Educația în lume: Homeschooling în Canada

Andreea mi-a povestit despre această temă, îi mulțumesc. Mai avem în seria #Educatiainlume: Suedia, Elveția, Franța, Anglia, Noua Zeelandă, Danemarca, Kurdistan, aici.

Sunt o mămică de două fete, cea mare are 17 ani și a trecut prin școala de stat, apoi gifted program (copii dotați) și scoala privată din Canada. 
Când am născut-o pe a 2-a fetiță – cu 14 ani mai mică decât sora ei, m-am hotărât să schimb radical lucrurile și să o educ eu acasă – unde știu exact abilitățile ei și în ce direcție mă ghidează ea în funcție de pasiunile și dorințele ei. 

Bucuria, curiozitatea, lumina și sclipirea ochilor și dorința ei de cunoaștere m-au făcut să îmi dau seama că drumul ales este cel mai bun pentru noi. 
Personal am terminat două facultăți, dar acest lucru nu influențează deloc capacitatea mea de a fi profesorul copilului meu. Orice părinte, cu orice nivel de școală, își cunoaște cel mai bine copilul și știe ce e cel mai bine pentru el (și dinamica familiei in general). 

Am reușit să o susțin și să o ajut pe fata mai mare până în clasa a 8-a. Stiu exact ce se caută și ce așteptări sunt la școala de stat și având aceste repere, mă orientez și adaptez un curriculum (programă școlară) ales de noi. 

Anul trecut în aprilie 2021, am inceput „școala” cu fetița mea de aproape 3 ani (atunci) – acum are 3 ani și 8 luni. Am făcut foarte mult research și de asemenea am discutat mult cu soțul opțiunile noastre în legătură cu situația financiară. Fiind și în timpul pandemiei, am considerat că cel mai bine este ca eu sa fiu acasă cu fetița și să începem homeschooling-ul.

Nu am nici un regret, din contra, sunt atât de mândră de alegerea noastră și de libertatea de a dărui ce e mai bun și mai luminos pentru copilul meu. 

Știu că în România nu este acceptată această variantă și chiar daca au apărut unele grădinițe și școli private de tip Montessori/Waldorf/Reggio etc, nu sunt acceptate la o vârstă mai mare (îmi cer iertare daca mă înșel în aceasta privință). 

În continuare voi vorbi despre experiența mea personală din Canada din ultimul an. După cum spuneam, am făcut foarte mult research și fac parte din foarte multe grupuri de pe Facebook unde sunt mult părinți (noi și veterani ai homeschooling-ului) și de unde am luat foarte multe informații și resurse. 

Am ales 2 curriculums, Blossom and Root și Exploring Nature with children, care, pe lângă faptul că introduc activități specifice vârstei, accentul este pus pe natură, pe joacă, curiozitate, explorare, descoperire și intuiție. Aceste curriculums au vibrat cel mai mult cu noi, dar sunt zeci de curriculums care pot fi o alegere mai bună pentru alți părinți. 

Programul nostru nu este strict absolut deloc și activitățile pe care le facem sunt in funcție de cum ne simțim în ziua respectivă. Da, urmăm curriculum săptămânal, dar dacă vreodată nu avem chef de școală, sărim peste anumite zile sau activități. Totul este foarte flexibil. 

Fetița mea este foarte entuziasmată de toate activitățile alese până acum și mai ales de sutele de cărți citite. Avem o bibliotecă imensă (doar cărțile ei ajungând la peste 1400). Citim cel puțin 5 cărți pe zi (când era mai mica citeam cel puțin 10 cărți – fiind mai ușoare). 

Studiem zilnic muzică (compozitori/instrumente/genuri de muzică), artă (pictori/sculptori etc) și poezie. Gătim împreună, facem curat împreună, ne jucăm/dansăm/cântăm/medităm împreună. Ieșim cât de des și cât de mult ne permite vremea afară și învățăm împreună. 

Este de necrezut cât de mult am învățat eu, separat de copilul meu, anul acesta, și cât de mult a învățat ea. 

Cel mai important pentru mine este dezvoltarea ei fizică, intelectuală, emoțională și spirituală și ritmul care și-l alege ea. Descoperim zilnic câte un nou interes – ca de exemplu – am comandat sushi. De aici incepe discuția despre sushi – din ce țară provine (tradițional din Japonia). Mergând mai departe, vorbim despre Japonia – unde se află pe hartă, ce limbă se vorbește, ce muzică/artă/desene/tradiții există și tot așa… Până am ajuns să avem un subiect vast de discuție pe această temă. Urmez cu atenție firul ei de gândire și direcția stabilită de ea. Ofer răspunsuri la întrebările ei și mă opresc când văd că nu mai are interes în acest subiect. Personal continui sa învăț despre ceea ce am inceput, dar pentru nivelul ei, mă opresc. 

În acest fel, am reușit să mă conectez cu copilul meu mult mai mult decât aș fi crezut posibil. 

Nu are rost să mă laud sau să o laud, dar sunt recunoscătoare pentru tot ce am reușit până acum și abia aștept să continui acest drum și să mă bucur de tot ce învăț cu ea, prin ea și mai ales de la ea. 

