Educația în lume: Spania

Am primit patru texte despre educația în Spania, le vedeți pe toate mai jos, unul dintre ele include o comparație cu Suedia. Multumesc cititoarelor care mi-au scris! Articolele anterioare din serie le găsiți aici.

Alina: Vremea e superbă, avem atât mare, cât și munte la 20 de minute cu mașina. În comparație cu cele 180 de minute făcute zilnic în traficul din Bucureșți când mergeam la job, în Pipera, e un vis!

Alina Botezatu ne-a scris despre sistemul de educație din Spania, zona Barcelona, plus câteva informații despre sistemul de sănătate.

În cazul nostru, copiii merg la o școală internațională, cu predare combinată – spaniolă (castellană), catalană și engleză. Motivul principal pentru care am ales o școală internațională a fost predarea (și) în engleză. Atunci când ne-am mutat, în urmă cu 8 luni, fetița cea mare nu vorbea deloc catalană, iar aici școlile de stat funcționează în această limba. Între timp, am înscris și piticul de 2 ani la aceeași școală.

Soțul meu a venit înaintea noastră în orășelul de lângă Barcelona unde locuim și, având prieteni cu fetița înscrisă deja la această școală, a fost oarecum ușor. Soțul a trimis mail la școală, a fost s-o viziteze, apoi am primit lista documentelor necesare pentru înscriere: 

– acte rezidență/pașaport părinți și copil

– card sănătate copil de aici, emis în Spania

– carnetul de vaccinuri ( cel din România este acceptat netradus, practic denumirile vaccinurilor sunt aceleași)

– taxa de înscriere

– un document de înscriere completat

– datele bancare pentru a-și trage lunar taxa și alte costuri

Am înscris fetița fără acel card de sănătate pe care l-am trimis ulterior, după ce ne-am mutat și am făcut actele de rezidență.

Pentru că ne-am mutat la final de iunie, am trimis fetița la cursurile de vară oferite de școală, unde s-a acomodat prin joacă foarte ușor cu profesorii, campusul și o parte din colegi. În luna iulie, fiind expusă limbii spaniole atât la școală, cât și unde locuim, a explodat pur și simplu, a început să vorbească foarte repede limba spaniolă (pe care o studiase o dată pe săptămâna, prin meditații online, acasă în București).

În septembrie deja era nerăbdătoare să înceapă școală și această bucurie de a merge acolo se menține.

Ea este clasa a 3-a, au materii pe care le studiază în spaniolă (matematică și limba spaniolă), în engleză (arte, engleză, educație fizică) și în catalană (catalană, muzică). Ca teme are câte o fișa de matematică pe săptămână (primită în fiecare luni și să fie gata până lunea viitoare), fișă pe care o face în 15 minute. La engleză mai primește câte o listă de cuvinte (cam 10 pe săptămâna) de repetat cum se scriu, pronunță și folosesc în propoziții. În vacanțe are de citit câte o carte, fie în spaniolă, fie în engleză și de făcut un rezumat al acesteia.

Din punct de vedere emoțional, există și aici bullying, copiii mi se par mai răutăcioși în comparație cu cei din clasa din România. Noi am plecat din „bulă”, fetița mergea la o școală privată din Bucureșți, unde majoritatea părinților erau atenți la nevoile emoționale ale copiilor. Aici, sunt familii cu cel puțin 2 copii, părinții au afaceri sau muncesc, iar copiii sunt lăsați și pe principiul „să se descurce”, „sunt copii, ce să le faci”. Nu toți, dar destul de mulți. Ce e ok, însă, este că școală se implică atunci când e cazul, se discută cu familiile și se țin sub control micile conflicte. Fetița mea a învățat de la o prietenă bună să le răspundă în română copiilor răutăcioși și atunci aceștia sunt bulversați și se retrag.

Costul lunar al acestei școli este de circa 950 eur/lună – de la 8.30 la 16.30 – prânz servit la școală, gustare de dimineață adusă de acasă. Evident, există uniforme, cât și două modele de încălțăminte agreate de  școală, deci nu există comparații între cum se îmbracă elevii. În curicula săptămânală există 1 ora de sport, o ora de înot (chiar și pentru piticul de 2 ani), o oră de arte, una de muzică la instrument pe lângă celelalte materii clasice.

A, și vremea e superbă, avem atât mare, cât și munte la 20 de minute cu mașina. În comparație cu cele 180 de minute făcute zilnic în traficul din Bucureșți când mergeam la job, în Pipera, e un vis!

Sursa: Alina Botezatu

Cristina: Spania versus Suedia: În Spania materiile par mult mai stufoase, sistemul de predare mult mai teoretic.

Cristina a trăit în Suedia câțiva ani cu cei trei copii și soțul, acum s-au mutat în Spania. Mai jos mesajul ei integral. Dacă doriți să public și experiențele voastre despre școală sau sistemul de sănătate în țara în care trăiți (inclusiv România), îmi puteți trimite textul vostru pe ionouka@gmail.com.

În Suedia nu există note și teme până la clasa a șasea, școala este destul de relaxată și bazată pe multe jocuri, experimente, mai mult bazată pe practică decât teorie, multe proiecte făcute în echipă, totuși copiii acumulează multe informații și sunt curioși și interesați.

Nu se încurajează competiția, toți copiii sunt tratați egal. Totuși, cei care au abilități deosebite pot face materia împreună cu clasele superioare.

În fiecare semestru se organizează ședințe individuale cu părinții unde ți se prezintă evoluția școlară cu bune și rele. Profesorii sunt oameni și oameni, unii foarte calzi și empatici, alțîi reci și autoritari sau ciudați.

Și pentru că sunt la modă poveștile cu țările nordice care iau copiii părinților (emigranți), pot să spun că sunt foarte atenți la orice semn de suspiciune. De exemplu: De ce copilul nu vrea să facă duș la școală (se pare că copiii nordici nu sunt așa de pudici și profesorii nu au întâlnit copii care să refuze să se dezbrace de față cu alții), de ce poartă prea des același hanorac (chiar dacă e unul favorit), nu îi asigurăm destule haine? De ce răspunde copilul cu ”E ok” dacă e lovit de alți copii (e abuzat acasă? Sau crede că e din glumă lovitura?), De ce fratele sare în apărarea celuilalt? (că așa e la noi, la români:) De ce se harjonesc/lovesc în glumă? (Așa sunt băieții?).

În mare, experiența școlii suedeze a fost bună, copiii se joacă, se distrează, învață, stau mult afară chiar dacă vremea e cum știm- ploaie și vânt.
Ei pot rămâne la afterschool până la ora 17, se plătește o suma modică pentru asta.

La școală li se servește masa de prânz și gustarea, vestitele chifteluțe cu sos de merișoare, câteodată chiar și scoici sau creveți.

Copiii de emigranți au dreptul la modersmål/ore de limba maternă dar se pare că fondurile pentru asta încep să fie tăiate odată cu venirea la putere a politicienilor de extremă dreapta/ rasiști cum sunt considerați.

Școala ține legătura cu părinții prin sistemul vklass, totul este digitalizat. Există și școli private, foarte puține, și acelea sunt susținute cu fonduri tot de către stat, părinții nu plătesc nimic.

În Spania, copiii au fost primiți imediat în sistemul public, la câteva zile după ce am aplicat. Au fost repartizați în funcție de anul nașterii la o clasa superioară față de cea din Suedia, probabil pentru că nu au clasa 0 aici în Spania. Li se oferă ore intensive de limba spaniolă aproape zilnic, în rest participă la ore normal.

Materiile par mult mai stufoase, sistemul de predare mult mai teoretic. Cineva trimite poze cu tabla de la școală pe grupul de părinți pe Whatsap, încă nu mi-am dat seama dacă e profesoară sau un părinte?:). În Suedia, nu păreau părinții așa de implicați în ceea ce privește materia care se preda în fiecare zi, doar primeam informări pe vklass.

Nivelul la matematică este mult mai ridicat aici, chiar cu trei clase peste. se plâng părinții suedezi care stau în Spania.

Aici există note și există teme. La engleză pare că trebuie să memoreze role-playuri?! Să sperăm că este un caz izolat. Remarc că se vorbește foarte puțin engleză și foarte prost, comparativ cu Suedia unde toți de la mic la mare vorbesc impecabil engleza.

Deocamdată, suntem încă la început, impresia nu este formată în totalitate, copiii par fericiți și aici, puțin frustrați pentru că nu înțeleg limba. Soarele și vremea bună compensează însă :).

Copiii noștri fac și terapie online ca să treacă mai ușor prin procesul de adaptare. Le este dor de prietenii lor, desigur, dar apar și povești de care nu ne-am lovit până acum, de exemplu bullying la școală de care nu am avut habar.

Photo by CDC on Unsplash

Alina: Ce nu-mi place aici este că materia este la fel de stufoasă ca cea din România și îmi lipsește comunicarea cu profesorii.

Alina s-a mutat cu soțul și fetița lor de 11 ani în Tenerife și ne scrie despre procesul de adaptare în școală. #Educatiainlume

Ne-am decis să profităm de faptul că atât eu cât și tatăl ei lucrăm remote și să ne mutăm pe insula, la căldură, vara trecută.

Cum s-a terminat clasa a 4-a și a început vacanța am găsit o profesoară cu care o dată pe săptămâna a început lecțiile de spaniolă. Să zicem că până în septembrie când ne-am mutat efectiv, printre tabere și multă joacă, a apucat să facă vreo 7-8 ședințe, cât să știe să spună cum o cheamă, câți ani are, să salute, niște numere, culori și încă niște cuvinte care nu prea o ajutau să înțeleagă cine știe ce dintr-o conversație. Spaniola mea nu era cu mult mai bună decât a ei dacă era vorba de vorbit, dar noroc cu “Jose Fernando está enamorado de hermana de Gaviota” că așa înțeleg și eu ce se vorbește pe lângă mine. Cu aceste vaste noțiuni de limba ne-am prezentat la școală de stat unde o inscrisesem online în funcție de domiciliu de aici și cu inima îndoită am lăsat-o pentru prima ei zi. Au fost cele mai lungi 4 ore și am răsuflat extrem de ușurată când atunci când a ieșit și și-a dat masca jos mi-a spus cu zâmbetul până la urechi că “mami, sunt cei mai prietenoși copii din lume!!!”.

Ea vorbește cursiv engleză, cei din jurul ei nu prea, dar a avut noroc să fie repartizată în clasa a 6-a (ultimul an de ciclu primar) la un profesor/învățător care să vorbească ceva engleză.

Mi s-a comunicat că la o săptămâna după începerea anului școlar (prima săptămâna e doar cu joculețe și activități distractive) va da o testare la mate și spaniolă și în funcție de rezultat hotărăsc ei dacă rămâne la clasa a 6-a sau merge la a 5-a. Cam în a 3-a săptămâna au hotărât să-i dea testarea. După mate unde a avut impresia că nu s-a descurcat foarte bine urmă pauză și testarea de la spaniolă, dar brusc a început să o doară burtică și să-i fie greață și mi-a dat mesaj să merg să o iau. Ajunsă la școală am purtat o discuție cu profesorul ei și directoarea școlii. Să va spun și că a fost în spaniolă mea de baltă pentru că directoarea nu vobeste engleză deloc și nu a vrut că discuția să fie purtată în engleză? Mi-au spus că ei cred că îi e rău pentru că îi este frică de testare și pentru că a început deja să se adapteze în clasa această și singură ei problema e limba va rămâne în această clasa.

Lucrurile au mers bine având în vedere că nu înțelegea mare lucru la școală. Se simțea bine, făceau proiecte de grup, foarte puține teme, de ziua ei a avut invitate 3 colege de clasa, încet, încet a început să înțeleagă unele lucruri, profesorul o ajută mult cu explicațîi în engleză. De două ori pe săptămâna un alt profesor o ia de la orele normale și lucrează cu ea la spaniolă la un nivel mai jos decât cel de la clasa, îi da de citit cărticele mai simple în spaniolă.

Dar au început evaluările… teste scrise la engleză, mate, spaniolă, geografie, biologie și franceză. La primele două materii a fost ok, dar imaginați-va cum e să răspunzi la câte cel puțin 20 de întrebări referitoare la tipurile de celule, modul de hrănire al bacteriilor, felul în care se înmulțesc viermii, culmile muntoase și râurile din Spania continentală într-o limba pe care abia o bâjbâi sau să studiezi franceză dintr-o altă limba străină pe care nu o cunoști. Nu are vreun tratament special, dă teste în spaniolă și când a reușit să ia prima notă peste 5 avea lângă ea un smiley face și felicitări de parcă era locul I la olimpiada. Încet, încet lucrurile s-au îmbunătățit, a reușit să fie corijentă doar la 3 materii după primul trimestru (și nu mă așteptăm că vreodată să consider asta că pe o realizare).

Trimestrul acesta a început bine, vorbește din ce în ce mai bine, dar e uneori frustrată pentru că are impresia că cei din clasa n-o iau în seama când lucrează în grup pentru că ea nu vorbește și nu scrie corect spaniolă și au impresia că tot ce spune ea e greșit pentru că are note mici.

Ce nu-mi place aici este că materia este la fel de stufoasă ca cea din România și că îmi lipsește comunicarea cu profesorii. Abia la afișarea notelor am văzut comentariul profesoarei de franceză în ceea ce privește lipsa temelor din primul trimestru, habar n-am de ce are media 5 la arte în condițiile în care desenează foarte frumos și lucrează cu plăcere și atenție tot ce are legătură cu decupat, desenat, lipit și de ce are 7 la sport în condițiile în care a făcut dans de performanță, face  patinaj și este un copil foarte activ și mobil. Cumva am impresia că e ca în România: “dacă e slab la română și mate cum să-i dau 10 la desen și la sport? Îl ard și acolo!”. Acum o săptămâna am avut prima discuție (telefonică) cu profesorul ei, programată de vreo 2 săptămâni la o anumită oră. M-a sunat cu număr ascuns și mi-a dat un feedback pozitiv referitor la comportamentul ei de la școală și la evoluția ei de până acum și mi-a spus evident că trebuie să își îmbunătățească limba că să înțeleagă și conceptele de la biologie și geografie. Am întrebat de arte și mi-a spus că o să revină cu răspunsul, sunt foarte curioasă dacă se va întâmpla asta.

Vom trage linie la sfârșitul acestui an școlar și vom hotărî dacă va face următoarea schimbare spre ciclul secundar de aici sau înapoi în România.

Mădălina: Regret că mi-am adus copilul aici, e mai rău ca în România!

Am un băiețel de 12 ani. Noi am venit aici când copilul avea 6 ani și jumătate (în ianuarie). Cum școala este obligatorie și foarte strictă până la 16 ani, a trebuit să-l înscriu de cum am ajuns aici fără a avea posibilítatea să îi dau copilului un timp de acomodare și lecții pregătitoare.

A mers la școală fără să înțeleagă nimic și a durat 6-12 luni până a început să înțeleagă în totalitate ce este întrebat.

În primul an m-au sunat de la școală să vin să-l schimb pt că făcuse pipi pe el. Când am întrebat ce s a întâmplat profesoară mi a recunoscut că nu l-a lăsat să meargă la baie pt că erau în examen.

În altă zi(aceeași profesoară) când m-am dus să l i au de la școală, copilul meu nu era în rând cu ceilalți copii și întrebând unde este mi a spus că nu știe.

Atunci a ieșit altă profesoară și i a comunicat că al meu copil este în clasa plângând pentru că ea îi amenințase că cine nu termină fișele nu pleacă acasă. O lipsa de implicare totală ei bazânduse numai pe ajutorul primit acasă pe care noi l-am angajat.

Dacă la început nu înțelegeam exact ce se întâmplă acum după 6 ani în acest sistem înțeleg perfect.

Aici au o mentalitate oribilă și anume că profesorul este doar pt a preda, că nu trebuie să se implice în al ajută pe copil să se intégreze sau cum să facă față provocărilor cărora  este supus zi de zi.

Dacă ai o problema cât de mică de acomodare, că ești introvertit, ești trimis direct la psiholog. Nu au feedback la ore, nu sunt motivați să învețe etc.

Dacă nu răspund pe loc la o întrebare ei consideră că nu știi.

Sunt profesori care amenință elevii că dacă nu și fac temele nu știu ce vor păți. Normal că ei nu și le fac pt că nu înțeleg, nivelul profesorilor de pregătire fiind foarte prost părerea mea. Nu îi interesează dacă rămân în urmă la díctare (care la copiii mari este foarte rapidă), nu îi interesează să formuleze altfel dacă ei nu înțeleg aici majoritatea predării fiind oral. Au fost ani de zile în care a trebui  să facem acasă cu el materia pe care o făcuse la școală pt că el nu venea acasă cu nici o informație în cap.

Patru ani de zile ne am chinuit așa până când într-un an s a schimbat profesora pt că cea curentă era în concediu maternal. Atunci am observat o schimbare foarte mare în comportamentul lui, bagajul de informațîi cu care venea de la școală crescând iar copilul nu mai cerea atât de mult ajutor. Iar un copil de 6-7 a urcat la 10 în doar câteva săptămâni. Așa am înțeles noi că aici profesorii buni sunt foarte rari.

Nu există nota 10 decât foarte rar și pt ea trebuie să înveți un capitol de 20 de pagini pe de rost și nu cumva să nu fi pus vreun accent că la fiecare ai -0,25.

La múzică și la desen și la sport are notă 5 de când a venit aici. Spre ex dacă are notă 8 la un examen de muzică trebuie să facă cumva să îi dea media 5. Matemátică nu este mai grea cum am văzut că a scris cineva, ci au reușit ei să o complice de să îi doară capul pe toți. Ei nici nu știu că trebuie să se împrumute de acel 1 ci îl inventează.

Împărțirea se face fără înmulțire și scădere, acestea trebuind să le faci în minte (când i am întrebat de ce a zis că să economisească foaia.) La probleme sunt învățați să găsească cuvinte cheie care să le arate ce operație să facă, nu să le gândească logic.

La engleză sunt toți varză, nici profesorii nu știu să pronunțe corect.

Se dă un examen la sfârșitul fiecărui capitolul ,examenul conținând absolut tot ce intră în carte.

Anul acesta am “reușit”să ajungem la un neuropedagog, pt că la școală se plângeau că este timid și că nu are tonus muscular. După evaluarea neuropedagogului a reieșit că al meu copil are o frică paralizantă, o lipsa de încredere în el și că din cauza stresului are într-adevăr niște probleme de corelare (dacă stai încordat și în gardă tot timpul acestea pot apărea).

După ce neuropedagoga a vorbit cu școala, a ajuns la concluzia că acest copil nu este integrat și că ei au ascuns acest lucru de noi, noi întrebând în repetate rânduri acest lucru pt că aveam o suspiciune. Așa că fiți foarte atenți cu ce va spun la școală pt că ei ascund foarte mult bullingul, iar acesta nu este mereu numai din partea copiilor. Se minimalizează orice problemă ar avea copilul. Rasismul există și nu mai este disimulat. Sunt sătulă de câte ori am auzit “putos rumanos”.

Dacă va întrebați de nu mi-am dat seama înainte ce se întâmplă, este pt că m am luat după toți ce spuneau că este imposibil să se întâmple așa ceva pt că “aici nu este că în România”. Ba pe naiba! Este mai rău.Atât că nu duci flori și cadouri (ce nu mi se pare un lucru chiar atât de rău pt că învață copilul să ofere). Eu consider că am luat cea mai rea decizie aducând copilul în Spania, că nivelul educației pe care îl primește aici este foarte slab și nici nu mă mai pot întoarce în România pt că aș da de tot peste cap copilul.

19 Comments

  1. Anca Mihaela

    Sistemul de învățământ Madrid – Spania
    Sunt foarte multe scoli (la noi in cartier, pe o raza de 1km pătrat sunt 4 infantil&primaria, 3 institut, 1 ptr copiii cu discapacitati)
    Se începe la varsta de 3ani si este obligatoriu pana la 16 ani(18 dacă copilul repeta vreun curs)
    Mamele nu au concediu de maternitate decât 4luni, din acest motiv sunt foarte multe creșe (guarderías) unde ii poți duce de la 4 luni pana la 3 ani. Dar ca sa prinzi loc la stat ar trebui sa îți înscrii copilul din momentul cand si văzut cele două liniuțe pe testul de sarcină (glumesc, caci nu se poate sa înscrii un nenăscut dar cam asa ar trebui sa se facă ca, sa prinzi loc)
    Apoi încep etapa INFANTIL care durează 3ani, PRIMARIA care durează 6ani si INSTITUTO 4ani.Acestia fiind cei obligatorii. (Sunt cele 10clase din România) apoi cei care vor sa continue aleg profilul si fac 2ani de BACHILLERATO….si pot continua după cu o universitate.
    Anul scolar are trimestre, pauza este una singura de 40 minute.
    Există 3 feluri de scoli:
    1)cele de stat care sunt numai in spaniola sau bilingve (spaniola – engleza) unde nu plătești decât la început un fond de clasă de unde se cumpără pe durata întregului an consumabile, difera de la scoala la școală nu este o sumă fixa. Au orar fix de la 9 la 14 si nu au uniforma scolara
    2)concertadas(semi-private) care sunt subvenționate de către stat dar părinții plătesc sub formă de donație lunară o sumă de bani(iar depinde de fiecare școală care este suma), ajungandu-se la circa 800-1000€anual cu orar divizat la infantil și primaria, 9-12:30/15-17 si toate au uniformă scolara.
    3)cele private care sunt subvenționate in totalitate de către părinți, pot fi in cu orar normal zilnic de la 9 la 14 sau internat unde copiii ii iei la sfârșit de săptămână sau o dată pe luna. Prețurile lunare fiind foarte mari, in opinia mea.
    -AFTERSCHOOL
    Toate scolile au after school (COMEDOR), cu orar de la 14 la 17 la cele de stat, in cele concertadas comedorul este intre orele 12:30 si 15.Se plătește de către părinți ori integral, ori o parte, platite de către stat doar la familiile defavorizate.Au masă caldă, pot face temele sau se joacă.
    MANUALELE.
    Până acum 3ani, manualele erau cumpărate integral de către părinți doar familiile defavorizate depuneau un dosar si le primeau ca ajutor de la stat. In prezent exista un program, ACCEDE se numește unde poți da manualele copilului si următorul curs primești altele la schimb. Toți copiii in toate scolile au o agendă in care își notează temele, profesorii trimit mesaje parintilor si invers.
    NOTE si STUDIU (la toate școlile la fel)
    In etapa infantil notele nu au valoare, sunt notate cu insuficient, notabil, bine si foarte bine.
    In primaria, dau examene din primul an. Notarea se începe de la 0. Valoarea notelor este in procentaje,totul având valoare de la examene, comportament, participarea la cursuri, prezența la școală, notițele luate in caiete. De exemplu nota examenelor are valoare 60% din nota finala, 20 %participarea la ore, 10 % comportamentul, 5% prezența si 5% caietele.
    Notele sunt confidențiale,trimise la sfarsit de trimestru ori pe hartie ori online daca scoala are platforma online(noi folosim platforma EDUCAMOS) ședințele cu părinții se fac o data pe trimestru cu toți părinții in care se prezintă planul de studiu pe trimestrul respectiv si una sau două pe trimestru individuale (TUTORIA) in care dirigintele vorbește exclusiv despre copil.
    In primaria corijentele se dau in ultima luna de curs(iunie) la institut au mai multe șanse dau corijenta la final de trimestru, dacă nu aproba dau pe ce ORDINARIA in ultima luna din curs(iunie) dacă nu o aproba nici pe aceea au ultima șansă, cea EXTRAORDINARIA care se da in primele săptămânii după încheierea anului școlar.
    Pe durata scolii primare copiii pot repeta un singur curs, daca a repetat de exemplu clasa a 2a până in a 6a nu mai repeta (ăsta nu e un lucru bun, pentru ca mulți copii sunt conștienți de asta si trec ca gâscă prin apa prin școală).La institut pot repeta doar 2 cursuri, poate fi același curs de 2ori sau doua diferite(iar un lucru rău, dar ei se încadrează ca vârstă max obligatorie sa fie de 18ani). Majoritatea copiilor care repeta in institut, renunța la 16 ani si se îndreaptă catre o școală profesionala. Sperăm ca o dată cu noua lege(cine nu are institutul terminat nu poate da de permisul de sofer) să nu mai renunțe atât de mulți copii.
    Se pune accent foarte mult pe ceea ce reține copilul, sunt învățați că nu trebuie sa învețe „ca papagalul” pentru notă, important este cu ceea ce rămâne. Fac foarte multa materie, facand o paranteză…când m am dus cu copilul in Romania in cls a 2a,la examenele care i le au dat înaintea începerii anului școlar, cei care l au examinat mi au spus ca el deja știa aproape jumătate din materia care trebuia sa o facă in cls a 2a (mai putin la gramatica limbii române).
    Toate materiile sunt importante, la muzică fac flauta din clasa a 2a, la lucru manual fac tot felul de proiecte-machete, la educație fizica dau si examene in scris.
    Intre etapele scolare obligatorii nu se dau examene de admitere.
    RELAȚIA ELEV-PROFESOR
    Copiii de mici sunt învățați sa li adreseze pe nume, vorbesc cu orice adult(profesor, medic s.a.m.d la pertú).
    Nu poți avea contact cu profesorii in afara școlii (meditații sau telefonic).
    Mai există si școli pentru copiii cu discapacitate.Nu va pot da informații pentru că nu știu cum se lucrează in cadrul acestor școli, singurul lucru care vi-l pot spune pentru că vad zilnic(am o astfel de școală la 150m de casa), copiii sunt aduși la școală si duși acasa cu transport special care ii ia din apropierea casei lor,iar ceea ce pot sa vad in pauze ca la fiecare 4 copii este câte un profesor.

    • Catalina

      Wow ce descriere completa. Cu o singura mențiune. Se poate depune cerere de înscriere la primer Ciclo de educación infantil (guardería) si pt copil nenascut. 🙈
      Iar legat de articol. Este grea adaptarea intr-o țara noua și pt Adulți dar mai ales pt copii. Aceste mutări trebuie făcute lent și cu pregătire înainte nu pe repede înainte mai ales când copiii sunt măricei.

    • Catalina

      Ati explicat cel mai bine.

    • Ioana

      Multumesc si eu Anca pentru comentariu! Ne-am mutat in Spania, aproape de Barcelona din august din Germania cu un baietel de 4 ani si fetita de 1 si 3 luni. Baietelul merge la publica si fetita la o cresa privata. Desi sotul e spaniol, e din Madrid si sunt destul de confuza legat de scoli. Care sunt diferentele in privinta predarii intre un concertado si un public? Teoretic, as crede ca cele publice sunt mai bune pentru ca profesorii trebuie sa dea o titularizare, dar practic banuiesc ca depinde de colectiv si de numarul de copii in clasa. Am impresia ca la concertado se concentreaza mai mult pe copil. Nu stiu daca cei care au experimentat ambele tipuri de scoala, ar putea sa ma sfatuiasca, cei de aici imi spun ca publicele din satul nostru (Castelldefels) sunt bune, dar ca in general recomanda concertado.

      In legatura cu experienta mea, daca ajuta pe cineva, sunt foarte multumita comparand cu Germania. Noi locuiam in Berlin si comunicarea educator-parinte era spre nula. De doua ori pe an aveam o intalnire in care discutam evolutia baietelului, dar daca nu intrebam, nu stiam daca a mancat, daca a dormit etc.

      In Spania, in schimb, se vede ca sunt extrem de digitali. Atat de la publica, cat si de la privata, avem aplicatii prin care tinem legatura cu cadrele didactice. La fetita primesc zilnic agenda, in care mi se spune daca a mancat, cate scutece a murdarit, cum s-a simtit si ce activitati au facut. La baietel primim aproape zilnic poze cu activitatile lor, iar de la cantina de asemenea ni se spune zilnic daca a mancat si daca a dormit. Daca am avut vreo problema (s-a intamplat ca un baietel mai mic sa il muste), am scris educatoarei si ne-a explicat clar cum se va gestiona situatia. In general, sunt foarte responsivi, simt ca avem o comunicare buna cu ei( de mentionat ca desi predarea e in catalana, noi vorbim cu ei in spaniola fara probleme). Baietelul e extrem de fericit aici, incomparabil cu Germania.

      Trebuie sa comentez ca si al nostru a avut un caz de bullying, deci chiar vad ca asta e posibil in general o problema in Spania. Cursurile incep la 9, dar noi il ducem de la 8, unde se joaca mix si cu copii mai mare. Un copil mai mare comenta ca e urat sau ca numele lui nu era cel pe care il zicea. Am vorbit cu coordonatoarea si sincer n-au mai fost probleme, a fost o perioada scurta cand ne zicea ca nu voia sa mearga la acest grup de la 8. A ajutat si ca tot mai multi colegi de clasa si automat prieteni au inceput sa mearga in acest grup.

      Si, daca tot am scris atat, mi-am dat seama ca ar fi super sa facem o comunitate de parinti romani cu copiii in Spania in care sa impartasim experiente si sfaturi, pentru ca suntem multi si cred ca e un sistem diferit, daca nu exista deja (daca exista, spuneti-mi :-))

    • Manuela

      Buna Ioana,
      Cred ca poate fi util sa incerc sa raspund la intrebarea ta in legatura cu scolile “concertate” (care sunt private dar cu importante subventii de la statul spaniol, motiv pentru care se plateste semnificativ mai putin decat la alte scoli private; exclusiv scolarizarea (fara sa adaug pretul mesei de pranz si a altor mici cheltuieli aditionale) este in jur de 100-300€ pe luna (fiecare centru are pretul lui, intervalul este chiar mai amplu). Sunt multe si probabil ar trebui mentionat ca multe dintre ele sunt catolice (cu variabilitate mare intre centre in ceea ce priveste educatia religioasa). Intr-adevar, chiar daca asa cum spui tu, ar trebui sa fie “mai bine” la o scoala publica, adevarul este ca statutul lor de scoli “semi-private” face ca selectia personalului sa fie mai… corecta: de exemplu multi dintre profesorii de la scoli publice nu au dat acel examen, iar cei care l-au luat isi pot pastra postul pana la pensionare (asa ca macar unii dintre acestia din urma nu simt necesitatea sa se… actualizeze ;). Ca o completare, exista multe scoli in Spania (publice, “semi-private” si private) unde se lucreaza cu proiecte trimestriale, “zone de interes” (din care copilul alege in functie de preferinte de-a lungul zilei), multe activitati in aer liber (Nu numai sport, si gradinarit si alte activitati similare), se pune accent pe dezvoltatea “inteligentei emotionale”, diversitate (includ activitati si personal specializat pentru copii cu diverse necesitati speciale) etc. De aceea este foarte important sa afli cum sunt scolile din zona resedintei inainte sa inscri copilul (si daca nu iti plac, nu esti obligat sa alegi o scoala aproape de casa, cum se intampla in alte tari). Aproape toate scolile aici au “sesiuni de usi deschise”, in general primavara, unde parintii pot afla toate aceste detalii despre fiecare scoala in parte (si o pot vizita, uneori se poate asista chiar si la ore, nu in intregime dar suficient cat sa observi macar atmosfera) iar daca nu ati ajuns, se pot cere informatiile respective in reuniuni private cu directia scolii. Pe scurt, alegerea NU ar trebui sa fie redusa la “scoala publica sau concertata”, recomand cu caldura alegerea in functie de scolile concrete la care ai acces. Sper sa faceti o alegere buna ☺️

  2. Liz

    Dacă pe primele două mame le-am înțeles, pe cea de-a treia mamă nu o înțeleg neam. Cel puțin din ce scrie. Și da, o să judec acum, deși nu se cade și etc. Dar vorbesc în calitate de copil mutat in alta tara in clasa a 5a. Mi-a fost bine, dar tot greu, tot epuizant. Nici nu vreau sa ma gandesc cum m-as fi simtit mereu cu note mici, cu multi luandu-ma de proasta si cu părinții nehotărâți, ne-ancora, pentru care efortul meu de pe un an de zile nu ar fi avut niciun rost. Pentru ca, nu-i asa, mai schimbam odata macazul daca nu ne mai place aici.
    Din pur egoism, ca vrei viața la Tenerife, să zdruncini copilul din rădăcini, cu toate că nu ești sigură că rămâi acolo….. Să îi plângi, pe net, de milă că se chinuie la școală și că are note mici, când totul a fost dintr-un moft… Să îi stricit toată imaginea de sine, să o supui la munca foarte epuizantă de adaptare…….Mai ales când nu ai plecat acolo cu munca, nu vorbești limba nici tu, ca parinte. Reiese ca esti turist…care merge la scoala si descopera, wow, ca-i greu daca nu ai pregatit copilul din timp. Si cine are cel mai mult de pierdut?

    • Alina

      Cine a spus ca ei nu-i place si e zdruncinata din radacini? Decizia legata de mutat a fost luata impreuna cu ea si tot impreuna cu ea vom decide ce facem anul viitor. Iar stima de sine nu ii e afectata absolut deloc, este mai mult decat incantata ca incepe sa stapaneasca din ce in ce mai bine spaniola, iar acum tocmai mi-a spus ca ea ar vrea sa ne mutam intr-o tara unde se vorbeste franceza ca vrea sa stie 4 limbi. 😅

  3. Hello,foarte interesante cele 3 prezentari,si noi locuim in Spania,dar din fericire fetita mea s-a nascut aici in Ibiza,si nu are probleme cu limba fiindca i-am vb romana si spaniola in acelasi timp.Cred ca e foarte important, tu ca parinte sa inveti bine limba pentru a-l putea ajuta si motiva.
    Aici se vb putin engleza,si te accepta foarte repede cand inveti limba lor..oamenii sunt foarte calzi si prietenosi,atat in Insule cat si in C.Valenciana unde ne-am mutat ulterior.Luna a schimbat 2 scoli;cand a inceput clasa 1 ne-am mutat la Sat si nu a continuat cu colegii din Infantil,dar si-a facut multi prieteni noi,iar copiii aici sunt foarte amabili…e adevarat ca sunt si cazuri aparte,din clasele mai mari care incearca sa faca Bullying,dar avand un grup unit se apara intre ei.Citeam mai sus despre faptul ca notele sunt mici,avem si noi aceeasi problema..Luna invata foarte repede,e un copil curios si ii place sa citeasca,dar observ ca oricat de perfecto ar fi lucrariile Sau proiectele nu primeste mai mult de 8 si 9 ,care cica era fi note bune.La educatia artística si Sport a luat 8 si 7 ..mentionez ca eu sunt Freelance Painter iar Luna picteaza de cand era bebé..deseneaza exceptional..iar la sport alearga ca o racheta si face dans contemporan.Ma enerveaza sistemul lor de evaluaré ,fara sens si exigent,in schimb apreciez faptul ca nu se striga notele si nu exista competitie intre colegi,cred ca asta ii si face mai uniti!
    Am citit si comentariul rautacios de mái sus,si cred ca nu e ok sa dam cu parerea atata timp cat nu cunostem situatia actuala si motivul fiecaruia de a se muta.
    Salutari tuturor & Ánimo!

    • Alexandra

      Bună Daniela. Ai un feed back strict despre sistemul din Ibiza? Noi ne-am mutat aici de o luna, încă nu i-am înscris la școală (sunt și micuți 4 ani 9 luni și 2 ani 9 luni) însă m-au cam speriat descrierile de mai sus, mai ales cele referitoare la „putos rumanos” și bullying. Mersi

    • Alina (Tenerife)

      Merci! Asa este, fiecare cu motivele lui. Iar daca este un moft, e un moft al familiei noastre, nici in Romania nu ar fi fost raiul la scoala, asa macar aici la sfarsit de saptamana merge la plaja. :))

  4. Anca

    Scoala in Spania ( „Scoala din Padure” / „Forest School”)

    Am sa va scriu doar cateva cuvinte despre acest sistem de invatamant, pe care l-am gasit intamplator aici in sudul Spaniei. Cine doreste mai multe informatii, cu mare drag le impartasesc in privat.

    Limbile oficiale ale scolii sunt limba engleza si limba spaniola.
    Scoala are momentan 2 clase, dar pe masura ce cresc copii, se va extinde:
    – 1 clasa, Bosque, cu copii intre 3,5 ani si 6 ani ( aprox. 23 copii)
    – 1 clasa, Primary, cu copii intre 6-7-8 ani (aprox 22copii)
    Majoritatea copiilor vorbesc deja una din cele 2 limbi, 80% din ei sunt straini, vorbitori de engleza, germana, franceza, poloneza, bulgara, romana, etc.
    Sistemul este foarte simplu si in acelasi timp are in spate multa munca si dedicatie a unor oameni inimosi care au decis infiintarea acestei scoli tocmai pentru ca copii sa simta liberi.

    Clasa Bosque, petrece 98% din timp afara in aer liber, unde au amenajate din materiale naturale statii de lucru unde „se joaca” si in acelasi timp invata, corturi, gradina de legume, copaci in care se pot catara, bucatarie, tabla de scris, de desenat/ pictat mini biblioteca cotet cu animale ( iepuri, gaini, porumbei calatori), atelier de constructii ( au construit deja o barca de pirati din paleti, un compost) si un hambar unde se ascund cand ploua.
    Aici pe Coasta Soarelui vremea e minunata tot timpul anului, din 12 luni ploua maxim 1 luna, temperatura medie este intre 18-25, de aceea si poate functiona in aer liber.
    Profesorii/ Invatatorii sunt cate 3 /ciclu, 2 femei si 1 barbat/ ciclu, 2 bilingvi (engleza si germana/spaniola,) si unul spaniola, care vorbeste doar spaniola cu copii. Sistemul e atat de lejer, si ai impresia la prima vedere ca se joaca toata ziua si atat, dar e extraordinar cat de mult invata. Au saptamani dedicate unui subiect, pe baza caruia acopera si litere/ citit si cifre/ matematica, fizica/chimie, muzica/desen, Yoga si Tai Chi. Fac excursii in zona, pe jos, scola e lipita de o padure unde exporeaza, culeg, curata, etc., si excursii speciale 1 data/luna la fabrica de lapte, de cules portocale si la mare la plaja unde invata despre viata acvatica si se joaca. E destul de greu de explicat in cuvinte sistemul pe care il aplica, pentru ca e cu totul diferit de un sistem „normal” de scoala. Dar pe masura ce copii cresc cuprind si cerintele scolare integrate in proiecte.

    Ceea ce vreau sa spun este ca exista si „altfel de scoli” unde putem sa-i crestem pe copii nostri, atunci cand nu mai stim ce sa facem pentru a le fi bine, pentru a fi fericiti. Pana la urma, e bine sa fim deschisi la minte, pentru ei, pentru copii nostri. Si sa cautam mereu. Si vom gasi.

    Multumesc Printesa Urbana pentru aceasta oportunitate de a impartasi aceasta experienta. Si mult succes in aceasta calatorie in care ai decis sa-ti urmezi inima. Asta fac si eu aici acum, si desi sunt inca la inceput de drum de acomodare ( am doar 6 luni, vorbesc fluent engleza,spaniola, olandeza ( 😉) si la nivel mediu germana/franceza) pot sa spun ca nu e usor, dar e implinitor. Si vazand cat e de fericit copilul la scoala, asta face sa uit de dorul de casa si sa fim fericiti in familie.❤

    • Adela

      Unde în sudul Spaniei? Că e cam mare 🙂

      Să înțeleg că e o școală privată?

    • Gabriela

      Anca, am vazut ca sunt admisi copii pana la 12 ani, mai departe spre ce ne orientam?

  5. Anca

    Buna @Adela

    Scoala este in Andalucia – la 1h de mers cu masina de Malaga.
    Da, este o scoala privata si se numeste Alma Forest School.

    • Anca

      Nu apare pe site inca, dar la ultima sedinta cu parintii s-a propus extinderea catre ani mai mari.
      Deocamdata traim prezentul si ne bucuram de ceea ce avem. Aici, acum.
      Pentru mai multe detalii as fi bucuroasa sa vorbim personal. Eu sunt fericita ca am gasit aceasta varianta.

  6. andra

    Multumesc mamici, sunt sigura ca băiețelului meu i-ar plăcea foarte mult Alma forest school dar nu știu dacă aș merge 2 ore zilnic cu mașina din Malaga. Îmi puteți recomanda alte scoli care au astfel de activități mai aproape de Malaga sau Valencia? Noi înca locuim în România dar plănuiesc sa ne mutam în Spania, doar trebuie sa îmi mai conving soțul și sa ne hotărâm unde 🙂

    • Manuela

      Buna Andra,
      Intr-adevar nu e o idee buna sa alegi o scoala la peste o suta de km de casa. In Spania sunt multe alte scoli “alternative” (ca alternativa la sistemul de invatamant “clasic”). Nu numai “Bosquescuelas”, sunt si Montessori, Waldorf, scoli cu sistem britanic si alte scoli private, internationale sau nu, cu metode de de predare variate, destul de asemanatoare cu ce a povestit Anca (Alma Forest School). Din cate stiu si preturile sunt comparabile cu cea din exemplul Ancai. E adevarat ca multe dintre ele sunt pana la 6 ani (invatamantul e aici obligatoriu de la 6 ani), dar sunt suficiente care includ cel putin si ciclul primar. Informatii se gasesc pe internet si se pot completa contanctand centrele preferate. Succes ☺️

    • Cristiana C.

      Buna Andra,

      fix in Málaga capital, in zona Victoria-Gibralfaro, este o scoala publica (incl gradinita), Nuestra Señora de Gracia, unde este implementat un sistem f. similar ca cel din Alma Forest School. Nu cunosc un singur parinte nemultumit, cel putin din ciclul infantil (gradi, 3-5 ani)…
      Gemenii mei au inceput aici in Dec 2019 (aveau aproape 4 ani dar i-au pus in clasa de 3 ani fiind nascuti in 2016, si aveau deja 1 an de gradi in Praga, de unde ne mutaseram).
      Fara sa fi vorbit cu ei un cuvant in spaniola acasa, au invatat in 3 saptamani toate culorile ai cuvintele de baza, doar din joaca de la gradi, si cu ajutorul celei mai minunate educatoare din oras… am avut un noroc teribil cu ea 🙂
      Acum sunt in ultimul an de gradi si pot spune, cu mandrie, ca datorita acestei gradinite si educatoare, la 6 ani copiii mei stiu:
      -sa citeasca orice propozitie cu litere de tipar mici si mari, in spaniola
      -sa numere fara ajutor pana la 40 🙂
      -sa-si scrie numele, prenumele, si toate numele colegilor de clasa
      -sa pronunte toate partile corpului in spaniola
      -majoritatea animalelor si plantelor
      Si totul din joaca si din invataturi practice, fara sa fi fost obligati la gradi sau acasa!!! 🙂

  7. Tea Negru

    Buna ziua, doamnelor! O scurta intrebare legata de strictetea lor cu privire la frecventarea cursurilor: sunt cat de cat flexibili cu absentele? Adica, daca vrei sa pleci cu copilul intr-o vacanta sau eveniment vreo 2 zile, sunt intelegatori? Sau primesti amenzi usturatoate ca in Germania de exemplu, unde este obligatoriu sa iti duci copilul la scoala zi de zi, fara exceptie?
    Va multumesc anticipat 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *