Tocmai am aruncat la gunoi două comentarii aflate-n moderare. Nicu îmi scria că alegând să plec din România, mă piș pe cărțile mele. Adrian scria că e foarte bine că plec, că România n-are nevoie de javre.
N-am omorât, n-am furat, n-am dat legi proaste, nu am furat bărbatul sau nevasta cuiva, nu am disprețuit oameni, nu am promis strâmb, doar am ales pentru mine și familia mea, împreună cu soțul meu, să încercăm să ne construim o viață în altă parte. Am plecat pe și cu banii noștri, munciți de noi. N-am lăsat datorii, distrugeri, crime-n urma noastră. Am luat copiii, pisica și niște lucruri într-un camion mic și ne-am mutat într-un orășel din Olanda.
Nu am ales să plecăm din cauza lui Nicu și Adrian, dar consider că ei sunt parte din problemă.
Și da, mă bucur enorm că nu trebuie să mai împart ștampila de vot cu ei, pentru că nu cred că ne dorim aceleași lucruri de la oamenii care ne conduc sau că înțelegem la fel lumea în care trăim sau că ne creștem copiii cu aceleași principii.
Mă așteptam la un val de porcării pe seama plecării noastre. A fost un pic mai mult decât credeam, recunosc. Atâtea știri pe atâtea site-uri, atâtea exagerări și daturi cu fundul de pământ (nu ale mele, eu doar am anunțat scurt că plec, din respect pentru comunitatea mea, nu am sunat la televiziuni, nu am lansat comunicate), am postat un video pe un singur canal, pe pagina mea FB. Nici pe blog n-am pus nimic.
De asta nici n-am anunțat mai devreme, cât încă ne pregăteam. Ne-am decis în aprilie 2020, în septembrie 2021 a venit și oferta de job și de atunci ne tot pregătim, organizăm. Cinci luni de tăcere, deși ardeam de nerăbdare să zic. Aș fi vrut să nu spun nimic public niciodată de frica acestori Nici și Adriani, dar n-ar fi fost corect față de satul nostru.
Aici a fost singurul loc în care am primit mai multă înțelegere și încurajare, în rest, Dumnezeu cu mila. Dacă internetul era o piață și eu eram în mijlocul ei, nu scăpam cu viață.
Și pentru ce?
În fine.
Până la urmă toate astea nu fac decât să-mi confirme (deși nu era nevoie) că am luat o decizie bună.
Ce voiam de fapt să scriu este că am sosit aici de vreo 30 de ore și mă simt de parcă sunt pe altă lume. Aproape totul e atât de diferit!
Este atât de mult verde, deși temperatura nu e cu mult mai ridicată ca în România. Sunt multe animale, e atât de curat, de limpede totul, aerul e curat, se aud păsări de dimineață până seara, oamenii sunt rumeni în obraji și senini, salută, m-a salutat toată lumea care mi-a ieșit în cale, mulți copii, aproape toată lumea pe biciclete.
Când citesc ce mai scriu unii, că e plin de perverși, de pedofili, că e dezmăț, Doamne, cât îmi doresc ca acei oameni să vină aici, să stea aici câteva zile, să se plimbe, să meargă aici la cumpărături… E păcat că atât de mulți oameni se tem de personaje imaginare, lucrurile aici sunt de fapt simple. Criminalitatea e zero.
Acum patru ani și două zile, prietena noastră a murit înjunghiată de soțul ei, pentru care avea ordin de restricție. București.
Cu doi ani înainte, altă prietenă a murit născând, au trecut cinci ani și încă nu s-a finalizat ancheta. Constanța.
Oho, și ce listă lungă am cu lucrurile pe care le urăsc pentru că ne-au gonit de-acasă. Dar nu e timpul pentru ea acum.
Sunt liniștită, deși da, m-a durut (a câta oară de când sunt pe internet, de 15 ani) și m-a surprins să văd câtă ură și suferință (că doar merg mână-n mână) există degeaba. Un om anunță pe pagina lui că emigrează, pentru el și familia lui. Un milion de străini sar cu furcile. 🙂 Makes sense.
În orice caz, aici e liniște. A fost și soare azi.
Copiii s-au jucat. Sofia a găsit o cârtiță.
Am petrecut mult timp selectând gunoaie. Învățăm din mers.
M-am plimbat. Am desfăcut cam jumătate din cutii.
Știu că aveți multe întrebări. Eu am și mai multe.
O să fac un live miercuri de la 10 (ora României), să vă mai povestesc.
Aveți grijă de voi, oriunde-ați fi.
Nu și Nicu. Nicule, de tine nu-mi pasă, sincer. Nici de Adrian.
PS: Nu am apucat să citesc încă toate mesajele de la voi, sunt peste o mie doar pe FB, plus emailuri, whatsap, dar promit să le iau la rând după ce punem aici lucrurile la locul lor. Mulțumesc familiilor din orășelul de lângă Amsterdam unde ne-am instalat, am primit mâncare caldă în prima seară, ieri, și flori și vin azi. Mulțumesc, A și A și A și I! Ajută atât de mult gesturile acestea de bunăvoință…
PS2: Eu o să continuu să scriu, și cărți și blog, dacă n-o mai fi nimeni aici să citească pentru că am ales să emigrez, înseamnă că am înțeles eu totul invers despre oameni. Cred totuși că nu. Sper. Vom afla împreună sau voi afla doar eu. 🙂 (în caz că Nicu are dreptate)
Strâng cu drag în brațe oamenii mei de acasă! Suntem tot aici, cu voi în gând!
Lasa-i pe Adrian si Nicu! Nu merita! Felicitari voua pentru curaj! Bravo voua! Decizie inteleapta! Ma bucur pentru voi! Sa va ajute Dumnezeu! Succes pe mai departe si va doresc sa va acomodati usor!
Cea mai buna decizie! Felicitari! Trebuie mult Curaj sa faci pasul asta.Noi suntem de 11 ani in Noua Zeelanda. Cea mai buna alegere a fost sa venim aici. Inceputul nu e usor, dar merita din plin. ?
Sa fiți sănătoși și fericiți! Pentru copii e cea mai bună decizie pe care o puteați lua!
Fleicitari pentru curajul de a lua o astfel de hotarare! Recunoasc timid ca te invidiez…Eu si sotul meu am avut adeasea discutii despre a ne muta in alta tara. Si nu ca nu mi-ar placea Romania…dar tot ce vad in fiecare zi ma inspaimanta…din ce in ce mai multa indolenta….mai mult circ ieftin….nu…nu mergem in directia buna!
Pana la urma eu vred ca ACASA este locul unde te simti fericit. Indifetent unde ar fi acesta. Felicitari inca o data! Sper sa fiti fericiti!
Va felicit pentru curaj ul de a face acest pas! Tot ce conteaza sunteti voi si sa va fie bine. Mai bine ca aici, unde se aduna tot mai multa ura si invidie gratuita! ?
Stai linistita sunt unii de te urmareac tot din afara Romaniei, tot din cauza unora ca Nicu si Adrian ?
Ma bucur mult pentru voi, este decizia voastră și din păcate nivelul unor oameni ajung sa te afecteze prin răutățile scrise (atâta pot și nu au ce face cu viata lor, se uita la alții). Noi avem toate cărțile tale, sunt educative și în plus zici ca le-ai scris despre noi :)) pe copiii chiar ii cheamă Ema și eric, pozele nu sunt departe de noi, la fel și întâmplările, sa nu mai zic ca suntem pofticioși ? abia aștept sa ne spui cum e viata în alta tara, ceea ce luam și noi în considerare pe viitor (având în vedere sistemul de la noi, conducerea etc). E frig mereu în Olanda? Asta e unul din puncte în minus, plus ca lasăm bunicii acasă. Merci și spor la instalare <3
Of cat regret și eu că n-am rămas în Portugalia ( Algarve)
Eram in rai acolo .aici am făcut ditamai casa și am de toate dar viața asta coruptă din jur și răutatea din jur mă pune la pământ..as pleca în secunda/2 dar soțul nu e de acord..viața tristă of
Cu durere in suflet iti spun, ma bucur ca ati plecat la mai bine ! Si copiii mei sunt plecati, din pacate, dar…mai bine le duc dorul, decat sa le duc grija ! Nu va fi usor, dar nici greutatile nesfarsite de aici, nu vor mai fi ! Ia- o usor, scrie, zambeste, iubeste tot ce vezi si…totul va fi bine ! ❤❤❤
Felicitari pt decizie. Bun venit in Olanda.
Doar doua scurte reflectii (reflections?): oamenii emigreaza si imigreaza de ani si ani. De decenii, de secole. Si toti avem infinite povesti. Bune, rele, luminoase, mai in ceata, pline de cautari, speranta, curaj etc etc. Enjoy your journey. Your family’s, too❣️
Criminalitatea nu e zero in Olanda. That is a fact.Si asta nu o scriu pt ca locuiesc in tara asta de peste 25 ani. Dar e important sa nu scriem/spunem povestim bazaconii.
& i hear you on all issues you may touch onto. I really do.
Sa iti si sa va fie si mearga bine bine! Oriunde! Oricand!
Vreau sa va felicit și eu pentru decizia luată! Ați ales foarte bine sa părăsiți România. Și noi locuim de 11 ani in Germania la 2 ore distanta de voi și vă spun cu mana pe inima că am luat acum 11 ani cea mai buna decizie sa ne mutam și noi din România! Începutul e greu dar după acomodare o sa fiți mai fericiți în Olanda. Mi-ar placea sa va cunosc personal și nu numai eu ci și piticul meu de 7 ani care va cunoaște toate cărțile! Speram sa reușim să vă întâlnim personal iar din partea noastră va urăm bine ați venit!
Ce bine ca ne scrii si ca ati avut o primire asa calduroasa pe cat meritati! Imi pare rau pentru Nicii si Adrianii pentru care simti amaraciune si nevoia de a-ti justifica alegerea.
Eu voi continua sa te citesc cu drag. Zile insorite!
Draga mea, draga noastră!
Ești iubita!
Eu îți sunt recunoscătoare pana la stele și la luna. De la tine am descoperit ce însemna ,,parenting”.
In momentul in care am ajuns pe pagina ta (habar nu am cum) am descoperit o noua lume. O lume minunata, lumea pe care mi-o doream pentru puiul meu, o lume de la care am avut enorm de învățat și încă învăț constant.
Îți sunt recunoscătoare pentru atât de multe lucruri încât dacă as scrie tot ce simt pentru tine (și nu crede ca exagerez-însemni muuult pentru mine) te-aș plictisi cu un text prea lung pentru timpul tău. Știu ca vei ajunge la acest mesaj și vei zâmbi.
Îți sunt recunoscătoare pentru ca atunci când am avut momente dificile, TU, fără nicio obligație și fără sa ma Cunoști personal ai răspuns strigătului meu de ajutor. N-am sa uit!
Ai reușit sa ma emoționezi ( din nou și din nou) când ne-ai dat vestea plecării tale din țara. Era un amalgam de sentimente de Tristețe ca un om de o așa valoare ne pleacă din țara, însă și o bucurie ca alegi ceva mai bun pentru tine și familia ta. Măcar acum simt ca faci parte cu mine și din comunitatea ,,diaspora”
Îmbrățișări calde din Anglia!
Acomodare ușoară!
Ești iubita, draga mea, draga noastra!
?????????
Fiica mea a studiat în Olanda. Și speră să își facă i carieră și o viață acolo. Adoram sa merg la ea in vizita (am călătorit anii aia cat am putut, abia așteptam să urc in avion). Deveneam senină deja când mă aflam în avion. Stiam ce mă așteaptă. Liniște, bucurie, normalitate, trafic fara claxoane, diversitate de copii pe biciclete, oameni politiciosi și senini, nici un pic de graba pe nicăieri. Dacă vedeai oameni grăbiți, cu plasele pline și vorbind tare, îți dădeai seama că sunt din Europa de Est, români, polonezi, bulgari. M-aș muta acolo mâine, dar am aici părinți pe care nu ii pot lăsa singuri. Însă când ei nu vor.mai fi, nimic nu mă va mai lega de tara asta, frumoasă și tristă. Ai luat o hotărâre bună! Succes!
Sunt mamica numa’ de un an, si te-am descoperit recent, acu’ cateva luni. Imi pare rau ca ai plecat, parca am pierdut o prietena, desi nu te-am cunoscut. Ma bucur pt voi, ca va ca e bine acolo, dar parca e tara mai saraca fara voi.
Felicitari pentru decizia luata! Ioana iti doresc succes mult,si desi e poate putin greu la inceput te asigur ca decizia merita din plin. Eu am decis sa emigrez acum aproape 9 ani dar nu m as mai intoarce sa locuiesc in Romania.
Voi continua sa te citesc chiar daca ești in Olanda,pentru ca sunt de parere ca aduci multa bunanate in blogul tau,sfaturi foarte utile si abia aștept sa vizitez Romania sa cumpar ultima ta carte. Multumesc pentru tot ce faci in fiecare zi ❤.
Cu drag,
Mari,Colchester,United Kingdom
Salut
Sunt atâta de mândră de tine și ma bucur foarte mult ca nu pui la suflet și eu a-și vrea sa plecam din țară dar încă nu sa ivi tun job bun, în caz de ceva asta o sa fie și pentru noi. Te pup și va îmbrățișez cu drag
Aha! Ai vazut??? Ai vazut cum e”afara „?? Cum o sa te doara gura de atat” buna ziua „,desi zambesti pe sub mustati da’ti place?? Si vezi cum incepi sa-ti intre in interior ca gunoiul merge afara la anumite ore si in anumit fel? Stai sa ajungi si la medic.. Ca trebuie sa pui copiii la punct cu vaccinurile si controalele necesare inscrierii la scoala.. Sati sa vezi cum o sa te simti cand vb cu tine de la acelasi nivel, cand o sa-ti ureze de bine pana data viitoare! Si nu, nu vor bani, nici flori si nici cafea! La sa-i pe Nicu si Adrian, e greu sa vada ca defapt ei sunt problema Romaniei! Hai cu noroc si voie buna! Ma bucur de voi ca sunteti „Afara”!
Să fiți sănătoși și să vă bucurați de viață frumoasă oriunde vă vor duce pașii!
Mult noroc! Te rog sa nu renunti a scrie!!!
Eu am vrut doar sa iti pun o ? si sa va urez adaptare ușoară! Tristi oameni pe lume, din pacate cred ca ai devenit „dusmanul imaginar” altfel nu înțeleg. Multa bucurie olandeză va urez!
Bine ati venit in Olanda! Daca aveti nevoie de ceva, dati un semn. Noi locuim in Amsterdam.
Olanda , un nume de tara tot mai des auzit…am și eu o colega, în vara fiica ei cea mare pleacă spre universitatea din Olanda. Da, olandezii o vor. E prea isteață și valoroasa pentru o tara care nu avede aceste calități ale ei. Asa ca, ma bucur ori de câte ori aud ca cineva, persoana publica sau nu, ia aceasta cale. Nu ai cum sa dai greș într o tara nordica. E prea frumos și civilizat la ei. Mult succes, Ioana! Te vom citi în continuare, oriunde te ai afla! ?
Cred ca sunteți în Amstelven, am fost acolo e superb.
Felicitări pt curaj
..și eu cred ca e vb de Amstelveen,după descriere. O hotărâre bună,dacă eram mai tânăr,făceam la fel.
Ioana draga, Printesa noastra urbana, tu stii cat valorezi cu adevarat si noi o stim, deci nu lasa persoane precum Nicu sau Adrian sa te faca sa crezi altceva. Ne bucuram pentru voi si vom continua sa te citim de oriunde ai posta. Iti multumim pentru toata contributia adusa parentingului si educatiei cu blandete! Imbratisari multe din Cehia
Home is where your heart is. …am cumparat un obiect cu acest mesaj si mi-a placut enorm si abia astept sa il agat in noua casa care e in Romania dar asta e.
Felicitări pentru curajul de a face o asemenea mutare. ???
Eu nu pot spune despre olanda dar stau in belgia la granita cu olanda..sper sa nu ai vecini romani si sa nu dai de romani pt a-ti pastra aceasta liniște..va veti adapta usor usor ..copii vor invata limba de 10 ori mai usor..trebuie doar sa va faceti prieteni atat..sa socializati..si eu vorbesc olandeza este grea dar se invata.. ma bucur pt voi ca aveti curajul sa rupeti barierele ..Apa trece pietrele raman !! Mult succes:*
Am primit acelasi sfat cand m-am stabilit in strainatate impreuna cu familia mea. Fereste-te de romani. Asta de la alti romani. Ma bucur ca nu l-am urmat. In afara de cei cativa „Nicu si Adrian” plecati si ei in strainatati, am intalnit romani minunati, care, si la nevoi si la bucurii ne-au fost familia care ne lipsea. Cu unii am locuit aproape perioade scurte, atat de scurte, ca sunt surprinsa sa vad cate amintiri si cat de mult sunt iubiti de copiii meu, care au crescut intre timp. In asta masor eu beneficiul de a avea mereu cativa romani dragi in jur, in iubirea si amintirile pe care le au copiii mei cu ei, vazand cum ei sunt considerati familie, cum au o multime de unchi si matusi si verisori fara sa fim rude de trup. Copiii si-au facut prieteni pe viata, si desi niciunii nu mai vorbesc romaneste, toti sunt romani si se simt legati. Se viziteaza in alte tari si alte continente.
Ce este drept, am avut grija sa nu fiu eu romanul ala de care sa se fereasca alti romani! Am avut eu casa deschisa pentru mamica aia care nu avea unde-si duce pruncul pentru 2-3 ore cat avea o programare la dentist, era si ea in tara straina ca si mine, sau familia nou venita careia ii trebuia sa doarma undeva pentru 2-3 nopti – primirea de oaspeti a fost cea mai frumoasa experienta a mea si a familiei mele. Dintr-un gest mic si un sacrificiu de cateva zile, avem prieteni pentru o viata! Romani! Nu toate sunt experiente fericite, dar merita incercate!
Ce veste! Am citit postarea si m- am simțit de parca am aflat ca a plecat o draga prietena. Felicitări pentru curajul și determinarea de a pune in practica ceea ce mulți dintre noi ne dorim! Nu e niciun păcat sa vrei sa îți fie mai bine. Trist este sa te complaci intr- o lălăiala de sistem sau mai rău, sa nu consideri ca meriți! Iubesc felul in care scrii, iar aprecierea mea nu tine cont de granițe! Adaptare ușoară, draga mea prietena!
Serios? Acuma trebuie să fugă și de românii de acolo ca de ciumați? Trist că se dau asemenea sfaturi…
Eu am o teorie legat de ura asta a romanilor fata de romani, mult timp nu am inteles o. Romanii nu au loc unii de altii in tara lor sau in alte tari strain. Nu stiu de ce dar cred ca din cauza traiului (desi indienii au trai mai greu si sunt oamnei de nota zece, mult mai calmi si intelegatori. Dar ce bucatarie si comdimente au,… Totul vine de la mancare, va zic eu. lipsa meselor calde in scoli, licee si gradinite. Totul vine mai usor si esti mai relaxat cu burta calda. Iti mai arde apoi sa inveti, sa muncesti ori sa contemplezi Sinele si dezvoltarea personala. E o idee, demna de atentie. Nimeni nu zice nimic de ce nu sunt mese si cantine in scolile dinRomania, nu stiu de ce, dar asta ar rezolva multe pentru locuitorii acestei tarisoare. De mic cresti cum cresti si esti tot mai stresat. Lucrurile micipot face mult. Nu e nevoie sa schimbi lumea. Sa lupti cu mentalitati sau sa muti muntii din loc. Asigura un minim decent si oamenii evolueaza si pot trai impreuna in armonie. Traim in Cehia de 11 ani si nu ne am ferit, ba chiar avem cei mai buni prieteni romani. E drept nici in tara nu aveam gandirea vai romanii, sau astea, nu ne vaitam, am plecat din motive personale.
Sper sa poti sa ignori toate comentariile rautacioase. Eu personal ma bucur pentru voi, desi nu e nici treaba mea nici a nimanui ce ai hotarat tu impreuna cu familia ta sa faceti. Te imbratisez !
Ce bine ca ati plecat! O viata frumoasa va doresc! ?
Noi suntem in Irlanda ?
Toata seara m-am gandit la voi. Cum o fi? Cum se simte acum oare? Si copiii cum sunt? M-am gandit cu drag si admiratie. Cu admiratia care a tot crescut in toti anii de cand te stiu. Sa va fie bine acolo! Doamne ca bine e cand alegem sa le fie mai bine copiilor nostri!
Doară nu pentru acei Nicu ai scris vreodata. Acum se cerne satul tau, si ramai cu el pe viata. Raman si eu, ramanem toti cei care suntem. Felicitari, sa fiti fericiti ♡
Vă doresc numai bine în noua viață, emigrarea de fapt asta e, o nouă viață cu extensii zburlite de doruri, zboruri, bucurii, uneori nostalgii, cu gând constant de iubire pentru dragii de la distanță. Să vă fie bine în noul cuib, pe care tot voi îl veți face cel mai cuib din lume. Să vă înconjurați de oameni buni și frumoși și să călătoriți, sunteți aproape de multe, multe destinații frumoase! Ne-am întâlnit mai demult la Bruxelles:).
Foarte inteleapta decizie, de mult timp m-am intrebat de ce si cum rezisti in Romania. Bun venit in civilizatie. Sunt plecata din 2009 si mi se mai face dor (rar) de Romania dar imi trece dupa 2-3 saptamni petrecute acolo 🙂 ….. Cred ca exista oameni carora le place stresul si haosul si nu se vad plecati de acolo, eu din fericire nu sunt printre ei! Vreau o viata linistita ! Per total cred totusi ca ai mai multe mesaje de incurajare. Foarte frumos si linistit arata imprejurimile casei.
Sau sunt oameni care pur și simplu nu pot pleca, nu își pot părăsi părinții bolnavi, rudele…
Enjoy fiecare moment! Pupături de la Urs!
Va îmbrățișez cu căldură și va doresc mult noroc, pe noul drum care l -ati ales! Sper sa continuați sa scrieți! Ii adoram pe Ema si Eric. Aveti grija de voi și sa auzim de bine.
Te rog nu pune la suflet răutățile si frustrările altora . Cand apare câte un frustrat in vizor , gândește-te la toți cei care te apreciază .
Pe mine ma ajuta mult scrisul tău . Ma regăsesc in mai toate trăirile tale , ale voastre ca familie . Sunteți minunați ! ❤️
Tu ești un exemplu de viața pentru multi , continua sa faci ceea ce faci , we Love it !
Mult succes in noua viața , o sa va acomodați si o sa iubiți noua voastră casa . Așa a fost si in cazul meu .
Îmbrățișări de la oameni simpli care iubesc viața si se bucura de cei din jur , nu critica si blagoslovesc ! ??
Ești un OM minunat! Îți doresc tot binele din lume și aștept cu nerăbdare poveștile voastre din Olanda. Hugs!
M-au scârbit unele comentarii și m-au durut gândindu-mă la cum te vor durea pe tine. Aș fi vrut să pot să te îmbrățișez măcar virtual și să-ți spun că nu merită să te consumi, că cei care te îndrăgim nu plecăm nicăieri, tot în „coasta” ta vom fi, nerăbdători să te citim. Felicitări pentru decizie, mult succes și bucurii! Acasă e acolo unde sunteți voi fericiți, împreună.?
Wow ma bucur pt voi!!! Felicitari???
Cea mai buna decizie pe care ai putut sa o luati.
Noi suntem in Belgia si nu regretam nici o clipa ca suntem aici desi dorul de casa uneori ne mai aduce aminte unde ne este inima dar se merita..se merita pentru copii si ptr zambetul lor liber si frumos si pentru simplu fapt ca fata mea mare imi zice mereu ca ii place asa mult la scoala deoarece doamnele invatatoare sunt asa bune
oamenii sunt diferiti fata de ce stim noi in tarisoara noastra ..sunt diferiti dar educati si cu bun simt si asta e mai mult decat ai nevoie cand te muti intr o tara straina
succes in tot ceea ce v ati propus
Îți voi urmări postările cu mare interes pentru că e următorul pas pe care vrem să îl facem. Soțul e deja în Olanda, am mai ramas doar eu și copiii în țară însă parcă mai am nevoie de încurajări pentru a putea lua o decizie bună.
Cea mai buna decizie pe care a ti putut sa o luati.
Noi suntem in Belgia si nu regretam nici o clipa ca suntem aici desi dorul de casa uneori ne mai aduce aminte unde ne este inima dar se merita..se merita pentru copii si ptr zambetul lor liber si frumos si pentru simplu fapt ca fata mea mare imi zice mereu ca ii place asa mult la scoala deoarece doamnele invatatoare sunt asa bune
oamenii sunt diferiti fata de ce stim noi in tarisoara noastra ..sunt diferiti dar educati si cu bun simt si asta e mai mult decat ai nevoie cand te muti intr o tara straina
succes in tot ceea ce v ati propus
Mult succes și acomodare ușoară. A fost greu sa găsiți o locuință? Ați ales un oraș mare sau ceva mai mic?
Dacă as putea și eu mi a lua copii și as pleca intr o tara civilizata fără teama ca nu m as descurca. O tara a normalului care aici în România nu e.
Esti minunata draga Ioana?. Te-am descoperit acum 3 ani,te urmaresc in liniste si apreciez tot ce scrii pt noi. Fii mandra si implinita de decizia pe care ati luat-o impreuna,binele si viitorul familiei sunt cele mai importante. Nu lasa pe rautaciosi sa-ti strice linistea sufleteasca. Te imbratisez cu drag?
După ce ai postam acel video,am căzut pe gânduri….atat de mult îmi doresc sa emigrez….sa las în spate tot….
V am citit mai mereu ,nu am lăsat comentarii niciodată (pe cine ar interesa comentariul meu ?) Consider ca un om cu capul pe umeri sau mai bine zis cu scaun la cap ,și .a dat seama ca țărișoara asta e pe fundul prăpastiei și cu responsabilitatea unor părinți adevărați iau hotărâri corecte pentru ei și copii lor !Cine înțelege ,pricepe cine nu ,nici nu contează !Va doresc sa fiți BINE !
Bună Ioana,
Va urez o călătorie minunata în noua voastră viață. Și eu m-am mutat cu copiii mici in altă țară acum 4 ani. Nu regret nimic, sunt multe lucruri pozitive. La început vor fi 10 000 de lucruri mai bune în țara cea nouă. Țara cea nouă devine țara adoptivă, ajungi să o iubești și sa ii fii recunoscătoare. Dar ca atunci când ai 2 copii, oricât de bun ar fi unul, și oricât de rau ar fi celălalt, comparațiile le păstrezi pentru tine. Lista cu ce e mai bun în altă țară poate fi nesfârșită. Însă pentru oamenii buni rămași in România, care poartă in suflet iubire și cinste, faptul ca la alții se poate și la ei nu, nu va aduce decât durere. Să ne bucuram deci cu modestie și cu reținere de ce primim și să ne arătăm dragostea neclintita pentru fratele oropsit.
Buna! Olanda este tara la care visez si eu sa traiesc si sa mi cresc copiii, dar activitatea ne tine aici in Iasi, aici am ne am castigat si ne castigam traiul, nu prea am avea ce face acolo sa castigam ca aici. Dar pentru copii si pentru noi ca familie, stiu ca ar fi un vis ideal. Ne tin si familia, bunici, surori, frati, prieteni, chiar daca nu avem timp de socializare, dar na… cat e… e. Cum te ai gandit sa compensezi lipsa familiei si a prietenilor din viata copiilor? Ce faci cu parintii? Aici e dilema mea principala. Poti detalia asa putin cum te ai gandit sau pur si simplu ai zis ca se vor aseza toate de la sine? Copiii ce au zis legat de despartirea de prieteni ca totusi sunt maricei? Multumesc anticipat
Nicii si Adrienii astia, sunt motivul pentru care nici eu nu ma simt bine in tara mea dar nu ma-m simtit destul de puternica sa plec nici acum 20 de ani cand eram tanara si aveam o sansa sa o iau de la capat. Bravo pentru gestul vostru si multumesc ca impartasiti cu noi care putem doar sa visam si, ca sa visam, avem nevoie de povestea voastra reala. O sa te citesc de acum incolo fara sa ratez vreun cuvant desi, recunosc, pana acum nu te-am citit pt ca nu descoperisem cat de la fel gandim.
De mult te citesc ,Printesa draga! Simt epidermic de aceasta data durerea ta ,nemultumirea .Apreciez curajul tau si sunt sigura ca o sa NE mai scrii .Sa ai parte de intelegere si oameni frumosi !
PS uneori si oamenii pe care-i credeam frumosi se otravesc …nu stiu de ce …
Hello,
Am fost colega cu mama ta la liceul Unirea. Imi esti draga si te urmaresc cu mult interes. Te-am recomandat multor fete, tinere mamici.
Imi place cum asterni ganduri, fapte, intamplari..
Imi pare bine ca ti-ai luat inima in dinti si ai luat decizia cea mai buna ptr a le oferi copiilor tai un viitor minunat.
Iti doresc sanatate tie si alor tai, mult noroc si fericire !
Cu drag, Dana Taposu
Tocmai am vazut si story-urile tale. Oraselul arata asa de frumos, linistit si curat.
Mult succes Ioana, si copiilor la fel!
Eu una mai astept vesti din noua voastra viata.
Abia astept sa citesc povestiri din noua voastra viata. Te-as urmari oriunde ai fi si de oriunde ai alege sa scrii! ❤️
Bravo vouă si felicitari pentru curaj! Sigur copiii se vor adapta numaidecat, cu siguranță si voi! Ma asteptam sa citesc despre aceste vești de acum cateva săptămâni în urmă, cand ai spus ca înveți olandeza, dar parcă nu voiam sa fie asa curând! Este pierderea noastră a românilor ca alegeți sa fiți buni in altă parte, este pierderea noastră, a mamicilor pe care ne-ai sprijinit de atatea ori cu sfaturi si sugestii cand simțeam ca ne pierdem mințile….cand nu găseam informații nicăieri sau gaseam dar nu aveam incredere despre vreun medic sau vreo grădiniță, sau o rețetă rapidă…eheee ani si ani de sprijin, asta ai fost si sper sa va fie bine si sa fiti sănătoși dragilor pentru ca , asa cum ai spus, te gasim noi tot aici in universul tău virtual, suflet blând! Calde imbratisari de la mămica unui băiețel special! Xoxo
Nu e usor sa pleci, nu e usor sa ramai. Ar fi minunat sa pastrati aceeasi consideratie pentru cei ce raman, acuma ca ati plecat. Unii vor sa schimbe Romania si romanii cu forta. Legea si aplicarea ei joaca si ea un rol, dar eu cred ca oamenii si tara se schimba cu mult efort, multa renuntare, multa suferinta, si multa rabdare. Oricum ar fi, suntem un popor ce am supravietuit in acest colt de lume, de bine de rau. Psihologia colectiva se datoreaza si istoriei si conjucturilor, nu doar alegerilor personale deliberate. Sunt un zilion de lucruri ce nu merg bine in tara asta, si cu toate acestea lucrurile sunt OK. Noi, cei ce ramanem, ne asumam starea de fapt a tarii, si de fapt a noastra. Zic sa lasati loc de buna ziua Romaniei, la fel cum ati plecat ati putea decide peste niste experiente si ani sa plecati si de acolo. Cele bune!
Mult succes, Ioana! Sper sa va adaptati cat mai repede si, daca deja va formati o bula acolo, o sa fie bine mult mai repede. Te obisnuiesti atat de repede cu toate chestiile care merg, sunt firesti, si in acelasi timp mori de ciuda ca in Romania nu e la fel. Cei ramasi acasa nu vor intelege, pana nu vor trece prin asta.
Bună ziua!
Mă bucur de alegerea facuta. Și eu aș dori sa emigrez în Belgia mai ales ca am fiica, ginerele si nepoții acolo. De două ori pe an „evadez” din lumea parcă ireală în care trăiesc cu toate „frământările” din țara mea. Ce sa fac ? Mă resemnez cu gândul că imi ajut cele trei fiice studente ce le am acasa să dobândească cunoștintele necesare sper pentru o viată mai buna aici sau unde Dumnezeu le va ajuta. Încă odată felicitări si Dumnezeu să vă ajute în tot cei bun!
De ieri ma tot gandesc la voi. Ii zic sotului aseara: a plecat si printesa.
Sa va fie bine, oameni frumosi si buni!
Buna draga mea ! Nu ii baga in seama , aseara ti-am vazut povestea si m-a bufnit plansul! Eu sunt in Olanda de 2 saptamani , acomodarea e grea dar ma bucur de imprejurimi , tot ce ai povestit este adevarat depinde foarte mult zona in care stai . Noi stam intr-un orasel aproape de Rotterdam iar oamenii sunt foarte calzi , zambitori , linistiti , ne saluta mereu verde peste tot , ciripitul pasarilor chiar e superb aici! Sa avem o acomodare usoara !
Bună seara! Deși nu v-am cunoscut niciodată dincolo de paginilor cărților pe care i le citesc cu emoție fetiței mele sau dincolo de ecranul telefonului, doresc să vă felicit pentru curajul de a lua această decizie și să vă transmit toate gândurile bune. Frustrarea și neputința o resimt și eu zilnic, la orice pas, și sunt aproape sigura că aici, în țară, nu vom avea poate niciodată ceea ce ne dorim pentru noi și familia noastră, însă aici avem o oarecare stabilitate care ne ține în loc… Vă urez toate cele bune! Vă vom urmări în continuare de oriunde veți scrie! ?
Eiii, sunt de acord cu tot ce ai scris pana acum si am sustinut si sustin plecarea ta, inteleg motivele, ma dor si pe mine dar, criminalitatea nu e zero. Si eu locuiesc in Olanda, intr-un orasel la fel ca cel in care sunteti voi (din poze am dedus), nu in oras mai plin de viata precum Amsterdam sau Haga. Sunt de 2 ani aici si am vazut vreo 2 accidente rutiere, nu ca la noi, e drept, un jaf dintr-o casa din cartier (la cateva case de noi), o moarte suspecta prin injunghiere (tot in cartier) si chiar un jaf armat la magazinul din colt. Deci nu, criminalitatea nu e zero, zic doar ca sa nu ai asteptari chiar catre perfectiune. Si rahatei gasesti, mai rar pe trotuar (dar nu sunt zero), mai des pe spatiile verzi de unde nu strange nimeni si sunt multi proprietari de caini. Si Nici si Adriani sunt si aici, olandezi, o sa-i descoperi in timp. Eu i-am descoperit de exemplu traducand comentariile de pe facebook la o postare care anunta deschiderea unui spatiu de joaca pentru copii. Iti dai seama cati asemenea mai descoperi daca stai sa-i cauti. Altfel si orasul in care suntem e linistit si verde, toti oamenii saluta, zambesc si nu m-am lovit niciodata de acreala sau badaranie. Chiar si casutele noastre sunt la fel (compartimentarea ?). Cred ca o sa va fie bine, mult mai bine, imi doresc sa va fie bine, dar nu va asteptati la perfectiune! ?
Continui sa fii o sursa de inspirație, de bun și frumos și recunosc ca am plâns când am văzut postarea, nici nu știu exact de ce. Poate pentru ca am realizat cât îmi doresc și eu plecarea, pentru copii, și cât de mult ma tem de ea, in egala măsură. Sa fiți bine și abia așteptam noi cărți, articole, orice! ❤️??
Felicitari pentru decizie.
Eu am plecat in Germania acum 6 ani(la 40de ani), nu regret deloc, chiar ma felicit din cand in cand pentru aceasta mutare.
Te citeam cu mare drag inainte sa plec, te voi citi in continuare oriunde vei fi.
Multumesc mult pentru tot ce faci!
Acomodare cat mai usoara si multa bafta in viitor.
Te imbratisez!
Ati avut mult curaj. Va doresc tot binele din lume. Sa ne povestesti daca vrei si cum se acomodeaza copiii. Si noi ne gandeam la Olanda. E cea mai buna alegere pt copii, dar mereu mi-a fost frica de cum s-ar acomoda. Numai bine si sanatate
Draga Ioana,
Iti spun sincer ca m-a durut sufletul cand am auzit ca pleci. Pur si simplu inima mea plange. Plang pentru ca as vrea si eu sa am curajul vostru. Plang pentru ca in ultima vreme am trecut prin atatea parasiri, ca nu le mai fac fata. Nu te cunosc personal, te citesc si te urmaresc, si chiar daca nu am simtit mereu ca te inteleg 100%, numai gandul ca ai plecat a lasat in mine durere. Pentru ca asociez asta cu faptul ca nu merit bine, ca tara asta nu merita bine. Doare al naibi ca ne pierdem speranta. Comentariul asta e despre mine, nu despre tine. Iti doresc sincer sa va fie bine, sa fiti fericiti si sa aveti linistea dorita. Cu drag, o cititoare!
Ești minunată! Te vom citi mereu,nu contează dacă ești în România sau în altă parte. Cărțile tale sunt superbe iar ceea ce scrii pe blog pe mine m-a ajutat enorm si inca mă ajută.Faci foarte mult bine ,măcar de te-ar înțelege acești Adriani si Nici sau măcar de n-ar fi atât de mulți, atunci lumea sau România ar fi un loc mai bun. Te îmbrățișez.
Ai trezit in mine asa un sentiment frumos cu locul unde ati plecat! Ma bucur tare mult pentru alegerea voastra! Chiar este o tara civilizata, curata cum nu cred ca o sa ajunga Romania vreodata! Iar daca ati ales oraselul de langa Amsterdam pe care l-am vizitat si mi-a placut foarte mult( desprins din povesti, cu multe casute primitoare si frumos impodobite in perioada sarbatorilor ) e wow! Te imbratisez Printesa!
M-am mirat și eu de cum a ajuns aceasta plecare o știre naționala. Mișcarea mi se pare normala, fireasca, mai ales pentru copii. Totuși, in spatele multor comentarii se ascunde o emoție puternica, aceea de trădare. Nu ma refer la comentariile unor hateri de profesie, ci ai unora care poate citeau pe aici, chiar nu plăcere sau măcar cu interes. Era din ciorba noastră totul, era despre o mama/soție/femeie din țara asta, care se lovește de problemele noastre, care ne susține, ne ajuta, e de-a noastră. O persoana care, deși poate cu mai multe posibilități materiale sau sociale, este “condusă” de aceeași corupți, respira același aer, bea aceeași apa. Deci poate nu e așa rea viața noastră, dacă ea își face cumparaturi din același magazin ca noi și aleargă prin același oraș poluat, dacă duce copiii in aceleasi parcuri, la aceleasi spitale. Iar acum vine cumva șocul, confirmarea, chiar e nasol aici, chiar suntem rău, uite ca pana la urma a plecat, tot ce am rămas noi sa trăim ei “ii pute”. Ne-a lăsat in putoarea asta și a plecat și acum vom citi cum se plimba prin parcuri verzi și curate, ce bun e sistemul medical, ce frumos la școala, ce aer și apa și tot ce noi nu avem. Ce bine ca a plecat din răul in care noi încă suntem și a dat de paradisul de acolo. E greu pentru cititori, pentru cititoare, de fapt nici nu stiu dacă blogul va mai folosi la prea multe celor din România – și zic asta cu toată sinceritatea. Adică niște retete, niște sfaturi concrete pe subiecte concrete poate, dar nu mai e același lucru, viața e atât de diferită acolo, sa parintesti copii e atât de altfel, încât nu va mai exista deloc acea senzație de familiar, de identificare. Iar amarul multora ( fiindcă sa fim serioși, cam toți visează la o viața ca afara) va fi prea dureros, sa citești blogul și sa urmărești fb va fi prea dureros. Probabil voi știți asta și acolo exista un job clar, e oarecum apusul unei ere. Decizia însă – cea mai buna, singura curiozitate si dilema este cum percep copiii îndepărtarea de familie. Stiu ca practic distanță e mică, cu avionul, dar de când cu pandemia parca și călătoriile astea sunt complicate rău. Cum înțeleg ca bunicile le vor vedea f rar, alte rude la fel. Cum ati depășit voi despărțirea de părinți, gândul ca, in caz de ceva, nu puteți fi imediat acolo și oricând poate fi ultima data, ultima despărțire. Plănuiți sa va aduceți și mamele acolo? Asta mi se pare subiectul cel mai greu.
Un comentariu sincer si de bun simt. Ai scris ceea ce simtim multe dintre noi, dar nu am putut sau nu am avut curajul sa punem in cuvinte!
Asa este, Deea! Si eu simt fix la fel, abandon si frustrare. Pe langa tonele de comentarii de felicitari (unele sincere, unele de complezenta), este extrem de iritant (pentru mine, cel putin) sa citesc cat de liniste, verde si frumos e de partea cealalta a gardului. Presimt ca vor urma o serie de articole interminabile pe tema asta, ceea ce ii va determina pe multi sa paraseasca acest blog. Pe cine mai reprezinta Printesa Urbana? In cel mai fericit caz, pe femeile romance din diaspora, si cam atat. Rolul ei se incheie aici, nu vad cum ar mai avea succes acest blog de acum incolo. Deja trendul e stabilit cu articolul asta: „zgomot” vs. „liniste”, in timp ce noi, cei care n-am dat bir cu fugitii, incercam sa incropim o viata frumoasa aici. Eu nu voi mai intra pe acest blog, si ca mine vor fi multi. Noua viata mirobolanta din Olanda nu e un subiect de dezbatut prea multa vreme cu romanii din tara. Pentru ca vor fi prea putini care vor rezona cu asta.
Inteleg ce spui, dar nu sunt complet de acord… Copiii Ioanei erau deja la o scoala care e din alta lume, desi in Romania… Si totusi, articolele ei despre copii isi gaseau cititori. Eu locuiesc in afara Romaniei de aproape 20 de ani, copiii mei sunt nascuti in strainatate, si totusi articolele ei au fost toate interesante pentru mine. Desi uneori ma simteam defazata cu unele dintre ele (in sensul ca simteam ca depasisem o anume etapa sau o anume mostra de gandire deja), mi se pareau totusi interesante prin faptul ca imi deschideau orizontul, ma faceau sa inteleg ca in alte parti, la alti oameni e (inca) altfel. Si vor continua sa fie interesante, din curiozitate si din deschidere fata de alte culturi.
Da, e dureros pentru cei care nu pot pleca, inteleg asta. Dar cu atât mai mult se vor deschide poate si in Ro niste porti, niste initiative, ateliere, grupe de joaca, de lectura etc… inspirate de ce va povesti Ioana aici.
S-au schimbat enorm de multe in Romania in ultimii 10 ani, in special pt copii. Poate ca nu s-a atins inca masa critica a unei schimbari simtite la nivelul intregii societati. Dar faptul ca Ioana va scrie aici despre viata ei nu poate decât sa grabeasca momentul asta, oricat de dureros ar fi, din pacate, pentru multi…
pentru E. – de ce romanii care pleaca in strainatate au dat in opinia ta ‚bir cu fugitii‘? Au depus vreun juramant si nu l-au respectat?
m-am intrebat mereu si nu pot intelege.
asa crezi si despre cei care se muta din sa zicem Faurei in Bucuresti? Sau din Bucuresti in alt oras mai mic, ca nu mai suporta traficul?
Dar despre cei care se muta din oras la sat, de la munte la mare? Pai sa stam toti fix acolo unde ne-am nascut. . Ah, ei nu dau bir cu fugitii, ca e aceeasi tara sau cum?
Pana la urma, poate scriind despre viata din Olanda, cum e organizat sistemul, cum e adaptarea cu supermarketurile inchise duminica (cred ca sunt inchise duminica), cum e la medicul de familie, etc. etc. poate va ajuta la o schimbare in bine si in Romania?
Nu te obliga nimeni sa o citesti, daca nu mai rezonezi cu ce scrie.
Insa sunt multe alte persoane care se gandesc la o relocare si poate vor culege informatii utile si vor lua o decizie – plec sau nu plec? Sau vor avea o idee de afacere de implementat in Romania si de schimbat in bine.
Iar comparatiile din zilele acestea despre Romania / Olanda vin poate si din faptul ca e si suparata, furioasa. E normal. S-au aruncat in necunoscut. Multi am facut asta.
Oameni buni. NIMENI nu ne datoreaza NIMIC. Fata asta scrie despre ea si familia ei, scrie carti, ajuta. Nu ii datoreaza nimic cu x sau y, sa scrie numa’ despre ce le place, ca nu ii plateste nimeni nici macar hostingul. Nu este paywall, sa nu ai acces la informatie, nu e mama noastra sa ne simtim tradati.
Tradati?
Pe ce lume traiesc unii oameni din Romania, de se simt tradati ca o familie despre care numa’ au citit pe net (sau s-au vazut 2 minute) le datoreaza ceva. De ce sa se simta fata asta prost ca s-a dus dintre conationalii astia care, daca citesc 2 articole, deja simt ca autorul le datoreaza LOR ceva.
Eu scriu de 3 ani din alta tara si am chiar mai multi cititori, pentru ca oamenii doresc sa stie cum este. A, e mai bine in strainatate? Nasol moment, misto coliva. Deci Romania nu e raiul pe pamant. Nu suntem singurii cu munti si mare. Hmmm…
Mi se pare stupid sa stai intr-o tara numa’ ca vezi doamne, datorezi ceva. Ce mai exact?
Ca ai facut scoala in Romania? Dar parintii tai nu au platit taxe? Parintii mei si-au nenorocit toata viata in „raiul” comunist si traiesc din pensii mizere. Eu am platit in 20 de ani taxe de mi-a iesit pe ochi. Ce a primit? Un scuipat. Daca am vrut servicii medicale, am mai platit, o data, la privat, sa nu mor nascand copilul. Am platit si am tot platit.
A facut fie-mea 1 an de gradinita in Romania? Felicitari. Sunt convinsa ca din MIILE de lei platiti lunar, s-au acoperit si alea 3 ore ale ei, petrecute acolo.
Am vorbit cu Ioana luni bune inainte si ii spuneam ca nu inteleg sincer de ce naiba mai pierde timpul in Romania. NU pentru ca acolo este iadul, ci pentru ca in multe alte tari este mai usor. Mai calm, mai frumos.
O viata avem. Singura datorie este fata de copiii nostri, daca tot ne-am obosit sa-i nastem. In rest ..
Romania o avem in suflet, in vorba, in mancare, in familie. Sunt la fel de romanca in New Jersey, asa cum am fost si in Timisoara.
Brava, fata, ca ai plecat. Cine nu te mai citeste … asta este … nu iti datoreaza nimic, asa cum nici tu nu datorezi nimanui nimic.
Da liniștea mai tare să se audă peste tot. Nu ai nevoie decât de timp prețios alături de familie. Nu merita nici măcar specificați într-o propoziție aceste specimene. Să fiți sănătoși să vă trăiți fiecare clipa în liniște și armonie!
Felicitări, pupici și îmbrățișări de la PN!
Sa stii ca te citesc demult…te-am cunoscut printr-o prietena draga si de atunci te citesc incontinuu…nu Lasa ca aceste personaje sa-ti intunece viata si plecarea,ai avut sigur motivele tale sa-ti schimbi viata atat de mult …eu aveam 19 ani de cand am plecat din tara,adica din 1997, acum am 43,mi-am facut o familie aici,am copii si un servici bun….sa nu te uiti inapoi si sa nu ai regrete ….sper sa gasesti ceea ce cauti ,intr-o alta tara si sa va bucurati de toate ca rautate este cat incape, stii cum se zice la noi nu:de ce sa nu moara si capra vecinului….o seara buna di continua sa scrii cu aceeasi ardoare
Felicitari pentru decizia luata! Chiar daca ma tot “pierd” in butoiul cu melancolie dupa persoanele pe care le-am lasat acasa, niciodata nu am regretat faptul ca am plecat din Romania. Sunt in Spania de 13 ani si daca m-as gandi sa plec de aici…cu siguranta ca destinatia nu ar fi Romania.
Cred ca atat noi cat si copiii nostri au dreptul la mai mult decat poate sa ofere acum Romania.Decizia de a pleca este una mult prea personala pentru a o justifica cuiva. Sa aveti o adaptare usoara si sa va bucurati de noua etapa. O sa ma bucur de cartile tale, atat eu cat si baietii mei, oriunde ai fi! O imbratisare calda!
cat ma bucura alegerea voastra sa emigrati! Daca stii de cate ori ma gandeam, la voi cat puteti indura acasa in tara Romania, pentru ce. Desi citesc mult ce scri (avem si noi 3 baieti si pentru noi scrierile tale sunt binecuvantari, ajutor real, sfaturi cum nici mama nu iti da), nu am vrut sa sugerez sa plecati, nu era treaba mea, dar in adancul sufletului speram ca va aveti gasi locul si veti alege ceva gen plecare. Oricum ai indurat enorm, parca prea mult. Dar toate la timpul lor, acum a fost momentul vostru si bucurati-va! Asa draguta e gradina si asa de mult meritati linistea! veti avea cred un ‘soc’ in sensul bun fata de aglomeratia de la oras. Oamenii tot vor citi ce scri, nu conteaza din ce colt al lumii, tot te simtim aproape. Am vazut si eu azi cat de urat se comporta unii oameni cu necunoscuti pe net (la adevarul parca si nu mai stiu care nene se dadea sarcastic), nu inteleg – mai ales la asa o stire, e ceva simplu si natural sa vrei sa incepi de la capat, sa schimbi locul cand nu mai poti duce. Pur si simplu, ura gratuita. Oare ei se duc in casa omului sa vorbeasca asa? Unde se cred ei oare? Stiu ca ocupa spatiu gratuit pe net, degeaba? Eu visez ca in viitor lumea nu va mai avea posibilitatea sa faca tot ce le trece prin cap pe net, dar deocamdata asa e. Sa te bazezi pe educatia si principiile lor inexistente, nu merge. Greu sa fii autor in era Internetului atotcuprinzator de toate cele. Daca mai esti si talentat, autentic, cum esti tu, intri in gura targului rau si de acolo nu iesi bine ca oamenii sunt…diversi. Dar va fi mai bine. Pana atunci, trebuie sa fim noi politia Internetului: modereaza, blocheaza sau raporteaza tot ce vine din partea unor personaje ce nu merita nici macar sa fie mentionate. Faptul ca i-ai mentionat, e prea mult deja, nu merita nici atata atentie macar. Off cat ma supara. Ma doare, am fost si eu injurata si jignita gratuit pe net… nu inteleg ce e cu oamenii? Cat ai putut ai indurat, acum e vremea sa va ganditi la binele vostru si sa lasati tot in urma, fara regrete. Nu le da atentie, nu merita. Bine ca sunteti bine, asta e tot ce conteaza, sper sa ne aduci noutati cand puteti.
Felicitari Ioana. Esti exact acolo unde trebuie sa fi. Eu am o vorba. Sunt mindra ca sunt romanca dar si mai mindra ca nu mai locuiesc in romania. Tu sti ,in sufletul tau, ca ai facut cel mai intelept pas si o singura viata avem ,sa o traim frumos.
Felicitari pentru decizia luata!
Ma bucur ca sunt oameni valorosi, ca tine, cu principii solide care au “curajul” de a alege o viata mai linistita si mai buna pentru ei si copiii lor, departe de tot ce este in aceasta tara!
Sanatate multa, liniste in suflete si zile insorite!
Parca imi pare rau ca ati plecat, simt ca am pierdut ceva desi cartile tale imi raman tot aici si ce am invatat de la tine ramane in sufletul meu. Esti un om minunat si ma bucur ca ai gasit un loc frumos pentru familia voastra. Va imbratisam ? o sa te urmarim oricum peste tot si asteptam cu mult drag scrierile tale ?
Buna, Am locuit 2 ani in NL.
Mi a placut foarte mult!
Eram obisnuita cu cliseele stiute locuiesti in tara red light district sau alte etichete, dar fiecare ce stie!
Doamneee, ce coincidenta – noi azi, la fel familie formata din 4 persoane, cam de aceeasi varsta cu voi, am facut 1 luna si o zi de cand am emigrat. Abia azi am terminat de pus toate lucrurile la locul lor. E totul atat de nou, is atat de data peste cap, dar ma gandesc ca-s multi ca noi dar si alti multi care ar vrea sa aiba sansa noastra de a pleca din Romania. M-a uns pe suflet articolul tau. Aici e curat, aici oamenii au rabdare unii cu altii, aici gasesti aer sa respiri, stradute unde sa te plimbi……si ar mai fi muuulte de povestit. Te imbratisez cu drag si mult spor la despachetat!!!
Te citesc de la începuturi, de când erai doar tu și Ciocolata… Cum aș putea să nu mă bucur pentru tine, pentru voi? Va doresc sa fiți sănătoși și fericiți, dragilor! ? ? ?
Super! Integrare ușoară.
Să vă fie bine! Sunt vreo 2 ani de când simt dorința de a pleca. Nu am crezut, până atunci, că voi simți așa. Dar și eu simt că am obosit, că mă sufocă răutatea, nesimțirea și…scuze…prostia. Iubesc țara asta, dar pare tot mai greu de dus ceea ce este aici.
Succes în toate!
Felicitări pentru cărți și pentru calitatea conținutului publicat. Mă regăsesc în lumea voastră întrucât am părăsit acum câteva luni țara occidentală in care trăiam de peste 15 ani dar în ale cărei valori nu ne mai regăseam. Am ales sa o luam de la capăt într-o țară care, sperăm noi, oferă perspective mai bune copiilor. Mult succes, aventura va fi în mod sigur fabuloasa!
Va fi bine! Foarte bine! Nu perfect pentru ca nu-i nicaieri perfect, dar Olanda se potriveste tie, familiei tale. Ati facut o alegere buna. 🙂
Of, acum nici nu mai pot spera sa te intalnesc in parcul Kiseleff si sa am curaj sa te salut, sa iti vorbesc…Sunt fericita pt voi! Ce m-a uimit un pic – a fost cand am citit ca cei mici au adormit tristi ca nu erau in camerele lor din RO. De ce??? Voi care ati fost in vacante in toata lumea si copiii s-au bucurat mereu…de ce acum a trebuit sa fie perceputa cu tristete schimbarea aceasta? Pina si modul cum ai anuntat-o in ultimul moment suna ca o chestie ireversibila, cand, in schimb totul e permutabil in lumea asta si stiu ca oricum va veti intoarce macar in vacante…E mai goala si mai saraca tara asta fara tine si fara copii ca ai tai, dotati cu toata empatia pe care le-ai „educat-o” 🙁 E trist ca se mai duce inca un mit de pe meleagurile astea si el, ca mit si toate frumoasele sale exemple devin si mai intangibile o data ce s-a desprins de comunii muritori…Intr-un fel, la modul lor, cred ca asta voiau sa spuna si Nicu si Adrian, dar nimeni nu i-a invatat cum sa exprime in cuvinte dezamagirea ca un exemplu atat de pozitiv renunta la a mai imparti acelasi aer cu ei…
Sa fiti fericiti! Sa fiti tot ce va propuneti! Sa va iubiti mereu! Sa vina copiii astia minunati ai vostri macar in vacante, sa ne mai invete despre altruism! Sa scrii mereu! Ca si cum inca ai fi aici; ca si cum inca ai mai simti tot ce avem nevoie sa devenim mai buni in tara asta! 🙂
1. de stampila nu scapi, ca poti vota la consulat / ambasada pentru Prezidentiale, daca simti nevoia 🙂
2. DA, asa e prin strainatate, in general e cam liniste. Si lumea isi vede de borcanele proprii. Vei vedea cat de bine te vei simti si dorul de tara (daca va exista) se va domoli. Mai ales ca acum, cu atata tehnologie, poti tine legatura cu aia care inca mai conteaza in viata ta. Asta pana vin si ei cu tine.
3. Eu m-am mutat intr-o tara in care cica te impusca politia pe strada, in care oamenii sunt prosti si ce se mai zice pe youtube sau in Romania. E OK, nu trebuie sa fie toata lumea in America, aia perfectii pot sa stea in Romania. Ca nu plange SUA dupa noi. Inca nu ne-a impuscat politia (culmea, avem prieten in NYPD mai nou), oamenii nu par chiar atat de dobitoci si universitatile de aici par a fi mai bine plasate decat alea din Romania. Dar probabil ca stiu mai bine cei care nici nu au fost macar in vizita, decat noi, care stam aici de niste ani.
La urma nu conteaza decat sa va fie voua bine.
MA BUCUR ca ai facut miscarea asta. Eu am plecat zambind, asteptand cu drag provocarile. Tu ai fost mai idealista, poate mai patrioata decat mine, de te-ai consumat mai mult cu decizia. Noi am venit aici cu 3 valize, fara job, fara nimic. Doar cu sperante.
Va va fi bine, pentru ca VOI VETI FI BINE. Duceti copiii prin zona, rasfatati-i, aratati-le frumusetile. Fie-mea e de 3 ani aici si NICIODATA nu a spus ca ii e dor de Romania. Nici de bunica-sa, nici de prieteni. faceti-le micutilor primele saptamani interesante, cat sa nu se gandeasca la ce a fost si nu va intristati in fata lor. Nu va intristati deloc, pentru ca ati mers LA MAI BINE.
Vei vedea in lunile urmatoare cum e viata in strainatate. Cat de lin e totul, de previzibil. Multe dintre chestiile care iti provocau stres in Romania nu mai exista. Nu e doar roz, dar e mai usor, daca nu esti impiedicat sau putoare. Si nici unul dintre voi nu este, nici macar pisica 😀
Felicitari pentru acest mare pas. Daca nu eram si eu plecata, acum te-as fi invidiat 🙂
SA VA FIE BINE!
Consider ca este cea mai buna decizie luată . Sunt plecată de peste 11 ani din România si nu am regretat nici măcar un singur minut aceasta decizie. Din păcate, cei ce scriu mesajele răutăcioase, sunt ori invidioși ori nu au ieșit niciodată din țara lor .
Va doresc succes !
Bine ai venit in Olanda. M-am mutat in Haga acum 9 ani și nu am regretat nici un moment. Prima data când am ajuns in Olanda in vizita am simțit ca e țara care mi se potrivește și in care vreau sa trăiesc. Un an mai târziu eram deja aici (aplicat la 5 joburi online la începutul lui Ianuarie și la jumătatea lui Martie aveam deja contractul semnat). Nu este cea mai Wow țara, nici o țara nu este perfecta dar simți ca poți sa respiri și ca cel puțin omenii te lasă in pace daca nu te pot ajuta. Iar faptul ca lumea te saluta pe strada și ca oamenii au răbdare cu copii, le zâmbesc și le vorbesc frumos e extraordinar. Sper sa fiți Acasă in noua voastră casa. Succes.
Bună și felicitări pentru decizia luată de a pleca din țară și eu am luat această decizie și încă locuiesc, fara regrete departe de locul unde cândva îl numeam „acasă”.
Ești un suflet minunat care merită mai mult decat poate Romania sa ți ofere. Te am descoperit întâmplător cu puțin timp înainte de a deveni mămică, tot ce pot sa zic e că îți mulțumesc, ca exiști, că scrii atât de frumos și că împărtășești cu noi blândețea și că ești atât de deschisă, de vulnerabilă..
Va doresc tot ce e mai bun ție și familiei tale, meritați din plin! Big hugs și sper sa nu te oprești niciodată din scris ?❤️
Bună dimineața stimată, Ioana !
Nu vă cunosc, am ajuns dintr-o pură întâmplare pe acest site și, după ce am lecturat câteva articole, vă spun sincer căci am rămas foarte plăcut surprins de: sinceritatea, lejeritatea, naturalețea și logica acestora.
Referitor la subiectul din prezentul articol: Felicitări și un sincer respect vizavi de dumneavoastră și familia dumneavoastră, totodată decizia dumneavoastră de a pleca este de apreciat și admirat deoarece ați demonstrat căci curajul, voința și dorința nestăvilită pot contura din nou viața indiferent de locul unde vă aflați. Mă bucur căci ați pus viața și trăirile dumneavoastră precum și familia dumneavoastră mai presus de orice formă de patriotism. Că prețul plătit este mare (dor de cei dragi, dor de casă, locuri natale) este un aspect, trist, dar definitoriu și totodată pasul spre o altă viață, mult mai frumoasă.
NU ați pierdut absolut nimic emigrând în altă țară !
Cu aleasă stimă și deosebită considerație !
Cosoreci Florin
Te admir pentru decizia luata! Sotul meu imi mai spune, mai in gluma, mai in serios sa ne mutam in alta tara….Eu deocamdată sunt atasata de pamantul natal….Mi-ar prinde bine cateva detalii, daca nu cer prea mult, cu privire la cum ati organizat plecarea, cum ati pregatit copiii, cum ati facut cu scoala, casa in care ati stat in Ro…Acomodare usoara va doresc! Abia astept aventurile lui Ema si Eric in Olanda ♥️
Am taiat un mango azi, in cinstea ta! Hai sa fie cu noroc si plecarea si schimbarea ?!
Eu am plâns mult,de parca mi-a plecat o buna prietenă, am sărit la gatul Nicilor,oe unde am citit nedreptăți scrise de tine sa îți iau apărarea.Niciodata nu am pățit sa ma afecteze atât de tare viata uneia dintre mamele pe care le citesc.Ma doare atât de tare sa recunosc ca fix asta simt și eu ,ca va veni o zi când va trebui sa fug din tara,ca am locuit cativa ani la granita dintre Belgia și Olanda si ca atunci când ne-am întors în România am simțit ca nu e pentru totdeauna pt ca multe nu sunt bine în tara noastră.Nu mai citi mesajele urate,dacă sunt deja 2 cuvinte în prima propoziție, te rog eu,sterge-le.Te îmbrățișez tare și te rog scrie-ne, eu una am nevoie de articolele tale,de cărțile tale,sunt balsam pentru sufletul meu. Cat bagaj emoțional ai de dus,Doamne!După ce ca ai emoțiile mutatul în alta tara,îmi amintesc cât e de greu cu toate pachetele, mai ales cat de stresant a fost sa strangi toate lucrurile dragi si sa renunti la inele de acasa,cu senzatia aceia de nimic familiar ,de pat strain,probabil ai sufletul răvășit și mai și citești asemenea mizerii!!Cum faci fata?Copiii cum se simt?
Felicitari !!! Ma bucur pentru tine si familia ta din toata inima!
Am avut acesta intenție acum trei ani și am îmbrățișat cu toată inima ideea de a lăsa acest mult gri din tara asta, a noastră, dacă mai este a noastră. Belgia era destinația noastră. Si acolo, totul verde. De fapt acesta a fost primul meu răspuns oferit din impuls si fara ezitarea când am fost intrebata de un localnic belgian cum mi se pare locul.
Nu am reușit sa mai plecam, insa mi.am petrecut toate vacantele dintr.un an acolo, și încă mai suspin după acea tara. Pot spune romanii orice rau despre ei, nimic adevărat…….pe atunci locuiam în centrul orașului Antwerp, zona în care am întâlnit foarte mulți români, aia nedoriți de orice societate. În fiecare seara se dezlantuia romanul ca la el pe tarla, iar în fiecare dimineață belgianul strângea fără sa comenteze mizeria romanului. Păcat, tara nu are ce sa ne mai ofere. Tot la pitica mea ma gândesc și eu acum. Cum o sa pot sa ii ofer orizontul dorit, când totul în România este la fel, oriunde as privi. Va țin pumnii și aștept cu nerăbdare sa trăiesc prin tine experimenta olandeza.
Eu cred ca nu trebuie sa justifici prea mult plecarea. Cine te-a urmărit cu reala admirație pana acum nu va părăsi comunitatea și va fi acolo sa îți urmărească în continuare munca. O schimbare de peisaj poate sa aducă idei noi și o alta perspectiva, care nu poate fi decât benefica celor care te urmăresc și iti citesc cărțile. Eu sunt convinsa ca fiecare dintre cei care au comentarii negative ar alege ce e mai bine pentru el și familia lui, asa ca total irelevanta intervenția lor.
FELICITARI și FF MULTNOROC SI SUCCES în tot ce va doriți și v-ați propus greu la început dar cu răbdare și credință veți reuși Noi suntem în Canada și suntem ff bine NU ascultați comentarii răutăcioase așa Șanț unii romani din păcate NOROC
Când am aflat că ați plecat am intrat repede pe blog să văd dacă zici ceva de pisică (nu am mai văzut demult articole despre ea, și mă gandeam la ce e mai rău). Mă bucur că e pomenită în lista de „acareturi” luate cu voi. Vă pup, și vă doresc o viață frumoasă acolo!
Sa fie cat mai lin si luminos acest nou proces de viata! Ma bucur mult pentru voi, pentru tine.
Imbratisari din Chile,
A
România e mai mult decât Nicu și Adrian! Asteptam cu entuziasm „Descopera Olanda!!” Ne bucuram mult pentru voi și ne dorim și noi liniște și educație!!!
Te iubesc oriunde am ai fi! Eu ca mama, caut sa fiu altfel datorita ție, te citesc din 2013, am citit de la primul articol pe blog, o perioada nu te-am mai citit… De ceva timp te citesc din nou… Ești minunata așa cum ești și cu deciziile pe care le ei, fi bine cu tine!
We love you no matter what
Aștept cu nerăbdare videoclipuri si articole despre viața de acolo, e un mare curaj, un mare pas si sunt sigura ca vei simți pe parcurs din ce in ce mai mult că e un pas super smart. De acum va începe si pentru noi urmăritorii tăi, un alt capitol de urmărit, abia aștept. Toate cele bune si acomodare ușoară!
Ioana draga, Nicu si Adrian sunt niste frustrati. Nu au reusit sau nu au gasit portita de plecare din Romania si mor de ciuda. Daca erau oameni impliniti, daca le era bine cu sine si cu ceea ce ai realizat pana acum in vietile lor, le pasa f putin daca tu esti la Bucuresti, la Brasov, in Maiami, in Maldive sau Olanda. Îs ale lor! Frustrarile si nervii lor. Ce scriu ei e despre ei, nu despre tine, nu despre voi!
Recunosc ca si eu am fost trista ca ai plecat, de parca daca erai in Romania ma afecta cu ceva ?! Oricum nu ne intalnim, nu ne vedem… si de va fi ca vremurile ciudate sa isi revina, esti la cateva ore distanta de un Bucuresti ticsit, prea aglomerat, poluat, plin de Nici si Adriani dar si de oameni buni si calzi.
Nu ma afecteaza cu nimic faptul ca ai plecat daca tu continui sa scrii, sa fii, sa ne povestesti si sa lansezi carti. Ba, mai mult! Intr-un mediu mai relaxat (cand vei uita de toti nebunii/toate nebunele astea care n-au realizat un ciob de sticla in viata lor care probabil nici roz nu e), poate vei avea mai multa inspiratie si vei scrie si mai mult!
Pedofili si ciudati sunt peste tot. Umbla zilele astea unul liber cuc pe strazile Bucurestiului si urmareste fetitele ce ies de la scoala.
Ce m-a pus putin pe ganduri e ca poate Romania mai merita o sansa daca va mutati intr-un sat mai linistit din jud Brasov(de ex). Cam asa e si prin satucele de la noi. Verde, calm, liniste, oameni ce te saluta, voie buna, vecini buni. Atat, o sansa pe aici, la o casa cu gradina mare, cu verdeata si cu oameni mai neaosi, mai reali. Dar asta e doar ce am ales noi, dupa 12 ani de UK.
Va doresc sa fiti sanatosi, sa gasiti fericirea completa, sa uitati de Nici si Adriani repede si sa ii inlocuiti cu celelalte mii de Dane, Roxane, Ane si Nicolete care sunt mai deschise la minte si care va doresc binele, oriunde ati fi!
Tu sa scrii, continua sa scrii. Si de ar fi doar pt tine sau pt mine. Si 1 copie de vinzi, sa nu te lasi!
Multa sanatate, succes si adaptare usoara!
♥️
Eu ma bucur pentru voi. Ma bucur ca ati avut curajul sa faceți acest pas. Eu ma gândesc zi de zi ca nu l-am avut acum 20 de ani și nu îl am nici în ziua de azi, deși probabil am multe din sentimentele care te-au orientat spre aceasta decizie. Te urmăresc cu drag, deși nu în totalitate, pentru ca cine a gândit sloganul „trăim în România și asta ne ocupa tot timpul” a avut mare dreptate(de altfel a și ales sa nu ii mai fie ocupat tot timpul în România:) )
Aștept cu drag tot ce vei mai scrie. ?
Buna dimineața! Va citesc de la cutia de tv plina cu Rafaello….. Bucurați va că ați reușit ceea ce va face să fiți mai bine.Cineva spunea-citez aproximativ- ,,înseamnă că sunt in fața lor dacă mă pot mușca de…” Și cum sa nu primiti flori și restul la ce Om cald,blind și bun sunteți. ! Așteptăm articole și cărți( și în limba română)și de peste,, mări și țări”. Adaptare ușoară ,totala.
Am vrut musai să-ți scriu de când mi-a zis soțul meu care te citește și el cu drag, că v-ați mutat.
Mă bucur atât de mult pentru voi. Oamenii faini ca voi înfloresc acolo unde se simt în siguranță. Iar din păcate în Romania e greu să te simți în siguranță, mai ales când ai ales să fii persoană publică. După cum ai văzut și simțit din valul de reacții de la oameni care cred că s-au simțit trădați…într-un fel.
De când te citesc, de când am avut bucuria să te cunosc în Sibiu, pentru mine ești inspirația care mi-a dat curaj să scriu. Să adun și eu lângă mine o comunitate de oameni, care văd și simt ca mine. Inimi creative.
Tu ai un curaj imens să te pui contra la multe lucruri greșite în țara noastră. Ai răscolit concepte care ar fi mers cu veșnicul „lasă că merge și așa”, mai ales în parenting dar și cum ne vedem noi ca și femei. Cum acceptăm să fim tratate de ceilalți și cum ne vorbim nouă înșine.
Ai arătat o cale mai bună. Și multă lume te-a urmat.
De aceea cred că cine reacționează cu un mic-mare tantrum la plecarea ta, se simte trădat. Ca și cum tu ai fi fost liderul că „se poate mai bine la noi, chiar dacă sunt multe lucruri greșite”. Că te-ai luptat cu sistemul. Și cumva plecarea este renunțarea la luptă.
Dar ei nu văd și poate că nu au cum, că „lupta” se poate duce de oriunde. Acesta e darul internetului și al cărților.
Te admir. Cred că acum, cu decizia voastră, te admir și mai mult. Și noi ne gândim la plecare. Nu știu ce trebuie să se întâmple ca să o facem, dacă o vom face vreodată.
Dar vă țin pumnii și vă doresc să fiți fericiți, sănătoși și să vă simțiți în siguranță, ca să continuați să înfloriți. ?
Cu mult, mult drag,
Andrada
Cea mai buna decizie. Oamenii din România nu te merita. Și o spun fără regrete. Mult succes
Felicitări pentru aceasta decizie. Este nevoie de mult curaj și determinare. Poate și un pic de nebunie. Nu te mai frământă. Gura lumii n o închide nimeni. Oamenii frumoși ți au înțeles decizia ( și la nurma urmei chiar de n au înțeles o nu e problema ta, e fix treaba lor) și ți o respecta. Părerea mea este ca ai ales o tara minunata unde educația, sportul și respectul primează, să nu mai zic de mediu (natura). Mult succes în tot ceea ce v ați propus, fruntea sus, noi te vom iubi și te vom urmări indiferent de locul unde te vei afla.
Te invidiez, intr-un sens bun. Socrii mei sunt la munca in Olanda. Ii vizitam de 2, 3 ori pe an. De fiecare data ma intorc cu inima stransa. Imi doresc sa emigrez acolo. Dar din pacate sotul meu nu e convins. Nicu si Adrian sunt niste frustrati care vorbesc in necunostinta de cauza. Sunt sigura ca o sa va adaptati repede. Olandezii sunt minunati. Urmaresc cu interes postarile tale, mai ales cele legate de Olanda. Sa auzim numai de bine ?
Bravo ca ai avut curajul sa pleci si felicitari ca iti doresti mai mult de la viata pentru tine si familia ta!
Sa fie tot timpul liniste si pace acolo in raiul vostru!
Sanatate si te asteptam cu noutati! ?
Buna! Nu mi-am dat seama ca esti o persoana atat de sensibila. Ca pui atat de mult la suflet vorbele oamenilor (care probabil ca oricum sunt multe la misto). In plus, tu crezi ca oameni de genul exista doar in Romania, sau cum? Imi amintesc ca la fostul job am primit odata un mesaj plin de injuraturi de la un olandez, din cauza ca nu voia sa mai execute un task pe un server care mergea extrem de greu. Asa ca m-a mirat ce zici, cum sa nu stii ca oameni cu caracter indoielnic sunt peste tot? Dai atatea sfaturi bune legate de copii, si pari asa pragmatica, incat ma intreb acum unde a disparut pragmatismul…sau poate doar mi s-a parut ca il ai…? M-a mirat si filmuletul in care anuntai plecarea ta, parea mai mult o drama a vietii tale faptul ca te muti, decat ceva pozitiv. Am multi prieteni care s-au mutat, si sincer, nu am vazut atata drama. La inceputul filmuletului, din ce spuneai ca ti se intampla aici, pare ca cineva efevtiv va haituia zilnic. Apoi lasi impresia ca pleci in Australia, sa nu mai zic ca pare ca sunteti prima familie care paraseste Romania. Eu simt ca te victimizezi, ca plecarea ta e posibil sa fie mai mult o fuga pentru care gasesti tot felul de argumente lacrimogene…cred sincer ca inainte sa mai postezi ar trebui sa te gandesti foarte bine din ce perspectiva prezinti lucrurile. Pentru ca daca o sa mai mergi mult pe stilul „ce naspa e acolo” vs „ce bine e aici”, cred ca o sa iti cam iei hate si iar o sa suferi (desi sincer, nu inteleg de ce le bagi in seama). Mult succes!
Sa fiti bine cu totii, sa va adaptati usor (mai ales copiii) si sa nu uitati de noi, mai avem nevoie de cate un articol incurajator, amuzant, de sustinere cum numai tu stii sa scrii?.
Felicitari pentru curaj!
Sa te doara la bascheti de tot! Eu ma bucur, mi se pare fantastic ca ati putut sa plecati! Abia astept sa vina cartea noua cu Ema si Eric in calatorie, m-as supara pe tine doar daca nu ne-ai mai scrie! Succes
Ma bucur pentru voi! Cu totii avem libertatea de a cauta mai bine, un loc mai prietenos, o societate mai civilizata. Si noi vrem sa plecam macar din Bucuresti daca nu si in alta tara. Ne dai curaj! Succes!
Nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa ma certe si sa ma denigreze cineva pentru niste alegeri care se fac in familie si care nu afecteaza pe nimeni, doar pe mine. Tembeli plictisiti!
Am invatat multe de la tine pentru ca ai studiat si ai vrut sa impartasesti cu noi iar pentru asta iti multumesc.
Succes in tot ce vreti sa faceti si multa sanatate!
Ioana Draga, de ieri de când am ascultat video-ul m-am gândit la tine! Și apreciez maxim curajul și determinarea. Și îmi ești inspirație.
Noi locuim in Istanbul, Olanda a devenit a 2a tară pt f mulți cunoscuți in ultimul timp și tare îmi doresc sa o văd și simt ca ma cheamă! 🙂 Sincer îți spun, surpriza cea mai mare pt mine a fost Ca voi sa emigrați. Te simt ca deschizătoare de drumuri, din nou 😉
Sa va meargă din plin! Sa fiți sănătoși și Fericiți și sa ne inspirați in continuare!
Tare m-as bucura Dc ai scrie/povesti de partea de job Hunting-ul 🙂
Drum deschis in tot de v-ați propus!
Te rog, te rog continua sa scrii. Scrie-ne cum e acolo, sa ne ajuți și pe noi, cei indeciși încă… Nu știu dacă pana acum ți-am scris vreun mesaj, deși te urmăresc de mult timp și citim cărțile tale, împreună cu băiețelul meu de 7 ani. Dar când am urmărit video-ul prin care ai anunțat ca pleci, am avut un nod în gat și o emoție… Doamne. Deci, scrie te rugam, pentru noi! Succes în tot ce va propuneți
Mult succes in noua țară! M-ar interesa niște detalii, dacă aveți timp si disponibilitate pentru un astfel de articol. Cum ați făcut cu școala copiilor? Au rămas la școala din România, online sau i-ați înscris acolo? Se pot înscrie in timpul anului școlar? Există școli cu predare in engleză? Cu locuința acolo e chiar atât de greu cum citesc pe forumuri (adică se închiriază doar cu dovadă de la locul de muncă si doar pe perioade foarte lungi)? Mulțumesc si scuze de deranj
Buna Ioana,
Mult succes in noua viața! Si sa fiți sănătoși sa faceți fata tuturor noilor provocări.
Lumea așa e ea: te ridica si te coboară, buna si rea, frumoasa sau oribila…Si niciodată nu o vei putea mulțumi orice ai face!
Tot ce faci trebuie făcut pentru sufletul tău si pentru împlinirea ta pe acest pământ.
Fruntea sus! Nimeni nu e in încălțările tale sa stie mai bine care e treaba!
Va imbratisez cu drag!
Rămâi așa cum ești si aveți grija de sufletul vostru!
Descoperire frumoasa draga mea, eu iti doresc sa te bucuri se mutare si de tot ce intalnesti. Dati-va timp sa explorati, sa descoperiti. Cum sunt Sofia si Ivan? Ma bucur pentru voi foarte tare. Eu inca nu am vazut tot ce imi doream din Berlin in 3 ani dar mai am mult timp de acum incolo. Va pupam, sa stati sanatosi ?????
Noi te citim si urmarim de zece ani, de pe vremea cand eram insarcinata si Sofi era mititica. Ne-ai propus un schimb de scrisorele si poze celor din toate colturile tarii, sa ne „cunoastem”. Am gasit pusa la pastrare scrisoarea ta zilele trecute cautand niste acte, si tare m-am bucurat. Cu drag v-am dus pe tine, Ema si Eric, si in viata celor dragi, cu aproape fiecare zi de nastere, Craciun, Paste sau alta ocazie, prin cartile oferite in dar prietenelor, verisoarelor si nepoteilor. Asa am simtit eu sa fac lumea un pic mai buna. Va doresc sa va fie bine, si abia asteptam sa va vedem curand in live-uri si sa te citim. Tristi ca ati plecat mai departe geografic, dar tot aproape in suflet! ( ps: asteptam cu interes comanda, sa vedem ce si cum e cu vacanta prin Romania a lui Ema si Eric)
Sunteti curajoși si asumați! Un exemplu pentru “săteni”. Multumesc pentru toata învățătura primită ?
Adaptare lina va doresc!
Locul e frumos tare, pe potrivirea voastra, asa.
Olalanda lui Eric ?
Draga Printesa Urbana,
De mai mult de 10 ani te citesc și te iubesc, te-am îndrăgit din prima clipa, am crescut cu tine, am făcut copiii cu tine, și m-am înțeles mai bine pe mine datorită tie.
Acum e rândul meu sa-ți scriu ceva, sper sa ajungi sa ma citești, ca îmi imaginez cât de ocupată și îngrijorată ești de tot acest nou care se întâmpla cu tine și cu familia ta.
Am luat si eu același drum ca tine acum 15 ani de zile, spre Franța, mai mult o întâmplare decât o alegere. Eram tânăra. Atunci am luat un tren care m-a dus altundeva decât toată fosta mea lume, si care s-a tot îndepărtat pe zi ce trece. Eu am simțit fizic dezrădăcinarea, transformarea, si am ajuns sa înțeleg ca cel mai bine e sa accepți schimbarea, sa îți scoți ochelarii (ca toți avem), și sa îmbrățișezi cele doua culturi, cu tot ce e mai bun din ele.
Ai luat o decizie buna pt ca e decizia TA… dar nu uita ca avem (in țara și in afara țării), atâți oameni de calitate, ca nu merita sa pleci urechea la ‘hateri’. Văd ca te doare, dar sa știi ca peste tot sunt lucruri bune și rele, deci scrie-ne in continuare despre ce ai învățat și nu te mai gândi/justifica de ce ai plecat.
As vrea sa fiu acolo pt tine si sa te ajut cu sfaturi ca pe o prietena buna dar din păcate nu se poate, te imbratisez din fundul satului tău electronic dar totuși atât de real, si sa ne auzim numai de bine !
[…] a postat pe blogul său și primele impresii din noua […]
Dragă Ioana, multe bucurii în noua țară, în noul oraș…în noul acasă. Nu trebuie sa te justifici, fiecare face ce e mai.bine pentru el și familia lui..punct.Dacă unii n-o sa te mai citească pt asta, atunci măcar îți faci curățenie și rămâi doar cu noi, cei care te citim și te iubim și dacă te-ai duce la capătul lumii. Sa fiți sănătoși și fericiți, asta e ,pana la urmă, tot ce contează cu adevărat. Acasă e acolo unde ești cu cei mai iubiți ai tăi.Îmbrățișări de la Arad?
Recunosc ca am plans cand m-am uitat la live ul tau. M-am bucurat enorm pentru tine, dar am plans pentru mine. Pentru ca de ani de zile alung gandul emigrarii cu scuze de genul “dar aici avem o viata buna, ne permitem gradinita si scoala privata, mergem doar la clinici private”. Ma tot amageam ca toate astea sunt suficiente pentru a sterge mizeria, poluarea, aglomeratia si rautatea din jurul nostru. Dar cand te-am vazut plecand, am inteles ca doar imi caut scuze, ca mi-e frica de nou si de greu. Iti multumesc ca mi-ai dat curaj sa ma gandesc mai bine la viitor. Sa analizez si sa pun in balanta. Te iubim si speram sa va fie bine acolo. Sa ne povestesti in continuare. Multe imbratisari si incurajari iti trimitem!
Dar bunatate nu mai exista in Romania? Eu nu vad oameni mai buni decat noi in strainatate, exista sigur bunatate si acolo dar nu o percep eu. Mi se pare ca exista un fel de politete, respect impus de normele societatii dar nu exista bunatatea pura sufleteasca, fara interes care se intalneste la multi romani. Poate ca nu iau eu contact cu atatia oameni buni. Ce am constatat eu ca exista mai putina poluare, mai mult respect pentru natura, orasul in care stau e mai curat si ordonat intr-adevar. Oameni mai relaxati nu am vazut deloc in Germania. Poate in Olanda. Toata lumea se zbate pentru bani intr-o civilizatie rece. Iar grija pentru copii, mai ales emigranti din partea poporului german nu am perceput-o deloc. Cred ca e ceva in neregula cu mine pentru ca vreau sa ma regasesc in aceata percpetie a romanilor despre o lume mai buna, strainatatea. Si eu vreau sa o percep asa dar nu pot.
Ce inseamna bunatatea pura sufleteasca? Germanii si nordici nu-s chiar renumiti pentru bunatate si empatie. Nordicii, cel putin, sunt ciudati, zgarciti si multi foarte rasisti. Cauta mai la sud, Spania, Italia, dar e cam saracie pe acolo. Iti recomand calduros US daca vrei un dram de omenie, prietenie si sentimentul de a apartine unei comunitati.
Hello! Te citesc ( și eu, impreuna cu fetița mea) de câțiva ani, de fapt cărțile tale au fost primele pe care le-am cumparat și citit cu și pentru fetița mea… din ele a învățat ca cititul e amuzant și ca Ema și Eric Creează o lume tare amuzanta. Mereu am citit ce scrii atât pe blog, cât și pe celelalte canale de comunicare… sa fiu sinceră, ma asteptam sa plecați din tara așa ca anunțul tau a venit așa, ca un deja vu… e dovada ca pandemia ne-a deschis tuturor ochii și ne-a făcut sa realizam in ce cloaca înotăm noi, romanii… îți spun sincer ca și eu as fi plecat de multă vreme din tara însă mică afacere de familie pe care o avem nu ar putea fi făcută in alta parte… as fi plecat pt fetița mea care nu merita tara asta din ce in ce mai “sosocista”… in fine, sunt multe de spus…
Îți doresc numai bine in noua casa, alături de familia ta minunata, noi o sa te urmărim in continuare și asteptam cu mare drag fiecare carte in parte… caietul Murei mi s-a părut la piece de resistance din tot ce am citit impreuna cu fetița mea… Te îmbrățișăm!
Buna,
Pai tu acum, cu atatea de rezolvat si descoperit, te uiti la Nicu??? Frate, in cot m-ar durea! De fiecare data cand merg in concediu e super, iar la intoarcerea in tara parca primesc un pumn in bot. Cand vii din Marea Britanie, Franta sau Olanda, care sunt ca niste gradini, si ajungi din nou la noi, unde majoritatea arunca pe jos, e un soc. De atitudine, zambete, exprimari nu mai vorbim…
Si da, am vazut si eu articolul cu pedofilii. Ce nu inteleg unii de la noi e ca in vest lumea e sincera si recunoaste anumite lucruri, nu se considera perfecti. Da, dom’le, avem pedofili, dar incercam sa-i identificam, sa reducem pagubele posibile. La noi nu exista pedofili, doar unchi, concubini, uneori tati care violeaza copile de 5-6 ani. La noi nu exista violatori, ci doar „femei care o cauta si apoi se alinta”. Noi suntem perfecti, urmasii dacilor si ai romanilor, despre care am invatat in cartile de istorie ca erau grozavi.
Pot oarecum sa inteleg antivaxxerii care urla pe net (crezand ca detin cine stie ce informatii) pentru ca, pana la urma, putea deveni vaccinarea obligatorie si atunci ii privea si pe ei. Dar pe Nicii care va insulta ca ati facut ceva pentru familia voastra, fara sa ii deranjati pe ei, asta nu pot intelege… Balcanism, precupete, barfe, ce masina si-a luat vecinu’ X si cu cine a intrat in casa vecina Y – de astea nu cred sa scapam prea curand!
Iar voi, fruntea sus, acusi infloreste Olanda, totul va fi bine!
Fiecare are dreptul la o viata potrivita pentru el, familia si sufletul lui ! A pleca din tara in care te-ai nascut nu este un lucru usor , ai nevoie de multe , dar probabil ca atunci cand nu te mai regasesti sub nici o forma intr-un loc ,iti iei inima in dinti si o faci ! Acum ai nevoie de un cuvand bland,frumos si bun ,poate de o imbratisare care sa iti dea putere pentru tot ce va urma ! Sunt aici si eu cu o inima mare si cu un cuvand bland si bun , sa fiti sanatosi , fericiti si veseli pentru ca restul o sa vina !
Bravo, te înțeleg complet, și noi am plecat în Austria acum o luna, la 30+ si 40+, nu pentru ca ne mergea rau material, ci pentru lipsa de perspectiva în România. Și tot la „sat” din București, și e asa bine! Brusc nu mai avem nervi și stres. Numai bine!
Bună Ioana ,
Te citesc de pe vremea când încă nu aveam copii și am toate cărțile scrise de tine atât pentru copii cât și adulți. Copilul cel Mare este fanul nr 1 cărților „Ema si Eric” și „Mami și tati se poarta ciudat”. Ador sa citesc tot ce scrii și aici pe blog și în general. Imi place ca ești sincera, asumata, deschisa și haioasa și glumeata de multe ori.
Felicitări pentru decizie, sa va fie bine oriunde ați fi.
Eu mereu o sa savurez condeiul tău!
Adaptare usoara si mult succes in continuare in tot ceea ce faci iti doresc!
Sunteți acolo unde trebuie, Ioana! Este parcursul vostru firesc! Meritați pe deplin verdele, liniștea, cântecul păsărilor sau bunătatea oamenilor din jur. Întotdeauna există și o răsplată pentru ce facem pe lumea asta. E în firea lucrurilor. Să vă fie senin mereu! ?
Hi. Am dat candva peste un citat motivational pe FB.
If you don’t like where you are, move.
You’re not a tree.
Mi s-a parut sec si cinic.
Dar it makes sense. Si in cazul vostru cand precis nu s-a mai putut si ati schimbat tara. E valabil pt orice situatie in viata: move.. schimba jobul, schimba mentalitatea, etc.
Omul se adapteaza si razbeste in conditii grele. REZISTA. Ca sa isi implineasca menirea are nevoie de conditii. Cum plantele se intind spre lumina, soare asa si familia voastra. Si daca ploua mult si des in Olanda, acolo e precis locul in care soarele din voi va straluci cat de mult poate. La maxim.
Enjoy your new life!
PS Mutarea in Olanda o sa fie un nod in Cv-urile si biografiile voastre marcand un nou inceput. Our lives before… and after…
Din „diaspora” germana.
Whaaa! Ce veste bună!
Te urmăresc din umbră de mult timp și cumva mi-esti dragă, deși nu ne cunoaștem. Ne-am întâlnit o dată la un workshop pt pici despre bune maniere. Dar nu asta era important.
Ce vroiam să zic… verdele este ceea ce m-a frapat și pe mine la sosirea în altă țară. Atâta verde! L-am văzut din avion și parcă mi-a încălzit inima. Și căsuțele. Fiecare familie cu căsuța și gradina ei și la propriu și la figurat.
O să vă fie bine unde sunteți. Doar dorul o să vă mai viziteze din când în când.
Daca privim viata de pana acum in Romania ca locuitul intr-o casa, o mutare ca asta (in Europa cel putin) nu inseamna ca ai vandut casa si ti-ai cumparat alta; e mai degraba ca atunci cand iti extinzi casa construind niste camere in plus. Sigur ca nu mai stai la fel de mult in fiecare camera ca inainte dar castigi mult spatiu pentru tine, unde te poti dezvolta in multe feluri. Raman radacinile din Romania si cresc si altele in noul loc…cel putin asa am ales eu sa privesc lucrurile. Pe fondul construit pana acum in Romania se vor adauga perspective noi, moduri diferite de a rezolva lucrurile in noua tara si ca indivizi devenim mai bogati, mai completi. A, si poti sa scoti o fata din Romania dar nu poti sa scoti Romania din fata ?, ceea ce e super! Asa poti imbogati si tu noua comunitate cu valorile si abordarile pe care le aduci cu tine din camerele initiale ale casei. Succes si sper sa ne cunoastem in curand (comunitatea de romani de aici e foarte prietenoasa si saritoare ?)!
Ma bucur tare mult pentru voi și te felicit pentru bunul simt, puterea și starea de bine pe care le împarti cu noi. Sa va fie acomodarea ușoară, de-abia aștept sa citesc noile articole și noile cărți care se vor naște în mijlocul liniștii. <3
Haai cu live urile, hai cu povestile! Aveam nevoie de un suflu nou. Asteptam cu interes
Sa va fie bine!
Felicitari, ati luat o decizie ft. buna. Peste jumatate din populatia Romaniei este formata din Nicu si Adrian. Important este ca familia voastra sa fie bine si sanatoasa. Bucurati-va de viata si toate minunile ei. Din pacate oamenii care traiesc in Romania nu vor avea vreodata inteligenta necesara sa depaseasca acest blocaj de ” lasa ma, ca merge asa, daca mie imi este bine, nu ma intereseaza de aproapele meu.” Aceasta „ideologie” se reflecta in clasa politica, in societate la cele mai joase niveluri, in modul cum oamenii isi educa copii sau aleg sa nu o faca, pt ca este mai bine sa fie „smecher”, asa se reuseste in viata.
Cand am ales sa plec au fost persoane care m-au intrebat de ce plec ca am tot ce-mi trebuie in tara. Si aveam bunuri materiale dar n-aveam siguranta, liniste, respect…Acum dupa 3 ani, am un singur regret ca n-am plecat mai devreme.
Eu ma bucur sincer pentru tine! Si iti doresc mult succes in continuare. Stiu din propie experienta ce greu poate fii uneori. Mai ales dorul de familia ramasa in tara doare crunt. Dar eu stiu ca voi sunteti uniti si va sprijiniti unul pe celălalt. Copiilor le va fii mult mai bine acolo. Pe mine asta ma motiveaza cand imi vine sa strang totul sa vin inapoi in romania ( cam la fiecare despartire de familie). Bucurati-va de liniste si ignora zgomotul gol plin de rautate al altora care nu au nimic interesant in viata lor si trebuie sa o critice pe-a altora. Aaa si fereste-te de romani acolo… nu este o minciuna faptul ca romanii se mananca intre ei in strainatate … te imbratisez cu drag si te urmaresc in continuare, suflet cald si minunat?
Bună!
Cred ca e prima data când las un mesaj, eu și fetitele mele te ascultam cu drag pe YouTube(adora vocea ta) , citim toate cărțile tale, ne ești tare dragă OM FRUMOS îmi pare rău să știu că pleci din tara ta, dar în aceeași măsură te înțeleg și ma rog doar sa fiți bine și dacă voi sunteți bine sufletește restul oamenilor pot sa spună ce vor. Nu știu de unde ai avut atata putere sa înduri anumite mesaje nu tocmai plăcute de-a lungul timpului, ce știu însă este ca valoarea ta ii face pe alții sa fie invidioși.
Așa cum sunt oameni care varsă venin fix în aceeași secunda sunt oameni care va trimit gânduri bune deși sunt în umbra, va îmbrățișam cu căldură oameni dragi, aveți grija de voi și totul se va așeza frumos .Va trimitem gânduri bune!
Nu poți fi obiectiva… Eu cred ca acum pot, după 4 ani de „afară” și zic doar atât: e o perioada în care totul o sa ți se para oaaaau, ceee tare e.
Și eu am trecut prin ea și probabil toți cei care fac pasul asta. Doar ca în cam 1 an, deja mi-era tare dor de țară, asa cu rele cum e ea.
Și dacă ai sa citești alte bloguri, ale căror proprietari au plecat din tara, o sa vezi fix aceleași „vai ce liniște și frumos și ce oameni educați”… Sunt unii, precum madame albuletzi care și după ani de la plecare nu scrie cu prea mult patos despre neplăcerile din UK, ca na, e bine sa te minți singur.
Dar sunt alții care au ajuns sa recunoască faptul ca da, fiecare tara are rahaturile ei, degeaba încearcă unii sa scuipe România în mod obsesiv, fiindcă aceleași probleme, poate sub alte forme, exista și în „afara”.
Insa chestiile astea cu „ce verde și ce liniște e” nu mi se vor părea nicicând acceptabile, fiindcă și în tara sunt enșpemii de locuri asa, garantat. Diferența e ca acolo nu poți găsi de munca, insa te asigur ca iarba și liniștea sunt la fel si cred ca o știi și tu, dar na, deocamdată ești în ceea ce se cheamă „luna de miere”… Spor și… Nu o da în penibil cu preamaririle…
@IOJO
Dar de ce mentionezi doar prima etapa din teoria lui Sverre Lysgaard (1955) Curba in forma de U a procesului de adaptare intr- o noua cultura?
In primul rand da credit cui a listat aceasta teorie (citeaza)si apoi descrie toate etapele din acest proces daca tot comentam pe tema asta. Asa ca sa fim echilibrati in ceea ce spunem. Hai sa aratam cum sunt toate…de la unii care se pricep sa explice zicere;
https://www.nyu.edu/students/student-information-and-resources/student-visa-and-immigration/newly-admitted/before-you-arrive/academic-and-cultural.html
1. Eu, atunci când cineva mentioneaza ceva ce îmi stârnește interesul, ma apuc și caut singura sa descopăr mai multe. Respectiv, modul în care am și aflat de aceasta teorie de care tu vorbești.
2. Ma doare fix nicăieri de a cui e teoria ca nu am interes sa rețin 1 biliard de nume inutil, cu atât mai puțin cele pe care nici nu sunt sigura cum sa le pronunț.
3. N-ai vrea mătăluță sa iti vezi de culorile tale și sa nu mai faci pe justițiara/ justițiarul internetului??? Ca pana una alta nu ești decât un nickname, la fel cum sunt și eu pt tine, nu ne cunoaștem, nu ne tragem de șireturi. Dacă ai sechele din copilărie în ceea ce privește făcutul de morală..Meri si tratează-te ca asa m-am saturat de astia /astea ca tine care stau cu dreptatea-n dinți..
Welcome to Amstelveen(din poze). Am fost sa vad cateva case pe acolo, cred ca stiu si zona, e o zona buna, mai ales ca aveti tramvai(refacut recent) pana la RAI.
Daca vreodata vreti sa va luati casa ma puteti contacta, va pot da cateva ponturi despre zone, preturi, etc.
Dragă Ioana, bucură-te, bucură-te, bucură-te! Nu te întrista nici o clipă, chiar dacă mai sunt oameni ca Nicu și Adrian care nu știu decât răutate sa vadă in tot.
Eu abia aștept o nouă carte de a ta și ma gândesc, dacă atât de bine ai scris in România, acolo unde ești acum …pfuuu explozie de idei !!!! Abia te aștept. ????
Versuri foarte potrivite pentru o decizie atat de grea:
„Should I stay or should I go now
Should I stay or should I go now
If I go there will be trouble
If I stay it will be double
So you gotta let me know
Should I stay or should I go”
Felicitari pentru curaj!
Ma bucur mult pentru voi. Eu am plecat singura, la 24 de ani în Germania, planul era de 6 luni pt un job (urmând sa ajut firma sa între pe piața romaneasca), între timp sunt 18 ani și am schimbat 4 joburi. A fost cea mai bună decizie din viata mea, deși adaptarea nu a fost deloc ușoară, deși intelegeam aproape totul, dar cu prieteni și colegi e totul mai ușor.
Olanda e o tara fantastica ca digitalizare, servicii și grija pentru cetățean, ii ajuta și dimensiunile țării. Mulți ani fericiți unde sunteți!
Îmi pare rău, pe zi ce trece, că nu am făcut pasul în urmă cu niște ani. Mereu am găsit un motiv (părinții care au nevoie de prezența mea), gândul că „lasă că va fi bine și aici”, ca să-mi ascund frica de necunoscut. Acum, în prag de pensionare, pentru că nu mă mai regăsesc în ceea ce înseamnă învățământul românesc azi, săgetătorul din mine are un dor de ducă. Dar, știu că e prea târziu! Și doare! Mereu mă întreb cum ar fi fost dacă… În concluzie, dacă vrei ceva, fă-l, altfel vei regreta mai târziu. Să vă fie bine acolo unde ați ales să vă bucurați de fiecare zi din restul vieții voastre!
Felicitări pentru alegere, mi se pare curajoasa și sper sa găsiți acolo tot ce v ați imaginat! ?
Sa stii ca asta cu criminalitatea e zero e incorecta. Sunt furturi zilnic, pe strada, in case. Pe siteul politiei arata talhariile din case in ce cartier au fost. A fost o crima urata recent, chiar inainte de anul nou, o fetita de 14 ani, ucisa de profesorul de gimanstica. Fara sa mentionez celelalte oribilitati care se mai intampla si nu apar la stiri dar le vezi pe siteul politiei la cautati/disparuti, sinucideri, atacuri cu arme, etc.
Nu e un vis aici, dar e o usurare sa vezi oameni senini, cu toate ca si asta e o chestie strict din cauza locului unde stai. Periferiile sunt uneori mult mai periculoase ca in Ro.
Nu nationalitatea este cea care ii face pe oameni rai, ci caracterul individual.
Emigrarea în interiorul UE ar trebui să fie deja un fenomen normal. Te duci în altă țară, poate îți place, poate nu, dar mergi mai departe: te muți în altă parte, te întorci înapoi (și pleci din nou) sau prinzi rădăcini; cumva cred că discuțiile astea emoționale nu mai au prea mult sens în 2022, atât timp cât oportunitatea este disponibilă pentru toți și nici nu mai implică niște costuri financiare greu de suportat.
Felicitari si sa fie intr-un ceas bun!
La mine se fac 14 ani foarte curand de Irlanda, plecand de la job & viata confortabila (material sau cum sa ii zic…) in Buc, dar nu erau deloc de ajuns ptr ce-mi doream de la viata.
Acum am multe momente in care urasc Irlanda – are cateva straturi foarte, foarte naspa dpdv social – dar per ansamblu inca cred, dupa 14 ani, ca am facut alegerea buna.
Cred si sper ca va va fi bine in Olanda; am o amica ff buna care s-a mutat acum acum 5 ani, dupa 2 ani de Irlanda, si e foarte multumita.
Succes, putere, calm – si va fi bine!
Mi-ești atât de dragă, cu răbdarea, empatia, și blândețea cu care te-ai construit și ai construit o lume luminoasă în jurul tău, și cu munca ta donquijotică de educare a conaționalilor! Am început să te citesc când eram emigrantă. Poveștile tale aveau un umor suprarealist după care tânjeam în societatea fără probleme de sistem în care trăiam. Erai doar tu și Ciocolata proasptăt tunsă :).
Abia aștept să îți citesc poveștile din noua voastră experiență – o să vă îmbogățească cu siguranță și probabil va continua să îi inspire pe mulți, unora chiar să le dea curajul de a face saltul în necunoscut. Așa cum ai spus și tu, cred că e mai bine să vezi cum e decât să te întrebi mereu cum ar fi fost.
Legat de contestatari, mereu vor fi unii care nu fac nimic dar sunt împotriva celor care fac și vorbesc despre asta. Când ești în arenă, mereu vor fi unii care nu sunt de acord cu tine (parcă așa zicea Brene B.). Ai ieșit din rând și asta le arată lor că stau pe loc.
Mă bucur pentru voi și din poziția unei idealiste care și-a tot restrâns idealul în ultimii ani, încep să îmi pun la îndoială decizia de repatriere de acum zece ani și să caut soluții de remediere.
Vreau și eu acolo! Promit să fiu liniștită, muncitoare și silitoare.
Ca sa faci ce vrei si ce consideri ca e bine pentru tine, nu ai nevoie de aprobarea nimanui.
Cei care isi dau cu parerea despre alegerile cuajoase ale altora, fie sunt lasi, fie sunt frustrati, fie amandoua.
Sa va fie bine! Asta e tot ce contează. Răutățile astea știi și tu ca sunt mai degrabă despre ei decât despre altceva.
Va felicit pentru decizie, cred ca nu a fost nici ușor, dar nici prea greu ținând cont de toate cate s-au adunat. Undeva în adâncul sufletului încă sper ca într-o zi voi locui într-o altfel de țară, insa la rece, parca știu ca nu se va întâmpla asta. Te-am văzut o singura data live, la Ploiești, pe vremea când aveam doar un copil, insa te citesc dinainte de copii și parinteala. Voi fi tot aici de oriunde ai scrie ?.
Va doresc sa gasiti potential si frumos in tot ceea ce veti trai acolo la fel cum fac si olandezii, sa faceti drum lin din evolutia voastra precum isi tot face Olanda teritorii de sub apa…si de fiecare data cand va e dor, sa faceti punte catre cei dragi voua.
Multumesc pentru tot ce ne-ati povestit pana acum (din Romania).
Multumesc pentru tot ce ne veti povesti de acum inainte (de departe).
Va doresc numai BINE!
Felicitari pentru decizie!!! Eu, noi te vom citi in continuare si ma bucur mult pentru schimbarea majora din viata familiei voastre, va doresc conectare, bucurii si tihna impreuna!
Draga Ioana, de când te-am descoperit, în 2012- 2013 ( probabil la primul copil), nu am încetat sa te citesc, sa te admir, sa cumpăr cartile tale pt copiii….sa vad ce sfaturi înțelepte și pline de sens ne dai. Totul era clar, bine informat și mereu aproape de cititori. Și dacă nu eram de acord cu tine la anumite recomandari sau propuneri, nu a însemnat ca am renunțat sa te citesc. Suntem oameni, suntem diferiți.
Cu toate astea, implicarea ta in educația cu blândețe va rămâne pt mine ceva wow, ceva pt care meriti toată admirația. Oriunde ai fi, îți doresc mult succes și sănătate! Sa va fie bine și sa ne susții mereu cu informații, cu înțelepciunea ta! Te îmbrățișez cu drag!???
Olanda e o alegere buna, chiar foarte buna, mai ales pentru copii. Generatia voastra are o multitudine de oportunitati si este pacat sa nu profitati. Succes!
Draga Ioana,
Si eu am alea sa plec din Romania acum aproape 12 ani si am ales Anglia. Am plecat pentru un viitor mai bun pentru mine si copii pe care nici nu ii aveam (acum am o fetita de 2 ani)..aceasti ani au trecut incredibil de repede ..Va felicit ca familie pentru ca e o schimbare destul de radicala pe toate planurile..mai ales pentru copii..dar se vor adapta mai repede ca voi adultii ? si cand o sa traiti momente simple dar minunate pe care in Romania nu pareau a se implini vreodata (oamenii va vor zambi si saluta vor face gesturi la care voi va ve ti gandi oare e adevarat sau ascund ceva ?). Tu, Ioana trebuie sa fii tare atunci cand dorul de cei dragi din Romania va fi coplesitor, tu vei tine moralul ridicat al familiei. Mult succes in noua viata ..si totul va fi bine ..luati fiecare zi asa cum vine, fara prea multe ganduri in viitorul indepartat.
Cu drag
Maria
Va doresc, ție și familiei, o viață frumoasă acolo! Dincolo de asta, mă uimește naivitatea afirmației ,, Aici criminalitatea este 0″. Lucrezi cu oameni (nu direct ce-i drept), ești adult în toată firea, ai citit o grămadă de cărți și poți crede că într-o țară anume, criminalitatea este 0???? Dacă idealizezi astfel tara in care ai emigrat, vei avea niste surprize. Mă mai uimește că încă te lași afectată de comentarii, după 15 ani (vorbele tale) de scris pe net. Dacă românii sunt de un grobianism abject, și scrii pentru români, de ce te-ai aștepta să nu primești comentarii abjecte? ….Până și copiii știu că cititorii nevăzuți ai unor postări pe net pot fi orice tip de caracter uman. Poate unii sunt bolnavi psihic, nu știi, nu ii vezi. Și atunci de unde socul, după 15 ani de experiență, că mai primești și hate? Și apropo, hateri sunt peste tot. Omul are vicii și virtuți, că-i neamt, chinez, englez etc. Sincer, nu cred că emigrarea ta enervează, deranjează, oftica sau cum vrei să-i spui, ci poate, cred eu, deranjeaza oarecum denigrarea României versus ridicarea in slăvi a altor țări. Ai avut articole în care ai denigrat exagerat aceasta țară și unii s-au (ne-am ) simțit ofensați, dar nu ar trebui sa te mire asta. In fine, una peste alta, chiar va doresc sa va meargă bine, și pentru a nu avea dezamăgiri, tine minte că oamenii au aceleași patimi, peste tot.
Va citesc de mult, e primul blog pe care l-am citit – dinainte sa va casatoriti sau sa apara copiii. Eu am emigrat in 2006. Am revenit in Romania periodic pt parinti si prieteni, din 2015 mzi mult, din 2019 a trebuit sa revin semi-permanent sa am grija de mama (nu vrea nici la azil nici cu mine si nu gasim asa usor persoane care sa, ma iertati, o stearga la fund si sa ii pese). Pana sa vin sa ma confrunt din nou cu sistemele de aici si mentalitatea mai aveam regrete. Acum tot ce vreau e sa ma intorc inapoi in tara mea de adoptie. Voi fi romanca toata viata si imi voi iubi tara dar la 45 de ani nu am curaj sa ma imbolnavesc sau sa imbatranesc in Romania. Îi admir pe toti cei care rezista si raman, bravo lor, eu nu am aceasta rezistenta si nu stiu la ce mi-ar folosi.
Ma bucur mult ca ati plecat, nu ascultati comentariile rautacioase, sa fie sanatosi! Va doresc mult succes acolo! Va fi bine! Si azi si peste ani va veti spune la fel, ca ati luat decizia cea mai buna atat pentru dumneavoastra cat si pentru copii. Mai ales pentru ei! Si-apoi Olanda e o tara minunata!
Cand aveti timp sa ne povestiti cum e acolo, cum decurg lucrurile, chiar si despre iarba, flori si animale – eu sunt dornica sa va citesc in continuare!
Va imbratisez pe toti patru si pisica cu mult drag,
O.G.
Mult succes! Va fi foarte bine. Bucurati=va de fiecare copac si floare si de zambetul oameniloe. Merita!
Fetita mea de 4 ani este un mare fan al Emei si Eric. Nu am Fb dar am vazut astazi la tv anuntul cu plecarea si am fost impresionata. Noi suntem o familie tanara din Bucuresti, avem 35+ ani, avem studii superioare, locuri de munca bine platite, apartment fara rate. Ne-am hotarat acum 4 luni sa plecam in alta tara din UE. Relocarea familie o sa aibe loc in Februarie. Inteleg perfect ce simti si de ce ati luat acesta decizie.
Felicitări pentru decizie! Si noi ne gândim tot mai des sa facem aceat lucru, e drept cu teama in suflet se necunoscut, dar cu speranta pentru un altfel de viitor pe copil si pentru noi.
In Romania mi-am pierdut speranta ca ceva in bine s-ar mai putea schimba. Sper sa ne mai scrii despre experienta voastra acolo, voi citi cu mare interes. Sa aveti zile minunate!
Succes, succes, succes și bravo vouă. Felicitări tuturor romanilor plecați, care prin propriile puteri au avut curajul sa o înceapă de la zero. Sa înveți o limba noua pe care trebuie sa o stăpânești la fel de bine ca locuitorii de acolo nu este ușor. Sa te descurci cu ce ai învățat la școlile și facultățile din România, sa fii pregătit sa te adaptezi și sa înveți in continuare nu este ușor. Noi am plecat in vara lui 1990 in G, aveam 26 ani atunci, o diploma de ing., nici o experiența, 50 dolari, o valiza si primul pașaport din viața mea. Eu cred ca aventura plecării a fost in acei ani si mai teribila, cel puțin pentru părinții mei care au plecat cu noi. Nu a fost ușor si nu este nici după atitia ani, dar a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodată. Olanda este o țara de vis, anul trecut s-a născut prima mea nepoțica olandeza. Citesc de ani de zile cu mare plăcere si interes articolele tale si aștept vesti despre voi, despre noile experiențe in Olanda.
Draga Printesa, ma bucur pentru tine si te felicit pentru curaj! Nu e usor sa pleci si sa lasi in urma ce ai construit, dar merita! Si eu am plecat de 12 ani si nu regret decizia. Si imi iubesc tara si merg an de an in concediu acolo. Nu ii lua in seama pe cei care te critica, noi cei multi suntem cu toata inima alaturi de tine si iti multumim pentru toate lucrurile frumoase pe care ni le transmiti!
Sper să nu o iei în nume de rău, dar mi-ar plăcea să eviți pe viitor subiectele care se referă la haterii din România. Transpare o frustare mare pe care credeam ca ai depășit-o prin experiența extrem de lungă ca blogger. Chestiile nasoale, negative, le simțim pe propria piele în fiecare zi (rahat de câini peste tot, agresiune verbală și înjurături pe stradă, etc etc), deci căutăm cu totul altfel de subiecte pe blogul tău. Multumesc 🙂 ! Așteptăm cu interes să promovezi profesioniștii români, prin dialogurile pe care ți le-ai propus. Sunt oameni de calitate, de la care avem atâtea să învățăm!
No lasa in tun toti frustratii, invidiosii si „patriotii”! O sa fie fain! Te imbratisam .
Nici nu știu cum sa încep sa-mi scriu părerea, dar as fi ipocrita sa spun ca îmi pare bine ca ați emigrat. Ma pot bucura de fericirea voastră, dar nu ma pot bucura ca ați “tulit-o peste noapte”. Sigur, se simțea pregătirea evadării din postările “cacacioase :)” dar parca mai era o speranța. Acum nu pot decat sa ma gândesc ca dintre sutele de mii de followeri, câteva mii aveau nevoie doar de un imbold atât de mic (ca plecarea voastră) sa ia și ei aceasta hotărâre…ceea ce e extrem de trist pentru cei atât de putini rămași care mai pot schimba ceva. Sper sa va găsiți liniștea, ca fericirea se găsește oriunde lângă cei dragi, indiferent de culoarea ierbii!
Ioana, ce mi-a crescut inima când am văzut poza. Ai descris atât de frumos și adevărat atmosfera de acolo. Am fost de câteva ori în Olanda. Am prieteni olandezi acolo pe care ii iubesc ca pe familia mea. În adâncul sufletului îmi doresc ca ai tai copii sa ii întâlnească pe copiii prietenilor mei și îmi mai doresc sa te întâlnesc când mai ajung pe acolo.
Mi-ai făcut pofta de Olanda?.
Știi, chiar la asta mă gîndeam – la cît hate v-ați luat (de la oameni care păreau ok, dar care îmi par din ce în ce mai toxici), chiar e o decizie bună că ați plecat.
Noi, ăștia care rămînem, cumva ne merităm soarta.
Mă doare, dar asta e.
Draga, Ioana, te înțeleg perfect. Noi suntem singuri, copii nu am avut norocul sa avem. Dar ne tot gândim sa emigram. Aici câștigăm suficient sa ne descurcam bine, chiar spre foarte bine- soțul are un job bine plătit, eu un mic business care ne permite sa stam fără grija zilei de mâine. Dar stilul de viata din România a ajuns sa ne streseze… lumea s-a înrăit, sistemul de sănătate e varza, orice interacțiune cu sistemul te face sa te intrebi de ce plătim atâtea taxe, ca sa fim tratați astfel, de niște angajați ai statului plătiți de noi, clasa politică care nu face altceva decât sa fure… viata de aici a început sa si pună amprenta pe noi, și ne gândim ca merităm o viata mai relaxanta. Sa ne bucuram de viata… de noi.
Bine ați venit in Diaspora! O sa fiți bine!
Te citesc de câțiva ani buni, te admir și când nu coincidem in idei, nu e nici o problema, nici cu prietenii nu coincid exact mereu. Sunteți o familie frumoasa, tu ești extrem de talentata, și va veți croi o viața minunata afara din Romania. O îmbrățișare virtuală din Spania. Te voi citi/cumpara cărțile in continuare.
Felicitari pentru curaj si multa bafta! Va doresc sa scrieti acest nou capitol din viata cu entuziasm, curiozitate si iubire. Si sa va fie bine. Am luat aceeasi decizie acum 2 ani, zero regrete. Welcome to the Netherlands! ?
Noi suntem aici oriunde te duci si te citim de oriunde postezi 🙂 urmeaza-ti visele, ne inspiri si pe noi! Buna alegere Olanda, abia astept sa ne scrii despre ea. Te imbratisam!
Borders?
I have never seen one but I heard they exist in the minds of some people.
Am un tricou pe care scrie asta 😀 A fost cadou. I love it 🙂
Multă bafta! Pe cât va doresc numai bine, pe atât m-a șocat vestea… Pentru ca tu, voi, erati pentru mine o imagine perfecta a unei familii ce reușește în România. Cu toate neajunsurile unei societăți anormale. Plecând, îmi dau seama ca acel „cum reușesc” lasă loc la multe interpretări și întrebări. Eu vreau sa plec, soțul, nu. Eu ma sufoc la gândul unui viitor nenorocit pentru copila mea…. Felicitări pentru curajul vostru!
Zâmbesc! O dată că mă bucur pentru alegerea voastră și doi, pentru că nu reușeam să ajung la ultimul comentariu, ca să vă urez un mare bine ați venit!
Bine ai venit pe tărâmul „dezmățului”! Te invit la o cafea după ce apuci să respiri 🙂
Ma bucur nespus pentru voi, sa va fie bine! Veti reusi, sunteti invingatori! Oriunde va vor purta pasii si viata! Te citesc de atata vreme, oho-o, nici nu pot cuantifica anii ce au trecut peste noi… Si noi suntem ca si plecati din natalul Bucuresti insa nu am indraznit peste granita, dar tot departe hat de tot ceea ce ne-a tinut aici mai mult de 45 de ani.
De-abia astept povestile din noua perspectiva ce te va acapara!
Succes in tot, pupici si imbratisari! ❤️
Buna.In ce oras sunteti?Fiul meu cu partenera lui de viata sunt in Haarlem de 5 ani.Ati luat o decizie inteleapta.Va doresc succes!
Ramaneti frumosi si (mai) bine!
Am plâns când am aflat ca ati plecat. Ce mult va admir! Sunteți niște părinți extraordinari și ce noroc au copilașii voștri! Da, copilul trebuie sa fie în centru! Și dacă parintii sunt bine și copilașii vor fi bine. Sunt interesata de articole despre cum v-ați organizat plecarea, școală copiilor, casa din România și cwa de acolo. As vrea sa știu mai multe despre viata de acolo. Mult succes!
Excelentă hotărâre, felicitări!
? ? ? ?
Da, nu e simplu. Am fost plecat 10 ani si m-am intors pentru a-mi crește copiii in România. Nu cred ca am greșit. Acum copiii sunt mari si fiind admiși la Milano si București, au preferat Bucureștiul. M-am bucurat din patriotism dar m-am întristat din cauza perspectivei diferite pe care ti-o poate oferi o universitate intre primele din lume. I-au speriat restricțiile, green-pass-ul si nesiguranta ultimilor doi ani care ai fost urăți. Nu ascund că ne gândim deseori să plecam din nou, din cauza scârbei cauzate de clasa politică și neputința in care se zbate România. Ar însemna un abandon al ideilor mele dar, din păcate, viata e una singură. Am fost si eu in localități mici din Olanda si am simțit exact ceea ce ne-ai descris. Nu a fost la fel in marile orase si mai ales in anumite zone. La fel e in toate marile orase vestice, si bune si rele. Au o mare capacitate in a-ți ascunde mizeria. Sunt locuri jenante, dar si locuri extraordinar de frumoase si curate care te fac să iti placă acele țări. Depinde ce îți dorești si care iti este țelul.
Acasă este mereu acolo unde te simți bine, tu si familia ta.
Noi suntem in Olanda de 10 ani. La inceput asa vedeam si noi lucrurile: aparent da pare totul mai bine. Fiecare cu experienta lui. Noua ni s-a luat de cerul asta gri, vreme asta mohorata si raceala oamenilor. Anii astia de Covid parca au facut si mai rau. Olanda e de facut experienta internationala, studii and go altfel iti trece viata just muncind si visand la vacante in tari calde si variate ca peisaj. Noi vrem sa plecam. Dupa ce trece honey moon-ul mutarii si vezi ca norii aia nu mai pleaca ti se ia rau de tot.
Irina, aia e problema cu vestul în general… Îți dă impresii greșite. Noi am schimbat 2 țări…
In Londra, da, politețe câtă vrei, sorry și thanks și cheers la tot pasul… Oricat am încercat, nu ne-am făcut nici un prieten într-un an cât am stat acolo, vremea era ciudata, nu frig, nu ploaie, ci foarte schimbătoare. Sa nu mai zic de poluarea infecta de la avioanele care trec secundă de secundă peste oraș.
Aici in Franta, oamenii mi se par mizerabili in mare parte, nu doar rasiști dar scârbiți de orice și aroganți și-al naibii de zgârciți inclusiv cu ei înșiși. Extrem, dar extrem de puțini am întâlnit sa fie băi, chiar ok, nu doar de suprafață, e plin de rahat de câine aaaabsolut peste tot (am și locuit în diferite zone ale tarii), în centru a plouat cred ca 300 de zile din 365 și dacă nu ploua, bătea vântul ca naiba. Acolo am și trecut printr-un episod de depresie de altfel, acum sunt bine zic eu, deși efectele încă se simt.
Am văzut mai multe accidente decât în cei 30 de ani de România, e drept, nu grave, dar totuși am rămas socata… Inclusiv soțul a fost acroșat lateral de un idiot care mai apoi a fugit pe contrasens… Am aflat și văzut ca aici condusul băut ori drogat, este ceva banal… Daaar, daaar da, ca și în Londra, când am ajuns aici eram toată, toată numai zâmbet și oau, oau..
E frumos acum, ca acum locuim în sud și asta mai estompează din mizerii… De ce nu plecam acasă ? Strict, dar strict din motive financiare… Daca mâine ar veni cineva sa îmi zică ia suma asta și fă-ți în România o afacere… Am zbura, nu alta.
Noi am plecat din România în 2018, cu gândul de a nu ne mai întoarce. Nu pentru ca nu am avea oameni dragi înapoi acasă (ba avem, și încă mulți, de care ne este dor în fiecare zi), ci pentru ca ne-am lovit de sistemul sanitar (având un copil născut cu pb cardiace), și de sistemul de învățământ. Am avut atâtea dubii înainte sa plecam… „oare e bine ce facem?”, „oare ar trebui sa rămânem sa luptam pentru ceva mai bun, deși totul pare din ce în ce mai rău?”, și tot asa. Dar în momentul în care am ajuns aici, în Germania, toate indoielile s-au risipit. Un singur cuvânt am în legătură cu asta: civilizație. Atât. Va doresc sa va simțiți asa bine în fiecare zi, draga prințesă, cum v-ați simțit în aceste prime zile. Nu aveți de ce sa va gândiți la ce cred alții, este viata voastră, decizia voastră, și asa cum ai zis, nu ai plecat pe banii nimănui, nu ai dat nimănui în cap. Și de oriunde ai scrie eu voi vrea mereu sa te citesc.
In momentele acestea este cel mai greu pentru tine dar asta nu înseamnă ca ai făcut ceva greșit ci lumea care nu este fericita cu ea însăși încearcă sa profite de orice situație pentru a ponegri pe cineva care a făcut numai bine !
Ma numesc Tomita Nicoleta am 36 de ani sunt din Piatra Neamț și am locuit 5 ani in Italia și 13 ani in Japonia unde m-am stabilit cu soț și doi copii, de 4 ani fetita și 11 ani băiatul .Te-am cunoscut de pe blog care m-a ajutat foarte mult in creșterea copiilor .Am cumpărat ceva cărți ( nu mai știu câte sunt exact )pe care le-ai scris tu ( le-am comandat in România la adresa părinților și mi le-au trimis aici in Japonia ) și in fiecare seara aproape le citesc copiilor mei ( sunt mândra de tine ca ai reușit sa faci ceva bun pentru viitorul copiilor )
Îți mulțumesc ca scrii și umpli inimile de emoție ! Keep going !
Mi-at plăcea sa scrii ceva despre băieți și fete in perioada mai complicata a preadolescenței când începe corpul sa se dezvolte și le este mai greu sa vorbească si sa se comporte drăguț cu parintii ( cum erau ei înainte ) și cum ar trebui părinții sa se comporte cu un băiat sau cu o fata in perioada preadolescenței !
Mult succes in continuare !
Te urmărim de oriunde !
P.s.:I-am trimis mamei mele cadou cartea ta cumpărată on line ( Copilul tău .Părinții tai .Tu) și abia astept sa mi-o aducă aici sa o citesc și eu !
Am descoperit blogul pe cand eram gravida cu primul copil, acum 6 ani si te-am citit cu placere. Nu am rezonat mereu cu tine, mai ales in perioada pandemiei cand pentru mine unele articole au fost deranjante. Fiecare insa cu parerile lui.
Iti multumesc. Datorita tie copii mei nu au zi in care sa nu le citesc macar o carte..avem o biblioteca cam de 3 m lungine si 2,40 inaltime, carti cumparate si citite de 4 ani. Multe dintre ele, recomandate de tine.
Iti doresc sa fi fericita si linistita.
Eu una o sa te urmaresc in continuare. As fi chiar dezamagita sa nu scri despre etapa noua din viata ta.
Olanda si noi, din 2019, cu doi copii de 9 si 11 ani acum, ce vorbesc fluent olandeza. Curaj, veti fi bine! Noua inca nu ne-a trecut sentimentul de uimire ca poate fi si bine :).
Sa fiti bine unde ati ales sa mergeti! Este viata voastra si nimeni nu are niciun drept sa va spuna cum sa o traiti. Stii vorba aia, cainii latra, ursul merge!
Eu as vrea sa stiu ce face Ciocolata. Sper ca este bine, acolo cu voi.
Va imbratisez virtual!
[…] ce Prințesa Urbană a spus că pleacă din țară (de fapt, ea era deja pe drum când și-a anunțat fuga din Grădina […]
@IOJO
Pai nu e normal sa nu iti pese a cui e teoria si sa iti asumi o parte din ea ca de la tine cetire ca asta se cheama plagiat.
No uite ca sa vezi cu trasul de sirete! Romanu’ are trei cam mari „dureri „(pe langa muuulte altele): egoul imens de „cine mi-s!”, saritu’ in sus cand i se zice adevaru’ si lipsa datului de credit cand nu sunt ale lui toate cele.
Si unii romani se mai intreaba de ce alti romani se cara din acel loc…pai clar ca nu din cauza locului ci din cauza unora care il populeaza.
Felicitări pentru decizia luată! Chiar nu merită să te consumi pentru unii invidioși. Succes în continuare! Te așteptăm cu vești! Pupici!
Cateva din zona mea :
10.19
Man shoots cops in front of his house
10.09
Cyclist injured in Molenschot collision
09.28
Eighteen kilos of laughing gas in car
09.12
Foursome knock man unconscious and rob him of Airpods
01.47
Motorist hits cyclist in Tilburg
🙁
N-am de spus decat doua lucruri:
1. Fe-li-ci-tari!!!
2. Vrem si noi!
Te imbratisez si iti doresc tot binele tie si familiei tale!
Eu locuiesc in Düsseldorf, Germania si am zi de zi experiente negative si nu imi place deloc. Cand citesc comentariile despre cat e de bine si frumos in strainatate si cat de veseli sunt copiii, nu ma regasesc deloc. Copilul meu plange dupa Romania de un an de zile, dupa gradinita de acolo, oamenii, familia, toata atmosfera si uraste limba. Nu vrea sa vorbeasca deloc decat romaneste. Nu am trait deloc rau in Romania dar alegerea de a pleca a fost tot pentru copil. El nu e fericit deloc si are numai experiente negative cu copiii si la gradinita si la locul de joaca. Eu am doar experiente negative cu sistemul medical. Va rog daca puteti sa ma sfatuiti si pe mine cum as putea sa vad altfel aceasta emigrare? Se merita sa raman in aceste conditii sau sa ma mut in alt oras, tara unde totul e frumos si liniste si copiii zambesc mereu?