, răvășit tricouri, ales unul curat, comentat că nu e bun, pus tricou, dat jos, pus tricou de plajă, cremă, plecat pe plajă cu micul dejun în brațe.

Mi-a plăcut ideea lui. Să anulezi ziua care nu începe bine, să te culci la loc și să reiei tot procesul. O să fac și eu la fel.

12 Comments

  1. Alina

    Va apreciez enorm, copiii mei va citesc cartile…dar ce ati relatat aici nu se numeste altfel decat consumerism, din pacate. Si nu sunteti un caz izolat. Aproape toti copiii din Romania din familii instarite reactioneaza la fel. Ce se intampla? Ce lipseste? Lipseste educatia in acest sens. Romanii sufera de un materialism exagerat.
    Locuiesc de 20 de ani in germania. Aici se intampla exact opusul. Foarte multi copii (nu toti) sunt imbracati pana termina scoala primara cu haine second hand, primite sau cumparate. Cei mai multi copii nu merg la cumparaturi, nu isi aleg ei singuri tricourile. Nu merg de 8 (!!!) ori pe an la un magazin sportiv cunoscut, cum spuneati intr un alt articol, si cumpara articole sportive. O fac parintii pt ei pe situri second hand sau primesc haine de la prieteni si rude…sau daca parintii cumpara o haina noua, o fac responsabil…acea hainuta va trebui sa intruneasca f multe criterii…de calitate, pret, sa fie produsa fair…In fine, cand vin acasa toate lucrurile astea le observ la rude, prieteni, etc. Ma mai molipsesc si eu de febra cumparaturilor, ca nu sunt vreo sfanta, dar haideti sa fim toti mai responsabili si mai restrictivi cand e vorba de cumparat lucruri noi. Natura o sa se bucure….

    • Printesa Urbana

      Dar copilul NU vrea lucruri noi! El ar sta imbracat in tricourile lui de la 2 ani, daca s-ar putea. 🙂

    • Mona

      Alina, dar de ce esti tu asa preocupata de finantele altora? De ce m-ar interesa pe mine ce fac nemtii sau argentinienii sau somalezii?
      Traim intr-o lume libera, fiecare e liber sa cheltuiasca cat vrea si cum vrea banii munciti!
      Si eu am o placere deosebita sa cumpar lucruri frumoase pt baiatul meu, de calitate, si in special, alese de el! Da, el si alege, e dreptul lui, el le poarta.
      Mie mi se pare inadmisbil ca fi-miu, singurul meu copil, sa poarte haine second hand cand eu imi permit sa-i cumpar ce vrea el!

      Insa nu-i judec pe altii, fiecare e liber sa faca ce vrea! Comentariul tau este absolut inadecvat

  2. Gi

    Apreciez și sunt total de acord cu Alina.Snobismul și consumerismul ii caracterizează, cu mare părere de rău, pe mulți romani.

  3. Alina

    Sigur, am inteles…de fapt nici un copil nu vrea neaparat lucruri noi daca nu l sensibilizam noi pentru asta…doar ca mama CUMPARA tricouri identice, marimi mai mari, etc…copiii vad, aud, simt, preiau comportamente.
    Deci ideea comentata de mine se citeste printre randuri de fapt…imi cer iertare daca am indraznit prea mult, de fapt nu vreau sa supar pe nimeni…doar sa fim mai constienti, TOTI.

    • Printesa Urbana

      Da, am inteles ce ai vrut sa zici.

      Nu stiu, noi chiar nu avem multe lucruri, copiii au cateva tricouri si pantaloni pe care le tot poarta pana le raman mici sau se rup, apoi ce e inca utilizabil donam si asa mai departe. Nu au sapte randuri de geci sau hanorace, au cam ce poarta, copiii nu cer haine decat cand nu mai au, pentru ca nici noi nu ne spetim cu cumparaturile, le poarta dincolo de limita uzatului, daca ma intrebi pe mine.

