Cum îi vorbești adolescentului tău despre nutriție și corpul lui în creștere (fragment de carte)

Am pus mai jos un fragment din cartea 14 conversații până la 14 ani, de Michelle Icard, din colecția Educație cu blândețe, pe care v-o recomand dacă aveți acasă copii de 10-15 ani sau lucrați cu ei. Descrie foarte bine procesul de creștere a preadolescenților și principalii sabotori ai conversației cu ei despre ce și cât mănâncă.

Linda este un om de afaceri de succes, cu două diplome de la colegii de prestigiu și trei fiice, de la clasa întâi până la clasa a șasea. Fiica sa mijlocie, Mary, mi-a spus că Linda vrea să le știe sănătoase. Au o mulțime de reguli ale casei dedicate sănătății, inclusiv cerința de-a fi activ un timp anume în fiecare zi, zahărul este interzis în casă și toate mesele trebuie să includă ceva verde în farfurie. Atunci când prietenii vin în vizită după școală, Linda le cere tuturor copiilor să coboare din mașină la două străzi distanță și să alerge spre casă, pentru a face exerciții și a-și câștiga gustările de după școală. Toată mâncarea este cumpărată cu atenție, săracă în calorii și bogată în substanțe nutritive, cu intenția sinceră de-a crește fete puternice și sănătoase.

Abordarea Lindei față de sănătate se potrivește abordării ei în afaceri: este disciplinată și orientată către rezultate. Totuși, controlul și grija ei pot avea un efect opus în cazul fiicelor ei. Atunci când vorbim de alimentație și de mișcare, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri este să-i învățăm cum să găsească bucurie în corpul lor, cum să se autocontroleze și să mănânce intuitiv. Impunerea prea multor reguli referitoare la alimentație nu le permite copiilor să învețe cum să aibă încredere în senzațiile lor și le transmite semnale care pot dăuna stimei de sine și pot duce la relații nesănătoase cu mâncarea.

La începutul adolescenței, copilul tău începe să-și formeze cele trei lucruri de bază de care are nevoie ca să devină adult: un trup adult, un creier adult și o identitate adultă. Numesc acest trio „Proiectul de construcție din gimnaziu” – iar pentru copilul tău sunt multe lucruri de gestionat simultan. Dezvoltarea creierului și a identității se petrec în fundal, dar dezvoltarea corpului are loc în văzul lumii.

Deoarece pubertatea apare de-a lungul mai multor ani, un copil de gimnaziu s-ar putea să vadă colegi de clasă care arată de parcă ar mai fi încă în clasa a treia, în timp ce alții ar putea trece drept liceeni. Lucrul acesta poate semăna îndoiala de sine în mintea copilului tău, făcându-l să se întrebe zilnic „Oare sunt normal?” Este greu să-ți dai seama ce este normal când toată lumea din jurul tău arată atât de diferit! În calitate de părinte, probabil că ai propriile tale idei despre ce este „normal” pentru copilul tău. Deoarece cărăm după noi bagajul corpului nostru și suntem inundați de mesaje anormale referitoare la frumusețe (deghizate adesea, în mod greșit, drept mesaje de sănătate), pot spune cu încredere că majoritatea părinților cu care lucrez au o înțelegere incorectă asupra dezvoltării normale a corpului în perioada adolescenței.

Înainte de-a trage concluzia că ai un copil nesănătos, trebuie să știi cum cresc copiii. În medie, cea mai mare parte a procesului de creștere al băieților are loc între doisprezece și șaisprezece ani. În timpul acestor patru ani, se pot înălța cu până la treizeci de centimetri și pot lua în greutate douăzeci și trei până la douăzeci și șapte de kilograme. Fetele au cel mai mare puseu de creștere între zece și paisprezece ani. În medie, pot crește cu douăzeci și cinci de centimetri în înălțime și optsprezece până la douăzeci și trei de kilograme în această perioadă. Nu este o greșeală de tipar. Preadolescenții iau surprinzător de mult în greutate în timpul gimnaziului. Nu este un motiv de îngrijorare. Când îți observi copilul că se îngrașă mult în această perioadă, cel mai bun lucru pe care îl poți face este… nimic. Nu vrei ca o critică la adresa corpului său să i să cuibărească în acea parte „lipicioasă” a creierului în dezvoltare. „Dar nu aș critica niciodată corpul sau greutatea copilului meu! Insist doar asupra importanței alegerilor sănătoase!” contracarezi tu. Copilul tău știe foarte bine când sănătos este un cod pentru atractiv. Folosește cu grijă acest cuvânt vag.