Copiii sunt într-adevăr daruri și trebuie lăsați liberi să aleagă ce simte inima lor. Tratați cu respect și blândețe, ei fac minuni in jurul lor!
Puteți să ne urmăriți pe Instagram @rooting.u.blossoming.you (cu toate că țin să precizez că nu reușesc să fiu foarte activă pe rețelele de socializare). 
Vă mulțumesc că ați citit și aștept cu drag întrebări! 
Multă sănătate! 

Photo by RODNAE Productions from Pexels

12 Comments

  1. Milena

    Navigând printre sistemele de educație prezentate aici, am tras o concluzie personală, cum ca sunt atât de diferite într-un singur oraș din aceeași țara, încât ma năucesc. Citind comentariile îmi întăresc părerea, și ea subiectiva. Ce ma nemulțumește, oricât de performant ar fi sistemul educational, este dreptul la egalitate de șanse. Practic nu exista aceasta egalitate….cu cât ai un buzunar mai plin, cu atât ai puterea sa alegi cartierul care îți da șansa unei educații superioare :(… Iar cea mai mare segregare mi s-a părut in Noua Zeelanda unde exista 10 trepte de educație….in fine, ce mai vreau sa zic e ca deși țările occidentale au un indice de fericire și educație ridicat, rata de sinucidere in rândul adolescenților este mare, ceea ce îmi pune multe semne de întrebare….Canada și Suedia sunt in top. Singura parte pozitivă ce o văd eu in țările occidentale, e curatenia și ordinea. In România, dacă vrei o educație Ok, alegi sistemul privat, doar ca trăiesti intr-o bula (cum zicea și prințesa la un moment dat) practic copiii nu trăiesc in sărăcia majorității populației, ci într-un film cu happyend doar pentru ei 🙁

    • T

      Ati suprins perfect .
      Noi de exemplu am plecat idealizand usor ideea asta vreau o tara ca afara 😂 ca sa ajungem si sa realizam ca segregarea financiara e fix la fel 😂. Doar ca are mai multe nuante in UK de ex. Aduca ai pana si un upper middle class. Si lumea e perfect impacata cu descrierile si impartirile astea . 😂.
      Din fericire pt noi de unde am plecat din Ro am ajuns si in Uk . N am schimbat clasa sociala nici ce ne permitem . Dar tot e trist din punctul meu de vedere . Si cumplit de dezamagitor pt mine . Am facut 2500 km ca sa gasim acelasi lucru cu mici nuante si variatii.
      Daca sustin acum mutatul in alta tara este mai mult pentru ca e o experienta care merita traita. Iti da un puternic sentiment de empowerment sa te integrezi in alta cultura si alta limba. Dar nu mai vad cu aceeasi ochi emigrarea.

    • Lia

      Nu înțeleg care e tragedia in faptul ca nu vor trăi copiii (ăștia din România de la școli private) in „sărăcia majorității”, ci vor trăi într-o „bulă cu happyend”. Păi nu pentru asta am muncit si am învățat de când ma știu? As considera ca nu mi-am făcut treaba ca părinte dacă ar fi altfel, adică dacă ar experimenta ai mei sărăcia. Chiar nu mi se pare că pierd nicio experienta in cazul ăsta, că nu vor ști niciodată cum e să îți fie foame si să nu ai ce mânca. Mulțumită părinților mei, nici eu nu am avut astfel de experiențe, deși sigur le-a fost mult mai greu pe atunci, si zău dacă regret!

  2. Roxana

    Wow, ce tare! Sunt multi daca si cu parca aici, dar e posibil ca homeschooling-ul sa compenseze financiar faptul ca unul dintre parinti nu lucreaza. Sigur, ea e f mica acum, dupa ceva ani s-ar putea sa aiba nevoie de profi cu formare specifica. Ca sa nu mai spunem ca nu stii niciodata unde te duce viata si fiecare parinte ar trebui sa fie capabil sa fie independent financiar. Sigur, e minunata ideea, dar trebuie sa fie factori adiacenti favorabili si stabili. Una dintre mamicile de la gradinita la care mergea fetita mea a decis sa mearga pe drumul asta, desi nu cred ca astfel de educatie e recunoscuta in RO. N-am facut follow up, dar tare as fi curioasa. E oricum curajos si mie personal imi place ideea, desi sunt ff importante si comunitatea, disciplina pe care o capata la scoala, socializarea…alegeri si alegeri
    Sa va fie bine!

  3. Ioana

    Articolul acesta este dezamăgitor si nu știu dacă chiar îl pot încadra in seria cu sistemul educational. Am citit toate episoadele, sunt extraordinare si felicit mamele, dar acesta nu își merita titlu, di păcate. Nu am aflat cum este organizat sistemul in Canada, ci doar despre ce face doamna cu copilul ei acasă. Sper sa mai scrie o alta mămica, sau aceiași mămica, sa ne ofere informații reale despre sistemul educational din Canada, cel public, așa cum am aflat din articolele anterioare. Mulțumesc

    • Maria I

      De acord cu dumneavoastră! Nu am aflat nimic de Canada! 😔

  4. IQ

    Doamna, nu-i rapiti copilului sansa de a se integra in comunitate. Scoala aia nu e doar despre notiunile teoretice (pe care i le puteti preda cu succes si acasa), ci acolo invata si sa dea piept cu viata (lucru pe care il poate invata acasa doar teoretic). Interactiunea cu ceilalți e esentiala in dezvoltarea psiho-sociala a copilului, cu siguranta stiti deja asta. Si nu, nu poate fi compensat cu vreun play date, cum se face acum, sau cu faptul ca are 1-2 prieteni. Mai ganditi-va. Oricat de rea e societatea, nu cred ca solutia e sa o tineti la nesfarsit departe de ea.

    • MirabeLA

      Vorbiti in necunostinta de cauza. Cunosc nenumarate cazuri de copii care au fost educati acasa si nu au fost deprivati de socializare deloc. Atata doar ca ei nu sunt expusi la bullying si nu sunt fortati sa isi petreaca timpul cu cei pe care nu ii plac, ci isi pot alege singuri prietenii. Sunt copii absolut normali, dezvoltati sanatos si armonios.

  5. Lau

    Bună seara. Și eu as dori unul sau mai multe puncte de vedere legate de educația în Canada. Acest articol nu spune nimic despre asta. Mulțumesc.

  6. Imi cer scuze ca-mi permit sa intru in discutie, dar am vazut multe intrebari despre scoala ca institutie in Canada, nu homeschooling. Acum cativa ani buni am raspuns destul de detaliat unui interviu al unei alte bloggerite, am recitit acum sa fiu sigura ca informatiile sunt inca pertinente (majoritatea au ramas la fel, cu mici diferente din cauze de adaptarea la pandemie), am sa repostez aici in speranta ca ii e cuiva de ajutor. Cu mentiunea ca tot ce am scris se refera specific la zona in care locuim noi, Canada e mare si fiecare zona e cu regulile ei.
    „Am incercat sa-ti raspund la intrebari dupa experienta personala. Impresia mea e ca aici scolile au mana destul de libera in cum se organizeaza, deci ce e valabil pentru noi s-ar putea sa nu fie valabil la altii, chiar si din aceeasi provincie. Ramane de vazut, ar fi interesant daca primesti si alte raspunsuri din Canada.
    Anyway, cam asa (imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, nu mi-e usor sa scriu pe tastatura romaneasca):

    Copii:
    E., 7 ani, clasa a II-a
    R., 10 ani, clasa a IV-a
    Stabiliti in Kitchener (Ontario) de 11 ani, suntem in Canada de 14 ani.

    1. Inscrieri – cum se realizeaza, cat dureaza ? Poti alege scoala ? dar invatatorul ?

    Copiii intra in sistemul de invatamant de stat in anul in care implinesc 4 ani, indiferent de ziua nasterii. Primii doi ani sunt Kindergarten (Junior Kindergarten in primul an, care e optional; Senior Kindergarten al doilea an, daca copilul a sarit anul de Junior va fi inscris direct in Senior Kindergarten). Kindergarten sunt de fapt clase pregatitoare, care functioneaza exact in acelasi regim ca si clasele normale de scoala. Asta e valabil chiar si pentru copiii cu dificultati sau handicap, ei sunt inclusi in acelasi invatamant ca si copiii cu dezvoltare tipica.
    Inscrierile incep in Februarie al anului in care copilul incepe scoala, poate fi inscris doar la scolile de care apartine (adica cele din vecinatatea geografica a resedintei). De obicei sunt cel putin doua optiuni, o scoala din sistemul public si una din cel catolic, fiecare scoala are conditiile proprii de inscriere (ai mei sunt inscrisi la scoala catolica, a noastra e mai stricta si cere ca neaparat copilul sa locuiasca intr-un perimetru bine delimitat, copilul si minim unul din parinti sa fie catolic, etc). Inscrierile dureaza pe toata perioada
    lunii Februarie, si sunt flexibile, daca te-ai trezit mai tarziu sau abia ai emigrat nu e nici o problema, ai timp pana la sfarsitul lui August in limita locurilor disponibile.
    Repartizarile pe clase nu se stiu pana incepe anul scolar, aici profesorii se schimba in fiecare an, exceptie facand clasele de Kindergarten unde de obicei profesorul ramane acelasi pentru cei doi ani. De mentionat e ca toate clasele de Kindergarten sunt mixte, Junior cu Senior, si exista sistemul de „buddy”, fiecare junior primeste un senior care il ajuta sa se integreze mai usor, de la ajutor la legat de sireturi pana la un sfat sau raspuns la o intrebare daca profesorul face altceva in acel moment. Cei mici se integreaza mai usor, cei mari invata sa fie mai responsabili si sa ajute. De altfel sistemul de buddy e propagat pe toata durata scolii, in ciclul primar copiii primesc un „mentor” sau „learning buddy” din ciclul gimnazial care sa-i ajute cu ce au nevoie.

    2. Cum sunt structurate scolile – e cu ciclu primar, gimnazial, e cu invatator, e cu profesoi, e acelasi ca la noi sau se schimba, etc

    Scolile au urmatoarea sctructura:
    Kindergarten: Junior & Senior;
    Primary: Clasele I – III;
    Junior: Clasele IV – VI;
    Intermediate: Clasele VII si VIII;
    Liceu: Clasele IX – XII;
    De la inceput exista profesori, care se schimba in fiecare an. Un profesor care preda la clasa I va preda intotdeauna la clasa I de exemplu. Exista doar cativa profesori care au specializari mai precise, cum ar fi muzica, franceza sau sport/sanatate de exemplu, acei profesori isi tin orele de la clasa la clasa. Cu cateva zile inainte de inceperea anului scolar copiii primesc un plic cu informatii despre noul an scolar, cine le va fi profesor, in ce sala vor fi repartizati si primesc restul de formulare care trebuie completate de catre
    parinti – informatii despre copil, contact, alergii, procedura de ajuns acasa in caz de vreme rea si altele.

    3. Cati copii sunt in clasa ?

    In general sunt intre 15 si 25 de elevi in clasa, cu mici exceptii care sunt de obicei clasele mixte: junior/senior kindergarten (unde pot fi pana la 30 de copii in clasa, dar acolo pe langa profesor exista si un ECE – Early Childhood Educator specializat) si clasele mixte de scoala (acolo unde exista prea multi copii pentru o clasa si prea putini pentru doua se mixeaza doi ani impreuna ca sa ajunga pana la maxim 30 de elevi, fiu-meu a fost in clasa I intr-o clasa mixta de I si II iar acum e clasa a IV-a intr-o clasa mixta de IV si V – copiii se repartizeaza in clasele mixte pe criteriul ca sunt ceva mai descurcareti – cei de la clasa mai mica – si mai empatici – cei de la clasa cea mare, ca sa poata functiona bine in contextul unei materii mixte predate si a interactiunii sociale).

    4. Care e programul zilei – ora de intrare, iesire, pause. Se respecta programul ? Ce se intampla daca intarzii ? Cum e cu absentele ?

    8:50 – Se suna de intrare
    10:00 – 10:15 – Pauza de dimineata
    11:35 – 12:35 – Pauza de pranz
    13:55 – 14:10 – Pauza de dupa-masa
    15:20 – Se suna de iesire
    Programul se respecta la sange, scoala e incuiata in timpul orelor, daca ai nevoie sa intri trebuie sa suni la usa principala si sa te inregistrezi la „front office”. Copiii nu stau in scoala inainte de ore, fiecare clasa are un spatiu desemnat din curtea scolii in fata intrarii lor unde isi pun ghiozdanele in sir indian si apoi se joaca in curte pana suna clopotelul. In pauzele de dimineata si dupa-masa sunt scosi afara din scoala, in curte (singurele exceptii sunt iarna daca e blizzard sau temperatura scade sub -25C, unii mai ies fara manusi si caciuli si la temperaturi mai joase risca sa ramana fara degete sau nasuri… iar vara daca sunt peste 40C sau indicele UV sare de o anumita valoare pe care nu o stiu, sa nu faca insolatie). In pauza de pranz au 30 de minute sa-si manance mancarea dupa care sunt scosi afara si au 30 de minute de joaca. La intoarcerea in clasa dupa pauza de pranz au 5 minute in care asculta muzica in surdina cu capul pe banci si mediteaza, un fel de tranzitie de la zbenguiala de afara la seriozitatea de la ore.
    Daca intarzie, urmeaza acelasi tipic, trebuie sa sune la usa de la intrare, primesc un „late slip” care trebuie semnat apoi de parinti ca au luat la cunostinta si unde pot explica motivul (daca se stie dinainte ca vor intarzia, cum ar fi o programare la medic de exemplu, parintele trebuie sa sune la numarul special al scolii si sa explice, altfel e nemotivat. Intarzierile si absentele se trec in arhiva si se trimit impreuna cu report cards la inspectoratul scolar („school board”) de doua ori pe an. Daca un copil absenteaza nemotivat, scoala incepe sa sune la toate numerele din dosar pana da de unul din parinti ca sa primeasca o explicatie/justificare. In caz ca nu raspunde nimeni la niciunul din numere (suntem rugati sa dam numarul de fix, mobil si servici pentru ambii parinti sau gardieni plus inca o persoana in caz de urgente), urmatoarea anuntata e Politia, care incepe sa caute copilul. In cazul in care copilul lipseste o zi de la scoala, absenta trebuie anuntata la acelasi numar special al scolii, impreuna cu motivul. In cazul in care e vorba de o vacanta de exemplu, daca copilul lipseste mai mult de 10 zile consecutive, parintii trebuie sa completeze inca un formular suplimentar in care sa anunte scoala.

    5. Cum se realizeaza comunicarea cu profesorul si conducerea scolii ?

    Fiecare copil primeste la inceputul anului o agenda/calendar care e sfanta, e dusa si adusa in fiecare zi, semnata in fiecare zi de catre parinte si profesor, in care se comunica absolut tot ce e nevoie, de la materie, teste, evenimente, absolut orice are nevoie profesorul, elevul sau parintele. In cazul in care agenda ajunge dimineata la scoala nesemnata de parinte, se considera ca acesta nu a luat la cunostinta si profesorul incearca sa dea telefon parintelui cand poate. Daca parintele are intrebari sau nelamuriri care sunt mai detaliate decat simple insemnari in agenda, tot acolo poate cere o intrevedere cu profesorul.
    La doua saptamani dupa inceperea scolii exista „Meet the teacher night” cand scoala face un BBQ si parintii cu copiii pot merge si vizita scoala, sala de clasa si sta la povesti cu profesorul respectiv, sa se cunoasca unii cu altii.
    Directorul scolii e intotdeuna disponibil in caz de intrebari sau orice nelamuriri, usa de la biroul lui nu se inchide niciodata. Scoala are un newsletter lunar sub forma de email la care te poti abona online si are un Twitter feed unde se prezinta orice informatii de interes.

    6. Unde mananca copii si ce?

    Scoala la care merg copiii mei nu are cantina proprie, copiii au optiunea sa manance pranzul in clasa sau acasa (optiunea trebuie aleasa la inceputul scolii, face parte din documentele care trebuie completate de parinti), exceptiile trebuie anuntate la front office, ca personalul sa stie in caz ca vreun copil paraseste incinta scolii sau nu. Cei care mananca la scoala trebuie sa duca cu ei doua gustari si un pranz, sanatoase. Au doar doua zile pe an in care sunt acceptate „treats” (gustari care includ si zahar/prajituri/bomboane) si anume Halloween si Valentines’ Day. In rest sunt monitorizati sa aiba nutritie echilibrata, din toate grupele alimentare (in cazul in care se observa de exemplu nereguli repetate, parintele e sesizat si consiliat pentru binele copilului), tot ce intra in scoala trebuie sa fie nut-free (din cauza posibilelor alergii). De doua ori pe luna vinerea au „pizza day”, cand pentru o suma modica pot sa manance pizza livrata de la pizzeria de vis-a-vis. Au ore de nutritie, asa ca stiu exact ce si cum ar trebui sa manance, inca de la 4 ani stiu explicat pe intelesul lor ce e „everyday food”, „sometimes food” si „should try not to eat that” 🙂 De mentionat ca la clasele mici au voie sa manance gustarile in timpul orei cu conditia sa fie doar fructe sau legume si cand activitatea pe care o fac la momentul respectiv le permite. Au constatat ei ca stomacele mici au uneori nevoie de o mica rontaiala ca sa se poata concentra mai bine 🙂

    7. Ce prevede programa ? Cum se invata ? Cata libertate au profesorii la clasa ?

    Programa de invatamant e construita la nivel national, de unda curge frumos in jos, spre provincii, regiuni si in final la inspectorat (nu stiu cum sa traduc „school board” altfel), care o adapteaza special pentru scolile pe care le au in subordine. Scoala la care merg copiii mei (John Sweeney Elementary) apartine de Waterloo Catholic District School Board, acolo se gaseste programa detaliata pentru toti anii de invatamant, impreuna cu baremurile si toate celelalti informatii, ele sunt publice pentru oricine. Fiecare inspectorat adapteaza programa specific pentru nevoile sale.
    Se invata prin joaca si descoperire, se pune foarte mult accentul pe intelegere si se incearca a fi o activitate placuta care sa stimuleze copiii. Sunt pusi sa-si foloseasca imaginatia cat mai mult, sa-ti traga concluziile si sa discute, sa colaboreze. Profesorii au libertate absoluta in metoda de predare si cum le prezinta informatia, faptul ca in fiecare an copiii trebuie sa se plieze unui stil nou de predare si unui colectiv nou de colegi face parte din adaptatea pentru viata. Sunt invatati multe lucruri practice, sunt dusi in multe excursii unde invata practic nu doar teoretic (de exemplu la Studii Sociale la lectiile despre indienii nativi au fost dusi in rezervatie si invatati sa faca ce faceau copiii de varsta lor in trib, de la facut focul cu bete pana la tras cu arcul, au fost la ferma sa invete cum se cresc animalele si se cultiva campul, au facut singuri sirop de artar la padure, au fost la muzee si alte obiective; cand au trebuit sa invete reguli de circulatie au fost langa politia din oras care are construit un oras in miniatura cu cartiere, strazi, cale ferata, semafoare si tot, au fost invatati la modul practic regulile si asa mai departe…). Se pune accentul foarte mult pe citit (primesc in fiecare zi o carte mai scurta de citit si o data pe saptamana o carte mai serioasa) si pe scris (multe eseuri pe teme date si cu diverse formate, de la prezentari powerpoint pana la referate) si foarte mult research, si ghidat si pe cont propriu. In acelasi timp nu se ignora si materiile celelalte, matematica si stiintele sunt predate sub forma de module, cu informatii, exemple si teste la final de fiecare modul. La ciclul primar fiecare zi incepe cu educatie fizica, urmand ca in Junior sa se reduca la doua zile pe saptamana in care incep sa invete sporturi anume, badminton, volei si altele, tot asa pe module. In clasa a IV-a au inceput inca niste materii noi, Franceza, Muzica, Scriere cursiva (aici se invata la inceput literele de tipar mici si mari, se pune accentul pe spelling, caligrafia si scrierea cursiva se incepe cand se considera ca stapanesc restul).
    Exemplu concret, am primit report cards pe primul semestru acum in Februarie, materiile pe care le-au studiat sunt asa:
    Language (Reading, Writing, Oral Communication, Media Literacy)
    French (doar R.)
    Mathematics
    Science & Technology
    Social Studies
    Health Education
    Physical Education
    Arts (Dance, Drama, Music, Visual Arts)
    Religious and Family Life Education

    8. Care e sistemul de notare si evaluare?

    Notele sunt de doua feluri, calificative (de la „F” care e insuficient pana la „A” care e excelent) sau marks (de la „1” care e semnal de alarma ca nu s-au inteles cerintele deloc, „2” e below expectations, „3” e meets expectations si „4” care e „exceeds expectations”, la fiecare lucrare se include exact baremul si criteriile luate in considerare), depinde de tipul muncii. In general marks se dau pentru lucrari, dar pe echivalentul carnetului de note („report card”) sunt trecute calificative. Report cards se trimit acasa de doua ori pe an, contin un raport extrem de detaliat cu exemple al muncii elevului, unde se descurca foarte bine, unde mai e de lucrat, are doua sectiuni, cea „sociala” (unde se urmareste cat de bine interactioneaza, colaboreaza, cum isi organizeaza timpul, cum lucreaza individual etc) si cea „scolara” unde are calificativele la fiecare materie, impreuna cu explicatii detaliate. Mai exista o sectiune de final unde elevul si parintele trebuie sa explice amandoi unde cred ca a progresat cel mai bine copilul si unde cred ei ca mai e de lucrat si care le sunt intentiile pentru urmatorul semestru.
    La finalul clasei a III-a, VI-a si a IX-a copiii au un examen la nivel national structurat pe mai multe zile (EQAO) care incearca sa vada unde se situeaza copiii si scolile in raport cu programa.

    9. Cum e cu temele ? Exista ? sunt multe, sunt putine, cum arata o tema ?

    Da, exista teme, ele sunt complet la latitudinea profesorului. Unii dau mai multe, altii mai putine, dar in general ele urmeaza tendinta de „10 minute per an scolar”, adica tema la clasa I ar trebui sa dureze 10 minute, tema la clasa a II-a ar fi 20 de minute si asa mai departe, dar asta nu se intampla in fiecare zi, majoritatea temelor se dau pentru cateva zile. Nu am avut tragedii legate de teme cum am auzit in Romania, ele sunt de obicei destul de haioase si sunt menite doar sa intareasca informatia din clasa, sau uneori sa completeze munca care nu s-a terminat in timpul orelor (foarte rar). E. la clasa a II-a are teme la matematica (cam doua probleme pe saptamana, unde trebuie sa explice modul in care s-a gandit si a rezolvat, se incearca sa ii faca familiari cu a-si explica rationamentul), la poezie (primeste o poezie noua in fiecare saptamana unde trebuie sa gaseasca elemente de stil, de gramatica, sau paralele intre poezie si realitate, e o munca interesanta care de obicei se lasa cu chicoteli), plus clasicele carti de citit si explicat. La clasa a IV-a, R. are cate un proiect nou online unde trebuie sa faca research, sa pagineze, sa argumenteze si sa explice, plus exercitii la matematica depinzand de modulul pe care il fac. Mai au jocuri educative pe care le pot juca si de acasa (au acces la reteaua scolii) care sunt menite sa-i familiarizeze cu diversi termeni din stiinte, dar daca le-as numi teme mi-ar sari copii in cap, ca ei „se joaca” de fapt, impartiri cu virgula sau in perioada si fractii facute sub forma de joc nu sunt considerate o corvoada… 🙂 De asemenea, in fiecare saptamana invata cuvinte noi (E., ciclul Primary cate 10 pe saptamana, R., ciclul Junior cate 20), invata cum se scriu, cum sa le foloseasca in propozitii, fac exercitii cu ele si dau test din ele in fiecare vineri.

    10. Exista consiliere psihologica si daca da, cum se aplica? Mereu sau doar la nevoie?

    Da, exista. Scoala are consilier psihologic care e la dispozitia oricui are nevoie de el. Sunt cazuri cand scoala se autosesizeaza si apeleaza la el, dar si parintii pot apela daca au impresia ca ceva nu merge cum ar trebui. In general comunicarea intre cele trei parti (scoala, parinti, elevi) e absolut deschisa si incurajata. De asemenea scoala organizeaza periodic seminarii gratuite pe diverse teme menite sa ajute parintii cu diverse probleme cu care se confrunta.

    11. Ce se intampla cu cazurile de copii altfel – copii cu nevoi speciale, copii violenti?

    Copiii cu nevoi speciale au un asistent propriu care e cu ei in orice moment (nu unul anume desemnat, ci unul din grupul de asistenti care lucreaza in cadrul scolii, pentru ca ambii mei copii au si au avut in clasa colegi cu nevoi speciale am ajuns sa-i cunosc pe toti si am realizat ca lucreaza in rotatie cu copiii), dar sunt incadrati 100% in toata activitatea scolara. Nu exista nici un aspect care sa ii excluda, singura diferenta e ca atunci cand ajung la saturatie au voie sa ia o pauza de cateva minute, sa se plimbe de exemplu afara pe coridor sau alta activitate care sa ii calmeze, depinde si de copil. Nu stiu exact cum sunt tratati copiii violenti, in cei 6 ani de cand am tangenta cu scoala nu am vazut personal decat doua cazuri, ambele au fost violenta verbala si ambele s-au rezolvat cu discutii intre director, profesori, elev si parinti, totul s-a rezolvat cat se poate de pasnic. La inceputul anului, unul din formularele care trebuie citite si semnate indica tipuri de comportament care nu sunt tolerate in incinta scolii, impreuna cu consecintele lor, dar nu am avut ocazia sa experimentez nimic mai serios pana acum, sper sa nu fie cazul nici pe viitor.

    12. Cat stau copiii la scoala? E pe alese sau programul e acelasi pt toti?

    Copiii stau la scoala de la 8:50 la 15:20. Programul e acelasi pentru toti, indiferent de varsta sau abilitati.

    13. Ce fac copiii dupa scoala? Exista afterschool? Exista cursuri optionale si daca da, sunt in scoala sau in afara ei? Sunt gratuite sau se platesc?

    Pentru copiii ai caror parinti incep lucrul mai devreme exista optiunea „before school” incepand de la 6 dimineata, e $168 pe luna de copil; de asemenea exista „after school” pana la ora 18:00 care costa $270 pe luna si care include si o gustare pentru copil. De obicei programul la afterschool (la care am apelat si noi o vreme) nu include nimic organizat, e doar joaca sub supravegherea unui profesor pentru fiecare grupa de varsta. Cursuri optionale exista, nu in cadrul scolii ci oferite la pret redus de catre „community centres” din fiecare cartier, unele din ele se petrec in cadrul scolii (de exemplu copiii mei fac karate, cursul e organizat de un dojo local, tinut in incinta scolii si sponsorizat partial de community centre al nostru, care ni-l ofera la un pret foarte mic fata de cat ar costa daca am merge direct la dojo respectiv). In cadrul scolii exista „intramurals”, diverse cluburi unde copiii pot sa mearga daca vor, nu trebuie sa se inscrie ci pur si simplu se duc unde le place, au club de citit, de arte vizuale, de Lego, de muzica si asa mai departe.

    14. Cum se incurajeaza aptitudinile individuale ale copilului – daca unul e aplecat sprepictura, altul spre matemtica, altul spre muzica, etc.

    Inca din primii ani copiii sunt educati aici ca toti sunt diferiti si ca fiecare copil are diverse „smarts”, unii sunt mai „word smart”, altii mai „logic smart” (se urmaresc categoriile lui Howard Gardner – http://skyview.vansd.org/lschmidt/Projects/The%20Nine%20Types%20of%20Intelligence.htm), li se explica ca toti avem aceste „smarts” doar ponderea lor e diferita si sunt incurajati sa-si dezvolte aptitudinile pe care le au, dar in acelasi timp sa iasa si din zona de comfort si sa isi dezvolte aptitudini care nu le vin natural. Aici nu se foloseste aceeasi masura pentru toti copiii, se incearca foarte serios sa le fie stimulata individualitatea. E unul din motivele principale pentru care iubesc foarte mult scoala de aici.

    15. Ce se intampla cu copiii care nu invata? exista copii repetenti? ce consecinte suporta?

    Sincer nu stiu daca exista copii repetenti. Stiu cazuri de copii care au avut dificultati de invatare si care au fost ajutati cu toate resursele disponibile, consiliere, profesori aditionali, se munceste intr-o echipa imensa pentru a se hotari ce anume e de facut ca un copil sa fie readus la nivelul care se asteapta de la el. Am prietene care sunt profesoare la scoli din cartiere mai problematice, unde situatia materiala si psihologica a copiilor e mai precara, stiu ca acolo se investesc mult mai multi bani pentru a rezolva problemele, in timp ce la scoli fara probleme mari cum e a noastra, multe din investitiile necesare se fac prin diverse actiuni caritabile si donatii, prin voluntariatul tuturor, ideea e ca toti doresc sa se duca banii acolo unde e intradevar nevoie de ei.

    16. Se acorda atentie orientarii profesionale, in cazul copiilor mai mari si daca da, cum

    Orientarea profesionala incepe inca din anii mici, la baiatul meu in clasa au venit clasele finale de liceu sa vorbeasca cu ei si sa le explice cum se face orientarea profesionala, credite, burse, colegiu, facultate si asa mai departe. O discutie din care copilul a venit acasa doldora de informatii si foarte hotarat. Copiii au parte de multe sanse de a face voluntariat si a descoperi ce le place, ce nu, spre ce au inclinatii. In general sunt sprijiniti cu informatii si actiuni practice pe tot parcursul scolii. Inca nu am detalii foarte multe despre cum decurge procesul mai incolo, probabil ca pe masura ce cresc copiii mei am sa stiu mai multe.

    17. Religie – se face si daca da, de care, in ce consta ?

    Copiii mei sunt la scoala catolica, deci da, se face religie. Fiecare dimineata incepe cu imnul Canadei urmat de „Tatal Nostru” si o mica rugaciune spusa la sistemul stereo al scolii de catre copii, prin rotatie, e o mare onoare ziua in care esti responsabil cu „prayer and announcements”. Au vizite periodice ale preotului de la biserica de care apartine scoala, uneori slujba se tine in cadrul scolii, in sala de gimnastica. Copiii sunt invatati semnificatia fiecarei sarbatori si sacrament religios, sunt ajutati cu prima confesiune, prima comuniune si restul de sacramente care se fac „in echipa”. Copiii sunt invatati cu blandete, nu se pune accentul pe pedepse si ce se intampla daca faci rau, ci cat de bine e sa fii bun si sa ai grija de aproapele tau.

    18. Vacantele – cum e structura ?

    Scoala incepe in prima marti dupa Ziua Muncii (de obicei prima marti din luna Septembrie). Copiii au doua saptamani vacanta de Craciun si Anul Nou si inca o saptamana de vacanta in mijlocul lui Martie („March Break”). Vacanta de vara incepe la sfarsitul lunii Iunie. Mai au cateva zile libere cand e weekend lung (aproape cate un weekend pe luna e prelungit, ori luni ori vineri e liber, Ziua Familiei, Vinerea Mare, Thanksgiving si asa mai departe) si cateva zile cand au „PD Day” (o zi de „professional development” pentru profesori).

    19. Siguranta in scoala

    Siguranta in scoala e luata foarte in serios. Nu intra nimeni neautorizat si fara sa treaca pe la front office sa explice ce treaba are, acolo primeste un ecuson care spune „Visitor” sau „Volunteer” (multe din activitatile scolii se bazeaza pe voluntariat din partea parintilor, insotitori in excursii, ajutor in zilele de pizza, ajutor la diverse actiuni caritabile, parinti care au timp sa citeasca cu copiii care sunt mai in urma si asa mai departe). Copiii fac exercitii periodic pentru incendii, lockdown, cutremur sau alte situatii neprevazute, totul este exersat sa devina a doua natura, in caz de urgenta adevarata sa nu fie bulibaseala si panica, fiecare sa stie exact ce are de facut si cum. Paranteza: am asistat cand copilul mare era in Kindergarten la o punere in practica a situatiei de lockdown (de exemplu daca intra cineva cu arma si ia ostatici sau chestii de genul asta), copiii exersau periodic procedura sub forma de joc (nici gand sa-i sperie cineva, lor li se parea ca e ceva foarte haios) si am ramas extrem de impresionata, in mai putin de un minut o clasa de 30 de copii intre 4 si 5 ani a devenit complet invizibila, oricine ar fi intrat in incapere ar fi putut sa jure ca e goala, profesoara a spus „cuvantul magic” dupa care fiecare copil s-a dus exact la locul lui stabilit si s-a bagat unde trebuie sau s-a acoperit cu ce trebuie (de asta exersau, sa stie fiecare ce are de facut) si au facut o liniste mormantala. A fost socant pentru mine sa vad (cine vrea sa se gandeasca la o asemenea situatie in viata reala, cand e amenintata viata copilului tau) dar pe undeva am fost fericita sa vad ca totul e luat in serios si executat perfect, chiar daca sub forma de joc. Siguranta e un leitmotiv oriunde mergi si orice faci aici, nu numai in scoala. Chiar si lectiile de inot la care merg copii incep cu primul ajutor de exemplu, ca si orice alta activitate – safety first nu e o vorba goala aici.

    20. Costuri – exista lucruri care costa si daca da, care sunt alea ?

    Scoala e gratuita pana la colegiu/universitate (care am inteles ca costa foarte mult, institutiile financiare te ajuta sa strangi bani si sa te pregatesti din timp de obicei pentru asta). Manualele, caietele, rechizitele, agendele, materialul didactic, toate sunt platite de catre scoala. Eu cumpar ghiozdan, lunch box si penar (care e optional, dar de obicei copiii vor sa aiba rechizitele lor, desi scoala le pune la dispozitie tot ce au nevoie). Pentru familiile mai nevoiase se rezolva si ghiozdanele si alte necesitati, chiar si haine si incaltaminte pentru copii. Bani dau de obicei pentru pizza day (suma e modica, $1-$2) si pentru excursiile in care sunt dusi copiii, banii asigura inchirierea autobuzului de scoala care ii duce si uneori, intrarea la obiectivul vizitat. Din nou, suma e modica, de obicei sub $5 in care intra si o gustare pentru copii. Alti bani se mai pot da la donatii (care sunt optionale, dar fiecare incearca sa doneze dupa posibilitati, din cauza asta sistemul functioneaza foarte bine) sau diverse actiuni caritabile. Exemplu practic, de Craciunul trecut scoala a achizitionat en-gros ghivece de Poinsettia (cred ca le spune Craciunite in romaneste) pe care le-a vandut cui a dorit sa cumpere (pretul final de vanzare, cu adaos cu tot, a ajuns ca la orice florarie). Din banii castigati scoala a cumparat echipament electronic pentru salile de clasa (smartboards). Dar repet, donatiile si banii in scopuri caritabile sunt optionale si daca te decizi sa donezi, sumele sunt la latitudinea fiecaruia, ideea e ca fiecare dolar conteaza.
    Tot la categoria costuri, scoala ofera transport gratis copiilor spre/dinspre scoala in functie de varsta si distanta de acasa pana la scoala. Noi locuim undeva spre granita de 2km distanta, pana in clasa a III-a amandoi copiii au beneficiat de transport cu autobuzul scolar, de anul asta, pentru ca de la clasa a IV-a se schimba baremul, copilul mare merge pe jos la scoala, in timp ce cea mica merge cu autobuzul in continuare pana ajunge si ea in clasa a IV-a.

    Sunt convinsa ca am uitat o mie de chestii, si m-am repetat in cateva randuri. Sper sa ajute informatia. Mai intreaba-ma daca ti se pare ca am gresit ceva sau nu e clar, sau daca crezi ca as mai putea adauga ceva de interes.
    Daca ai chef, poti sa citesti diverse povesti sa-ti faci o idee mai detaliata la mine pe blog (posturile cu eticheta „scoala”: https://gainile.wordpress.com/category/scoala/, stiu ca n-am mai scris de o vreme, dar poate gasesti informatii si acolo).”

    • Claudia

      Am citit cu interes relatarea despre sistemul canadian așa cum este el implementat în Ontario. Locuiesc în British Columbia și observ că sunt multe diferențe, dar și multe asemănări între cele două provincii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.