      La carti da, acolo ma simt vinovata, cumparam mai mult decat avem nevoie.

      Iar ce luam pentru sport, mno, sunt lucruri diferite, nu pot sa joc baschet cu mingea de tenis, daca au inceput copiii sa joace baschet, le-am luat mingi. Cand m-am apucat de alergat am luat strict ce-mi lipsea, adica borseta sa imi tin telefonul si cheile cat alerg, tricou reflectorizant sa nu ma calce masina pe trecere, din astea.

  4. Oana

    Acum, ce sa zic, o fi de vina mama ca nu vrea sa umble copilul cu spatele descoperit? Trebuie sa ne cârpim hainele, sa le adăugăm bucăți de material ca sa nu încurajăm consumerismul? Și de e rău în a cumpăra lucruri noi? Ca asa pot trai milioanele de muncitori din fabricație din întreaga lume? Ca cei care produc mult vor plăti impozite pentru ce vând? Care e lucrul rău în consumerism? Întreb asa, ca nu vreau sa caut pe google acum, nu vreau chiar un răspuns. În plus, nu vad de ce sa ne atașament de lucruri de ce sa nu învățăm copiii sa dea lucrurile care le rămân mici. Biatq mama din poveste asta vrea, sa dea copilul lucrurile, sa ii fie și lui confortabil și sa le poată folosi alții, care poate nu pot sa cumpere noi. Ce e rău în asta? (Tot retoric întreb, nu vreau sa primesc răspunsuri cliseu despre sisteme de valori etc)

    • Mona

      Putini oameni sunt cu adevarat preocupati de efectele consumerismului, unele benefice, altele nu, insa majoritatea celor care baga la inaintare astfel de preocupari sunt din cei cu mijloace financiare modeste, care privesc cu invidie la compatriotii lor cum achizitioneaza haine, case, masini, jucarii, iar ei abia isi duc traiul de pe o zi pe alta.

      Eu cred ca oamenii multumiti de viata lor, de alegerile lor, nu pierd timpul judecand ce fac altii.

      Noi avem niste cunostinte, sunt foarte bogati, traiesc intr-o vila imensa, au multe proprietati, amandoi conduc masini de approx 100.000 EUR….am stat cu ei la masa de vreo 8-9 ori in ultimul an si nu i-am auzit nici macar o data, o singura data, vorbind despre ce au altii, ce fac altii, judecand deciziile altora. Ei discuta despre activitati, afaceri, carti, politica, fotbal, tenis, investitii, orice, dar nu despre ce a luat x, ce a facut y si ce cheltuie z.

    • Cristiana

      Oana, multe milioanele alea de oameni de care zici sunt exploatati si abuzati. Hainele noi la nesfarsit, fast fashion, strica apele, aerul etc. Si foarte multi nu platesc impozite din ce vand, sa fim seriosi. Acum, stiu ca intrebarile tale erau retorice, dar cred ca e destul de clar ce e in neregula cu „consumerismul”.
      Bineinteles, eu nu vad legatura intre acest articol si consumerism, mi se pare o intamplare simpatica si atat, am impresia ca nu ne mai putem bucura de o simpla poveste fara sa o despicam in sapte mii de fire.

    • acum cateva zile la un post de-al Ioanei pe facebook cineva zicea ca totul bine si frumos, dar prea e zgarcita :-))
      acum e din contra, consumerista 🙂

      de asta-mi place mie social media – practic poti gasi cel putin 1 exemplu pentru orice, and I mean realmente ORICE

      Captureeb7c25c91f89abf4.jpg

  5. Cristina

    Un post despre un copil inocent care isi dorea sa poată sa aibă un nou start al unei zile care, i s-a parut lui, ca nu a inceput bine, s-a transformat in masa de discuții despre “consumerism”…
    Hai sa dam “anulare” la comentarii aiuristice! 🙂

    • Printesa Urbana

      Amin!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *