Educația în lume: Finlanda

Alexandra și Dana mi-au trimis părerile lor despre sistemul de educație finlandez, în cadrul proiectului #Educatiainlume, le mulțumesc. Vedeți mai jos.

Alexandra

Suntem o familie cu 2 fetițe, una de aproape 6 ani și una de 8 ani.

Fetița cea mică merge la o grădiniță privată în limba engleză care este super și la care a mers și fetița cea mare. Ne-am dorit mult că Ingrid, fetița cea mare, să meargă la o școală internațională cu predare în limba engleză, dar din păcate nu a trecut testul de admitere, așa că a fost repartizată la o școală din cartierul nostru, la 4 minute de mers pe jos.

În clasa 1 a avut an pregătitor, pentru a învăța limba, iar ușor către sfârșitul anului a  fost introdusă la ore cu copiii finlandezi din altă clasă. Experiența primului an  a fost bună, învățătoarea antrena copiii în diferite activități, îi împingea să încerce mai mult. În general se vorbește foarte bine de școala finlandeză și în general se vorbește comparativ cu școala din România, dar eu aș face o precizare: dacă dorești să trăiești defnitiv în Finlanda, atunci școala este super, însă dacă dorești să te relochezi, copiii vor avea de recuperat multă materie.

La 6 ani copiii intră la preșcolari, care poate însemna că fac acest an înaintea intrării la școală chiar la școală sau dacă doresc pot continua la grădiniță unde au mers.

Copiii nu sunt stresați cu teme foarte multe sau materii multe, au ore de sport (care pot fi ore de ski, patinaj sau înot), școlile sunt foarte bine dotate, au tot ce le trebuie la școală, rareori trebuie noi să cumpărăm ceva.

Nici aici nu există note sau calificative, cel puțin nu în clasele primare, însă dacă copilul este atent la oră, citește bine, se arată interesat de ceva anume, aceste lucruri sunt marcate în aplicația de stat pentru școli, iar noi părinții putem vedea aceste lucruri.

Tot în această aplicație, învățătoarea ne trimite mesaje sau anunțuri. Aici există after school oferit de stat, dar care se plătește, doar pt clasa 1 și 2, în general fiind în incinta aceleiași școli.

La after se joacă, fac arts and crafts, teme dacă doresc.

Părerea noastră după cei 2 ani de școală ai fetiței noastre este că, deși sunt dotate școlile și au toate resursele, copiii învață lent, deseori fără logică și fără prea mare încurajare către performanță. Cumva copiii ies din școală la același nivel mediu. Temele nu sunt obligatorii, iar părintele nu poate „forța” copilul să facă temele (care sunt oricum foarte puține). Copiilor le este explicat în școală acest lucru.

Foarte mulți elevi urmează școli de meserii, destul de puțini urmează liceul și universitatea.

Nota mea (Ioana): Separat de ce spune Alexandra, din ce văd în statisticile publice (m-a făcut curioasă afirmația ei de la final), aproape 100% dintre absolvenii de gimnaziu (inclusiv copiii cu nevoi speciale) merg la liceu, 93% dintre elevi termină liceul, iar 66% dintre aceștia merg la universitate sau post-liceală. Sursa

Dana:

Noi avem 2 copii (10 și respectiv 5 ani). Așa cum a precizat și cealaltă mămică, sistemul finlandez este foarte ok pt cei care vor să rămână aici pe termen lung. În felul acesta, copiii pot beneficia de toate facilitățile școlilor; au programul de integrare, care presupune învățarea limbii (durează cam un an), dar și acest program nu-l au toate școlile, acest lucru însemnând că al tău copil poate fi în primul an la o astfel de școală, dar apoi să fie mutat la școală cea mai aproape de locul domiciliu. Și acest lucru nu este de prea mare ajutor, în special expaților. Dacă vrei o școală de stat, nu ai posibilitatea să alegi tu unde să meargă copil, ci sistemul îl repartizează. Majoritatea școlilor sunt foarte ok, dar sunt zone, chiar și în Helsinki, unde sunt școli nu chiar bune (și aici nu mă refer doar la partea de educație, ci ca și mediu și copiii din acele școli – se formează grupuri de copii imigranți din diverse țări).

Cât despre varianta de a avea copiii la o școală cu predarea în limba engleză, lucrurile sunt foarte complicate și limitate posibilitățile. În zona metropolitană Helsinki (aici sunt incluse 3 zone: Helsinki, Espoo și Vanta) sunt 3 școli internaționale, câte 1 în fiecare zona, doar că cea din Helsinki este particulară (și foarte scumpă), iar celelalte 2 din celelalte zone au foarte puține locuri disponibile, pt care se da examen de admitere, iar competiția este foarte mare…șansele să prinzi un loc pt un copil care este într-o clasa mai mare sunt destul de mici, și pe lângă testul de admitere o altă cerința pt a avea șanse să ai un loc este să ai reședința în acea zona. Nici pe varianta de școli bilingve nu sunt foarte multe. Iar criteriul de intrare este să poți vorbi și în finlandeză; testul de admitere, indiferent pt ce clasa, cuprinde o parte pt lb engleză și un pt lb finlandeză, iar începând cu clasa 3-a pe lângă cele menționate mai au și matematică la test. Și la aceste școli sunt foarte multe familii finlandeze care își dau copiii.

Competiție este destul de mare pentru intrarea la liceu, doar că acolo nu mai există restricție de reședința, copilul putând merge la orice liceu din cele 3 zone.
Legat de teme este așa cum a precizat și mămică cealaltă, nu prea se dau, iar dacă sunt, acestea ar trebui rezolvate în cel mult 15-20 min și nu mai mult. Se pune accentul mult pe statul afară, sporturi cât mai multe (băiatul meu a avut antrenamente de fotbal afară toată iarnă, pe zăpada mai mare de 1 metru – terenul era cât de cât curățat- și la temperaturi de până la -15 grade), în fiecare pauză se iese afară cel puțîn 15 minute, și da, se încurajează mult joacă, chiar și la școală.

Nu se încurajează competiția deloc, fiecare învață într-un mod lejer, aș putea spune. Copiii finlandezi încep să învețe engleză cam începând cu clasa a 3-a sau a 4-a, urmând apoi să înceapă suedeză ( obligatoriu din clasa a 6-a, fiind a 2-a lor limba oficială) și apoi în clasa a 8-a își pot alege o a 3-a limba străînă.

Legat de grădinița… multă joacă, ieșit afară de 2 ori pe zi, cel puțîn 1,5 – 2 ore pt fiecare rundă afară. Sunt multe grădinițe finlandeze, dar în ultima vreme au o mare problema cu lipsa de personal. Sunt și gradinte private, în engleză, multe din ele urmând curricula finlandeză. Se găsesc și gradinte în sistem alternativ, de exemplu Montessori și Steiner, care sunt recunoscute de ministrul educației și pot continuă în acest sistem și școală primară (adică până la clasa a 7-a). Dar din nou, dacă vrei grădinița Montessori și în engleză (așa cum am căutat noi) nu ai decât 2 alternative.

Ca și o concluzie, dacă vrei să stai în Finlanda cel mai indicat este să intri în programul de integrare pt învățarea limbii (este al naibi de grea de învățat limba asta – cel puțîn pt noi adulții pt că nu seamănă cu nicio altă limba invățată) și apoi copiii să urmeze o școală publică. Dacă vrei să stai doar o perioada de timp și apoi să te relochezi, este al naibi de greu să găseșți un loc într-o școală cu predare în engleză.

Sunt curioasă dacă sunt și alte păreri din experiență despre Finlanda.

Sursa foto: Unsplash.com

8 Comments

  1. Rox

    Este nevoie de toate meseriile în lumea asta, deci nu e nicio problemă că unii aleg școli de meserii. Din păcate în România dăinuie încă mentalitatea că școlile profesionale sunt mai „nașpa”, că acolo ajung doar copiii care nu-s în stare să intre la vreun liceu „bun” și apoi la facultate Chiar dacă erai pasionat de gătit și voiai să te faci bucătar, cofetar, patiser și facultatea nu-ți servea la nimic, doar îți ia din eventualii ani de pregătire în ceea ce îți place. Este nevoie și de electricieni și de instalatori și de șoferi de mijloace de transport în comun și de o mulțime de alte meserii fără facultate.
    Mult mai important decât să faci o facultate este să identifici ce meserie ți-ar plăcea și să te îndrepți spre aceea, să o faci cu drag, să te duci cât de cât entuziasmat dimineața spre locul de muncă, nu într-o silă.

    • Facultatea nu e importantă pentru unii, dar este extrem de importantă pentru alții. Cu facultate sau fără trebuie să fii competent în ceea ce faci. Apoi facultatea nu este obligatorie și nu văd rostul afirmației de mai sus. Cât despre școlile profesionale actuale nu e numai o mentalitate, ci o realitate că cei mai mulți sunt atât de slabi încât nu sunt capabili să învețe o meserie și apoi să o practice cu competență. De ex. mecanici auto se formează numai prin școala profesională. Dacă elevii nu știu să citească cursiv, nu știu să calculeze, să măsoare, să lucreze cu diferite unități de măsură, nu vor să învețe noțiuni de bază de mecanică, electricitate, termodinamică, ce fel de mecanici vor fi? Automobilul are parte mecanică, motor termic sau electric, computer de bord, iar elevul nu știe ce-i viteza sau ce este curentul electric!!!

  2. deea

    In linkul adăugat pentru procentele celor ce merg la liceu se precizează “academic or vocațional high school”, presupun ca vocațional e de fapt școala de meserii. Așa știam și eu, ca Finlanda merge mult pe medie, toți trebuie sa aibă o baza și ideal este ca majoritatea sa urmeze scoli de meserii, studiile academice sunt pentru elite. Nevoia mare este de forța de munca la nivel de baza sau mediu, nu înalt.

  3. Loredana

    Sunt intr-o situatie similara cu autoarea: 2 copii. Cea mica la gradinita, cea mare termina clasa a 2a.
    Gradinitele merg pe principiul Montessori, scolile sunt de mai multe feluri.
    Fata cea mare a mers la o gradinita de stat la 2 minute de casa noastra. Copiii sub 3 ani au grupa lor separata, si in general nu ai cum da la gradinita un copil sub 9 luni. Din experienta mea, nu am vazut copii sub 1 an la gradinita.
    La gradinita este o perioada de acomodare: cu fata mai mare am mers o saptamana in fiecare zi. Am inceput cu o ora afara in curtea gradinitei, apoi lasat dimineata pana la pranz, si pana la sfarsitul saptamanii fata a ramas la program complet (8-16.30). Structura zilei e cam asa: copiii ajung intre ora 8 si 9 (daca vin pana in ora 8.15, pot lua si micul dejun la gradinita). Apoi urmeaza cercul de dimineata, joaca afara, pranzul la 11-11.30, o poveste si somnul de la amiaza, la trezire o gustare, joaca si iesit afara. Joaca include si art and crafts, exersat skilluri pentru pregatit pentru scoala, este joaca unde educatorii directioneaza copiii dar si joaca unde ei pot alege ce vor sa faca. Au avut excursii la biblioteca, la muzee, in padure, la spectacole. Au adunat sticle de la gradinita, le-au dus la centrul de reciclare, si cu banii au cumparat ceva pentru grupa. Au gatit biscuiti pentru ziua mamei/a tatalui/Craciun serbate la gradinita, si cand trec de 3 ani pot ajuta cu servitul mesei (aduc ei furculite sau ce sarcini sunt potrivite pentru varsta lor). Vinerea puteau aduce o jucarie de acasa si la cercul de dimineata o prezentau celorlalti copii. Parintii pot aduna bani pe care sa ii foloseasca pentru activitati (de ex spectacole). Educatorii nu aduna bani (nu au drept prin lege), iar cadourile de craciun/sfarsit de an sunt simbolice.
    Fata mai mica este la „perhpäivähoito” – sunt persoane creditate de stat care au grija de max 4 copii in casa lor. Programul in mare este acelasi. Diferenta este ca grupul e mai restrans (4 copii in loc de grupa de 12), sunt in casa unei persoane. Dar noi avem o educatoare excelenta care se ocupa foarte mult de copii si organizeaza des intalniri si cu alte educatoare in aceeasi situatie.

    Pentru scoala sunt diverse optiuni: copiii pot merge la scoala de cartier (optiunea by default), la o scoala privata sau la o scoala cu curiculum focusat pe un anumit topic (de ex scoala de muzica).
    Scolile specializate (eg muzica) au examen de intrare, asa cum au si unele scoli private. In general nu prea ai cum aplica la o scoala din alt cartier – teoretic poti, daca cel mai probabil nu primesti loc. Cum spunea si Alexandra in articol, scolile sunt bine dotate. In fiecare saptamana au matematica, finlandeza, o limba straina, lucru manual(acum au un proiect in care fac de la zero o jucarie de plus), muzica, sport, etica (poti alege etica sau religie), cunostinte inconjuratoare (au aflat despre planete, si-a ales fiecare o carte despre un animal, au citit cartea si apoi au facut „referat”, invata sa caute informatii pe google, joaca jocuri educative pe tabletele de la scoala, acum incep o serie de lectii despre corpul uman). Un alt proiect la care lucreaza acum e cate o carticica despre ei (arbore genealogic, o fisa despre ei ca bebelusi, ca scolari, si in viitor). Au 2 pauze pe zi in care ies afara, uneori merg la inot, patinoar, ski, sau doar in curtea scolii sau parcul de langa scoala. Merg des la biblioteca, imprumuta carti si citesc acasa si/sau la scoala. Saptamanal au „momentul de munca independenta” cand fiecare poate alege ce vrea sa faca si in general vinerea se uita la stirile pentru copii – un buletin de stiri facut de televiziunea de stat cu stiri de actualitate prezentate de copii prin prisma copiilor. Au mers si la filme si spectacole la centrul cultural din apropiere, au avut excursie si la gradina zoologica.
    Comparat cu ce imi aduc eu aminte din scoala din Romania si cu ce imi spun prietenii mei cu copii, aici scoala pare „mai usoara”, mai copilareasca. Fata mea primeste teme de 3-4 ori pe saptamana, de obicei matematica, citit + raspuns la intrebari (ori din cartea de finlandeza, ori din etica, stiinte ale naturii). Daca copilul nu si-a facut tema, la scoala au un cerc de teme unde e musai sa participe. Daca si-au facut tema in avans la cerc, parintii au obligatia sa verifice. Invatatoarea a subliniat ca nu e responsabilitatea parintilor sa corecteze tema – ei trebuie sa verifice. Rolul invatatorului e sa invete copilul. Unde stam noi sunt si multi copii cu alt background decat finlandez, deci uneori poate fi greu pentru parinti sa isi ajute copiii la teme. Si vorbind de alt background, copilului i se poate trece ca limba materna „finlandeza” daca invatatorul vede ca nivelul lui de cunostinte e corespunzator, chiar daca nu are nationalitate finlandeza.
    Dupa scoala, pentru clasele 1+2 se organizeaza afterschool. Incepand din clasa a 3a, scolile ofera mai multe cercuri de hobbyuri pentru afterschool (e.g. de gatit, de scris cod, de arta, de parkour, baschet etc). Depinde de scoala, oferta nu e standardizata.
    In clasa 1 se incepe si prima limba straina, din clasa a 3a se mai poate opta pentru inca o limba. Din clasa a 6a se incepe suedeza, si inca o limba straina se poate studia in clasele 7-9.

    Ca fapt divers, cele mai multe persoane de origine rusa cu care am vorbit spun ca scoala e prea „nescoala” si isi dau copiii la scoala rusa. Apoi spun ca e prea multa presiune acolo.

    Si eu simt uneori ca mediul nu e suficient de competitiv. Se pune accent pe ideea ca unui copil trebuie sa ii placa sa vina la scoala, si nu pe performanta. Nu stiu daca e bine sau nu, dar pana acum copilul meu pare sa invete cu placere.

  4. Maria

    Buna! Am citit tot ce e mai sus si cam asa este in Finlanda. Experienta mea e un pic diferita si pentru ca am impins un pic niste lucruri si am facut sa fie diferita.
    Eu m-am mutat cand fiica mea avea 5 ani si jumatate si a inceput mai calumea gradinita la 6 ani. O gradinita normala, de cartier in care a fost invatata limba, fiind bagata in program de integrare a imigrantilor. Educatoarele au fost extraordinar de implicate si din cate am inteles de la alti prieteni cu copiii in sistem, nu e neaparat o chestie comuna.
    Apoi, clasele 1 si 2 la scoala de cartier cu predare in finlandeza, unde experienta cu invatatoarele nu a fost cea mai ok.
    Dintr-a 3a ne-am mutat in alt cartier si cu ocazia asta a schimbat si scoala. Am facut cerere de inscriere la scoala cu predare in suedeza, unde invata deobicei copiii cu un parinte sau ambii care au ca limba materna suedeza (fiind a doua limba oficiala a Finlandei).
    Mi s-a spus ca nu e obisnuit ca am aplicat la scoala aia, rectorul a fost mirat, profesorii cu care am vorbit mi-au zis ca o sa-i fie greu sa invete limba si ca n-o sa mai aiba parte de program extra de integrare pentru ca deja a avut in gradinita.
    In 6 luni a invatat si suedeza, si-a facut prieteni si a cunoscut o gramada de alti oameni, puncte de vedere si obiceiuri.
    In paralel a practicat si baschet pt 5-6 ani si a mers in turnee si in alte orase.
    A mers singura la scoala cu bicicleta din clasa 1 si de multe ori dupa scoala merge la biblioteca de capul ei. II place sa mearga la scoala si isi face temele ne rugata.
    Competitia a invat-o in sport si la scoala are partile ei mai puternice la care e ajutata mereu sa si le dezvolte si mai bine.
    Acum vorbeste fluent romana, finlandeza, suedeza si engleza ( pe care a invatat-o mai mult uitandu-se la filme, youtube si jocuri).
    Acum e a 6a si ne-am mutat intr-un alt oras unde scoala e noua si profesorii foarte implicati.
    Pana acum a invatat sa faca prezentari in power point, un pic de coding, canta la diverse instrumente muzicale(nu exceleaza), prefera lucrul manual si a inceput sa studieze si spaniola.
    Se dezvolta foarte frumos.
    Sunt copii in clasa ei, toti finlandezi, care n-au nici un interes, nu prea fac activitati inafara scolii, lipsesc de cate ori au chef, si nu-s interesati deloc de ce se afla mai departe de orasul lor.
    Invatamantul finlandez se asigura doar ca ai o baza si optiuni. Si o face mai bine decat alte sisteme din lume.
    Inteleg ca daca as scoate-o acum din sistemul asta si as duce-o in alta parte ar fi greu sa recupereze cata materie nu a acumulat in toti anii astia. Pe de alta parte este atat de increzatoare in fortele proprii si stie ca are oameni care o ajuta la scoala daca este nevoie si nu as da asta pentru un cap patrat, plin de informatie bagata cu forta fara sa aiba o logica sau un scop in viata ei.
    Este un lucru foarte important pe care sistemul de invatamant finlandez l-a schimbat : perceptia mea, ca parinte, despre cum ar trebui sa te simti la scoala ca elev, si care ar trebui sa fie interactiunea cu profesorii si cu ceilalti elevi. Eu simt ca inca mai am sechele despre unele chestii legate de scoala din Romania si uneori le proiectez aiurea, dar lumea se schimba si chiar vreau sa scap de gandirea ca trebuie sa fii cel mai bun sau sa iei cele mai mari note ca sa ai o valuare in vreun fel.

    • Loredana

      Maria, as putea sa te contactez sa vorbim in privat? Poate ne ajuta cumva printesa? (nu as vrea sa imi pun datele publice aici).

    • Maria

      Buna, Loredana! Cred ca ma poti gasi pe fb. Maria Rusu. Scrie-mi ! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.