Dacă îngrijorarea ta este motivată de teama că greutatea copilului tău îl va face să fie șicanat sau făcut de râs de colegii săi, gândește-te la următorul lucru: Ce este mai rău? Să îți fie subminată încrederea de copiii de la școală sau de părintele tău? Misiunea părintelui este să-și iubească necondiționat copilul – cu toate realizările și eșecurile sale, schimbările de înfățișare și momentele de îndoială de sine. Este important să știe și copiii tăi, orice ar simți despre ei înșiși sau orice le-ar spune alții, că tu îi placi oricum, fără nicio legătură cu felul în care arată.

Dacă îngrijorarea ta este motivată de sănătate, gândește-te la asta: cel mai sănătos lucru pe care îl poate face copilul tău este să învețe să se controleze singur atunci când vine vorba de propriu-i corp. Dacă îi controlezi sau îi restricționezi tu mâncarea vrând să-l vezi sănătos, riști să-i afectezi capacitatea de a-și gestiona singur relația cu mâncarea.

Sabotorii conversației despre nutriție

Ține-ți emoțiile complet în afara conversațiilor despre mâncare pe care le ai cu copilul tău. Iată câteva modalități prin care ți-ai putea exprima fără să vrei emoțiile în conversațiile voastre:

„Vreau doar să fii sănătos.” Sănătos sună atât de vag, încât at putea însemna slab, atractiv sau disciplinat, fără ca vreunul dintre acestea să însemne sănătos. Copilul tău va fi sănătos atunci când se va putea controla singur. Spune-i în schimb „Este corpul tău. Observă cum te fac să te simți anumite mâncăruri și ascultă ce-ți spune corpul despre lucrurile de care are nevoie mai mult sau mai puțin”.

„Ești atât de drăguță/frumușel și cred că ai avea mai multă încredere în tine dacă ai ajunge la o greutate mai sănătoasă.” Copilul tău a auzit că nu este încă suficient de drăguț sau de frumos. Vorbește cu el despre mâncărurile și activitățile care îi plac cel mai mult și de ce, în loc să-i sugerezi unde mai are de lucrat.

„Te vei simți mult mai bine dacă mănânci mai sănătos.” Asta e o încercare de a lega mâncatul sănătos de starea de bine și nu de a arăta bine, ceea ce e un pas în direcția bună, dar felul în care ne face mâncarea să ne simțim e ceva personal și lipsit de consecvență. În loc să-ți dai cu presupusul, sugerează-i preadolescentului tău să țină un jurnal despre cum se simte după mese și apoi să observe care mâncăruri îi dau o stare bună sau proastă.

„Dar am muncit din greu pentru masa asta.” Ai fost vreodată invitat la cină acasă la cineva, doar ca să te sperii puțin atunci când ți s-a pus în față o farfurie cu mâncare dezgustătoare? Ai putea fi convins să vrei acea mâncare dacă gazda ți-ar spune că a muncit din greu să o gătească? De obicei, vinovăția nu dă mâncării un gust mai bun. Vrem cu toții ca eforturile noastre să fie recunoscute, dar asta nu va convinge pe nimeni să fie mai puțin pretențios la mâncare.

„Mâncarea este un combustibil.” Am spus să nu fii emoțional când vorbești cu copilul tău despre mâncare sau trup, dar asta nu înseamnă că mâncatul este lipsit de emoție. Deși este adevărat că mâncarea îi oferă corpului nostru energia de care are nevoie pentru a funcționa, acesta este doar o parte din scopul său în societatea noastră modernă. Dacă mâncarea ar fi doar un combustibil, am putea supraviețui cu toții doar cu pastă de proteine. Însă mâncarea înseamnă comunitate. Din acest motiv luăm masa împreună. Mâncarea înseamnă bucurie. De aceea ne plac lucrurile care au un gust bun. Mâncarea înseamnă cultură. Este ceea ce ne leagă unul de celălalt. Dacă îi răpești copilului tău legătura inerentă și fericirea pe care i-o poate aduce mâncarea, s-ar putea să sfârșească prin a căuta aceste sentimente furișându-se sau ascunzând mâncarea. De asemenea, mâncatul împreună și ieșitul la masă sunt unele dintre primele activități sociale pe care le pot face copiii împreună. A lua masa împreună poate fi o activitate comună distractivă și sigură. Trebuie să înțelegi că pe asta se va baza marea parte a vieții sociale a copilului tău la începutul adolescenței și că nu vei fi acolo ca să controlezi cum se alimentează, așadar va trebui să-și dezvolte devreme autocontrolul.

Cartea se găsește aici și în librării.

1 Comment

  1. Cristina A

    Multumesc pt recomandare. Este exact ce aveam nevoie. Am comandat-o pe kindle si o citesc acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *