De ce faci loc, fă proasto?

În caz că aveți impresia că doar copiii fac crize de furie sau tantrumuri, citiți mai jos.

Eram în mașină, mergeam să iau copiii de la școală și mă miram ce liber e pe străzi, mașini puține, liniște, soare.

Îmi pusesem un podcast despre cum s-o iei mai încet și chiar o luam foarte încet.

Era bine, plecasem la timp, era clar că ajung la timp, aveam așa un sentiment de bine, de confort și pace că aproape mă și miram cum de poate fi atât de bună o primă zi de școală dintr-un an incert, după doi ani de pandemie mondială.

Într-o intersecție mare, am decis să las un autobuz să intre în fața mea, pentru că urma să mă așez oricum la coadă la semafor, iar în spatele meu era o singură mașină. M-am gândit rapid că nu încurc pe nimeni și pot face un gest normal și sănătos (nu era obligatoriu să dau prioritate autobuzului, făcea stânga de pe un drum fără prioritate).

Frecvent las oameni să treacă sau să intre în fața mea, nu mi se pare nimic extraordinar, eu las pe unii, alții mă lasă pe mine, așa curg lucrurile într-o societate sănătoasă.

Ei, și uite-așa, am încetinit, i-am făcut semn șoferului de autobuz să intre în fața mea, el a mulțumit și a intrat în viraj, a durat undeva la cinci secunde să treacă prin fața mea și să se încadreze pe banda cealaltă.

Cele cinci secunde s-au dovedit insuportabile pentru șoferul din spatele meu, care în secunda următoare după ce eu i-am făcut semn șoferului de autobuz și el a început virajul, a început să dea flashuri și claxoane.

I-am făcut semn în retrovizor s-o ia mai ușor, erau doar câteva secunde, intersecția era oricum goală, el o lua la stânga, nu avea treabă cu autobuzul așezat la coadă la semafor.

Îl vedeam în oglindă că înjură, se foia, flashuri, tiiiit, tiiiit, autobuzul deja trecuse, eu înaintasem, el stătea lipit de fundul mașinii mele și făcea tot acest circ.

Mă uitam la el destul de detașată, mă gândeam că erau vremuri când trăiam și eu traficul ca pe drama vieții mele.

N-am apucat să mă gândesc prea mult, că omul a ieșit din mașină.

A lăsat portiera deschisă și a venit spre mine. Am verificat rapid că e încuiată mașina, geamurile erau închise.

S-a postat în dreptul geamului meu și a început să urle.

– Fă, tâmpito, de ce dracu l-ai lăsat pe ăla, proasta dracului, cine ți-a pus volanul în mână, morții mă-tii!

Dădea din mâini, din gură îi ieșeau stropi de scuipat care aterizau pe geam, mă uitam la el fără să am vreo reacție.

Mi s-a întâmplat de atât de multe ori să fiu înjurată și amenințată degeaba în trafic că pur și simplu nu mă mai miră nimic. Mă tem să nu încerce să mă lovească, să nu dea în mașină, dar la înjurat și amenințat chiar sunt (aproape) imună. Mă întristează încă, dar nu mă mai indignează, nu mă mai provoacă. Oamenii aceștia nu au ceva cu mine, probabil nici nu mă văd, de fapt, ei se luptă cu demonii lor, cu care eu n-am nimic a face.

Poate că se grăbea și gestul meu de a lăsa autobuzul în față l-a încurcat? Dar au fost doar câteva secunde. În plus, dacă s-ar fi grăbit cu adevărat omul, probabil că n-ar fi stat două minute să mă spurce în mijocul străzii. Și-ar fi văzut de drum. Dacă eram bărbat ar fi reacționat la fel? Probabil era doar nervos și avea nevoie să-și scoată furia în relație cu alt om, înjuratul de unul singur în mașină nu l-a ajutat să se răcorească.

Între timp s-a făcut verde, mașinile au trecut, rămăseserăm noi, eu mă uitam la el, el mă scuipa de partea cealaltă a geamului, au început să vină mașini din spate care claxonau, n-aveau loc de noi, așa că am demarat ușurel și m-am uitat în oglindă la el, care încă mai vocifera și învârtea pumnii în aer, în drum spre mașina lui.

Abia peste câteva minute mi-am dat seama că îmi bătea inima tare. Dacă ar fi lovit mașina? Dacă avea o bâtă? Sau un pistol?

E nevoie de multă, multă terapie în țara asta…

Photo by Alessandro Bellone on Unsplash

45 Comments

  1. Anaid

    Heya!Da,este nevoie de multa terapie,dar cati dintre noi si o permit?

    • Ama

      De aia am clavicula ruptă……putea să mă miște un pic dar m a dat peste cap.

    • Edina

      ,,Dacă eram bărbat ar fi reacționat la fel?”… mai mult ca sigur, nu; sau nu chiar așa vehement.

      Eu cred că este nevoie de Dumnezeu, nu numai în țara asta, ci în lumea asta, care suferă mult și care, rupându-se de El, este tot mai disperată.

      Îți doresc un An nou fericit și binecuvântat alături! Cu prietenie, Edina

  2. Monica

    Îmi pare rau, Ioana, pentru această experiență. E bine că reușești să rămâi detașată, fara sa reacționezi. E normal să simți teama.
    Mie nu îmi place că uneori mă surprind și eu protestand in trafic când sunt înjurată sau claxonata. Nu așa violent, că mi-e teama de represalii dure, dar totuși. Ai dreptate, are legătură cu mine când o fac.
    Odata am fost implicată într-un mic accident, mașini ușor avariate, nimic grav. Doar că s-au oprit și alti șoferi, nu neapărat să ajute. Printre ele, un domn taximetrist care, neimplicat in accident la propriu, caută să împartă dreptatea cu o bâtă scoasă din portbagaj. Pentru că o șoferiță implicată in accident era automat cea vinovată, in concepția lui. Noroc că era o stradă circulata din oraș și oameni sănătoși la cap in jur. Altminteri nu știu ce deznodământ avea povestea. Probabil că și întâmplarea aceasta a contribuit la nevoia mea de riposta…
    Sper să nu ți se mai intample ceva similar vreodată. Sau altcuiva. Te imbratisez.

  3. Anamaria Păduretu

    Am fost si eu in situatia asta, dar hei, în bucurești, vrei nu vrei te trezești mai mereu în situații de genul.Eu m.am speriat destul de tare, abia asteptam sa se faca verde la semafor sa pot demara mai repede.Multumesc lui Dumnezeu ca nu s.a intamplat nimic.

  4. Mihaela

    Buna Ioana,
    Tocmai am terminat cartea Copilul tău.Parintii tai.Tu.
    Și pot spune scurt: Mulțumesc!
    Am citit foarte multe cărți de parenting, de dezvoltare personala, de psihologie, însă cartea aceasta mi-a ajuns mult mai aproape de suflet. Am regăsit situații în care ma aflu și eu deseori cu băiețelul meu de 6 ani și despre care nu vorbește nimeni. Majoritatea părinților pe care eu ii știu ,,baga sub pres” situațiile de genul acesta povestite de tine, când deschid subiectul. Ești o curajoasa, draga Ioana! Felicitări!
    Și discuțiile despre sex cu copiii sunt foarte educative. Desigur cu toții știm teoria, însă câți le aplicam? M-ai ajutat sa conștientizez anumite lucruri și clar voi reciti cartea foarte curând. Mulțumesc pentru sinceritate💐🤗!
    Mihaela

    • Printesa Urbana

      Ma bucur tare!

  5. IQ

    Eu cel mai tare m-am distrat cu unul care m-a urmarit cam 1 km, deranjat (cred) ca n-am folosit viteza dorita de el cand am iesit de pe un drum secundar in fata lui (nu cred ca l-am incomodat, dar nu conteaza ce cred eu, ci ce crede el, nu?). La prima ocazie face clasica manevra a lobotomizatilor: ma depaseste, se pune in fata mea si franeaza brusc. Stiam ce va urma asa ca imi joc cartile in felul.urmator: nu schitez niciun gest ca as vrea sa-l depasesc, orpresc masina in spatele lui (in mijlocul traficului) dar am grija sa las ceva spatiu intre masini. La momentul cand se da jos din mașină sa vina spre mine, bag a-ntaia, dau semnal si il ocolesc frumos. I-a luat ceva timp sa se intoarca la masina ca sa porneasca in urmărirea mea, timp in care imi sun bărbatul. Norocul lui (al cercopitecului) e ca a decis sa-si urmeze drumul cand eu am facut la stanga, conducandu-l drept…in gura lupului ;-). Pentru ca ar fi tinut minte toata viata o intalnire cu dansul :))

    Alternativ, cand le mai arat degetul in trafic si ii vad in oglinda cum fac spume si incep sa ma urmareasca, planul meu e sa-i „conduc” pana la prima sectie de politie. Parchez in fata si vedem cat de viteji mai sunt. N-a fost cazul pana acum.

    • Joker

      Tu faci parte din categoria celor ” da am dat semnal” . Faptul ca ai dat semnal sau ca percepția TA era ca e ok sa te bagi nu inseamna ca ai prioritate și nici nu sunt un scut împotriva unui accident. Și sunteti multi în trafic ( am folosit intenționat multi, sunt atat femei cât cat și barbati).. Ar trebui sa iei câteva ore de condus,.

  6. Carmen

    Imi aduce aminte de o intamplare din studentie, eram cu o prietena, seara, pe la 9, ne intorceam de la cinema pe jos, pe un bulevard relativ central, bine luminat. La o trecere de pietoni era o masina neagra oprita pe avarii la vreo 10m pe banda 1, dupa ce ne-am asigurat si am inceput traversarea, ei au demarat si au trecut milimetric prin fata noastra, sa ne sperie. Eu chiar m-am panicat si am reactionat ridicand pumnul si strigand „Bai, sunteti nebuni”. Mare greseala… erau 3, au lasat masina in intersectie si au coborat dupa noi, strigand, injurand si cu amenintari cu viol si bataie. Ne-am refugiat intr-un magazin de cartier si am asteptat pana s-au plictisit si au plecat. Eram pregatita sa sun la 112 dar in final nu a fost nevoie. Prietena mea crede ca a fost vina mea ca am pus-o in pericol, iar eu sincer sunt impartita si imi recunosc o parte de vina. Da, m-am panicat, dar e tare greu sa iti patrezi calmul cand esti amenintata si te simti in pericol real.

    • Roxana

      Nu, Carmen, cred ca-i o greseala sa te gandesti la „o parte de vina”. Cred ca ai avut o reactie instinctiva inclinata spre lupta nu fuga intr-o situatie cu care n-ar trebui sa te intalnesti. Nu cred ca te-ai panicat, cred ca te-ai infuriat, sau cele doua emotii s-au amestecat, ceea ce e foarte normal. Tu nu ai pus in pericol pe nimeni, cei 3 din masina au facut asta. Este vina lor 100%

      Frumos mod sa iti petreci serile: astepti sa treaca 2 fete pe bulevard sa vezi cat de tare poti sa le intimidezi. What fun!

      Mi-am permis sa analizez cum cred ca te-ai simtit pentru ca si eu in situatii de genul asta ripostez. Am facut-o de mai multe ori si stiu ca e cea mai periculoasa strategie. Intre timp am invatat sa ma controlez mai bine si acum ma concentrez doar pe picioare sa le spun sa ma deplaseze de acolo si pe gura sa ramana inchisa, dar toata treaba asta cere mult efort.
      Stiu ca nu simt frica, ci vad rosu de furie si defapt vreau sa ma lupt. Poate este si frica, dar e asa estompata ca abia palpaie un beculet. Sunt constienta cu s-ar sonda asa ceva, retrospectiv, dar pe moment, nici un gand pe tema asta…doar furie, nedreptate, energie, lupta.
      Asta e emotia mea, nu vad nimic gresit ca se declanesaza. Nu cred ca este posibil sa fii calm intr-o situatie de genul asta, indiferent daca simti furie, frica sau esti paralizat, si nu cred ca e vreo emotie mai potrivita decat alta. Cred doar ca e bine sa fii constient de ceea ce simti si sa incerci sa iti controlezi actiunile indiferent de ce simti.

      Imi pare rau pentru experienta ta 🙁 si imi cer scuze de balmajeala. M-a activat topicul.

  7. Andreea H

    Ioana, terapia ca terapia, dar educația și respectul? Adică suntem fiecare cu problemele, grijile, anxietățile și traumele lui. Ne ducem fiecare viețile cum putem, în sânul familiei noastre, a societății. Nu cred că poate fi găsită vreo explicație pt lipsa asta de înțelegere și conviețuire. Pur și simplu unii sunt animale. Și nu am nevoie sa să mă consolez cu gândul că vaii, săracul prin ce trece. Toți trecem prin mai bune sau mai rele, nu înseamnă că trebuie să vărs ură și violența la tot pasul.

  8. Andre

    Terapie?? E nevoie in primul rand de legi respectate si de educatie. Eu nu am suportat sa raman imuna la lucruri de genul. Ce faci daca incepi si tu sa reactionezi pentru ca esti sensibil? Am ajunge sa ne omoram prin trafic. E extrem de nesanatos sa ajungem imuni la asemenea lucruri. Solutia mea a fost sa plec din tara si sa fac si terapie, desi nu eu sunt cea care are nevoie urgenta… Si ce surpriza, in afara tarii noastre nimeni, dar absolut nimeni nu are un asemenea comportament. Doar noi astia „diferiti” trebuie sa ne chinuim cu o alta specie de oameni prezenta numai la noi in tara. Si nici nu ar trebui sa imi pese de ce unii urla si dau din maini. Atata timp cat nu ne simtim in siguranta pe strada din cauza lor si nimeni nu face nimic, imi rezerv tot dreptul sa fac ce e bine pt propria siguranta, fie ca e sa plec din tara sau sa incep sa port o arma cu mine. Aici am ajuns.

  9. Pss

    Eh, București. Am permis de 7 ani și sunt departe de a fi șoferul perfect (nu am nici un fel de incident în trafic și conduc defensiv, dar nu am aere de „soferita”) normal ca mai ales la început ma cădeam, mergeam mai încet, chestii normale de începător zic eu. Maxim un claxon primeam la semafor. Am lovit ușor o mașină dând cu spatele, domnul a coborât și ne-am înțeles foarte civilizat. Dar în București e alta poveste, nervi, scuipați, urlete și nu doar bărbații. Vara asta am fost la un târg și la semafor nu am pornit în prima fracțiune de secunda apoi tivit, tiit mi-am murit motorul și tot asa s-a dat jos un domn la mine a început sa înjure, sa dea cu picioarele în mașină, m-a făcut taranca, nespalata…pizda… am rămas socata mai ales ca avea în mașină o femeie și un copil. Ce fel de soț și ce fel de tata e ala? Neplăceri din astea, cu tot regretul o spun, numai în capitala am pățit. Plus când mau merg acasă la ai mei la drum lung manevrele cele mai riscante le fac mașini cu nr de București sau mașinile de firma. Îmi pare foarte rău de ce ai pățit.

  10. Lidia

    Dacă ai fost cu copiii în mașină?

  11. Georgiana

    Bună! Cred că oamenii au luat-o complet într-o direcție greșită.
    Aceeași situație am întâlnit-o într-o parcare a unui supermarket din București, eu, femeie, cu mașină înmatriculată în provincie. Un „orășean” s-a gândit că îmi dă o lecție certându-mă pentru că, în concepția lui, nu a avut loc să parcheze de mine, fiindcă parcasem mașina prea aproape de linia care delimita locul. Parcarea era jumătate goală, deci avea locuri din belșug. Bineînțeles, începutul a fost cu „frumos la oraș” .🤦‍♀️ Unii oameni cred ca se hrănesc cu sentimentul de după, gândindu-se ce bravi au fost țipând sau umilind pe cineva pe stradă.

  12. Cristina M

    Eu reactionez foarte dur in situatiile astea, am patit si eu de cateva ori. Nu prea imi este frica de pistoale, putina lume are in Romania pistol, statistic vorbind sansele sunt mici. In rest e greu de crezut ca e asa usor sa-ti sparga masina cu ceva. S-a dat o data jos unul la mine si eu efectiv am apasat pe acceleratie lasandu-i impresia ca o sa-l calc, am franat apoi brusc, el s-a dat mai in spate si eu iar pe acceleratie. Apoi l-am depasit si am plecat. Se facuse alb la fata tipul.
    Eu inteleg normal idea de a te feri, nu stii niciodata peste cine dai etc. dar pana la urma daca nu luam atitudine si ii lasam mereu pe oamenii astia sa-si faca numarul fara consecinte nu se va schimba niciodata nimic.

  13. Roxana

    Dar daca ai fi avut tu un pistol?
    Unul de jucarie, fara model de camuflaj?
    Postul tau mi-a amintit despre ce mi s-a povestit odata: acest obicei al unora dintre noi, de a te manifesta vocal in trafic si cum a fost pierdut pe soselele din US. In locul lui s-a instalat noul obicei: de a aborda fiecare situatie cu calm, liniste, intelegere si de ce? Pentru ca asa e normal, frumos sau bine? Nu, pentru ca-i prea periculos sa provoci oameni care s-ar putea sa aiba pistoale.

    Nu cred ca e cazul sa aiba nimeni pistoale, doar imi lasam imaginatia sa zburde nitel. Ce ar trebui sa materializeze o soferita ca sa poata induce putina teoroare in acest gen de participant la trafic? Trebuie sa fie ceva! Dar recunosc, m-am uitat la mult Marvel anul trecut.

    Imi pare rau ca te-ai intalnit cu soferul in cauza 🙁 dar ma bucur mult sa aflu ca mai sunt si altii care lasa autobuzele sa treaca.

  14. Leo

    Stimată doamnă! Nu vreau sa fiu rau, dar din moment ce era coada, te-ai gândit si la cel din spatele tau cand l-ai lăsat pe altul sa se bage in fata ta?
    De obicei orice poveste are 2 variante. Asta este doar varianta ta.
    Daca ai fi la coada la casa de marcat si il lasi pe unu sa intre in fata ta fara a cere voie celorlalți din spatele tau, cam cum crezi ca ar reacționa restul?
    Si legal, nu trebuia sa îl lași. Daca faci asta la examenul de permis ai toate șansele sa il pici.
    Si el desigur nu trebuia sa injure, dar poate omul se grăbea. Deci dupa cum am zis mai sus. Orice poveste are 2 variante.

    • Printesa Urbana

      Nu era nicio coada in spatele meu, era liber. Oricat s-ar fi grabit, sa fim serios, 5 secunde nu conteaza.

    • Alexandra

      Draga Leo, in spatele Ioanei era o singura masina. Dar si daca erau 10-20, asta inseamna 20-30 de persoane. Cate persoane erau oare in autobuz?
      Locuiesc in UK si tot timpul las sau sunt lasata in intersectie. Mai ales dimineata cand e nebunie.
      Si ghici ce, nimeni nu face spume la gura. Toti multumim politicosi.
      In Romania mi-e frica sa conduc tocmai din cauza agresivitatii in trafic.

    • Ana

      Dar sa zicem ca a gresit, desi nu e cazul, e ok sa se poarte celalalt asa?

      Pe cine aparati?
      Pe cine scuzati?

      Hai sa urlam si sa batem pe cine credem noi ca gresseste!!!

      Doamne fereste ce idei aveti!!!

    • Altul oarecare, dar mai informat

      Domnu’ Leo … ati citit si articolul sau doar comentariile? A scris foarte clar ca nu era trafic si era doar cercopitecul in spatele ei.

    • Cristina

      Dacă chiar nu era trafic, autobuzul putea sa aștepte sa treceti voi 2 masini. „Lăsatul” e de bun simt atunci când se aglomerează, nu sa frânezi de la 50 la ora pe bulevardul gol ca să intre unu de pe străduță.
      Prea multa lume doarme sau admira peisajul de la volan în București.

    • Cora

      Pai, daca e sa o luam legal, opritul masinii pe carosabil fara motiv intemeiat, este contraventie, adica o fapta ilicita. Legal, mersul pietonului (ca daca s-a dat jos din masina, e pieton) pe carosabil e tot contraventie. Legal, Injuratul si insultatul e cam infractiune in Codul penal, daca se depune plangere. Asta asa, ca sa ne lamurim cum e legal…Concluzia legala: s-a gasit cineva care sa apere o persoana agresiva care a cam infaptuit 2 contraventii si o infractiune, si sa certe pe cineva care a lasat un autobuz sa treaca, ceea ce nu e nici contraventie, nici infractiune. Bon…

    • Cristina

      Mai exact s-a găsit o bloggerita care conduce destul de prost într-o capitala aglomerata, cum reiese din faptul ca nu e prima data când se plânge ca e înjurată în trafic. Da, reacția omului a fost exagerata, nu nejustificata, dar și printesa are lecția ei de învățat de aici, asta e ce voiam sa transmit. Conducem relaxat dar nu dormim pe noi, da? Nu toată lumea are 5 secundite de pierdut în fiecare intersecție.

    • Printesa Urbana

      Ce comentariu lipsit de bun simt, de unde stii cum conduc eu? Ai tras concluzia asta pentru ca am spus ca sunt injurata des? Nu, asta e pentru ca oamenii sunt lipsiti de bun simt si nu-si pot controla furia, nu pentru ca eu conduc prost. Sa te apuci sa zici chestii din astea despre un om pe care nu l-ai vazut in viata ta la volan e mega magarie.

    • Cristina

      OK, whatever :)) dar fii sincera cu tine și ia în considerare ideea ca dacă faci faze din astea des nu conduci foarte bine.

  15. Cristina

    De când a început pandemia mi se pare că isteria și nebunia multora a atins cote înalte. Cel puțin în trafic ai ocazia să vezi foarte multe frustrări ale multor oameni. Eu încerc să îmi păstrez calmul, dar uneori răbufnesc și când simt că nu mai pot, iau transportul în comun câteva zile. Avem nevoie de foarte multă terapie, pentru că dacă la un gest atât de mic, domnul a avut o reacție atât de urâtă, nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost să fi ripostat și tu…

  16. Alexandra

    La carte se spune ca dacă în drumul tău te împiedici de cineva care își manifesta furia , undeva furia se regăsește și la tine. Nu manifestata asa, dar cumva este.
    Fără pic de judecata caci aceeași întrebare mi-o pun și eu de multe ori.
    O zi faina iti doresc!

    • Cristiana

      La care carte spune asta? 🙂
      Uneori eu obosesc de a analiza si justifica atat comportamentele oribile ale altor oameni.

  17. Laura

    Îmi pare rău pentru experiență, Ioana.
    Am trecut și noi printr-o situație similară. Cu soțul la volan și cu copilul mic pe bancheta din spate, în scaunul său.
    Soțul e calmitatea în persoană, nu a reacționat în niciun fel când a văzut că nervosul iese din mașină. Eram la semafor și secundele au părut o veșnicie. Așa cum spuneai, nu e despre noi, ci despre frustrările și nervii unuia cu care ne intersectăm în trafic. Din păcate, „nervosul nostru” a fost mult mai violent, nu numai verbal, a dat cu pumnii și picioarele în mașină. Copilul s-a speriat și a început să plângă, iar noi speram să se facă mai repede verde.
    Nu vreau să îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut o armă, orice fel de armă.
    Sunt de părere că acel control psihologic ar trebui făcut cu o mai mare rigurozitate și cu o frecvență anuală, pentru a nu mai lăsa astfel de specimene să aibă carnet de conducere.

  18. Maria Ionescu

    In momentul incidentului pe care vreau sa il povestesc aveam in jur de 57 de ani si de vreo 30 de ani eram posesoarea unui permis de conducere.
    Intr-o intersectie semaforizata asteptam linistita sa merg inainte pe o banda care avea si optiunea spre dreapta.
    In spate era o masina oarecare din care coboara un tip imbracat in uniforma politiei comunitare, vine glont la mine, deschide in stilul smuls portiera si imi racneste in ureche :”misca covrigul asta de aici pana nu iti ard doua perechi de palme!”
    Atat de uluita eram incat nu am putut decat sa pun mana pe portiera si sa ii inchid usa in nas. Chestia asta a fost un afront pentru ” aparatorul ordinii publice” care s-a intors la masina lui si a inceput sa imi impinga masina cu masina lui in intersectie, in timp ce evident semaforul arata inca rosu.
    Cu inima bubuind-mi ca o toba in urechi si cu maiinile tremurand am asteptat aparent calma sa se faca verde si la prima parcare am oprit si am izbucnit intr-un plans isteric in timp ce inercam printre hohote sa ii povestesc sotului meu ce am patit.
    Mai trebuie sa spun ca individul era mai tanar decat fiica mea.
    In momentul in care aceste povesti vor deveni incredibile, fictiuni grotesti si nu vor fi obisnuite, putem spune ca ne-am ridicat si noi la statutul de oameni.

  19. Lia

    La asta duc restricțiile aberante in care trăim de aproape 2 ani! Am observat si eu că oamenii sunt mult mai nervoși, nu doar in trafic, ci peste tot, au crescut enorm cazurile de violență in familie (mai mulți copii uciși ca în acest an n-am mai văzut niciodată), oamenii sunt distruși psihic, unii iremediabil. Dar măcar n-am murit de covid, nu mai contează că ne omorâm între noi pentru ca nu mai suportăm!

  20. Adrian

    Sunt de acord cu Leo, mai ales pentru ca nu era aglomerat nu avea rost sa acorzi prioritate autobuzului, mai repede era sa treci decat sa opresti. Am mai vazut in trafic cum in anumite situatii „politetea” mai mult incurca. Da avea rost in caz de aglomeratie cand autobuzul ar terbui sa astepte mult timp pentru efectuarea manevrei.

    Sigur ca gestul soferului din spate este de toata Romania, iese pe carosabil din masina, injurii, etc. Ma mir ca acest gest mai este o surpriza. Si cu siguranta a pierdut mai mult de 5 secunde facand scandal :))

    Cat despre terapie, mai degraba educatie, care se face cu forta, ca doar suntem animale.

  21. IoanaC

    Noi am patit cu in cluj o faza din asta, cineva a vrut sa ne taie calea si nu l-am lasat … apoi s-a declansat … a inceput sa ne urmareasca, sa ne faca cu farurile, sa urle, il vededeam in oglinda ca era super nervos, la un moment dat a venit atat de aproape de noi incat am fost convinsa ca o sa ne loveasca apoi ne-a depasit neregulamentar si a pus frana brusc in fata noastra… nu mai stiam ce sa fac sa scap, nu intelegeam ce am gresit asa de tare… cand am fost foarte aproape de casa am intrat in panica caci inca ne urmarea si am scos telefonul si am inceput sa il filmez… si s-a potolit, s-a intors si a plecat.
    Eram cu 2 copii in masina…

  22. Cris

    Nu te supăra, dar in trafic conduita corecta (după parerea mea) este respectare întocmai a regulilor de circulație. Acestea trebuie respectate cu sfințenie tocmai pentru ca, neputând dialoga între noi prin vorbe, dialogam prin respectarea indicatoarelor. Nerespectarea lor, indiferent din ce motive (chiar și cele legate de generozitatea fata de ceilalți) pot duce la accidente de circulație dintre cele mai grave. Ce vreau sa spun: dacă am prioritate trebuie sa trec, nu pot fi galantă cu cel care trebuie sa cedeze și sa-i acord prioritate; dacă am verde la semafor trebuie să trec (chiar dacă mi-e milă de bătrânul care sta la semafor dar, ce sa vezi, are roșu). Dacă am conduce cu toții după chef/politețe/generozitate/stare de spirit fără respectarea semnelor/regulilor de circulație ….. nici nu vreau să mă gândesc. Firește, asta nu scuza reacția celuilalt șofer.

    • oana

      cel mai ok comentariu!bravo!

  23. John

    Nu imi pot imagina exact situatia, insa vreau sa punctez pe un alt aspect, care tine de gesturi inutile pe care si eu le faceam in trafic pe cand eram incepator.
    Daca sunt ultimul intr-o coloana nu are sens sa opresc pentru a-i face loc sa intre unuia ce vine de pe o strada laterala. Daca sunt ultimul intr-o coloana si vad ca penultimul opreste pentru a-i face loc sa intre unuia ce vine de pe o strada laterala poate ii spun (in gand) ceva de dulce, poate il compatimesc pentru cate nu stie … depinde de starea mea de moment.
    Toate astea sunt valabile daca coloana de masini este in miscare si ratiunea ar fi ca pentru 5 secunde acordate autobuzului cel care era ultimul in coloana a fost obligat sa opreasca si sa demareze din nou. Cateva grame de benzina arse aiurea, cateva grame de CO2 aruncate aiurea in atmosfera. Poate ca nu conteaza cele cateva grame, insa realitatea e ca nu conteaza cand acesta este moftul meu, dar daca e moftul altcuiva s-ar putea sa conteze.
    Daca insa coloana de masini inainta cu opriri repetate, mi se pare normal sa acord prioritate unuia care intra in coloana de pe o strada laterala, daca eu tot sunt oprit.
    Mai departe, daca e vorba de jigniri, provocari, agresiune in trafic eu prefer sa le evit.

  24. adr

    trebuie retinut nr masinii si sunat la 112 pentru agresiune/ amenintari in trafic. eventual cu o poza/video a incidentului.

  25. Ramona

    Buna. Sa sti ca exista e specificatie clara in regulamentul auto ca este obligatorie respectarea regulilor… nu mai stiu exact cum formuleaza, dar se intelege f clar ca daca ai prioritate trebuie sa treci si nu sa faci tu alte regului( gen sa i lasi pe cei fata prioritate sa treaca, etc)!
    Cumva noi facem cu toti ce vrem in trafic cu diverse justificari!

  26. maria

    Gesturile dragute in trafic sunt facute din bunatate, civilizatie, politete, dar trebuie sa avem mare grija ca ele sa nu impiedice respectarea regulilor de circulatie. Acestea din urma sunt prioritare, in final, mai ales ca un gest dragut poate duce si la incurcaturi (= accidente).
    De exemplu, dimineata e o binecuvantare sa fii lasat sa intri de pe o straduta laterala, mica si fara prioritate, pe un bulevard foarte aglomerat.
    Si noi ii lasam pe altii in fata ori de cate ori este posibil.
    E tare fain cand oamenii se comporta dragut si-si multumesc reciproc in trafic.

    In acest caz prezentat nu stiu daca gestul a fost binevenit, cred ca mai bine era sa fi trecut respectand regulile din acea zona; din moment ce strada era libera, autobuzul nu ar fi avut nici el de asteptat.

    Bineinteles ca domnul care s-a manifestat astfel nu are scuze pentru comportamentul sau agresiv – mai ales fata de o femeie. Mie mi s-ar fi facut frica de la inceput.

    As vrea sa subliniez faptul ca 5 secunde ar fi putut conta pentru el.
    Imagineaza-ti, de exemplu, ca sotiei lui tocmai i se facuse rau, iar el era intr-o goana nebuna spre casa, stresat, panicat, ingrozit.
    Cele 5 secunde pe care trebuia sa le petreaca in plus ar fi putut declansa o criza interioara prea mare ca sa poata fi stavilita.

    Cel mai probabil in acest caz domnul era doar un om de care e mai bine sa te feresti, probabil ca nu avea acasa nicio sotie careia i se facuse rau.

    Dar … noi nu avem timp in trafic sa verificam situatia particulara a fiecarui, asadar nu stim ce anume a declansat acea furie si nici nu putem aprecia cata importanta au 5 secunde pentru fiecare in parte.

    In tara asta e nevoie de spovedanie.
    Terapia ajuta, dar numai pana la un punct.
    Prin terapie nu obtinem si iertarea pentru toate lucrurile gresite pe care le facem cu totii, invariabil, mereu, si care lasa urme atat in noi, cat mai ales in ceilalti.

    • Cosmin

      E nevoie de creier si terapie cu oameni specializati, nu cu popa. Nu spovedanie. Religia este unul dintre motivele pentru care am ajuns aici.

  27. Circula o gluma pe net, cica examenul de permis auto va avea 3 probe sala, traseu si bataie in trafic… Parca nu prea mai pare gluma…

  28. Gentiana

    Nu știu ce mașina ai, dar sunt sigura ca nu e ceva mare sau de top și contează și asta din pacate. Soțul a remarcat o schimbare foarte mare când a trecut de la Fiesta la SUV Mazda, deodată nu îl mai claxona nimeni, putea sa dea prioritate cui voia, putea sa demareze mai lent…nu avusese parte de incidente asa agresive, dar claxoane și înjurături grămadă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.