Duhul meu generos

Pentru că are părul lung și pentru că procrastinează grav după baie, iar asta duce la tricou și pantaloni uzi la spate până la genunchi, l-am învățat pe Ivan să-și facă turban din prosop, ca să-și zvânte părul și să nu-și mai ude hainele până vine la uscat.

Ei, și având el așa o față de actor francez (e tare frumușel, ca toți copiii), cu turbanul ăla mare și cu fețișoara lui mică, cu câte-un cârlionț scăpat pe la tâmplă, mă apuc eu să-i spun cât e de simpatic, se repede la oglindă, se benoclează și strigă:

– Opaaa, arăt ca un duh!

– Ca un ceeeee?

– Un duh, bre, un genie, din ăla care iese din ceainic și-ți îndeplinește o dorință, ai înțeles?

– Ahahaaa, da, chiar!

Ei, și din clipa aceea, de acum opt seri, am un duh magic care-mi îndeplinește 54 de dorințe pe zi. ÎN FIECARE ZI! Nici nu am atâtea! Dar nu-i nimic, se reportează pe mâine și tot așa, m-a asigurat el!

A găsit pe un raft cutia de la suzeta lui văru-său Ezra, care are patru luni.

– Când mintea ta naște o dorință, deschizi ceainicul ăsta de suzeă și duhul se vizualizează.

-Întrupează, vrei să zici.

– Nu, că nu are trup, e ca un abur, așa, și îl vezi doar tu.

Am pornit de la trei dorințe pe zi, dar dacă zic că îmi doresc să fie Ivan sănătos sau că vreau să îmi aducă un pahar cu apă, ca să mă hidratez, zice că dorințele de sănătate nu se scad, dacă îmi doresc lucruri pentru alții, nici alea nu se scad, dacă vreau să îmi aducă laptopul, nici aia nu se numără, că eu pe laptop scriu pentru alții și deci tot nu e pentru mine, și uite-așa tot îmi doresc, duhul meu (care între timp nu mai are turban, că l-am uscat cu foenul și el s-a pieptănat, iar la școală merge cu el prins, dar tot e adorabil) e mereu atent, ba aseară în timp ce citea la el în pat (după ce îi spusesem de cinci ori să stingă lumina și el tot mai cerea câte un minut să termine pagina, apoi capitolul, apoi cartea) și eu lucram alături, mi-a zis:

-Ai dori cumva ca duhul să îi transmită lui Ivan să se culce?

Am făcut semn că DA și s-a culcat Ivan.

Uneori îmi doresc ca Ivan să se îmbrace, când îl văd că stă în tricou la 20 de grade în casă mă iau fiorii, dar genie îmi transmite că asta ține de dorințele lui Ivan, care, când sunt opuse alor mele, câștigă.

Ce fel frumos a găsit el de a-și arăta iubirea față de mine, dar și față de el!

Credit foto: Ioan Stoica

7 Comments

  1. Cristiana

    Sa se împlinească toate dorințele, și ale tale și ale duhului.

  2. Diana

    Cat de adorabil!
    Si da, 20 de grade consider si eu ca este o temperatura numai buna de stat in tricou :). Cam asa stam si noi (chiar in pantaloni scurti, fiica-mea).

  3. Mira

    M-am topit de drag! Ce frumos scrii, Ioana. Si ce frumos comunicati si traiti, va aratati aprecierea si iubirea unii altora.
    Va doresc numai bine in noua ‘acasa’!

  4. Filofteia Dobrin

    Citesc tot ce postați.Sunteti fantastica.

  5. ExpatMom

    admirabil tot ce faceti pentru voi si pentru copii! sunteti minunati si iti multumim ca ne hranesti sufletele cu aceste vorbe de duh. Avem mare nevoie

  6. Geo

    Ma bucur sa vad ca mai sunt si alte mamici care nu se tem sa lase baietilor parul lung. Eu am mult de furca cu mama care insista sa il tundem. Are o problema si pur si simplu nu se poate abtine. Cu cat ma opun, cu atat e mai inversunata. Degeaba i-am explicat ca parul reprezinta antelene noastre in astral, ca ii fac rau taindu-i parul…bravo, mamica de baiat cu parul lung 🙂

  7. Cristina

    E superb cum copiii pot să ne iubească infinit şi să îşi dorească mereu să ne aducă zâmbetul pe buze, să ne sară în ajutor! Ei sunt îngerii noștri trimiși de Dumnezeu pentru a ne face bine, a de vindeca de răutatea lumii doar privind-le steluțele din ochișori.
    Să trăiți fericiți şi să vă bucurați de iubirea lor infinită!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.